- Funinginea, gramada asta de funingine , ce-mi umple toate crapaturile existentei, imi aminteste ca Timpul este masura intre ceea ce a fost si ceea ce-mi mai este acum…
N-a contat ce am trait/simtit.
Au ars pana si ploile in care nu mi-a fost sa fiu dansata, iar bluzele mi se uscau numa-n bataia cadentata a pulsului, raspandindu-ma in propia-mi piele…
La sosirea noptii, aud bine cantecul Timpului si pe poatra simturilor mele intrii tu, copilă.
Te ating cu memoria, si cuvintele limpezi se sfasaie in razatoarele capcanelor mintii, iar eu ne mai avand decat cea mai frumoasa si cea mai lunga noapte, te imbratisez in bucuria regasirii.
Obarsia noastra-i intr-un teritoriu indeterminant…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu