.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 31 decembrie 2011

Edmond de Haraucourt - RONDEL DE L'ADIEU...


RONDEL DE L'ADIEU
           de Edmond de Haraucourt
Partir c'est mourir un peu,
 C'est mourir a ce que l'on aime :
On laisse un peut de soi-meme
En toute heure et dans tout lieu.
C'est toujours le deuil d'un voeu,
Le dernier vers d'un poeme ;
C'est mourir a ce que l'on aime.
Et l'on part et c'est un jeu
Et jusqu'a l'adieu supreme
C'est son ame que l'on seme,
Que l'on seme en chaque adieu :
Partir, c'est mourir un peu.





RONDELUL DESPĂRŢIRII

La orice despărţire murim cîte puţin.
Te simţi mai singuratec, mai strein.
E un adio dragostei lăsate,
un cîntec îngînat pe jumătate,

Un doliu-al legămîntului făcut,
Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput,
o amintire goală-a zălogului pierdut.

Te-ai despărţit odată, ca din glumă,
cu-o-mbrăţişare parcă şi postumă.
La fiece plecare, pînă la cea din urmă,
cîte ceva din tine, rămas întreg,
se curmă.
 
 
(în limba română a lui Tudor Arghezi)         

vineri, 30 decembrie 2011

bucium



si dragoste !

Constiinta

"Oamenii confundă Conştiinţa cu Inteligenţa sau cu Intelectul şi persoanei foarte Inteligente sau foarte Intelectuale, i se dă calificativul de foarte Conştientă. Noi afirmăm, în afara oricărei îndoieli şi fără teama de a ne înşela, că în om CONŞTIINŢA înseamnă un fel specific de ,,ÎNŢELEGRE A CUNOAŞTERII INTERIOARE”, total independentă de orice activitate mentală.
Facultatea Conştiinţei ne permite Cunoaşterea de Sine.

Conştiinţa ne dă Cunoaşterea Integrală a ceea ce este, de unde este, a ceea ce se cunoaşte în mod real, a ceea ce se ignoră în mod sigur.

Psihologia Revoluţionară învaţă că doar omul însuşi poate ajunge să se Cunoască pe Sine.

Numai noi putem să ştim dacă suntem Conştienţi la un moment datsau nu. Numai persoana însăşi poate să ştie despre propria sa Conştiinţă, dacă aceasta există la un moment dat sau nu.

Numai omul însuşi şi nimeni altul decât el, poate să-şi dea seama pentru o clipă, pentru un moment, că înainte de această clipă, înainte de acest moment, nu era Conştient în mod real, că avea Conştiinţa foarte adormită, iar apoi va uita această experienţă sau o va păstra ca pe o amintire a unei experienţe puternice.

Este urgent să ştim că în Animalul Raţional Conştiinţa nu este ceva continuu, permanent.

În mod normal, în Animalul Intelectual numit om, Conştiinţa Doarme profund.

Rare, foarte rare sunt momentele în care Conştiinţa este trează; Animalul Intelectual lucrează, conduce maşini, se căsătoreşte, moare etc., cu Conştiinţa total Adormită şi doar în momente excepţionale aceasta se Trezeşte.

Viaţa fiinţei umane este o Viaţă de Visare, dar el crede că este Treaz şi niciodată nu ar admite că Visează, că are Conştiinţa Adormită.

Dacă cineva ar ajunge să se Trezească, s-ar simţi înspăimântător de ruşinat de el însuşi şi ar înţelege de îndată maimuţăreala, faptul că este ridicol. Această Viaţă este înspăimântător de ridicolă, oribil de tragică şi rareori sublimă.

Dacă un boxer ar ajunge să se Trezească dintr-o dată în plină luptă, ar privi ruşinat la întregul public onorabil şi ar fugi de la oribilul spectacol, în faţa uimirii mulţimilor Adormite şi Inconştiente.

Când fiinţa umană admite că are Conştiinţa Adormită, puteţi fi siguri de faptul că deja începe să se Trezească.

Şcolile reacţionare de Psihologie Învechită care neagă existenţa Conştiinţei şi chiar utilitatea acestui termen, confirmă Starea celui mai Profund Somn. Adepţii acestor Şcoli Dorm foarte profound, practic într-o stare de Infraconştienţă şi Inconştienţă.

Aceia care confundă Conştiinţa cu Funcţiile Psihologice: gânduri, sentimente, impulsuri motrice şi senzaţii, realmente sunt foarte Inconştienţi, Dorm profund. Aceia care admit existenţa Conştiinţei, dar neagă complet diferitele Grade de Conştiinţă, confirmă lipsă de Experienţă Conştientă, Somnul Conştiinţei.

Orice persoană care s-a trezit vreodată chiar şi pentru puţin timp, ştie foarte bine din proprie experienţă că există diferite Grade de Conştiinţă pe care le-a putut observa la sine însăşi.

Primul: TIMPUL. Cât timp rămânem conştienţi?

Al doilea: FRECVENŢA. De câte ori ne-am trezit conştiinţa?

Al treilea: AMPLITUDINE ŞI ADÂNCIME. De ce s-a făcut conştient?

Psihologia Revoluţionară şi Vechea Philokalie afirmă că prin intermediul a mari Supereforturi de un tip foarte special, se poate Trezi Conştiinţa şi să o faci să devină continuă şi controlabilă.

Educaţia Fundamentală are ca scop Trezirea Conştiinţei. La nimic nu servesc zece sau cincisprezece ani de studiu în şcoală, colegiu şi la universitate, dacă la ieşirea de pe băncile şcolii suntem Maşini Adormite.

Nu este o exagerare să afirmăm că prin intermediul unor mari eforturi Animalul Intelectual poate fi Conştient de El Însuşi, doar pentru câteva minute.

Este clar că din această situaţie generală reuşim să avem astăzi doar câteva excepţii, pe care trebuie să le căutăm cu Felinarul lui Diogene. Aceste cazuri rare sunt reprezentate de Oameni Adevăraţi ca: Buddha, Isus, Hermes, Quetzalcoatl etc.

Aceşti fondatori de religii au avut Conştiinţă Continuă, au fost Mari Iluminaţi.

În mod normal oamenii nu sunt Conştienţi de Ei Înşişi. Iluzia de a fi Conştient în mod continuu se naşte din Memorie şi din toate procesele gândirii.

Omul care practică un exerciţiu retrospectiv pentru a-şi aminti toată viaţa, poate într-adevăr să-şi reamintească, să-şi amintească de câte ori s-a căsătorit, câţi copii i s-au născut, cine au fost părinţii lui, profesorii lui etc., însă acest lucru nu înseamnă a-ţi Trezi Conştiinţa, aceasta înseamnă, pur şi simplu, a-ţi aminti fapte inconştiente şi aceasta este tot.

Este necesar să repetăm ceea ce deja am spus în capitolele precedente. Există PATRU STĂRI DE CONŞTIINŢĂ. Acestea sunt: SOMN, STAREA DE VEGHE, AUTO-CONŞTIINŢĂ şi CONŞTIINŢĂ OBIECTIVĂ.

Bietul Animal Intelectul greşit numit Om, trăieşte numai în două dintre aceste stări. O parte a vieţii sale o petrece atunci când doarme şi cealaltă, în neinspirat denumita Stare de Veghe, care de asemenea înseamnă Somn.

Omul care doarme şi Visează, crede că se trezeşte prin simplul fapt că se întoarce la Starea de Veghe, dar în realitate, pe parcursul acestei Stări de Veghe, continuă să Doarmă.

Acest lucru este asemănător cu atunci când se face ziuă: stelele se ascund datorită luminii de la soare, însă ele continuă să existe, chiar dacă ochii fizici nu le percep.

În viaţa de toate zilele, fiinţa umană nu ştie nimic despre Auto-Conştiinţă şi cu atât mai puţin despre Conştiinţa Obiectivă.

Fără îndoială, oamenii sunt orgolioşi şi toată lumea se crede Auto-Conştientă, Animalul Intelectual crede ferm că are Conştiinţă de Sine şi nu ar accepta în nici un fel să i se spună că este un Adormit şi că trăieşte Inconştient de Sine Însuşi.

Există momente excepţionale în care Animalul Intelectual se Trezeşte, însă aceste momente sunt foarte rare. Ele se pot prezenta într-un moment de pericol suprem, în timpul vreunei emoţii intense, în vreo circumstanţă nouă, în vreo situaţie nouă, neaşteptată etc.

Este într-adevăr o nenorocire faptul ca bietul Animal Intelectual să nu aibă nici un control asupra acestor stări trecătoare de Conştiintă, să nu le poată chema, să nu le poată face permanente.

Fără îndoială, Educaţia Fundamentală afirmă că Omul poate să dobândească Controlul Conştiinţei şi să obţină Auto-Conştiinţa.

Psihologia Revoluţionară are metode, procedee ştiinţifice pentru a trezi Conştiinţa.

Dacă dorim să ne Trezim Conştiinţa, avem nevoie să începem prin a examina, prin a studia şi apoi a elimina toate obstacolele care ni se prezintă pe drum. În această carte am predat drumul pentru a ne Trezi Conştiinţa, începând încă de pe băncile şcolii."

( Samael Aun Weor )

sursa:
http://www.samael.org

sa fie !


"sa fie lumina si pace in ceruri.
sa fie pace in adancuri.
sa fie pace pe pamant.
sa fie pace pentru toate fiintele.
sa fie fericire pentru toate fiintele.
sa fie bucurie pentru toate fiintele."

joi, 29 decembrie 2011

marți, 27 decembrie 2011

vineri, 23 decembrie 2011

Zece dintre Legile lui Zamolxe:




“ 1.Dincolo de curgerea timpului si de cugetarea zeilor, este Focul cel Viu si Vesnic, din care vin toate si prin care fiinteaza toate cele ce sunt. Totul si nimicul sunt suflarea Sa, golul si plinul sunt mainile Sale, miscarea si nemiscarea sunt picioarele Sale, nicaieri si peste tot este mijlocul Sau, iar chipul Sau este lumina. Nimic nu este faptuit fara de lumina si tot ce vine din lumina este viata si ia faptura.

2.Precum fulgerul aduce lumina, si din lumina tunetul si focul ce se revarsa, asa este si gandul omului, el trece in vorba omului si apoi in fapta sa. Deci, ia aminte la asta, caci pana la focul ce arde trebuie sa fie o lumina si un tunet. Lumina omului este gandul sau si aceasta este averea sa cea mai de pret. Lumina prinde putere prin cuvant, iar vointa omului aprinde focul prin care se faptuiesc toate cele ce sunt in jurul sau.

3.Fii ca muntele cel semet si ridica a ta lumina mai presus de cele ce te inconjoara. Nu uita ca aceiasi pasi ii faci in varful muntelui ca si in josul sau, acelasi aer este sus, ca si jos, la fel creste copacul in varf de munte, ca si in josul sau, la fel lumineaza soarele piscul cel semet, ca si pamantul cel neted.

4.Fii cumpatat ca pamantul si nu vei duce lipsa de nimic. Creanga prea plina de rod este mai repede franta de vant, samanta prea adanca nu razbate, iar prea multa apa ii stinge suflarea.

5.Ia aminte la copacul cel falnic, cu cat este mai inalt cu atat radacinile sale sunt mai adanci in pamant, caci din pamant isi trage taria, nu uita asta. Cu cat te ridici mai mult, cu atat trebuie sa cobori mai mult, caci masura ridicarii este aceeasi cu masura coborarii.

6.Puterea omului incepe cu vorba nerostita, ea este asemeni semintei care incolteste, nici nu se vede cand prinde suflare de viata. Lumina semintei este cea care o ridica, pamantul este cel ce-i da hrana, apa ii da vigoarea, iar rabdarea o imbraca cu tarie.

7.Priveste raul si ia aminte la invatatura sa. La inceput este doar un firicel de apa, dar creste tot mai mare, caci vine de la ce este mai mare si lucrurile asa trebuiesc implinite, prin firea lor. Asemenea este si gandul cel bun si drept randuit, el isi face loc printre pietre si stanci, nu tine seama de nimic, isi urmeaza drumul si nimic nu-i sta in cale. Apa cu apa se aduna, si impreuna puterea este si mai mare.

8.Ia seama de taina aceasta si nu o uita: acel firicel de apa stie unde va ajunge, caci una este cu pamantul si toate cele ce-i vin in cale nu il pot opri pana la sfarsit. Astfel sa iei seama la gandul tau unde trebuie sa ajunga si vei vedea ca nimic nu poate opri drumul sau. Sa-ti fie gandul limpede pana la sfarsit; multe se vor ivi in calea sa, caci firea lucrurilor din jur este miscatoare asemeni apelor. Apa cu apa se intalnesc, pamant cu pamant si munte cu munte.

9.Ia seama la gandul cel rau, fereste-te de el ca de fulger, lasa-l sa se duca precum a venit, caci te‑ndeamna la lucruri nefiresti. Fereste-te de vorbele desarte si de neadevar, sunt ca pulberea campului ce‑ti acopera ochii, ca plasa paianjenului pentru mintea si sufletul tau. Ele te indeamna la trufie, inselaciune, hotie si varsare de sange, iar roadele lor sunt rusinea, neputinta, saracia, boala, amaraciunea si moartea.

