N-o să mai fiu văzută,
nici gândul n-o să-mi mai umble aiurea,
nici n-o să mă mai bântuie pădurea.
În spațiul acesta, toate-mi seamană.
Lumina caută-n întunericul din mine
precum o plantă suitoare...
(Priviți cum focul, legat de vreascul mistuit, se-nalță și linge întunericul...iar rădăcina se-nfige-n humă...)
O să dispar de-a-ntregul
...in neasemanarile lumii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu