.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 31 decembrie 2016

vineri, 30 decembrie 2016

miercuri, 28 decembrie 2016

duminică, 25 decembrie 2016


Când începe Crăciunul?


"Când cel slab iartă celui puternic slăbiciunea,
Când cel puternic forțele celui slab iubește,
Când cel ce are împarte cu cel ce n-are,
Când gălăgiosul zăbovește lângă cel tăcut
Și înțelege ce tăcutul vrea să-i declare,
Când cele liniștite devin sonore și cele sonore liniștite,
Când cele semnificative devin nesemnificative,
Și cele aparent nesemnificative devin decisive,
Când, în mijlocul tenebrelor, o mică lumină
promite adăpost și viață senină,
în acest moment, într-un unic moment,
începe Crăciunul!"

Rolf Krenzer

- art:Elena Markova


vineri, 23 decembrie 2016

...ultimul poem al lui Robert Desnos

"J'ai tant rêvé de toi" from Emma Vakarelova on Vimeo.


"Atât de mult te-am visat,
Atât am mers, atât am vorbit,
Atât de tare umbra ți-am iubit,
Încât nimic nu mi-a rămas din tine.
Eu voi rămâne-o umbră printre umbre
De-o sută de ori mai umbră decât umbra
Rătăcitoare umbră ce-o să vină și-o să revină într-una
în viața ta scăldată de lumină."





joi, 22 decembrie 2016



- art: Gaye Frances Willard

vineri, 16 decembrie 2016

joi, 15 decembrie 2016

Sf. Nicolae Velimirovici

"Oamenii nu pot urma calea cea dreaptă nu pentru că n-ar avea călăuză, ci pentru că au prea multe. 
Nenumărate călăuze nedorite şi necăutate ale vremurilor noastre ne cheamă:
„Haideţi pe drumul acesta! Asta-i singura cale bună!” Şi noi privim, şi la prima vedere ni se pare că aşa este.
„Ascultaţi, oameni şi popoare, calea ştiinţei este calea cea bună!” – strigă unii. Şi nouă ni se pare că aşa este. Dar cine merge pe această cale până spre capăt pricepe că omul care o urmează este aidoma viermilor şi omizilor, maimuţelor şi microbilor, şi la sfârşit află moarte fără înviere, şi noapte fără zori.
Alţii strigă: „Ascultaţi, oameni şi popoare, calea culturii, aceasta este singura cale bună. Celelalte căi sunt căile sălbăticiei!” Unii se păcălesc şi aleg acest număr, precum la ruleta din cazinou, dar la sfârşit sunt păcăliţi şi batjocoriţi, şi fug de pe calea aceasta. Altfel ar cădea în cursa nereuşitei şi morţii.
Cei de-ai treilea strigă: „Ascultaţi, oameni şi popoare! Calea deplinei egalităţi între oameni este singura cale bună.
Urmaţi-o, şi veţi fi fericiţi.” Şi unora li se pare că într-adevăr aceasta ar fi calea dreptăţii şi adevărului. Dar undeva pe drum înţeleg că cel care îi fura în vremea inegalităţii îi fură şi în calea egalităţii, şi atunci încearcă să se întoarcă şi să scape de nenorocire şi moarte.
Şi cei de-ai patrulea, şi ai cincilea, şi ai zecelea, şi ai o sutălea, şi ai miilea strigă, şi strigă, şi strigă. 
Cu adevărat, viaţa omenească nu a semănat nicicând mai mult cu un iarmaroc plin de nenumăraţi amăgitori, ca în vremurile noastre. Se cuvine să fim cu multă luare aminte. 
Rătăciţii se înfăţişează drept călăuze. 
Amăgitorii se înfăţişează drept prieteni. 
Incendiatorii se înfăţişează drept paznici ai casei. 
Bogătanii se înfăţişează drept izbăvitori, desfrânaţii drept însoţitori, necredincioşii drept povăţuitori, pierzătorii de suflete drept sprijinitori. 
Cu adevărat, nicicând de la Adam nu au fost mai multe călăuze mincinoase decât în veacul al douăzecilea. 
Şi în toate veacurile, ca şi în acesta, este o singură cale bună şi o singură călăuză adevărată – Domnul Iisus Hristos, Messia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul oamenilor. 
Fraţii mei, calea cea sfântă a Domnului nici nu e neumblată, nici nepietruită, nici nemarcată, ca să ne putem plânge că nu o vedem sau nu o cunoaştem. 
Pe această cale au trecut sfinţii apostoli, sfinţii mucenici şi mărturisitori, sfinţii împăraţi Creştini şi patriarhi, sfinţii pusnici şi sihaştri, şi alte mii şi mii, milioane şi milioane. 
Nu puteţi spune că nu ştiţi această cale. 
Aceasta e cea mai cunoscută cale din istoria Creştinilor şi din istoria neamului vostru. 
Pe calea sfântă, Dumnezeu blagosloveşte norodul Său sfânt. 
Amin."


miercuri, 14 decembrie 2016

- miercurea cuvintelor

”Ai putea să realizezi într-o bună zi că îți porți cei 60 de ani cu ceva nepăsare, după o viață lungă cu râsete, cu lacrimi, îmbrățișări, mărturisiri, tăcere, elanuri. Uneori timpul pare că stă în loc, iar viitorul se întinde la infinit. Alteori… remarci că te-ai schimbat doar analizând lucruri mărunte, cum ar fi, de pildă, faptul că hainele au devenit pentru tine doar obiecte de decor, impersonale și indiferente, care nu te mai reprezintă, că relația aproape intimă pe care o aveai altădată cu veșmintele nu mai există.”


marți, 13 decembrie 2016

Ce frumoasă am fost!


"Doamne, cât am îmbătrânit!” Era pentru întâia oară, după ani mulți, când se privea în oglindă cu dragoste. Cu adâncă milă și deznădejde, dar cu dragoste.

Umbrele lungi îi adânceau ridurile pe care se minţise de multe ori că nu le vede, deşi simţea cum îi muşcă obrazul, mai ales în anii din urmă, când el începuse să lipsească tot mai des de acasă, ferchezuit, cu cămaşa scrobită, învăluit în aburii unui parfum greu, neştiut.

La începuturi, când el încă se furişa discret printre ore, întârziind doar cât să lase loc incertitudinilor şi iertării, ea îşi înfigea degetele până la sânge în spinii trandafirilor pe care el îi aducea uneori ca răsplată, apoi încerca să uite ce bănuieşte, cu simţurile ei de femeie în amurg, minţindu-se cu nopţi tot mai puţine de dragoste, cu săruturile lui repezi, aproape triste, date în miros de lumânări parfumate, de tocăniţe calde şi de detergent.

Cu timpul, el nu i-a mai adus trandafiri, iar plecările lui s-au făcut tot mai dese şi tot mai lungi. Bănuielile ei au devenit încet-încet hiene flămânde, care îi torturau nopţile când el dormea absent, cu mâna departe de umerii ei, liniştit ca o apă din care a plecat orice urmă de freamăt.

În oglinzi, când era singură, se privea îndelung, încercând să afle răspuns la întrebări niciodată rostite, dar nu ajungea să afle când și cum a greşit, unde s-a dus iubirea lui. Îşi vedea doar talia îngroşată, picioarele grele, pielea obosită de pe mâini, cearcănele de sub ochii secaţi de nesomn, şi atunci înţelegea dureros că a intrat în malaxorul neiertător al timpului, urându-şi cu toată fiinţa fiecare zi în care tinereţea i se scurgea din trup ca o ceară de lumânare topită.

Copiii, deja mari, îi evitau, şi ei, din ce în ce mai des, îmbrăţişările tandre, dacă nu cumva o respingeau agresiv, aruncându-i în obraz adevărul că e penibilă cu atâta dulcegărie şi nevoie de dragoste.

Îngenuncheată într-un noian de respingeri, simțea tot mai ascuțit că toată fiinţa îi e înlocuită treptat de o femeie nedorită, aproape bătrână.

Tânjea după vremurile în care copiii i se atârnau de gât şi îi spuneau că e cea mai frumoasă femeie din lume. Sângera să mai audă, măcar o singură dată, de la bărbatul ei, mărturisirea că îi e dragă. Ştia că nu mai există cale spre vremurile de demult, dar tot mai trăgea nădejde că râvna istovitoare cu care trudea până noaptea târziu la prăjituri şi sosuri sofisticate îi va readuce în viața ei și îi va face să nu o mai vadă doar ca pe o femeie aproape străină, bântuind cu aerul ei veşted odăile sterpe de cuvinte.

Era duminică, după o ploaie lungă. Un frig subţire şi umed traversa încăperile din care el îşi strânsese, ieri, ultimele haine. Încă plutea mirosul lui în aerul pe care ea îl înghiţea cu scrâşnet învins. Plecase pentru totdeauna. Îl văzuse fericit, proaspăt şi tandru la braţul unei alte femei.

Închise ochii şi se văzu dansând în rochie de mireasă, subţire şi fragilă ca un lujer de crin. Îl văzu pe el, tremurând pătimaş în prima lor noapte de dragoste. Erau frumoşi, Doamne! Vremurile erau frumoase. Apoi copiii, făcând primii paşi, ţinându-i strâns degetele cu mâinile lor mici… Apoi ochii lor flamânzi de mângâieri… Apoi trandafirii, la fel de roşii ca sângele în care aveau să-i clocotească, ani în şir, îndoiala, mânia şi neputinţa.

„Ce frumoasă am fost!…”, îşi spuse, abia atingând, în treacăt, marginile şifonierului, uşa pe care însemnase, de-a lungul anilor, înălţimea copiilor, perinile pe care visase cu el, în atâtea mii de nopţi, perdelele pe care el le dăduse de atâtea ori la o parte, pentru a lasă să intre în cameră, sălbatic şi liber, aerul proaspăt al altor dimineţi…"




Camelia Radulian

duminică, 11 decembrie 2016

Ai incredere in lupta ta interioara



“Ce greseala teribila este aceea de a renunta la ceva minunat, pentru ceva real.”- Miranda July

Sa ai incredere in lupa ta este ca si cum ai trai in propria conceptie despre viata de dupa, daca nu chiar intr-un rai. 

Este o practica ce iti intareste considerabil imaginatia. 
Poate ca toata arta este fondata pe asemenea fantezii nemuritoare.
Asadar, haideti sa incepem si sa ne jucam de-a imaginatia si de-a... actiunea!
Care este, de fapt si de drept, lumea ideala din punctul tau de vedere? 
O poti descrie in detaliu? 
O poti vizualiza in mintea ta? 
Du-te acolo, acum! 
Acum... scrie despre aceasta sau danseaz-o. 
Descopera mai multe despre acest loc, despre utopia ta personala si construieste-o.
Redescopera-ti valorile, crescand acolo. 
Afla cat de precis cu putinta unde anume vor aparea tensiuni si reale rezistente la cele mai extraordinare si originale idei ale tale in lumea reala. 
Decide ce unelte si strategii sunt cele mai potrivite pentru misiunea ta pe Pamant si care sunt scopurile adevarate.
Toate „-ism”-urile (rasism, sexism, feminism, socialism etc.) au aceeasi mare problema, in momentul de fata: sunt prea mari si prea generalizate, indiferent ca lupti impotriva lor sau pentru ele... sau, si mai bine, sa visezi dincolo de liniile trasate de dualitate, sa gandesti in afara tiparelor deja trasate. 
In mod natural, fobiile (homofobia, xenofobia, claustrofobia etc.) trebuie demontate si ele, de asemenea. Submineaza atat status quo-urile, cat si tot ceea ce este asumat sau luat de bun. 
Pentru a face aceasta, avem nevoie de originalitate. Va trebui sa folosim vocile noastre unice, individuale, pentru a inova exact acele schimbari pe care le dorim.
Apoi fa-ti partea. 
Incepe de oriunde, in stil mare sau moderat – incepe de unde conteaza cel mai mult pentru tine. 
Incepe de acolo de unde arde, de unde doare. 
Teme-te mai putin... de fapt, nu te teme deloc. 
Fa ceea ce poti si nu uita ce ai invatat in alta viata.

Acum...inapoi in lumea reala, fii tu insuti si ai incredere in zbaterea ta.
Ai incredere in lupta ta interioara
Ce inseamna sa ai incredere in lupta ta interioara? 
Inseamna sa renunti la idealul unei perfectiuni pure. 
Inseamna sa renunti, la nivel personal, la ceea ce inseamna perfectionism. 
Inseama sa iti permiti dezordinea si sa te lasi in pamant, acelasi pamant din care isi vor trage seva visele tale. 
Sa ai incredere in zbaterile tale inseamna sa accepti ca nici munca, nici viata, in general, nu sunt usoare. 
Inseamna sa treci peste infricosatoarele nedreptati ale vietii, fara a deveni impietrit, ci avand incredere in propria-ti tarie si intelepciune.

Aveti incredere in zbaterile voastre si intruchipati aceasta realitate la nivel profund, prin acceptarea transfomatoare. 
Atunci cand poti avea incredere in zbaterea ta atat de mult, incat vei deveni asemeni unui magician, vei avea propriile vraji secrete, pentru a face schimbarile necesare.

Reamintiti-va (cunoasteti si credeti) ca nimic nu este imposibil. Faceti ceea ce are ce mai mare insemnatate pentru voi. Avand incredere in zbaterile voastre interioare asigurat-va ca sunt numai ale voastre si numai pentru voi. Definiti-va propriile idealuri si parametrii. Credeti in voi. Schimbati, fara doar si poate, dar faceti-o in ritmul vostru, in functie de context. Pastrati-va stilul. Nu cadeti prada presiunilor exterioare ce nu se sincronizeaza cu propriul ritm. Aceea ar fi deja o alta lupta – a lor, nu a voastra! Asumati-va responsabilitatea cu cat mai multa bucurie posibila, cat de sincer si deschis puteti, in asa fel incat, intr-o zi, sa puteti spune la randul vostru altcuiva, cu o profunda integritate: ai incredere in lupta ta interioara!"

Witney Sparks

Sursa:

- art: Claudio Cargiolli

vineri, 9 decembrie 2016

Marin Sorescu - "Ne cunoaștem"



"Ne cunoaștem,
Ne-am întâlnit într-o zi
Pe pământ,
Eu mergeam pe o parte a lui
Tu pe cealaltă.

Tu erai așa și pe dincolo
O, erai ca toate femeile,
Uite că ți-am reținut
Chipul.

Eu m-am emoționat
Și ți-am spus ceva cu mâna pe inimă,
Dar n-ai avut cum să m-auzi.

Pentru că între noi treceau întruna mașini
Și ape și mai ales munți,
Și tot globul.

M-ai privit în ochi
Dar ce să vezi?
În emisfera mea
Tocmai se făcuse noapte.

Ai întins mâna: ai dat de un nor.
Eu am cuprins de umeri o frunză."

joi, 8 decembrie 2016

miercuri, 7 decembrie 2016

- miercurea cuvintelor

„De treizeci și cinci de ani lucrez între hârtii vechi și acesta este love-story-ul meu. 
De treizeci și cinci de ani presez hârtie veche și cărți, de treizeci și cinci de ani mă murdăresc cu litere, astfel încât mă asemăn dicționarelor enciclopedice, din care, în tot acest timp, am presat trei tone. 
Sunt ca un ulcior plin cu apă vie și cu apă moartă, destul să mă apleci un pic și încep să curgă din mine idei frumoase. 
Sunt educat împotriva voinței mele, de aceea nici măcar nu știu care sunt ideile mele și care cele citite. 
Acești treizeci și cinci de ani i-am petrecut singur, doar eu cu mine însumi și cu lumea din jurul meu. Atunci când citesc, nu citesc de fapt, iau doar frazele frumoase, le savurez ca pe bomboane, ca pe un pahar de lichior pe care-l beau încet, până când simt că ideea se răspândește în mine, ca alcoolul”.

marți, 6 decembrie 2016

Credinţe, obiceiuri şi poveşti româneşti despre Sfântul Nicolae



,,Românii au găsit, în vieţile sfinţilor, modele de viaţă şi comportament. De aceea, le-au tot povestit, aşa cum le-au auzit în biserică, mai târziu, după ce au fost traduse şi tipărite, le-au şi citit…Tot povestindu-le, este firesc că unii au mai şi schimbat câte ceva. Alţii, ajutaţi de Sfântul, au povestit şi altora minunile pe care le-au trăit. Şi, din dragostea pe care i-o poartă, străbunicii noştri au amestecat puţin viaţa Sfântului cu credinţe mult, mult mai vechi şi au ajuns să creadă că Sfântul Nicolae are puteri foarte mari şi asupra vremii şi a Soarelui, nu numai asupra apelor mării!

Înainte de inventarea ştiinţelor moderne, oamenii au învăţat să cunoască ritmurile naturii şi semnele care prevestesc schimbarea vremii. Cum ziua Sfântului cade aproape de sfârşitul anului, şi l-au închipuit că pe un sfânt bătrân, cu o barbă mare, albă. El aduce iarna şi zăpada, când îşi scutură barba! Dacă nu e zăpadă, oamenii glumesc şi spun că ,,a întinerit Moş Neculai’’. După cum e în această zi, bătrânii ştiutori prevedeau cât de lungă va fi iarna. Ei le spuneau nepoţilor că dacă Moş Nicolae aduce zăpadă, iarna va fi scurtă, o va alunga Sfântul Ioan, pe 7 ianuarie. Dacă nu este zăpadă, atunci iarna va fi lungă. Tot în această zi se pun crenguţe de măr în apă. Dacă înfloresc până la Anul Nou, anul care vine va fi roditor. Înainte, din această crenguţă înflorită se făcea sorcova pentru prima zi a anului, nu se cumpăra de la prăvălie!

Străbunicii noştri au mai observat că, nu mult după sărbătoarea Sfântului Nicolae, ziua începe din nou să crească. Aceasta se întâmpla înainte de a se schimba calendarul, în 1919, când au fost tăiate, pur şi simplu, 13 zile! Deci, după calendarul vechi, Sfântul Nicolae cădea pe 19 decembrie de astăzi, adică foarte aproape de solstiţiul de iarnă, când într-adevăr începe să crească ziua. Ca să arate că ziua se măreşte cu foarte puţin în fiecare zi, spuneau că se lungeşte cu cât se suceşte puiul în găoace. Ei au mai observat ceva: faptul că soarele nu răsare întotdeauna în acelaşi loc, ci în locuri diferite între est şi sud. În această zi, spuneau bătrânii cei înţelepţi, soarele răsare la miazăzi şi începând cu această dată, alungat de Sfânt, începe să răsară tot mai spre miazănoapte, spuneau ei, adică înspre est, până la Sfântul Toader (în preajma echinocţiului de primăvară), care îl alungă din nou înspre miazăzi. Sfântul Toader păzeşte cerul la miazănoapte, iar Sfântul Nicolae, la miazăzi, ca să nu-i permită Soarelui să fugă, îngrozit de răutăţile pe care le vede ziua pe pământ! Se mai spune că, atunci când e gata să ajungă la Sfântul Toader, Soarele ia cu sine nouă babe rele şi aduce ninsori, ploi şi vreme rea, doar-doar va scăpa nevăzut de Sântoader! Dar Sântoader are şi el nouă cai şi cu ei fugăreşte Soarele şi îl ajunge din urmă, după câteva săptămâni bune! Şi uite aşa se plimbă Soarele pe cer între Sfântul Toader şi Sfântul Nicolae şi, credeau bunicii noştri, într-o zi va scăpa, nu pe la Sfântul Toader, care e tânăr şi are cai, ci pe la Sfântul Nicolae, care e bătrân şi nu are cai. Dar atunci va fi sfârşitul lumii… (Ana Pascu – muzeograf la Muzeul Naţional al Ţăranului Român)

Ziua de 6 decembrie sărbătoare magică

,,Ziua de 6 decembrie încheie ciclul de sărbători şi practici magice, dedicate în special lupilor şi spiritelor morţilor-strigoi, început la mijlocul lunii noiembrie (Filipii de Toamnă, Filipul cel Şchiop, Ovidenia, Lăsatul Secului de Crăciun, Noaptea Strigoilor şi Sântandrei) şi încheiat la începutul lunii decembrie (Zilele Bubatului, Varvara, Moş Andrei), specific unui străvechi început de an autohton, probabil Anul Nou dacic. Sărbătoarea de pe şase decembrie prefigura victoria binelui asupra răului, a luminii asupra întunericului. Tradiţia bucovineană susţine că Sânnicoară poate fi văzut în noaptea de Anul Nou ,,în lumină mare, atunci când cerurile se deschid de trei ori’’. Legendele şi tradiţiile dedicate lui Sânnicoară, în esenţă precreştine, vorbesc de puterea sa neobişnuita invocată de soldaţii care porneau la luptă, de ajutorul dat, ca stăpân al apelor, corăbierilor; de sprijinul acordat fetelor sărace la măritat, de grija purtată sufletelor etc.’’ (Ion Ghinoiu)

Prima dintre sărbătorile de iarnă

La noi, sărbătorile de iarnă încep de Sfântul Nicolae. Atunci se adună ceata de colindători şi încep repetiţiile. Niciodată nu se adună mai devreme, căci, spun ei, nu se cuvine să cânţi colinde decât între ziua Sfântului Nicolae şi sărbătoarea Sfântului Ioan Botezătorul (7 ianuarie). Înainte, colindătorii cântau colinde şi de ziua Sfântului Nicolae. Acum acest obicei a cam dispărut, din pricină că oamenii credincioşi şi-au concentrat atenţia asupra sărbătorii Naşterii Domnului. Pentru zonele ce păstrează tradiţia colindatului, în special în Transilvania, Sfântul Nicolae este patronul cetei de tineri, la această dată ei întrunindu-se pentru alegerea conducătorului şi a celorlalte roluri. Apoi, seara, ceata merge să îi colinde pe cei care se numesc Nicolae.

Sărbătoarea darurilor

Cea mai cunoscută poveste despre Sfântul Nicolae este aceea, că a ajutat trei fete harnice, dar sărace, să se mărite. El a lăsat fiecăreia, timp de trei ani la rând, câte o punguţă cu aur, noaptea, în şosete, drept zestre. Părintele Bogdan Teleanu a spus că, drept urmare a gestului de bunăvoinţă al Sfântul Nicolae manifestat faţă de fetele bogatului sărăcit, cadoul, a fost cel care s-a impus drept emblemă a sărbătorilor de iarnă, în special a Sfntului Nicolae şi a Naşterii Domnului. Copiii tuturor ţărilor creştine au fost învăţaţi, că în noaptea de 5 spre 6 decembrie, Sfântul Nicolae vine şi le încarcă galoşii, bocanci, cizmuliţele sau şosetele aşezate la uşă, lângă şemineu sau lângă geam, cu dulciuri, fructe, jucării sau daruri din ce în ce mai costisitoare. Totodată, se spune că Moşul nu lasă cadouri în ghetuţele care nu au fost curăţate şi pregătite pentru seara de Moş Nicolae.

Figurinele de turtă dulce (inimioară, cloşcă, măr sau rândunică), preparate cu multă miere, cu nuci şi cu scorţişoară care se dăruiesc de Sfântul Nicolae, sunt dulciuri delicioase şi simboluri ale longevităţii. Prin tradiţie, în ziua Sfântului Nicolae este bine să dăruim celor dragi: dulciuri, fructe (mere, struguri, nuci), cărţi educative, lumânări colorate, o pungă cu grâu sau cu orez, simboluri ale sporului în gospodărie, flori şi mai ales busuioc. Copiilor harnici le dăruim fructe, covrigi şi colăcei cu miere, aşa cum le oferea copiilor, episcopul Nicolae. Obiceiul ca Moş Nicolae să aducă daruri celor cuminţi are la baza faptul că Sfântul Nicolae şi-a petrecut viaţa îngrijind de cei necăjiţi, dedicându-se celor săraci, făcând daruri, donaţii şi minuni Sfântul Nicolae este milos faţă de cei amărâţi, prigoniţi de sărăcie, faţă de văduve şi orfani, el aducând daruri de bani tuturor celor oropsiţi.

În funcţie de specificul locului, Moş Nicoae apare din cele mai diferite locuri, pentru a-i bucura pe copii cu daruri. Obiceiul românesc este ca Moş Nicolae, care este diferit de Moş Crăciun, să nu se arate niciodată. El aduce, odată cu darurile, şi crenguţe argintii crenguţe subţiri ce se dau cu un strat de bronz) sau multicolore. Copiii neascultători sunt avertizaţi de părinţi că vor primi doar crenguţele dacă nu sunt cuminţi (de aici şi asocierea dintre băţ şi Sfântul Nicolae, folosit la cuminţirea obraznicilor). Povestea nuieluşei are un sâmbure de adevăr: se spune că Episcopul Nicolae îi lovea cu nuiaua peste mâini pe cei se abăteau de la dreapta credinţă. În unele locuri, copiii lasă moşului un pic din mâncarea lor preferată, ca să-i ierte că nu au fost cuminţi.

În tradiţia românească se spune că nuieluşa care se pune în ghetuţele copiilor de Moş Nicolae trebuie să fie de măr. Dacă, pusă în apă, aceasta înfloreşte până la Crăciun, legenda spune că sfântul Nicolae a mijlocit iertarea celui atins de nuieluşă. De asemenea, tradiţia spune că, cel care se va lovi cu nuieluşa peste picioare va fi ferit de dureri şi va fi voinic, energic şi sănătos în anul ce va veni. Expresia populară cu care se ameninţă copii, că ,,se dă Sfântul Nicolae jos din cui’’, se referă la faptul că Sfântul Nicolae îi pedepsea pe hoţi pentru greşelile lor şi astfel şi părinţii îşi ameninţă cu nuieluşa pe copiii obraznici şi neascultători.

De asemenea, se spune că darurile pe care le primim de la Moş Nicolae, trebuie împărţite şi împărtăşite cu ceilalţi, şi nu doar păstrate pentru sine. Ziua Sfântului Nicolae este aşteptată de copii cu multă emoţie! Toţi se întreabă: oare le va aduce Sfântul daruri sau o nuieluşă? Cu toţii speră că vor primi numai daruri, oare nu este Sfântul Nicolae ocrotitorul lor?

,,De ce cadourile se lasă în ghetuţe, nu se ştie sigur. Poate pentru că punga aruncată de Sfântul pe fereastră, omului cu trei fete a nimerit într-o ghetuţă. Sau poate pentru că oamenii cred că e bine să îi dăruieşti Sfântului ghete, ca să aibă cu ce se încălţa în călătoriile lui! Aşa, poate ajunge să te ajute şi pe tine! În Rusia, dar şi la noi, femeile obişnuiau de ziua Sfântului să ducă papuci la biserică. Cine ştie acum câtă vreme darul de încălţăminte s-a transformat în darul din încălţăminte!’’ (Ana Pascu)

,,Icoana Sf. Nicolae, sfinţită la o biserică cu hramul Sfântului Ierarh, dăruită persoanelor cu probleme de sănătate sau care se confruntă cu mari necazuri, face minuni în scurt timp, spun preoţii vizionari. Nu trebuie să oferiţi celor dragi obiecte ascuţite-truse, obiecte de menaj, obiecte de decor de culoare neagră, nici fulare, mărgele sau cravate. Darurile pe care le oferiţi se înăşoară în săculeţe de culoare albă sau aurie şi se pun în cizmuliţe sau în pantofi.’’ (romaniatv.net)

Ocrotitorul familiilor noastre, pescarilor, marinarilor, morarilor

,,Se spune că cei care au aşteptat, în noaptea Sfântului Vasile, să vadă cum se deschid cerurile, l-au văzut pe Sfântul Nicolae, stând în stânga Domnului, aşezat la masa Raiului. Ce arată asta, dacă nu evlavia pe care i-o poartă oamenii pentru grabnicul ajutor dat? Ţăranii credeau că este al doilea Sfânt făcut de Dumnezeu!

Ţăranii noştri din unele părţi ale ţării, mai ales din Gorj, Oltenia şi Moldova, multă vreme au păstrat datina de a lua, la căsătorie, un sfânt care să le ocrotească familia şi gospodăria. De cele mai multe ori era sfântul al cărui nume îl purta tatăl. Aşa a ajuns Sfântul Nicolae ocrotitorul a nenumărate familii! De ziua lui, oamenii făceau o masă cu bucate alese, atât cât le permitea postul, chemau preotul să o binecuvânteze şi prăznuiau cu rudele şi vecinii. Uneori sărbătoreau trei zile, căci marile sărbători, în concepţia populară, trebuie să fie sărbătorite timp de trei zile: în ajun, de praznic şi a doua zi. Oamenii se rugau să-i ferească de boli şi lovituri. Bărbaţii duceau lumânări la biserică şi plăteau liturghii. Femeile se rugau pentru ajutor, iar fetele, să se mărite. A doua zi după Sfântul Nicolae, prin Bucovina, unii oameni făceau praznice pentru cei înecaţi.

Praznice de ziua Sfântului mai fac şi pescarii şi marinarii. Nu pot să vă spun câtă evlavie au, pentru Sfântul Nicolae, lipovenii din Delta Dunării! Nici la pescuit nu pleacă fără să îşi ia o icoană la ei’’(Ana Pascu)

,,Deseori, Sfântul Nicolae este asociat cu apele şi navigatorii. Astfel, se spune că el a oprit în cele din urmă apele potopului, salvând de la naufragiu arca lui Noe. Din acest motiv, este recomandat ca atunci când traversezi o apă mare, să te duci la marginea ambarcaţiunii şi să te rogi Sfântului Nicolae pentru protecţie, deoarece el este mai mare peste întinderile de ape de pe pământ. Într-o veche legendă, se zice că Sfântul Nicolae era marinar şi că, într-o zi în care se îndeletnicea cu pescuitul, a venit o mare vijelie care a dus la fund vasul cu tot cu echipaj, singurul rămas în viaţă fiind Sfântul Nicoale. El s-a rugat fierbinte de Dumnezeu, iar Domnul s-a milostivit şi i-a înviat tovarăşii de pe vas.

În ziua de Sân-Nicoară sau Sânmicoară, dracii pătrund în mori şi îi aruncă pe morari în ape, sau dau prilej la stricăciuni în moară. Pentru a ţine departe diavolii, se făceau slujbe şi praznice de sfinţire ale morilor. (diane.ro)

Alte credinţe şi obiceiuri de Sfântul Nicolae

Pe data de 6 decembrie, se aşeză în apă rămurele de meri, peri, şi alţi pomi, astfel încât să înflorească până la Anul Nou. În acest fel, se prevesteşte dacă fructele se vor face sau nu în următorul an.

Sfântul Nicolae aduce oblojire la bolile şi loviturile oamenilor, dar veghează şi asupra sănătăţii vitelor.

Cu ocazia sărbătoririi Sfântului Nicolae, se fac slujbe de pomenire pentru oamenii ce şi-au aflat napraznic moartea, pentru cei mâncaţi de lupi, înecaţi sau pierduţi fără urmă în lumea cea mare.

În Ardeal, fetele se adună în ajunul sărbătorii de Moş Nicolae şi fac plăcinte, iar seara, la 9 fix, năvălesc peste ele flăcăii şi se se încinge petrecerea.

Pentru că de Sfântul Nicolae cade prima zăpadă, iubitorii de flori trebuie să facă un bulgăre, să îl lase să se topească într-un vas, iar apa rezultată trebuie să o pună în vazele florilor, pentru ca acestea să treacă cu bine peste iarnă.

Se spune că în această zi binele învinge răul prin credinţa lui Sânnicoară şi astfel se încheie perioada de făcut farmece, vrăji şi prevestiri, care nu vor fi reluate până la Anul nou."
(Cristina Toma)




Chipul RECONSTRUIT al Sfântului Nicolae, după moaștele sale



sursa foto

marți, 29 noiembrie 2016

Sântandrei Cap-de-Iarnă





traditii

obiceiuri

"Tradiții și obiceiuri de Sântandrei, de noaptea lupilor

Sântandrei este o mare divinitate geto-dacă peste care creștinii au suprapus pe Sfântul Apostol Andrei cel Întâi chemat, ocrotitorul României. Legenda spune că Andrei a fost cel care a predicat în primele decenii după naşterea lui Iisus pe pământurile Daciei. Tradiţiile și obiceiurile din noaptea de Sântandrei păstreaza numeroase urme precreştine, în noaptea de 29 spre 30 noiembrie lupii se adună, iar Sântandrei împarte pradă pentru iarnă pentru fiecărui lup.


Ziua Sfântului Andrei se cheamă şi Ziua lupului sau Gadinetul şchiop. Se ştie ce a simbolizat lupul pentru daci, dacă însuşi steagul lor avea înfăţişarea unui balaur cu cap de lup. Se credea şi încă se mai crede şi acum că în ziua de 30 noiembrie, lupul devine mai sprinten, îşi poate îndoi gâtul ţeapăn şi nimic nu scapă dinaintea lui. De aici şi credinţă că "îşi vede lupul coadă". Ziua se serbează prin nelucru în casă, că să nu strice lupii vitele. Primejdia nu este numai pentru vite, ci şi pentru oamenii care îndrăznesc să plece la drum, în ziua când porneşte şi lupăria.

Tot din cauza lupilor nu se mătură toată ziua, nu se dă gunoiul afară, nu se rânesc grajdurile, nu se piaptănă, nu se fac zgârieturi, nu se face pomană şi nu se dă nimic cu împrumut. Dacă stăpânii casei nu muncesc, lupul nu se poate apropia. Totuşi, când soarta scrie altfel, primejdia nu se poate îndepărta, căci peste cele hotărâte de Sântandrei, nimeni nu poate trece.

În noaptea de Sântandrei vorbesc toate animalele, dar cine le ascultă ce spun, moare. La miezul nopţii de Sântandrei se deschid cerurile.

Noaptea strigoilor

În credinţele poporului român de pretutindeni, în noaptea de către Sf. Andrei, pe 29 noiembrie, ies sau umblă strigoii. Cine sunt strigoii? Sunt spirite ale morţilor, care nu ajung în lumea de "dincolo" după înmormântare, sau refuză să se mai întoarcă "acolo" după ce îşi vizitează rudele, la marile sărbători calendaristice.
Strigoii morţi devin foarte periculoşi pentru cei vii: iau viaţă rudelor apropiate, aduc boli, grindină şi alte suferinţe. După relele provocate şi locul unde activează, ei pot fi de apă şi de uscat, de vite şi de stupi, de ploi şi de foc. Ei călătoresc pe Pământ şi pe ape, strigând şi miorlăind, călare pe meliță, pe coadă de matură, pe butoi sau în butoi.

Prin unele părţi, se crede că aceşti strigoi iau coasele şi limbile de melita pe care le găsesc pe afară, prin curţile oamenilor şi se duc la hotare, unde se bat cu ele. Femeile au grijă că asemenea obiecte să nu fie lăsate afară. Se mai spune că ei dansează pe la răspântiile drumurilor, până la cântatul cocoşilor. Ei se bat cu strigoii vii, adică cu strigoii-oameni. A două zi, aceştia se cunosc după zgârieturile ce le au pe faţă.

Babele sau oamenii-strigoi, înainte de a ieşi din casă pe horn, se ung pe tălpi cu untură. Adeseori ei trag şi clopotele de la biserică. Când nu au cu cine să se războiască, se duc pe la casele oamenilor, dar toate gospodinele au luat măsuri de apărare: au mâncat usturoi, s-au uns pe frunte, pe piept, pe spate şi la încheieturile trupului. Au uns ferestrele, uşile, hornurile, scările, clanţele uşilor, boii şi vacile la coarne, cleştele, lada şi toporul. Pe alocuri, usturoiul este tăvălit mai întâi prin funingine. Unii astupă şi hornul sobei. Dacă strigoii nu găsesc nici un loc pe unde să intre în casă, atunci caută să-i cheme afară pe cei dinăuntru. Strigoiul vine şi strigă la fereastră: "Ai mâncat usturoi?". Dacă omul răspunde, îl muțeşte; iar dacă tace, se duce în treaba sa şi încearcă pe la cei care n-au mâncat usturoi.

Noaptea vrăjilor şi a farmecelor

Noaptea de Sântandrei este una dintre cele mai importante din an, pentru vrăji şi farmece. Fetele măsoară nouă ceşcuţe cu apă pline, şi le toarnă într-o strachină, care se pune sub icoană. A două zi, în zori, se măsoară din nou, cu aceeaşi ceşcuţă, apa din strachină. Dacă va mai rămâne pe fundul străchinii apă, fie şi câteva picături, atunci vor avea noroc; dimpotrivă, dacă ultima ceşcuţă va rămâne neumpluta cum trebuie, atunci nu vor avea noroc şi nu se vor mărită. În noaptea de Sf. Andrei, ca să-şi viziteze ursitul, fata îşi pune sub cap 41 de boabe de grâu şi dacă visează că-i ia cineva grâul, se va mărita.

Unele fete îşi pregătesc turtă, pentru ea aducând apă cu gura. Pentru acest colac aduc apa neîncepută, iar produsele din care se prepară turta (făină şi sare) sunt măsurate cu o coajă de nucă. După ce au fost coapte pe vatră, fetele îşi mănâncă turtițele preparate, convinse fiind că ursiții vor veni, în vis, cu apă să le potolească setea.

Fetele mai fac un colac din pâine dospită, punând în mijlocul lui câte un căţel de usturoi. Dus acasă, colacul este aşezat într-un loc călduros, unde este lăsat vreme de o săptămână. Dacă răsare usturoiul din mijlocul colacului, fata cunoaşte că va fi cu noroc. Dacă nu răsare, fata se întristează şi spune că va fi lipsită de noroc. Unele fete merg în această noapte la fântână, aprind acolo o lumânare de la Paşti şi o afundă cu ajutorul găleţii. Când faţa apei este luminată bine, fata zice:

"Sfinte Andrei,
Scoate-i chipul în faţa apei,
Ca în vis să-l visez,
C-aievea să-l văz!"

Atunci, apă din fântână se tulbură şi fata îşi vede, se spune, chipul ursitului. Unele îşi fac de ursită cu 9 potcoave, 9 fuse, 9 ace, 3 cuţite şi o coasă, toate înfierbântate în foc. După ce s-au înroşit, se scot afară, se sting în apă şi apoi se descântă.
În seară Sfântului Andrei, toţi ai casei, mai ales fetele mari şi băieţii, seamănă grâu în câte o strachină sau glastră cu pământ. Aceluia îi va merge mai bine, va fi mai sănătos şi mai norocos, căruia i-o răsări grâul mai bine şi o creşte mai frumos.

Usturoi miraculos

Tot în seară de 29 noiembrie, se adună la o casă mai mulţi flăcăi şi fete. Pe o masă, ei pun mai multe căciuli de usturoi, împrejmuite cu tămâie, smirnă şi câteva lumânări de la Paşti aprinse. Pun apoi pe masă diferite feluri de mâncare, mănâncă, vorbesc şi râd în toată voia bună, până când apar zorii zilei. Fetele îşi împart între ele usturoiul, pe care îl duc a două zi la biserica, pentru a-l sfinţi preotul.
Acest usturoi se pune pe policioară la icoane, fiind bun de făcut de dragoste.

În alte zone din ţară noastră, păzitul usturoiului se face în felul următor: într-o casă de gospodar se strâng 10-12 fete, având fiecare fată câte o pâine, trei căpăţâni de usturoi, un fir de busuioc, legate cu o aţă roşie şi o sticlă de rachiu. Aceste lucruri se pun pe o masă, într-un colţ al casei, şi se acoperă cu o broboadă roşie. Lângă lucruri, pe masă, stă un sfeşnic c-o lumânare aprinsă, care arde de cu seară şi până în ziua. Lângă masă, una în dreapta şi una în stânga, stau de straja două babe, care bagă bine de seama că să nu se fure din lucruri, ori să nu pună cineva mâna pe ele. Ele stau acolo neclintite până dimineaţă. La această petrecere, vin şi băieţi cu lăutari. Se cânta şi se petrece până în zori.

Când s-a făcut ziua, hora este jucată afară. Un flăcău joacă în mijlocul horei toate lucrurile fetelor, păzite de bătrâne. După joc, fetele îşi iau lucrurile şi le împart flăcăilor. Pâinea se mănâncă, rachiul se bea, usturoiul se păstrează de leac. Când vitele-s bolnave, li se da mujdei în borş ori vin şi le trece. Dacă se fură din usturoi, nu-i bine deloc: fetei nu-i va mai merge bine. Usturoiul păzit este semănat primăvară. Dacă pleci la drum lung, să iei puţin usturoi cu tine.

Aflarea ursitului în noaptea Sfântului Andrei

Ajunul de Sfântul Andrei aduce multă forfota pentru fetele şi femeile din Maramureş. Pe Valea Marei fetele de măritat abia aşteaptă venirea serii că să-şi poată află ursitul în timp ce femeile se ocupă de protecţia casei şi a gospodăriei pentru tot anul ce va urmă. Ca să şi reuşească aceste lucruri atât fetele cât şi femeile trebuie să parcurgă ritualuri tradiţionale a căror vechime încă nu a fost stabilită cu exactitate de către specialiştii în folclor şi etnologie.

Pentru a şti cine le va fi soţ, fetele apelează la celebra turtă din aluat foarte sărat, care după ce este gata de frământat sfârşeşte coaptă pe cărbuni încinşi. Jumătate este mâncată înainte de culcare pentru a face sete, iar cealaltă jumătate pusă în ştergar sub pernă până dimineaţa. Visul în care un tânăr vine să-i aducă apă de băut tinerei fete, va fi visat numai dacă măritişul va avea loc în perioada ce urmează postului. Dacă viitorul soţ refuză să apară în vis cu apă de băut, atunci fata respectivă va trebui să mai aştepte. Pe cât de nerăbdătoare sunt fetele să pună în practică acest obicei, pe atât de ocupate sunt mamele şi bunicile lor, cu alte îndeletniciri ce trebuiesc făcute numai în ajun de Sântandrei .

În ajunul sărbătorii de Sf. Andrei este momentul propice în care găzdoaiele pot proteja gospodăria şi animalele în faţa fiarelor de pădure. Pentru a reuşi acest lucru tradiţia spune că toate obiectele tăioase trebuie legate cu sfoară şi puse bine, să nu poată fi găsite în ziua sărbătorii. Toate muncile bucătăriei începînd de la tăiatul pâinii şi până la gătitul mâncăurilor trebuie terminate înainte de miezul nopţii. Pieptenele vine de asemenea că obiect interzis de Sf. Andrei, aşa că toate coafurile vor fi făcute în ajun.

Timpul este limitat, iar femeile trebuie să fie pieptănate pentru a două zi înainte de miezul nopţii. Dinții pieptenelui are echivalent simbolistic cu ghearele sălbăticiunilor şi de aceea trebuie pus sub sfoară, bine legat lângă celelalte obiecte casnice tăioase. Toate aceste obiceiuri funcţionează cu folos în satele din Maramureş iar oamenii spun că au fost şi verificate de-a lungul sutelor de ani."

Sursa:libertatea.ro


duminică, 27 noiembrie 2016

Nina Cassian - "Prezentă"

"Unde te duci? Sunt în pietre,
În surele lor poliedre.

Unde te uiţi? Sunt în frunze,
În lumi foşnitoare, ascunse.

Unde mă cauţi? Sunt vinul,
Sângele verii, seninul.

Sunt în cocori şi-n ţărână,
Ţie oricând la-ndemână."



miercuri, 23 noiembrie 2016

marți, 22 noiembrie 2016

vineri, 18 noiembrie 2016

Ioan F. Pop


"Iartă-mă, Doamne, că uneori chiar ştiu ce fac.

O înmormîntare face cît un tratat de filosofie. 

O naştere nu face nici cît o pagină goală. 
De fapt, ne înmormîntăm doar în amintirea celor care ne-au cunoscut. 
Mormîntul este doar borna terestră a acestor amintiri. Numai că unii nu mor, ci se instaleazădoar în cimitir.
Omul este supremul elogiu adus nimicului. 
Floarea pusă pe mormîntul naşterii ex nihilo. 
Prin om, nimicul a fost îmbrăcat cît de cît atractiv. A fost proiectat în luciul propriului coşmar. 
Nimicul nu există în sine. El există doar în raport cu ceva. 
Dacă ar exista doar nimicul, el nu ar exista. Nimicul are de unde să de-vină tocmai pentru că nu este încă ceva.

La Dumnezeu nu se ajunge implorînd ultimativ nemărginirea, ci se ajunge ne-ajungînd. 
Numai o fiinţă atît de mică, cum este omul, avea nevoie de o divinitate atît de mare pentru a-i fi martor. 
De ce Dumnezeu vrea să-l ştim fără să îl putem cunoaşte? 
La ce îi folosesc aproximaţiile noastre evlavioase?
Unii sînt atît de egoişti, încît regretă pînă şi bineţele pe care sînt nevoiţi să le dea. Sînt gata să le ia înapoi. (Răului făcut din sinceritate îi prefer binele făcut din ipocrizie).

Scrisul este, pentru prea mulţi, doar o formă de a uita să citească. Un succes împotriva gramaticii. 
Unii nu citesc pentru că nu vor să-şi conturbe ignoranţa, să-şi inconforteze incultura. 
Destui se cred patrioţi chiar şi cînd comit flagrante greşeli de exprimare, anacoluturi. Ating eroismul cînd măcelăresc limba. (Bine zicea M. Eminescu: „Negăsind jucării de stricat, ne-am apucat de limbă”). 
După cum arătăm, astăzi, am devenit doar utilizatori de românitate, fondul unei forme inexistente. 
României i-ar trebui urgent o dictatură a bunului-simţ. 
Deşi cîţiva (mai) „dau lapte”în ţara asta, nu prea ne iese brînza naţională.

De cîte ori sînt în preajma anumitor oameni, simt brusc nevoia unor dovezi suplimentare ale faptului că Dumnezeu l-a făcut pe om. Cred că singura relaţie adevărată cu lumea e doar... respiraţia. Oricum, realitatea rămîne cel mai la îndemînă coşmar.
Fiecare are dreptul la toată prostia epocii sale. 
În general, idioţii îi stimulează pe idioţi, deştepţii, pe deştepţi. Practicată serios, prostia poate deveni profesie. Într-o lume de proşti, inteligenţa este o ofensă. Într-o lume de inteligenţi, prostia e un deliciu. 
Pe un om inteligent îl convingi relativ uşor că e prost. 
Pe un prost – niciodată. 
Nu este îndeajuns de stupid cel care nu a reuşit, cel care nu s-a înălţat de două ori peste statura lui, peste neantul incapacităţilor proprii. Prostul nu e prost cînd e prost, ci cînd se crede deştept. De fapt, prostul e un om care e deştept tot timpul. 
Deşteptul ştie să fie prost doar cînd trebuie. 
Prostul este deştept doar cînd nu trebuie. 
Idiotul îşi închipuie că poate fi orice, pe cînd înţeleptul ştie că poate fi doar ceva. 
Prostia pare a fi o plăcere,inteligenţa, un disconfort. 
Inteligenţa şi prostia – simple devieri umane. Se pare că prostia nu este decît forma cea mai comodă de adaptare la mediu. „Avantajul” acesteia e acela că toată prostia poate fi analizată pe un singur caz. Nu e nevoie de amploarea hermeneutică şi sociologică a unei mulţimi.

Credinţa adevărată te autorizează şi să taci, să meditezi, nu să vorbeşti prea abundent despre Dumnezeu. Nu ştiu de ce, dar, de multe ori, cei mai puţin avizaţi să vorbească despre el mi se par a fi unii clerici. Aceştia prea ştiu tot. Nu mai lasă loc unei curiozităţi operaţionale, nici unui parcurs interogativ. Ei ştiu chiar şi acolo unde Dumnezeu a lăsat totul în suspans. Mi-ar plăcea să văd mai mulţi clerici căutători, cu mai multe întrebări şi cu mai puţine răspunsuri definitive. Căci Dumnezeu nu este doar un răspuns (formulat fie în cei mai înalţi termeni onto-teologico-metafizici, fie la limita negării, blasfemiei şi imprecaţiei).El este însăşi Întrebarea eternă a lumii."

Din volumul „Marginalii la o absență” (Galaxia Gutenberg, 2014).




joi, 17 noiembrie 2016

psalm



"Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte.
Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi târziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci preaiubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.
Iată, fiii sunt o moştenire de la Domnul, rodul pântecelui este o răsplată dată de El.
Ca săgeţile în mâna unui războinic aşa sunt fiii făcuţi la tinereţe.
Ferice de omul care îşi umple tolba de săgeţi cu ei! Căci ei nu vor rămâne de ruşine când vor vorbi cu vrăjmaşii lor la poartă."

miercuri, 16 noiembrie 2016

Octavian Paler

"Cândva, am fost şi eu în marginea unui deşert. Am înţeles atunci că nimic nu se poate clădi pe nisipul care a curs din clepsidră. 
Toate păcatele pe care nu le-am săvârşit sunt elanuri ratate şi dacă trebuie să mă mustru pentru ceva, în primul rând trebuie să mă mustru fiindcă destule prejudecăţi m-au împiedicat să beau când mi-a fost sete, să muşc dintr-un fruct când mi-a fost foame, să fac mărturisiri când am iubit. 
Şi ce virtute e aceea de a spune "nu"? 
Ce înţelepciune e aceea de a porunci inimii să tacă?"

duminică, 13 noiembrie 2016

"Pentru că totu-i al meu" - de Leonard Cohen

"Tu crezi că te voi părăsi.
Nu te voi părăsi.
Doar străinii călătoresc.
Pentru că totu-i al meu,
N-am unde să mă duc"


(...tradus de Mircea Cărtărescu)

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

Marin Sorescu - "Muntele"


”Țin locul unei pietre de pavaj,
Am ajuns aici
Printr-o regreatabilă confuzie.
Au trecut peste mine
Mașini mici,
Autocamioane,
Tancuri
Și tot felul de picioare.
Am simțit soarele până la
Și luna
Pe la miezul nopții.
Norii mă apasă cu umbra lor,
De evenimente grele
Și importante
Am făcut bătături.
Și cu toate că-mi port
Cu destul stoicism
Soarta mea de granit
Câteodată mă pomenesc urlând:
Circulați numai pe partea carosabilă
A sufletului meu,
Barbarilor!”

joi, 10 noiembrie 2016

Jacques Brel - 'Bătrânii"

"Bătrânii nu vorbesc, doar poate uneori cu-n ochi înlăcrimat,
Chiar bogaţi sunt săraci, iluzii nu mai au şi-o inimă împart,
Din ei miroase-a cimbru, săpun şi levănţică, a vorbe de demult,
Chiar trăind la Paris suntem tot provinciali când am trăit prea mult,
Şi fiindc-au râs atât glasul lor e tocit când vorbesc de trecut
Şi fiindc-au plâns atât pe gene poartă lacrimi ce încă n-au căzut
Dacă tremură-un pic e când văd anii duşi în pendula de-argint
Ce toarce-n legea sa, spune nu spune da, spune : stau aşteptând!

Bătrânii nu au vis, cărţile lor adorm, pianu-i ferecat
Pisicuţul e mort, nici cu vinul de soi n-au poftă de cântat,
Bătrânii stau pe loc cu gestul încreţit lumea lor s-a micşorat,
Din pat până la geam, din pat până-n sofa, şi-apoi din pat în pat
Şi de mai ies vreodat braţ la braţ amândoi în straie de plimbare
Sub soare urmărind, un dric de-om mai bătrân, de-o fostă splendoare;
Şi cât ţine-un suspin, timp de-un ceas vor uita de pendula de-argint
Ce toarce-n legea sa, spune nu spune da, şi şade aşteptând!

Bătrânii nu mai mor, adorm o bună zi şi dorm prea-ndelungat,
De mână ei se ţin, teama lor de-a se pierde e fapt adevărat;
Doar unul va dura, cel mai bun sau mai rău, cel dur sau cel calin
Nici nu e important, acela ce-a rămas mai trăieşte un chin;
Poate-l veţi întâlni, îl veţi vedea ades sub ploaie, întristat
Prezentul traversând şi iertare cerând că încă n-a plecat,
Fugind încă odat fugind din răsputeri de pendula de-argint
Ce toarce-n legea sa, spune nu spune da, spune : stau aşteptând!
Ce toarce-n legea sa, spune nu spune da, şi ne-aşteaptă pe rând."


*

(Traducere de Cindrel Lupe.)


miercuri, 9 noiembrie 2016

Bhagavad Gita- Sunetul divin al lui Dumnezeu



"De ce te ingrijorezi fara motiv?
Cine se teme de tine fara motiv?
Cine te poate ucide?
Sufletul nu se naste; atunci cum poate sa moara?

Orice s-a intamplat, a fost spre bine;
Orice se intampla, este spre bine;
Orice se va intampla, va fi numai spre bine.

Nu trebuie sa regreti trecutul,
Nu trebuie sa te ingrijorezi pentru viitor.
Prezentul se intampla...
Ce-ai pierdut, ca sa regreti trecutul?
Ce ai adus cu tine in lume, ca sa crezi ca ai pierdut ceva?

Ce ai produs tu, ca sa crezi ca a fost distrus?
N-ai adus nimic cu tine in lume.
Orice ai avea, ai primit de aici.
Orice ai daruit, ai daruit de aici.
Orice ai luat, ai luat de la Dumnezeu.
Orice ai dat, i-ai dat Lui.
Ai venit cu mainile goale
Si vei pleca cu mainile goale.

Ceea ce crezi ca este al tau astazi
A fost a altcuiva ieri
Si va apartine altcuiva maine
Nu te insela, crezand ca totul este al tau.
Este o impresie falsa,
Si va fi sursa necazurilor tale.

Schimbarea este legea Universului.
Ceea ce crezi tu ca este moarte, in realitate este viata.
Intr-o secunda poti fi milionar
Si in secunda urmatoare poti fi aruncat in saracie.

Al meu si al tau, mare si mic;
Sterge aceste notiuni din mintea ta.
Abia atunci totul este al tau
Si tu esti parte al acestui tot.

Trupul acesta nu este al tau;
Si nici tu nu esti sclavul trupului tau.
Trupul este facut din foc, apa, aer pamant;
Si va disparea descompunandu-se in aceste elemente
Dar sufletul este permanent.
Deci, cine esti tu?"

(Bhagavad Gita- The divine song of God)

Vindecarea prin rostirea unor sunete („La început a fost cuvântul”)

"Sunetele fac parte din viaţa noastră.
Medicina chineză a demonstrat că unele sunete au efecte terapeutice, unele contribuie la relaxare, altele stimulează funcţiile organismului.
Voi scrie întâi despre rostirea prelungă a vocalelor, pe expiraţie, şi apoi despre sunetele caracteristice fiecărui organ.

Rostirea vocalelor pot echilibra anumite zone din corp şi pot aduce anumite virtuţi. Inspiraţi cu limba în cerul gurii, activând astfel emisfera dreaptă, crescând intuiţia, şi pe expiraţie emiteţi lung vocala.


Vocala A emisă lung, stimulează creierul, vederea, auzul, clarvederea.

Vocala E emisă lung, la înălțimea notei sol, energizează centrul gâtului (chakra 5), ameliorează afecţiunile gâtului, răceli, laringite şi probleme de comunicare.

Vocala I emisă lung, ameliorează afecţiunile inimii, ajută la expansiunea aurei. De asemenea echilibrează chakra Ajna.

Vocala O emisă lung, este utilă zonei toracelui, creşte creativitatea, aduce la suprafaţă copilul interior. Poate fi rostită prelung şi atunci când începeţi un nou proiect.

U emis lung este util rinichilor.

Ă şi Î sunt utile ameliorarea afecţiunilor corespunzătoare chakrelor 1 şi 2.

Î împământează, chakra 1 .

Ă ameliorează problemele ovarelor, suprarenalelor, vezicii urinare, elimină retenţia de apă, chakra 2.

Se pot emite vocale pentru echilibrarea chakrelor, astfel:
Pentru chakra 1: U
Pentru chakra 2: O
Pentru chakra 3: O, A
Pentru chakra 4: A
Pentru chakra 5: E
Pentru chakra 6: I
Pentru chakra 7: U.


SUNETELE CARACTERISTICE FIECĂRUI ORGAN

Cele Şase Sunete Vindecătoare se bazează pe teoriile medicinii chineze, îmbunătăţesc circulaţia qi-ului şi sângelui prin organele interne eliminând staza şi stagnarea, elimină toxinele, reglează absenţa sau epuizarea qi-ului, reconstruieşte şi reîntinereşte, îmbunătăţeşte sănătatea mentală şi fizică şi permite atingerea longevităţii, pot trata boli determinate de difuncţia organelor interne.
Practicarea zilnică a celor şase sunete de vindecare va aduce o îmbunătăţire la nivelul stării sale de spirit, a energiei, a clarităţii mentale şi a sănătatăţii. Emiterea acestor sunete zilnic menţine organele sănătoase, elimină bolile, aducând longevitatea. Aceste sunete răcoresc corpul vara, îl încălzesc iarna.
Sunetele se pot folosi înainte de culcare, pentru ca eliminarea chi-ului de foc în exces, astfel, calmând şi relaxând corpul, încetinind ritmul cardiac se pregăteşte corpul şi mintea pentru odihnă.
Se pot practica toate cele şase sunete după exerciţii fizice intense, nu doar sunetul triplului focar. Practicarea acestor sunete este utilă după orice exerciţiu care intensifică căldura în zona superioară (inimă şi creier).
Practicarea cu regularitate a celor şase sunete poate contribui la racorirea (calmarea) organelor şi prin întărirea sistemului imunitar, la prevenirea bolilor. Emiterea acestor sunete trebuie facută cu blândeţe, lent, dar astfel încât să se audă, odată cu expiraţia. În anumite situaţii (când nu vreţi să fiţi auziţi) se pot rosti în şoaptă (nu îşi vor pierde din eficienţă. De fiecare dată când expiraţi uşor şi emiteţi unul dintre cele şase sunete, se curăţă de energia de foc în exces, organul căruia îi corespunde sunetul. Acest lucru aduce calmarea şi curăţarea organului, detoxifierea şi întărirea lui.
Rostirea acestor sunete nu trebuie efectuate cu cel puţin 30 de minute după masă. Sunetul splinei este singurul care trebuie făcut imediat după masă.
Nu uitaţi că puteţi mări eficienţa oricăruia dintre cele şase sunete vizualizând un fum gri/negru care iese din organul asupra căruia lucraţi, la fiecare expiraţie.
După un anumit timp de practică a celor şase sunete, exerciţiul vă va lua doar 10-15 minute.
Aceste sunete terapeutice se mai numesc tehnici de „respiraţie vibrantă”.
Organele interne sunt clasificate în perechi, fiecare pereche fiind alcătuită dintr-un organ yin (organ „plin”) şi yang (organ „gol”).

Cele cinci perechi ale organelor interne sunt:
Ficat (yin) – Vezica biliară (yang)
Inima (yin) – Intestinul subţire (yang)
Splina-pancreasul (yin) – Stomac (yang)
Plămânii (yin) – Intestinul gros (yang)
Rinichii (yin) – Vezica urinară (yang)

Fiecărui organ îi corespunde un element.
Fiecare element generează alt element, şi ca urmare fiecare element este precedat de unul pe care nu îl poate stapani. 
Ordinea ciclului de generare (ciclul productiv) este: LEMN → FOC → PĂMÂNT → METAL → APĂ.

Lemnul alimentează Focul.
Focul naşte Pământul (cenuşa).
În Pământ apar Metalele.
Metalul (mineralele) duce la aparitia Apei.
Apa hrăneşte Lemnul.
Deci: ficat, inimă, splină, plămâni, rinichi.
Această ordine este ideal a se păstra şi în emiterea sunetelor corespondente organelor.
Medicii chinezi folosesc aceste relaţii dintre organe pentru a vindeca toate tipurile de boli şi afecţiuni.

Această împerechere yin şi yang între organe contribuie la menţinerea echilibrului energetic între organe. Un dezechilibru energetic dintr-un organ deseori are efect asupra organului pereche.
Dacă există exces de yin şi scaderea aspectului yang, se va determina o tipologie umană mai lentă, apatică, introvertită, iar postura corpului este mai mereu cu spatele încovoiat. Dacă există exces de yang şi micşorarea aspectului yin, omul va avea o personalitate mult mai activă, dinamică, agitată, uşor adaptabilă, uneori orgolioasă, cu o viaţă instabilă, afişând un aer de superioritate, mers agitat, cu capul sus.
Foarte puţine persoane au un echilibru perfect între yin şi yang, ceea ce ar aduce o viaţă liniştită şi calmă, modestie, spirit conciliator şi îi conving pe ceilalţi prin virtute şi nu prin forţă, fără a se agita pentru nimic, omul nu caută plăcerile.
Cele şase sunete vindecătoare pot fi o tehnică eficientă prin care corpul îşi recapătă echilibrarea naturala, prin eliminarea chi-ului în exces de la nivelul fiecarui organ.
Dacă nu ştiţi care vă sunt organele în exces sau în deficit, ar fi indicat să practicaţi doar de 6 ori fiecare exerciţiu de respiraţie vibrantă (adică să folosiţi fiecare sunet doar de 6 ori, în ordinea ciclului de generare indicat mai sus)
Începătorii trebuie să pronunţe cu glas tare sunetele pentru a preveni blocarea respiraţiei şi pentru a-i obişnui cu curgerea qi-ului prin corp la pronunţarea fiecărui sunet. Odată cu familiarizarea cu fiecare tip de sunet, mărimea emiterii devine mai puţin importantă.
Dacă un organ are nevoie de atenţie specială, practicaţi sunetul corespunzător organului respectiv.

Terapia constă în pronunţarea fiecărui sunet de şase ori, pe expiraţie şi se vizualizeată organul pe care vreţi să-l stimulaţi:
1. Pentru ficat: „şu” (Lemn, XU-se pronunţă „şu”)
2. Pentru inimă: „ha”; (Foc)
3. Pentru splină: „hu”; (Pământ)
4. Pentru plămâni: „şi”; (Metal, SI)
5. Pentru rinichi: „ ciu”; (Apă, CHUI)
6. Pentru Triplul încălzitor HE ( XI).

Stomac „hu”, vezica biliară: „shii”.

În cartea Esenţele atingerii longevităţii, Leng Qian descrie cele şase sunete vindecătoare:
„Practicând XU primăvara redă strălucirea ochilor şi susţine ficatul
Practicând HE toamna reduce focul inimii
Practicând SI iarna stabilizează şi umezeşte plămânii
Practicând CHUI linişteşte rinichii
Practicând XI curăţă căldura şi agitaţia din Triplul Încălzitor
Practicând HU întăreşte splina în toate cele patru anotimpuri
Pronunţarea lor în tăcere
Depăşeşte orice elixir al imortalităţii.”

Modul de utilizare a exerciţiului
Exerciţiul se poate utiliza pentru a menţine starea de sănătate sau pentru vindecare. În primul caz se utilizează ciclul de generare a celor cinci elemente, în al doilea caz ciclul de restrângere.
Ciclul de generare ne spune să pronunţăm sunetele în următoarea ordine: Xū (Lemn) → Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī (Metal) → Chuī (Apă) → Xī (Lemn – Triplul Încălzitor).
Dacă nu aveţi timp, puteţi practica doar sunetul asociat anotimpului prezent. 
De exemplu, iarna puteţi practica sunetul Chui pentru întărirea rinichilor. 
Sunet Xi (pentru Triplul Încălzitor)poate fi practicat tot timpul anului pentru a întări Triplul Încălzitor.
Ciclul de restrângere este Hē (Foc) → Hū (Pământ) → Sī (Metal) → Chuī (Apă) → Xī (Lemn – Triplul Încălzitor)→ Xū (Lemn) .
Restricţionarea unui element poate determina întărirea altui element. De exemplu dacă qi-ul plămânilor este slăbit (vid), se poate pronunţa HE. Focul restrânge Metalul şi slăbirea elementului care restrânge Metalul conduce la întărirea Metalului, în acest caz la întărirea qi-ului plămânilor.
Metoda de practică
Cei avansaţi în tehnică folosesc anumite mişcări în timpul emiterii sunetelor.
Mişcările au ca scop intensificarea eficacităţii sunetelor. Dar chiar şi simpla exersare a metodei sunetelor, va purifica, detoxifica şi curăţa organele în mod eficient. În versiunea iniţială, antică, „Cele Şase sunete vindecătoare” era o tehnică de respiraţie şi nu includea mişcările corpului. Ulterior au fost adăugate mişcările pentru a facilita curgerea qi-ului şi a permite eliminarea mai bună a energiei patogene. Mişcările au aparut în Dinastia Ming (1386 – 1644) în tratatele lui Hu Wenhuan şi Gao Lian.
Practica se realizează într-o stare de relaxare, calm, în mod natural. Se stă cu tălpile picioarelor depărtate la nivelul lăţimii umerilor, cu capul şi ceafa drepte cu Bai Hui (creştetul capului) îndreptat în sus. Vă concentraţi pe abdomenul inferior, cu gura uşor închisă şi limba în cerul gurii (vârful limbii apasă uşor în interiorul gurii, pe gingia superioară, puţin deasupra incisivilor centrali). Umerii relaxaţi, braţele atârnă natural în lateral. Pieptul uşor retras în interior, spatele este drept (cu curbura naturală în formă de S), bazinul relaxat, genunchii sunt uşor îndoiţi şi relaxaţi. Mintea este limpede, vidă, fără gânduri. Respiraţia este naturală şi calmă. Nu vă forţaţi.

Sunetul ficatului
Organ asociat: vezica biliară
Element: lemn
Sezon: Primăvară
Culoare: Verde
Emoţiile negative: – furia, mânia
Emoţiile pozitive: – bunătatea, amabilitatea.
Sunet: şuuuuuuu (limba aproape de cerul gurii)

Poziţia: Staţi confortabil cu spatele drept. Ochii închişi vizualizaţi ficatul ca dimensiune, formă, funcţia lui, zâmbiţi-i. Buzele sunt strânse cu o uşoară tensiune orizontală (vedeţi în a doua figură legătura gurii cu prima ramură din meridianul ficatului). Vârful limbii este îndreptată în faţă şi uşor curbată înapoi, cu cele două laterale ale limbii uşor curbate spre centru. Cu dinţii uşor depărtaţi se expiră. (Pentru români este mult mai uşor să se pronunţă sunetul Şşşşşşî! Încercaţi să pronunţaţi şî pe expir.)
Când simţiţi că sunteţi în contact cu ficatul, inspiraţi, extindeţi braţele şi ridicaţi-le în sus deasupra capului cu palmele spre tavan, urmărind mişcarea mâinilor cu privirea, încrucişaţi degetele şi rotiţi palmele spre tavan. Împingeţi în podul palmelor întinzând braţele. Aplecaţi-vă uşor spre stânga, exercitând astfel o întindere blândă asupra ficatului.
Sunet: Deschideţi ochii larg, deoarece ei sunt deschiderile ficatului. Expiraţi sunetul „şuuuu“. Vizualizaţi eliminarea căldurii în exces şi a furiei din ficat, din zona care-l înconjoară.
Faza finală: Când aţi expirat complet, separaţi mâinile, întoarceţi palmele în jos, şi aduceţi încet mâinile pe coapse cu palmele în sus, să se odihnească. Zâmbiţi ficatului şi imaginaţi-vă că sunetul încă vibrează în timp ce întregul organ este inundat de o lumină verde strălucitoare.
Repetaţi de trei, şase, douăsprezece, sau 24 de ori. Repetând de mai multe ori are loc detoxifierea ficatului şi se va atenua furia, ochii nu vor mai fi roşii sau apoşi, gustul de acru sau amar va dispărea.
După ce se practică o perioadă mai lungă de timp, se simte qi-ul în ochi, treptat ochii îşi recapătă strălucirea şi vederea se îmbunătăţeşte. Unele persoane cu probleme pot resimţi durere, lăcrimare sau o o amorţire în zona ochilor sau o tensiune la punctul Shao Shang (LU11).




Sunetul XU poate vindeca boli ale ochilor şi poate îmbunătăţi simptomele hiperactivităţii focului ficatului şi vacuităţii ficatului, hepatomegalia, apetitul slab, indigestia, uscăciunea ochilor şi vertigo.
Ficatul are funcţie metabolică în general, produce colesterolul bun, contribuie la detoxifiere, controlează puterea musculară, mişcările şi coordonarea, puterea viziunii, claritatea gândirii, revigorează sângele în timpul somnului. Influenţează energia sexuală şi vitalitatea.
Ajută la hrănirea, controlul şi revigorarea inimii. Energia de lemn a ficatului este necesară pentru a întreţine sănătatea inimii. Se ştie că ritmul cardiac creşte când ne înfuriem.
Prin practicarea sunetului ficatului se va elimina energia de foc în exces din ficat, deci este util şi persoanelor care au probleme cu stăpânirea mâniei. Dacă o persoană este mânioasă pe o altă persoană poate face sunetul ficatului de 30 de ori.
Sunetul ficatului poate fi folosit şi când simţiţi ochii obosiţi, roşii sau vă „mănâncă ochii”. În acest caz se poate folosi şi sunetul rinichilor sau ambele de cel puţin şase ori

Sunetul inimii
Organ asociat: intestinul subţire
Element: Foc
Sezon: Vara
Culoare: Roşu
Emoţii negative: – ură, nerăbdare, grabă, nervozitate, aroganţă, cruzime, vinovăție, șoc, violenţă, excitare, dor și poftă.
Emoţii pozitive: – bucurie, onoare, sinceritate, dragoste, pace, mulțumire, sentimentul de proprietate, onoarea, înțelegerea, înțelepciunea, ordinea, iertarea și curtoazie, creativitatea, spiritul şi lumina.
Sunet: Haaaaaa (gura larg deschisă)

Poziţia: Staţi confortabil cu spatele drept. Ochii închişi vizualizaţi forma şi poziţia inimii, zâmbiţi-i.
Înclinaţi-vă foarte uşor spre dreapta. Concentraţi-vă pe inimă şi simţiţi limba.
Sunet: Deschideţi gura şi încet expiraţi sunetul “Haaa“. Imaginaţi-vă cum din jurul inimii, odată cu expiraţia ies şi norii de nerăbdare, grabă, aroganţă, ură şi cruzime.
Faza finală: După ce aţi expirat, zâmbiţi în inimă, şi imaginaţi-vă culoarea roşu aprins. Repetaţi de trei până la 24 de ori. Practicând mai des se poate calma gâtul inflamat, dureri în gât, gingiile sau limba umflate, dureri asociate cu răceala, nervozitatea, schimbari bruşte de dispoziţie, toanele şi bolile de inimă (în acest caz se va practica exerciţiul de 9 până la 36 de ori).
Inima reglează somnul. O inimă puternică, se va adormi cu ușurință și somnul va fi liniștit. Dacă inima este slabă, mintea va „zbura aiurea” ceea ce va va duce la incapacitatea de a adormi, somn agitat sau vise excesive.
Inima este un organ de foc iar râsul („ha, ha, ha”) este un sunet de foc. Sunetul Ha poate fi folosit pentru a curăţa inima de excesul de chi.
Râsul continuu va curăţa focul chi excesiv din inimă şi din corp, ameliorând boala cardiacă, echilibrând chi-ul inimii, putând elimina depresia.
Sunetul inimii poate elimina stresul din acest organ vital şi poate preveni un atac de cord şi aritmiile.
Pentru începători, se va practica sunetul inimii de 3-6 ori.

