Când mi se-nchid pleoapele, și toate gesturile trupului meu sunt spălate de vreme, atunci sunt aripă si pasăre.
Când visul mă face să uit c-am avut în mâini sibilinele cărti , atunci sunt eu însămi furtună.
Când mâinile mele unite vor trezi florile, răspândindu-mă, n-o să mai fiu niciodată singură.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu