.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




luni, 19 aprilie 2010

Unde ne sunt Inorogii ?


Una din cheile de accesare Karuna-Reiki ma atinge in mijlocul fruntii precum Licorna ...si ma intreb: „ Unde ne sunt Inorogii ?”

Daca au preferat sa paraseasca Edenul si sa-i urmeze pe Adam si Eva in lume, unde sunt acum ?
Nu mai avem ochi sa-i vedem ?
S-a dus adevarul , iubirea, puritatea lumii ?
Dar ...cand a fost lumea plina de adevar, iubire si puritate ? „...caci nu este nimic nou sub soare.”
Ii caut prin miturile si legendele lumii,in prezicerile nasterii si mortii lui Confucius...
Imi imaginez, apoi, ca ating vechile tapiserii, descifrandu-le urzeala si talcul scenelor cu inorogi. Si-n drumul meu , imaginar, trec prin Londra la British Museum , unde, este expus... un corn de inorog !

Dar mai usor imi este sa-i caut in asemanarile sau neasemanarile din amintirile mele .
Mai ales amintirea cu miros de iarba cosita ...
Eram cocotata pe un pietroi la margine de izlaz, cu vorba-apasata, lasata de tata, sa nu scap din ochi cei doi cai albi , dezhamati de la caruta .Se insera cu adiere prin iarba si prin coamele cailor. Le frematau narile batand din cand in cand cu copitele in pamant...
Aveam sase ani si m-am amestecat prin iarba , fara frica ...Ma impingeau cu botul ,dar ,descoperisem petecul meu cu talpa-gastii si turtitele turitei...Ma intreceam cu ei la ...mestecat iarba! Isi bagau botul in parul meu , ca sa zvacneasca, apoi, in galop ,jucandu-se amandoi , rar, bagandu-ma si pe mine in seama... In fuga aceea am simtit cum se umple inima , ca ceva din mine ar fi putut sa-i ajunga si ca in inserarea ce se lasa as fi putut sa par la fel de alba ca ei .
Si-am pus primele intrebari : cine sunt,ce inseamna ce simt...
S-au dus toate ...si nu mai gasesc izlazul ,piatra si acea clipa .
Habar-n-aveam atunci ce sunt inorogii !
Abia acum ii recunosc in acea inserare cu miros de iarba cosita .

( - pictura: Zeldis )

Un comentariu:

  1. Inorogii te urmează mereu peste tot... Ce amintire frumoasă şi încărcată de spiritualitate !

    RăspundețiȘtergere