10.Nu judeca oamenii dupa greutatea lor, dupa puterea lor, dupa averea lor, dupa frumusetea lor sau dupa ravna lor, caci si unul si altul a lasat din ceva pentru a creste in altceva. Cel bogat este sarac in liniste, cel tare este slab pentru altul si cel slab are taria lui ascunsa. Cum firea lucrurilor este miscatoare, asemeni este si omul. Ce da valoare unei unelte, trebuinta sau frumusetea? Duce un om mai mult decat boul? E mai bogat vreunul ca pamantul? Doar cunoasterea si intelepciunea il ridica pe om peste dobitoace. Si degeaba ai cunoasterea daca ea nu este lamurita de vreme.”

sursa: Codul lui Oreste

joi, 22 decembrie 2011

hallelujah





- pictura: Anabela Faia

"Acolo multe poti ce-aici-i oprit puterii noastre, caci acela-i locul ce-anume-umanei specii-a fost menit."

intentie


"Îmi desfac papirusul vieţii
plin de hieroglife,
şi ceea ce pot comunica
acum, aici,
dupa o descifrare anevoioasă,
dar nu lipsită de satisfacţii,
e un poem închinat păcii. "


- versuri:Nichita Stanescu
- pictura :Anabela Faia

miercuri, 21 decembrie 2011

Luca :10

1.Iar după acestea, Domnul a ales alţi şaptezeci (şi doi) şi i-a trimis câte doi înaintea feţei Sale, în fiecare cetate şi loc, unde Însuşi avea să vină.

2.Şi zicea către ei: Secerişul este mult, dar lucrătorii sunt puţini; rugaţi deci pe Domnul secerişului, ca să scoată lucrători la secerişul Său.

3.Mergeţi; iată, Eu vă trimit ca pe nişte miei în mijlocul lupilor.

4.Nu purtaţi pungă, nici traistă, nici încălţăminte; şi pe nimeni să nu salutaţi pe cale.

5.Iar în orice casă veţi intra, întâi ziceţi: Pace casei acesteia.

6.Şi de va fi acolo un fiu al păcii, pacea voastră se va odihni peste el, iar de nu, se va întoarce la voi.

7.Şi în această casă rămâneţi, mâncând şi bând cele ce vă vor da, căci vrednic este lucrătorul de plata sa. Nu vă mutaţi din casă în casă.

8.Şi în orice cetate veţi intra şi vă vor primi, mâncaţi cele ce vă vor pune înainte.

9.Şi vindecaţi pe bolnavii din ea şi ziceţi-le: S-a apropiat de voi împărăţia lui Dumnezeu.

10.Şi în orice cetate veţi intra şi nu vă vor primi, ieşind în pieţele ei, ziceţi:

11.Şi praful care s-a lipit de picioarele noastre din cetatea noastră vi-l scuturăm vouă. Dar aceasta să ştiţi, că s-a apropiat împărăţia lui Dumnezeu.

12.Zic vouă: Că mai uşor va fi Sodomei în ziua aceea, decât cetăţii aceleia.

13.Vai ţie, Horazine! Vai ţie, Betsaido! Căci dacă în Tir şi în Sidon s-ar fi făcut minunile care s-au făcut la voi, de mult s-ar fi pocăit, stând în sac şi în cenuşă.

14.Dar Tirului şi Sidonului mai uşor le va fi la judecată, decât vouă.

15.Şi tu, Capernaume, nu ai fost înălţat, oare, până la cer? Până la iad vei fi coborât!

16.Cel ce vă ascultă pe voi pe Mine Mă ascultă, şi cel ce se leapădă de voi se leapădă de Mine; iar cine se leapădă de Mine se leapădă de Cel ce M-a trimis pe Mine.

17.Şi s-au întors cei şaptezeci (şi doi) cu bucurie, zicând: Doamne, şi demonii ni se supun în numele Tău.

18.Si le-a zis: Am văzut pe satana ca un fulger căzând din cer.

19.Iată, v-am dat putere să călcaţi peste şerpi şi peste scorpii, şi peste toată puterea vrăjmaşului, şi nimic nu vă va vătăma.

20.Dar nu vă bucuraţi de aceasta, că duhurile vi se pleacă, ci vă bucuraţi că numele voastre sunt scrise în ceruri.

21.În acesta ceas, El S-a bucurat în Duhul Sfânt şi a zis: Te slăvesc pe Tine, Părinte, Doamne al cerului şi al pământului, că ai ascuns acestea de cei înţelepţi şi de cei pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor. Aşa, Părinte, căci aşa a fost înaintea Ta, bunăvoinţa Ta.

22.Toate Mi-au fost date de către Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte cine este Fiul, decât numai Tatăl, şi cine este Tatăl, decât numai Fiul şi căruia voieşte Fiul să-i descopere.

23.Şi întorcându-Se către ucenici, de o parte a zis: Fericiţi sunt ochii care văd cele ce vedeţi voi!

24.Căci zic vouă: Mulţi prooroci şi regi au voit să vadă ceea ce vedeţi voi, dar n-au văzut, şi să audă ceea ce auziţi, dar n-au auzit.

25.Şi iată, un învăţător de lege s-a ridicat, ispitindu-L şi zicând: Învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa de veci?

26.Iar Iisus a zis către el: Ce este scris în Lege? Cum citeşti?

27.Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

28.Iar El i-a zis: Drept ai răspuns, fă aceasta şi vei trăi.

29.Dar el, voind să se îndrepteze pe sine, a zis către Iisus: Şi cine este aproapele meu?

30.Iar Iisus, răspunzând, a zis: Un om cobora de la Ierusalim la Ierihon, şi a căzut între tâlhari, care, după ce l-au dezbrăcat şi l-au rănit, au plecat, lăsându-l aproape mort.

31.Din întâmplare un preot cobora pe calea aceea şi, văzându-l, a trecut pe alături.

32.De asemenea şi un levit, ajungând în acel loc şi văzând, a trecut pe alături.

33.Iar un samarinean, mergând pe cale, a venit la el şi, văzându-l, i s-a făcut milă,

34.Şi, apropiindu-se, i-a legat rănile, turnând pe ele untdelemn şi vin, şi, punându-l pe dobitocul său, l-a dus la o casă de oaspeţi şi a purtat grijă de el.

35.Iar a doua zi, scoţând doi dinari i-a dat gazdei şi i-a zis: Ai grijă de el şi, ce vei mai cheltui, eu, când mă voi întoarce, îţi voi da.

36.Care din aceşti trei ţi se pare că a fost aproapele celui căzut între tâlhari?

37.Iar el a zis: Cel care a făcut milă cu el. Şi Iisus i-a zis: Mergi şi fă şi tu asemenea.

38.Şi pe când mergeau ei, El a intrat într-un sat, iar o femeie, cu numele Marta, L-a primit în casa ei.

39.Şi ea avea o soră ce se numea Maria, care, aşezându-se la picioarele Domnului, asculta cuvântul Lui.

40.Iar Marta se silea cu multă slujire şi, apropiindu-se, a zis: Doamne, au nu socoteşti că sora mea m-a lăsat singură să slujesc? Spune-i deci să-mi ajute.

41.Şi, răspunzând, Domnul i-a zis: Marto, Marto, te îngrijeşti şi pentru multe te sileşti;

42.Dar un lucru trebuie: căci Maria partea bună şi-a ales, care nu se va lua de la ea.

miercurea fara cuvinte ( 29 )




(initiativa : intre vis si realitate )

marți, 20 decembrie 2011

oamenii...

"Micul prinţ străbătu pustiul şi nu întâlni decât o floare. O floare doar cu trei petale, o floare atât de neînsemnată.

- Bună ziua, zise micul prinţ.

- Bună ziua, zise floarea.

- Unde sunt oamenii? întrebă cuviincios micul prinţ.

Floarea, cândva, văzuse trecând pe acolo o caravană.

- Oamenii? Să tot fie, cred, vreo şase-şapte la număr. Cu ani în urmă, i-am zărit o dată… Nu se ştie însă niciodată unde-i poti găsi. Îi poartă vântul. Ei nu au rădăcini, şi asta-i stinghereşte mult.

- Rămâi cu bine, rosti micul prinţ.

- Te du cu bine, zise floarea."

(Micul Prinţ - Antoine de Saint-Exupery)

luni, 19 decembrie 2011

sâmbătă, 17 decembrie 2011

Colinda de inima


"Voi colinda cu inima mea
mergând prin zăpadă,
mâna mea în cinci colțuri ca o stea
începe cuvinte să vadă.

Brațul meu, o coadă de cometă,
umărul și pieptul meu - cer.
Căldura lor secretă
lucește albastră de ger.

Să fiți liniștiți, să aveți parte de liniștea albă
sub cetina verde împodobită.
Ochii mei, două vergele-ntr-o salbă,
împodobesc ora, clipită.

Ave vouă, bărbaților, femeilor,
inima mea vă salută,
ninge deasupra secundelor, orelor
cu zăpada argintie și mută.

Ding-dang, numai inima, ding-dang, numai ea
bate la mesele voastre,
în noaptea aceasta e-o singură stea
și-o nenumărare de ceruri albastre."

( Nichita Stanescu )