RONDEL DE L'ADIEU
de Edmond de Haraucourt
Partir c'est mourir un peu,
C'est mourir a ce que l'on aime :
On laisse un peut de soi-meme
En toute heure et dans tout lieu.
C'est toujours le deuil d'un voeu,
Le dernier vers d'un poeme ;
C'est mourir a ce que l'on aime.
Et l'on part et c'est un jeu
Et jusqu'a l'adieu supreme
C'est son ame que l'on seme,
Que l'on seme en chaque adieu :
Partir, c'est mourir un peu.
Et jusqu'a l'adieu supreme
C'est son ame que l'on seme,
Que l'on seme en chaque adieu :
Partir, c'est mourir un peu.
RONDELUL DESPĂRŢIRII
La orice despărţire murim cîte puţin.
Te simţi mai singuratec, mai strein.
E un adio dragostei lăsate,
un cîntec îngînat pe jumătate,
Un doliu-al legămîntului făcut,
Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput,
o amintire goală-a zălogului pierdut.
Te-ai despărţit odată, ca din glumă,
cu-o-mbrăţişare parcă şi postumă.
La fiece plecare, pînă la cea din urmă,
cîte ceva din tine, rămas întreg,
se curmă.
La orice despărţire murim cîte puţin.
Te simţi mai singuratec, mai strein.
E un adio dragostei lăsate,
un cîntec îngînat pe jumătate,
Un doliu-al legămîntului făcut,
Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput,
o amintire goală-a zălogului pierdut.
Te-ai despărţit odată, ca din glumă,
cu-o-mbrăţişare parcă şi postumă.
La fiece plecare, pînă la cea din urmă,
cîte ceva din tine, rămas întreg,
se curmă.
(în limba română a lui Tudor Arghezi)
Spune foarte mult din ceea ce aș fi spus eu,dar cred că mai e mult de spus,sau încă altfel spus.
RăspundețiȘtergere