Sunetul splinei
Organe asociate: pancreas, stomac
Element: Pământ
Sezon: Vara indiană
Culoare: Galben
Emoţiile negative: îngrijorare, milă, compătimire.
Emoţii pozitive: corectitudinea, compasiunea, creaţia muzicală.
Sunet: huuuu (din gât, gutural)

Poziţia: Staţi confortabil cu spatele drept. Ochii închişi vizualizaţi forma şi poziţia splinei şi zâmbiti-i. Inspiraţi adânc în timp ce plasaţi degetele de la ambele mâini sub stern pe partea stângă, spre zona de sub ultima coastă stângă, aplecandu-vă trunchiul spre înainte.
Sunet: Uitaţi-vă în sus expirând sunetul “huuuu.”, gutural, din adâncimile gâtului, mai degrabă decât din gura. Simţiţi cum sunetul Splinei face să vibreze corzile vocale. Simţiţi cum pe expiraţie grijile se elimină ca un fum şicum virtuţile precum corectitudinea şi onestitatea le iau locul.
Faza finală: După ce aţi expirat, puneţi mâinile pe coapse, cu palmele în sus, zâmbind splinei, pancreasului şi stomacului. Respiraţi în aceste organe imaginându-le inundate într-o lumină galben strălucitoare.
Repetaţi exerciţiul de 3- 24 ori.
Se poate practica de mai multe ori pentru a elimina indigestia, greaţa, diareea, refluxul gastric, balonare, constipaţia.
Acest sunet are multe beneficii în cazul tulburărilor digestive, indigestii şi ale afectiunilor stomacului.
În medicina chineză stomacul şi splina sunt organe corespondente. Splina este asociată cu pancreasul şi stomacul.
Sunetul hu rostit de 9 ori, purifică spaţiul din jur de gândurile negative ale altora şi vă purifică.


Sunetul plămânilor
Organ asociat: Intestinul gros
Element: Metal
Sezonul: Toamna
Culoare: Alb
Emoţiile negative: – durere, tristeţe, depresie, plâns excesiv
Emoţiile pozitive : – curajul, dreptatea
Sunet: Ssssssss (limba în spatele dinţilor)

Poziţia: Spatele drept, palmele cu faţa în jos pe coapse. Închideţi ochii şi zâmbiţi plămânilor. Inspiraţi profund ridicând braţele în faţa dvs cu coatele rotunjite, (ca şi când ţineţi un butoi în braţe) fără a îndrepta mâinile, urcaţi în sus şi când mâinile ajung la nivelul ochilor, începeţi să rotiţi palmele, aducându-le deasupra capului, cu palmele în sus, împingând spre tavan. Degetele mari de la mâini sunt îndreptate în acest moment spre înainte. Privirea este îndreptată în sus, cu ochii larg deschişi.
Sunetul: Cu maxilarul închis şi buzele apropiate pe expir emiteţi sunetul “Ssssssss.” La început, cu voce tare, dar după ce practica devine obişnuinţă poate fi emis abia perceptibil. Vizualizaţi şi simţişi cum excesul de căldură, tristeţea, energia bolnavă, depresia, şi durerea sufletească din interiorul şi din jurul plămânilor se evaporă încet şi complet.
Faza finală: Când aţi expirat complet, rotiţi palmele în jos, coboraţi încet umerii, mâinile revin în pe coapse dar cu palmele în sus. Închideţi ochii şi zâmbiţi în continuare plămânilor imaginându-vă că sunetul plămânilor încă se produce. Respiraţi normal şi imaginaţi-vă că plămânii sunt învăluiţi de o culoare alb străucitoare, întărind astfel sistemul pulmonar. Cu fiecare respiraţie, încercaţi să simţiţi schimbul de energie rece, proaspătă care o înlocuieşte pe cea excesiv de caldă.
Repetaţi de 6, 9, 12, sau 24 de ori. Practicând cât mai des se vor elimina tristetea, depresia, răceala, gripa, durerile de dinţi, astmul, emfizemul.
Practicarea sunetului plămânilor dimineaţa, limpezeşte mintea şi vă ajută să vă treziţi mai repede, înlăturând starea de somnolenţă (datorată, de obicei, energiei statice din plămâni, care este cauzată de respiraţia superficială).
Pentru cei care nu aveţi cunoştinţe în domeniu sau nu aveţi practică îndelungată ar fi bine să nupracticaţi acest sunet mai mult de şase ori la rând când folosiţi doar tehnica respiraţiei, deoarece poate elimina prea multă energie din plămâni sau din alte organe ceea ce poate aduce efectul opus. Dacă aveţi probleme grave cu plămâni, exerciţiul trebuie făcut cu moderaţie, (doar de două - trei ori, şi bine ar fi să consultaţi un specialist).
Prea multă energie de foc în plămâni, pielea devine roşie ca arsă de soare.

Sunetul Rinichilor
Organ asociat: vezica urinară
Element: apa
Sezon: Iarna
Culoare: albastru închis sau negru
Emoţiile negative: – frica
Emoţiile pozitive: – blândeţea, liniştea, vigilenţa.
Sunet: “Ciuuuu” (ca atunci când suflaţi într-o lumânare, buzele formează un „O”)

Poziţia: Picioarele unul lângă altul, gleznele şi genunchii se ating. Vizualizaţi forma, poziţia, culoarea rinichilor şi zâmbiţi-le. Inspiraţi profund aplecându-vă înainte, prinzându-vă mâinile una de alta mai jos de genunchi. În acelaşi timp tineţi capul sus cu privirea drept înainte, menţinând întinderea părţii inferioare a spatelui.





Sunet: Rotunjind buzele, se expiră uşor sunetul „Ciuuuuu”, contractând abdomenul, imaginându-vă că se elimină excesul de căldură, frica, umezeala din zona care înconjoară rinichii. După fiecare expiraţie, inspiraţi adânc imaginându-vă o energie strălucitoare albastră care intră încet în rinichi, vindecându-i. Apoi expiraţi din nou scoţând sunetul „ciuuuuuuuuuu”, şi vizualizaţi cum iese un fum negru din rinichi.
Faza finală: După ce aţi expirat complet, dezlipiţi picioarele, şi puneţi mâinile pe coapse cu palmele orientate în sus. Închideţi ochii, respiraţi în rinichi, conştientizându-i. Imaginaţi-vă cum o lumină albastră intră şi staţionează în rinichi. Zâmbiţi rinichilor conştientizând că sunetul „Ciuuuuu” înca se emite.
Repetaţi paşii de mai sus de 3, 6, 12, sau 24 de ori.
Practica sunetului rinichilor va atenua frica, oboseala, ameţelile, zgomotele în urechi, durerile de spate.
Practicaţi acest exerciţiu de câteva ori pe zi, repetând de şase ori succesiunea inspiraţie - expiraţie. Pentru detoxificarea rinichilor, pentru eliminarea durerilor de spate, a ţiuitului urechile, a oboselii, puteţi folosi setul de inspiraţie-expiraţie (respiraţi adânc) de la 9 la 36 de ori. Dacă apar simptome neobişnuite, respiraţi adânc fără să emiteţi sunetul, păstraţi-vă calmul, putând încerca mai târziu.
Nu uitaţi să vă imaginaţi pe inspiraţie, o energie luminoasă albastră intrând în rinichi. Acest lucru este important deoarece pe expiraţie rinichii se golesc de energia de foc chi, care trebuie înlocuită cu o nouă energie, folosind mintea, inspiraţia şi vizualizarea.
Rinichii răspund de starea generală de sănătate, de consolidarea oaselor, controlează apa din corp, stimulează imunitatea, asigură longevitate, energie, creşterea părului şi a energiei sexuale, dă vigoare. Rinichii împreună cu ficatul, reglează activitatea sexuală, apetitul sexual şi menstruaţia.
Toate organele iau de la rinichi o parte din chi care le ajută să funcţioneze. Emiţând sunetul rinichilor zilnic veţi consolida vitalitatea (chi-ul apei) din întregul corp.

Sunetul Triplului Focar

„Triplul Focar/ Triplul încălzitor” = Meridianul sexual şi al circulaţiei sanguine.
Sunetul lui contribuie la sănătatea întregului corp.
Printe altele poate fi folosit şi pentru reglarea sau încetinirea ritmului cardiac.
Triplul focar este împărţit în trei zone din corp. 
Focarul superior (în partea de sus a corpului), controlează creierul, inima şi plămânii este considerat fierbinte. 
Focarul median (secţiunea de mijloc a corpului), conţine ficatul, rinichii, stomacul, pancreasul şi splina este considerat cald. Focarul inferior, ce conţine intestinele subţire şi gros, vezica şi organele genitale este de rece.
Nu este niciun sezon, emoţie sau culoare asociată cu Triplul Focar.
Sunetul „Heeeeeee” echilibrează temperatura dintre cele trei niveluri, coborând energia fierbinte până la centrul de jos şi ridicând energia rece către centrul superior prin tractul digestiv. Energia caldă din zona inimii se mută în regiunea sexual, mai rece, şi energia rece de la nivelul abdomenului inferior se mută în zona inimii.
Emiterea sunetului Triplul încălzitor înainte de culcare poate ameliora tulburările de somn, inducând un somn profund şi relaxant. De asemenea este foarte eficient şi în eliminarea stresului.
Poziţia: Ochii închişi, întinşi pe spate, ridicaţi braţele de-asupra capului relaxate cu palmele în sus. Se inspiră încărcând cu aer toate cele trei zone: piept, plexul solar, abdomenul inferior (respiraţia completă).Chinezii spun că atunci când ridicaţi braţele deasupra capului şi expiraţi, chi-ul coboară şi astfel se domoleşte focul (inima este un organ de foc) şi se reduce ritmul cardiac, ajutând şi în cazul durerilor de cap, greaţă, ameţeală.
Sunet: Expiraţi sunetul „Heeeeeee“(sunetul „e” este menţinut odată cu expiraţia), aplatizând întâi pieptul, apoi plexul solar, şi în cele din urmă partea de jos a abdomenului. Imaginaţi-vă că un butoi mare trece peste dvs şi scoate orice bulă de aer de la cap până la centrul sexual. Acest sunet trebuie emis foarte încet sau fără voce, ceea ce înseamnă că trebuie doar să expiraţi şi să deschideţi gura ca şi cum aţi scoate sunetul, dar fără ca el să iasă sau coardele vocale să vibreze.
Faza finală: Când expiraţi complet, concentraţi-vă asupra întregului corp. Repetaţi exerciţiul de 3- 6 ori.
În cazul insomniei, întindeţi-vă pe spate şi în timp ce emiteţi sunetul Heeeeeeeeeeeee, vizualizaţi şi simţiţi cum o rolă mare vă apasă respiraţia, începând cu capul pieptului şi terminându-se la abdomen. Vizualizaţi-vă pieptul şi abdomenul luminoase, strălucitoare, plate ca o foaie de hârtie şi goale. Practicaţi acest exerciţiu dacă nu reusiţi să adormiţi.
Acest exerciţiu nu se face după ce aţi mâncat, aşa cum am mai spus doar sunetul splinei se poate practica imediat după masă."

(sursa articolului - blogul "Uniunea Spirituala")