Îmbrăcat sărăcăcios, cu un aer de mielușel tăcut, apăsat de o poveste din copilarie care mi-a stârnit mila, compasiunea, simpatia...a reușit să-mi atingă "lumea" și să mă separe de propia-mi cale.
Am căzut în plasa răbdator împletită, cedându-i timpul, gândurile, gusturile și ideile mele...
Viața!
Stându-mi aproape (fără să-mi fie aproape), disimula în realitate, o pulsiune sadică, foarte puternică, dar si foarte bine refulată.
Haosul informațional existent l-a favorizat să afle câte ceva, și a făcut ce știa mai bine - să manipuleze persoanele care-și puteau proiecta energile negative asupra mea, înrobindu-mă, ruinându-mi sănătatea - crezând că el va rămane pe calea Dreaptă, iar zona periculoasă a pragului dintre lumea noastră și Nevăzut va fi trecută doar de mine.
După ce și-a dosit îndeajunse comori pămantesti, de la puseuri de schimbări de ton, a trecut direct la bătaia în piept: “Eu tarzan, tu jane necomercială...Dă-te jos că aici e craca mea!”
Dorințele ce i se sfâșiau în abisul din ochi, au fost scoase-n lume, eu dând, în sfârșit, de propiu-mi sine, un nenorocit tufă de prost.
(Neînțelegându-mi lumea cu distanțele ei în timp și spațiu, "sinele interior", se-ntreba obsesiv, dacă el m-a creat pe mine sau eu îmi vizitam creatura.)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu