”Legile”...(si nu numai Kybalionul), constientizate si lasate in seama mintii, ma indeparteaza de trairea momentului in care sunt totul si una :))). Constientizarea acestora ma indeparteaza de serenitatea functionala a celui asezat pe drum ca sa ia ceea ce-i este la-ndemana fara sa-si indrepte atentia la orizont.
Ce linie perfecta pare orizontul!
De neatins.
Drumul mi se-nfige precum o sulita intr-un punct al orizontalei/orizontului (sa-l notez cu A de la adevar?)
Hmmmm...Urc, cobor, cad, ma tarasc, ma chinui invatand inca o data si-nca odata, sa merg si sa-mi pun la treaba simturile :)) sau poate ele ma ridica pe mine ( in trup, in minte , in suflet ).
Urc bolovanul zilei precum Sisif, iar pe partea cealalta ma rostogolesc cu totul ...Nimic nu-i drept, nivelat , nici macar cararea ce-au batatorit-o inaintasii...Vorbele goale au marit crapaturile, noroiul aruncat de materialistii vulgari m-arunca pe spate de stau prostita cu ochii-n cerul lumii si cu gustul murdariei in cerul gurii.
Si totusi ce linie perfecta pare orizontul!
Nici o invatatura nu-i originala, nici macar ideea nu-i originara...
Asa ca...”crucific” acest moment ( sunt acest moment!).
Pe orizontala lui AICI, infig vericala ACUM si le traiesc pe toate-n ”numa una” din mine :
- sunt spirit si-s eu insami ca si creatie mentala a Universului
- paradoxul trebuie rezolvat in viata, dar nu sa rastorni ci, sa aduni josul cu susul
- in mine se manifesta materia, energia, sufletul..
Le-am pipait, le-am imaginat si intuit, fara pretentia ca le si controlez.
Vibrez, deci exist! :)))
- ”Asemanatorul” mi s-a dat,”neasemantorul” ma creste
- numa cu Voia/Vina mea ma mai târăște, inainte si-napoi...”pendula”
- nimic nu-i intamplator! Nici eu!... chiar daca uneori mai sunt jucata de altii
- ”si cald si rece-mi curge prin vene”
Nu am puteri ca sa controlez, mi s-a-ngaduit numa un strop de ”arta„ cand privesc prin voalul clipei...
(Anna Gillespie | Sculptor)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu