"Cât timp se află în afara florii, albina bâzâie.
Când a intrat în floare și a dat de nectar, tace.
Exact așa e și cu înțelegerea.
Când omul nu știe, face zgomot.
Bâzâind continuu din memorie, încearcă să înțeleagă logic ce se află în floare.
Citește, interpretează și analizează frenetic, sperând că acestea îi vor aduce înțelegere.
Selectează texte, le studiază, le citează și le repetă de mii de ori, convins că acolo se află nectarul.
Acesta nu se află în hârtiile numite sfinte.
Prin interpretare și analiză nu vor da de el, pentru că logica nu va putea întelege vreodată inima.
Pentru a ajunge la nectar, este necesară practica.
Pentru practică este necesar curaj, pe care cei care bâzâie teoretizând nu îl au.
Bâzâie pentru că le e frica să intre în floare.
Simt că dacă o vor face, munca și efortul pe care le-au făcut pentru a deveni “deștepți”, vor deveni inutile.
Toată investiția lor se va dovedi a fi doar pierdere de vreme și de asta se tem.
Când treci la practică, zgomotul dispare pas cu pas.
Cu cât intri mai mult în floare, care este inima, cu atât trăncăni și orăcăi mai puțin.
Lucrurile devin clare și simple.
Nu mai ai nevoie de explicații, interpretări și analiză.
Nectarul înțelegerii provenit din practică și experimentare directă este mai mult decât suficient.
Este tot."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu