Ma sprijin de lemnul invechit, ce margineste fantana.
Si aplecandu-ma, imi
raman ochii, in ochiul apei, masurandu-i
adancimea.
Chipul meu se reflecta
si mintea mi se zbate, cautand asemanarile
si neasemanarile
oglindite.
Pana cand… gandul aluneca , dincolo, in adancul ascuns, luandu-mi prezentul si soapta trecuta.
Pana cand… gandul aluneca , dincolo, in adancul ascuns, luandu-mi prezentul si soapta trecuta.
Nici dorinta nu se mai intinde , in fata, ca puntea.
Dintr-odata, intrezaresc, cum,
lemnul invechit, sub palme, imi curge...
„Marginea”-i doar o rapida miscare spre centru, si-aceasta transcede, dand urmatorului spatiu , iluzia de marginire…
„Marginea”-i doar o rapida miscare spre centru, si-aceasta transcede, dand urmatorului spatiu , iluzia de marginire…
Ha!
Ma umple uimirea !
Clepsidra-i
numa’ parte din infinita coloana.
...
Fantana se reflecta in mine, si, raman, numa', ochi in ochi cu… cerul !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu