.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




vineri, 18 noiembrie 2016

Ioan F. Pop


"Iartă-mă, Doamne, că uneori chiar ştiu ce fac.

O înmormîntare face cît un tratat de filosofie. 

O naştere nu face nici cît o pagină goală. 
De fapt, ne înmormîntăm doar în amintirea celor care ne-au cunoscut. 
Mormîntul este doar borna terestră a acestor amintiri. Numai că unii nu mor, ci se instaleazădoar în cimitir.
Omul este supremul elogiu adus nimicului. 
Floarea pusă pe mormîntul naşterii ex nihilo. 
Prin om, nimicul a fost îmbrăcat cît de cît atractiv. A fost proiectat în luciul propriului coşmar. 
Nimicul nu există în sine. El există doar în raport cu ceva. 
Dacă ar exista doar nimicul, el nu ar exista. Nimicul are de unde să de-vină tocmai pentru că nu este încă ceva.

La Dumnezeu nu se ajunge implorînd ultimativ nemărginirea, ci se ajunge ne-ajungînd. 
Numai o fiinţă atît de mică, cum este omul, avea nevoie de o divinitate atît de mare pentru a-i fi martor. 
De ce Dumnezeu vrea să-l ştim fără să îl putem cunoaşte? 
La ce îi folosesc aproximaţiile noastre evlavioase?
Unii sînt atît de egoişti, încît regretă pînă şi bineţele pe care sînt nevoiţi să le dea. Sînt gata să le ia înapoi. (Răului făcut din sinceritate îi prefer binele făcut din ipocrizie).

Scrisul este, pentru prea mulţi, doar o formă de a uita să citească. Un succes împotriva gramaticii. 
Unii nu citesc pentru că nu vor să-şi conturbe ignoranţa, să-şi inconforteze incultura. 
Destui se cred patrioţi chiar şi cînd comit flagrante greşeli de exprimare, anacoluturi. Ating eroismul cînd măcelăresc limba. (Bine zicea M. Eminescu: „Negăsind jucării de stricat, ne-am apucat de limbă”). 
După cum arătăm, astăzi, am devenit doar utilizatori de românitate, fondul unei forme inexistente. 
României i-ar trebui urgent o dictatură a bunului-simţ. 
Deşi cîţiva (mai) „dau lapte”în ţara asta, nu prea ne iese brînza naţională.

De cîte ori sînt în preajma anumitor oameni, simt brusc nevoia unor dovezi suplimentare ale faptului că Dumnezeu l-a făcut pe om. Cred că singura relaţie adevărată cu lumea e doar... respiraţia. Oricum, realitatea rămîne cel mai la îndemînă coşmar.
Fiecare are dreptul la toată prostia epocii sale. 
În general, idioţii îi stimulează pe idioţi, deştepţii, pe deştepţi. Practicată serios, prostia poate deveni profesie. Într-o lume de proşti, inteligenţa este o ofensă. Într-o lume de inteligenţi, prostia e un deliciu. 
Pe un om inteligent îl convingi relativ uşor că e prost. 
Pe un prost – niciodată. 
Nu este îndeajuns de stupid cel care nu a reuşit, cel care nu s-a înălţat de două ori peste statura lui, peste neantul incapacităţilor proprii. Prostul nu e prost cînd e prost, ci cînd se crede deştept. De fapt, prostul e un om care e deştept tot timpul. 
Deşteptul ştie să fie prost doar cînd trebuie. 
Prostul este deştept doar cînd nu trebuie. 
Idiotul îşi închipuie că poate fi orice, pe cînd înţeleptul ştie că poate fi doar ceva. 
Prostia pare a fi o plăcere,inteligenţa, un disconfort. 
Inteligenţa şi prostia – simple devieri umane. Se pare că prostia nu este decît forma cea mai comodă de adaptare la mediu. „Avantajul” acesteia e acela că toată prostia poate fi analizată pe un singur caz. Nu e nevoie de amploarea hermeneutică şi sociologică a unei mulţimi.

Credinţa adevărată te autorizează şi să taci, să meditezi, nu să vorbeşti prea abundent despre Dumnezeu. Nu ştiu de ce, dar, de multe ori, cei mai puţin avizaţi să vorbească despre el mi se par a fi unii clerici. Aceştia prea ştiu tot. Nu mai lasă loc unei curiozităţi operaţionale, nici unui parcurs interogativ. Ei ştiu chiar şi acolo unde Dumnezeu a lăsat totul în suspans. Mi-ar plăcea să văd mai mulţi clerici căutători, cu mai multe întrebări şi cu mai puţine răspunsuri definitive. Căci Dumnezeu nu este doar un răspuns (formulat fie în cei mai înalţi termeni onto-teologico-metafizici, fie la limita negării, blasfemiei şi imprecaţiei).El este însăşi Întrebarea eternă a lumii."

Din volumul „Marginalii la o absență” (Galaxia Gutenberg, 2014).




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu