Visez zilnic, niște trepte frânte, răsucite-n spirală. Îmi aud târăâitul tălpilor goale și refuz să urc, mai ales când, dintr-odată, o voce mă anunță că acesta-i drumul ”înăuntru”...La ce bun parfumul violent al unei flori ce s-ar deschide, sonor, cu sunet de ghitară, în colbul sterp al ”înauntrului”, dacă nu dau de ...VOI?!