.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




miercuri, 19 octombrie 2011

marți, 18 octombrie 2011

initierea


"În final, aş vrea să-mi întorc atenţia la termenul de Iniţiat, pentru că am folosit acest termen extensiv prin acest material.

Termenul Iniţiat se referă la acea persoană care s-a decis să trăiască la un nivel înalt de conştiinţă, unul care s-a decis să lase în urmă viaţa lumească şi să intre într-o aventură a conştiinţei.

În general vorbind, trecerea pragului de la viaţa lumească la una sacră este marcată de un ritual de Iniţiere. În practicile vechi, un candidat putea fi iniţiat de un preot sau preoteasă, şi acest preot sau preoteasă avea puterea să confere acelui individ puterea relativă a descendenţei de care aparţinea.

În anumite tipuri de treceri, un Iniţiator extern este necesar sau cerut.

Cu toate acestea, pentru fazele de început este posibil pentru o persoană să se iniţieze ea însăşi, pentru că adevărata esenţă a iniţierii înseamnă a marca pragul, trecerea de la viaţa lumească la viaţa sacră.

Pentru acei care sunt atraşi să practice Alchimiile lui Horus şi doresc să marcheze angajamentul lor de a trăi într-o viaţă sacră, le ofer acest simplu ritual. Dau această instrucţiune pentru că este un aşa deficit de persoane calificate care să conducă iniţierile în vechile descendenţe ale Egiptului.

Pentru acest ritual, cineva are nevoie de o lumânare şi două pahare sau căni.

O cană este umplută cu apă şi una este goală. Dacă doriţi, puteţi adăuga flori sau tămâie, făcând ritualul atât de plăcut estetic pe cât doriţi, dar fundamental, Auto-Iniţierea este un act al intenţiei şi voinţei personale şi spirituale.

Ritualul este o simplă reflecţie externă a ceva ce se întâmplă în profunzimea cuiva. Şi, într-adevăr, această alegere internă poate fi făcută fără nevoia unui ritual extern de loc, pentru că ritualul fără alegerea internă nu este bun de nimic.

Pentru acest ritual, aprindeţi lumânarea şi apoi spuneţi aceste cuvinte…

„Spirit al întregii vieţi, fi martorul meu aici. De dragul propriei elevări şi a elevării întregii vieţi, mă voi strădui să fiu nevătămător mie şi tuturor celorlalţi.”

Apoi ţineţi cana cu apă în mâna dreaptă, turnaţi apa în cana din mâna stângă, şi prin aceste cuvinte veţi pecetlui această acţiune…

„Prin turnarea acestei ape, eu însemnez transferul apelor mele sacre ale vieţii

De la lumesc la sacru. Spirit al întregii vieţi, fi martorul meu aici.

Amin. Amin. Amin.”

( fragment din "Manuscrisul Mariei Magdalena" )

luni, 17 octombrie 2011

- pink mondays ( 7 )




initiativa : cybershamans.blogspot.com

sâmbătă, 15 octombrie 2011

Nichita Stănescu - semn 5





Ca şi cum ai vedea munţii plângând,
ca şi cum ai citi din deşerturi un gând,
ca şi cum ai fi mort şi totuşi alergând,
ca şi cum ieri ar fi în curând,

astfel stau palid şi trist, fumegând."


foto : Ruth Bernhard

vocea Intuitiei

Definitie
Intuitie = a sesiza ceva in mod nemijlocit fara rationament; a descoperi brusc, revelatoriu, in aparenta nepregatit, un adevar, o solutie a unei probleme; a cunoaste un "obiect" dintr-o data. Este acea stare de a A STI.


"Doresc sa va impartasesc o serie de idei care sa va dea o conceptie clara si inteligenta despre adevarata viata spirituala. Cred ca va dati cu totii seama ca pentru a crea si trebuie sa creati daca vreti sa traiti, trebuie sa va cultivati propriul punct de vedere, propriile tendinte, propriile capacitati. Acesta este motivul pentru care doresc sa trezesc in fiecare din dumneavoastra vocea aceea, care e singurul ghid spiritual adevarat, ce va ajuta sa creati.

Vocea - este indemnul Spiritului, Eu-lui Unic, Scanteia Divina ce exista in fiecare si care nu este sesizabila datorita naturii noastre inferioare.

Multi dintre dumneavoastra prefera a copia - este desigur o cale mult mai usoara. Multi prefera doar sa urmeze. Ei gasesc ca e mult mai usor, in loc de a cultiva propriile tendinte, propriile calitati, propria natura, sa uremeze orbeste pe un altul. Aceasta atitudine insa inabusa vocea de care vorbesc.

Ea este numita Vocea Intuitiei.

Cultivand aceasta voce pana cand ne devine ghid spiritual, descoperim SCOPUL si lucram neincetat pentru atingerea lui. Acum, care este scopul acesta?

Pentru mine el este: vreau sa fiu adevarul Ultim.

Vreau sa fiu o stare in care sa stiu, prin mine insumi, ca am obtinut, ca am ajuns, ca sunt acel adevar, astfel ca toate micile tulburari, micile suparari ale vietii - desi ele au valoarea lor - sa nu ma rastoarne, sa nu imi acopere viziunea adevarului.

Si fiind acest adevar, eu voi fi in acelasi timp, ceea ce doresc: Pacea, perfecta liniste a mintii si a emotiilor. Acesta este scopul meu. Primul lucru esential deci, este amplificarea in fiecare din noi a acestei voci, care se face auzita din cand in cand in fiecare din noi. Cultivand intuitia insa trebuie sa invatam a gandi si a actiona independent. Cultivarea intuitiei inseamna o viata conform cu legile ei.

A imita nu are nimic de-a face cu frumosul; arta nu consta in copierea Naturii, ci in simbolul acestei Naturi, pe care ea o reprezinta. Astfel, fiecare din noi trebuie sa fie un asrtist, un artist care el insusi creaza. adevaratii marii artisti, adevaratii marii Maestri, nu au simtul exclusivitatii, ei intruchipeaza toate lucrurile si fac parte din toate lucrurile. si noi trebuie sa fim astfel, pentru a putea produce perfectul. O gradina plina numai cu trandafiri, oricat de frumoasa ar fi, e monotona. Puteti avea cei mai frumosi trandafiri, de multe feluri si culori, dar daca toti sunt trandafiri, gradinii ii lipseste o anumita frumusete.

Avem tendinta, prin rationalismul nostru, sa credem ca suntem diferiti de ceilalti oameni; tratam lumea ca pe ceva existent in afara noastra si devenim astfel exclusivisti in felul de a privi lucrurile. Atitudinea noastra devine o atitudine ce omoara in loc sa creeze atunci cand avem aceasta viziune limitata, astfel de idei inguste. Treziti in fiecare din voi aceasta voce, vocea intuitiei, care sa va conduca de-a lungul drumului ce doriti sa-l urmati. Aceasta inseamna viata, aceasta inseamna calea creatiei. Caci atata timp cat ascultati de aceasta voce, de aceasta intuitie, nu puteti gresi. Incercand a copia insa, mergeti gresit.

Eu va pot expune idealul meu de adevar, de pace perfecta, de iubire pura, voi insa singuri trebuie sa aspirati sa ajungeti. Eu pot sa stabilesc principiile adevarului, intuitia insa, trebuie ca voi sa o dezvoltati. Numai astfel veti ajunge acolo unde toti ne vom intalni.

Cultivand intuitia veti inlocui omul obisnuit si mediocru din dumneavoastra, cu un om ce descopera cai noi in viata. Nu veti mai orbecai fara tinta de-a lungul cararii altora. Intuitia aceasta, vocea adevaratului vostru Eu trebuie sa se poata exprima, iar pentru aceasta este necesar sa fie realizata o perfecta armonie, un perfect echilibru intre minte si emotii.

Intuitia va va conduce la Spirit. Cand vom reusi sa armonizam sentimentele noastre puternice cu mintea, prin purificarea lor, atunci vom auzi aceasta voce, aceasta intuitie, care este a umanitatii si nu apartine nici unei fiinte.

Trebuie sa aveti sentimente puternice de fericire, de gingasie, de iubire pura. Cineva care nu are sentimente deloc, este o fiinta nemaleabila si indiferenta care nu poate crea sau construi nici in afara sa, nici in interiorul sau. Sentimetele trebuie sa le elevam transformandu-le, ca ele sa devina fine si perfecte. Cu Cat aveti mai multe sentimente cu atat e mai bine, principalul insa devine controlul. Trebuie sa invatati sa le controlati. Parerea ca nu trebuie sa avem sentimente si emotii este absurda si nespirituala. Cu cat ele sunt amplificate in sufletul vostru, cu atat e mai bine, dar trebuie sa le controlati pentru ca astfel veti suferi. Daca nu le controlati, va indeparatti de Intuitie.

Noi toti tindem sa devenim asemanatori aceluiasi tip, fiinta-sablon, sa ne adunam in jurul aceleiasi persoane, temandu-ne ca nu vom evolua daca nu apartinem uneia sau alteia dintre miscari.

Dar ce este o evolutie?

Numai propria voastra fericire! Evolutia este doar un simplu cuvant. Ce importanta are carei religii apartii, ce onoruri porti sau nu porti, de vreme ce esti cu adevarat fericit si iti poti pastra scopul cu desavarsire clar in minte.

Imaginati-va, pentru un moment, pe Buddha si discipolii sai. Ei toti au avut un maestru, o tinta, un ideal, un model si aceasta era El. El era exceptia, floarea omenirii.

Si totusi fiecare dintre ei era o scanteie de geniu, fiecare dintre ei avea in minte clar scopul, iar scopul era: a fi adevarul ultim."

( J. Krishnamurti )

Sursa: Seductiatrupului.ro

foto : Ansel Adams

vineri, 14 octombrie 2011

Aura ( exercitiu )


Se aseaza pe masa un pahar de sticla.
Pe fundul paharului se pune o oglinda , se adauga apa si cateva picaturi de mercur. Te concentrezi asuprea apei , privirea traversand sticla paharului.
Incerci sa vezi lumina astrala.
Dupa un timp incepi sa vezi apa in culori . Aceasta-i lumina astrala.
Exersand zilnic , cand mergi pe strada , vei vedea o banda de lumina deosebita ...prin care trec oameni si masini.
Apoi va veni ziua cand renunti la exercitiul cu paharul cu apa pentru ca si aerul din jurul oamenilor il vezi in culori (aura ).
Acest exercitiu se practica zilnic cel putin 10 minute...luni , poate si ani de zile . Depinde de „bagajul” fiecaruia .
Sau, poti sa capeti aceasta „deschidere” instantaneu ...si sa vezi „ultra”-ul lucrurilor si al oamenilor fara sa te „antrenezi”.

Lumina din jurul omului capata diverse tonalitati :
*albastru - indica spiritualitate
*verde inchis - neincredere sau gelozie
*verde stralucitor - scepticism
*griul plumburiu - egoism
*griul inchis - tristete, melancolie
*rosul stralucitor - manie sau minciuna
*rosu sangeriu inchis - desfranare
*negru - ura
*galben - inteligenta
*portocaliu - orgoliu
*violetul - mistica transcendentala

:)

sâmbătă, 8 octombrie 2011

Andy Goldsworthy

1 - "ganduri fara cuvinte"






2 - cuvintele-mi...

Artistul britanic Andy Goldsworthy(n.1956), descendent al curentului "Land Art’( „ sa confundam arta cu viata „), se daruieste locului si anotimpului lasand in spatiu o amprenta efemera , explicandu-si prin ea forta spirituala .

Arta sa reflecta NUMINOSUL la care eu ( cel putin ) am raspuns si, fara sa stiu am schimbat ceva in mine , marind atentia in drumul ce urmeaza .

Imi constientizez prezentul PIPAIND scoarta copacilor, frunzele , pietrele , gheata ...chiar daca nu am prilejul... privilegiul ...sa ma opresc in locul , anotimpul , spatiul artistului Andy Goldsworthy.

In filmuletele pe care le-am urmarit, in fotografii ...observ cum elementele apa, aer, pamant, foc si spirit, interactioneaza cu artistul lasandu-se conduse-n „ritual” si... imbunate.






3 - ma infior

…despre Numinos... (fragmente din C.S.Lewis )

"Termenul poate fi prezentat, celor ce nu l-au întâlnit, în felul următor. Închipuie-ţi că i s-ar spune că în camera alăturată se află un tigru: te-ai simţi în primejdie şi ţi-ar fi probabil teamă. Dar dacă ţi s-ar spune: „În camera de alături se află o fantomă” şi ai crede acest lucru, ai simţi într-adevăr ceva ce se numeşte îndeobşte teamă, însă o teamă de un soi aparte. Ea nu s-ar baza pe cunoaşterea primejdiei, fiindcă nimeni nu se teme la urma urmei de ceea ce ar putea să-i facă o fantomă, ci de simplul fapt că e o fantomă. Ea este mai degrabă „stranie” decât primejdioasă, iar teama specifică pe care o stârneşte poate fi numită groază. O dată cu straniul atingem hotarele Numinosului. Închipuie-ţi acum că ţi s-ar spune pur şi simplu: „În camera de alături se află un spirit înzestrat cu teribile puteri” şi că ai crede acest lucru. Simţămintele pe care le-ai încerca ar fi şi mai departe decât simpla teamă în faţa primejdiei: tulburarea ar fi însă profundă. Te-ai simţi uluit şi cuprins de o anume sfială – senzaţia că nu eşti în stare să dai piept cu un asemenea oaspete şi că te prosternezi înaintea lui – un simţământ ce poate fi exprimat de cuvintele lui Shakespeare „Duhul meu e stăpânit de el” (Macbeth). Simţământul acesta poate fi descris drept înfiorare, iar obiectul ce-l stârneşte este Numinosul.

Nu ştim cât de departe urcă acest sentiment în istoria omului. E aproape sigur că cei dintâi oameni credeau în lucruri care ar stârni în noi acelaşi simţământ dacă şi noi am crede în ele; drept urmare, pare probabil că înfiorarea numinoasă este la fel de veche ca şi umanitatea însăşi. Preocuparea noastră de căpetenie însă nu e legată de durate. Important e faptul că, într-un fel sau altul, sentimentul în cauză s-a înfiripat, că e larg răspândit şi că nu piere din minte odată cu dezvoltarea ştiinţei şi a cuvilizaţiei."




- numen : divinitate -

vineri, 7 octombrie 2011

Nichita Stanescu - Necuvintele


El a întins spre mine o frunză ca o mână cu degete.
Eu am întins spre el o mână ca o frunză cu dinţi.
El a întins spre mine o ramură ca un braţ.
Eu am întins spre el braţul ca o ramură.
El şi-a înclinat spre mine trunchiul
ca un măr.
Eu am inclinat spre el umărul
ca un trunchi noduros.
Auzeam cum se-nţeteşte seva lui bătând
ca sângele.
Auzea cum se încetineşte sângele meu suind ca seva.
Eu am trecut prin el.
El a trecut prin mine.
Eu am rămas un pom singur.
El
un om singur.


(- pictura: Anabela Faia)

sâmbătă, 1 octombrie 2011

"An tan te, dize mane pe, dize mane compane, an tan te!"


Am oprit masina pe marginea drumului in dreptul catorva randuri de vita-de-vie.
Ciorchinii erau pregatiti.
Aveau destul soare si, atat-cat-trebuie, seva din pamant, ca licoarea sa aiba buchet si savoare .
Cel ce culegea si-a indreptat cu greu salele si fara cuvinte mi-a aratat tocitoarea in care zdrobise strugurii . 
Mi-a intins o cana din tabla, m-a privit ca si cand ma cunostea de-o viata apoi s-a intors continuandu-si lucrul .
Am baut mustul …cu sete . 
Apoi am ingenunchiat langa randul cu struguri si am cules ceva timp …
Se insera si imi aminteam de copila de odinioara care calca boabele calde si parfumate , batand din palme intr-un joc imaginar ("An tan te, dize mane pe, dize mane compane, an tan te!")... si alaiul rudelor care umpleau cosurile cu struguri si znoave.

Se insera peste singuratatea culegatorului si peste amintirea mea .

:)