.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




sâmbătă, 22 februarie 2014

altar...

 

Voi incerca sa lipesc in cercul desenat pe peretele din rasarit, imagini a ceea ce n-o sa mai apuc sa vad/aud/miros/gust/pipai, sa am, sa fiu...
Si daca nu mai am imagini, atunci voi taia vechile scrisori.
Si daca scrisori n-or mai fi, v
oi taia din frunze...

PS...
- punctul fix, ramane Dumnezeu
- lungimea razei va depinde de sensul pe care l-am ales: interior/exterior
- diametrul (doua raze coliniare) il voi sti cand clipa-mi va calcula sufletul pereche.


( foto: Carmen Garrido Garcia )

 

vineri, 21 februarie 2014

”Orice om”




”Orice om pe care nu pot să-l iubesc este pentru mine un
izvor de adâncă tristețe.
 
Orice om pe care l-am iubit și nu pot să-l mai iubesc,
înseamnă pentru mine un pas spre moarte.
 
Atunci când n-am să mai pot iubi pe nimeni, am să mor.
 
Voi, cei care știți că meritați dragostea mea, aveți grijă
să nu mă ucideți.”


- de Geo Bogza

miercuri, 19 februarie 2014

marți, 18 februarie 2014

Ce se ascunde în spatele proiecțiilor?

”Proiecţia este un fenomen fascinant, despre care cei mai mulţi dintre noi nu am învăţat în şcoală. El este un transfer involuntar asupra altora al comportamentului nostru inconştient, astfel încât ni se pare că aceste caracteristici există cu adevărat în ceilalţi oameni. Când suntem neliniştiţi în privinţa emoţiilor noastre sau a unor părţi de neacceptat din personalitatea noastră, noi atribuim aceste trăsături obiectelor exterioare şi altor oameni, din cauza unui mecanism de apărare. De exemplu, când nu avem prea multă îngăduinţă faţă de ceilalţi, suntem dispuşi să le atribuim lor acest sentiment al propriei noastre inferiorităţi. Bineînţeles că întotdeauna există o circumstanţă care facilitează proiecţia. Anumite caracteristici imperfecte din alţi oameni activează anumite aspecte din noi înşine care cer să li se dea atenţie. Prin urmare, proiectăm asupra altor oameni tot ceea ce nu ne asumăm în ceea ce ne priveşte.
Noi nu vedem decât ceea ce suntem noi. Imaginaţi-vă că aveţi pe piept o sută de electrozi diferiţi. Fiecare reprezintă o trăsătură diferită. Cele pe care le recunoaştem şi le acceptăm sunt izolate. Ele sunt sigure: nu trece electricitate prin ele. Dar cele care nu ne plac, pe care nu ni le-am asumat, nu sunt izolate. Prin urmare, atunci când vine cineva care acţionează în virtutea uneia dintre aceste trăsături, acea persoană se conectează direct la noi. De exemplu, dacă ne negăm mânia sau nu ne place că o avem, vom atrage oameni furioşi în viaţa noastră. Vom inhiba propriile noastre sentimente de furie şi îi vom judeca pe cei care sunt furioşi. Întrucât ne minţim pe noi înşine în privinţa propriilor noastre sentimente interioare, singura cale prin care le putem găsi este să le vedem în alţii. Ceilalţi oameni ne oglindesc emoţiile şi sentimentele ascunse, ceea ce ne permite să le recunoaştem şi să le recuperăm.
În mod instinctiv, ne dăm înapoi din faţa propriilor noastre proiecţii negative. E mai uşor să examinăm lucrurile de care suntem atraşi, decât cele care ne provoacă repulsie. Dacă eu sunt insultat(ă) de aroganţa ta, asta se întâmplă deoarece eu nu-mi accept propria mea aroganţă. Aceasta se referă fie la aroganţa pe care o dovedesc acum în viaţă şi nu o văd, fie la aroganţa pe care neg că aş fi capabil(ă) să o dovedesc în viitor. Dacă sunt jignit(ă) de aroganţă, trebuie să privesc mai atent(ă) toate perioadele din viaţa mea şi să-mi pun următoarele întrebări: „Când am fost arogant(ă) în trecut? Sunt arogant(ă) acum? Aş putea fi arogant(ă) în viitor?” Bineînţeles că ar fi o aroganţă din partea mea să răspund negativ la toate aceste întrebări, fără să mă privesc cu adevărat, sau fără să-i întreb pe ceilalţi dacă m-au văzut vreodată manifestându-mi aroganţa.

Până şi a judeca pe altcineva înseamnă aroganţă. Prin urmare, este clar că noi toţi avem capacitatea de a fi aroganţi. Dacă eu îmi accept aroganţa, nu mă va mai deranja aroganţa altcuiva. O voi observa, dar nu mă va afecta. Electrodul care reprezintă aroganţa va fi izolat. Comportamentul altcuiva îţi produce un şoc emoţional, numai atunci când te minţi pe tine însuţi sau urăşti un anumit aspect din tine. În acest moment, mulţi dintre voi ar putea spune: „E ridicol. Eu nu doresc să descopăr că sunt dezgustător sau arogant”. Trebuie să vă amintiţi că există un dar în fiecare dintre aceste aspecte. Însă, pentru a primi acest dar, trebuie mai întâi să le scoateţi la lumină, să vi le asumaţi şi să le acceptaţi. Indignarea noastră referitoare la comportamentul celorlalţi este legată, de obicei, de un aspect nerezolvat din noi înşine. Dacă am asculta tot ceea ce ne iese pe gură când vorbim cu alţii, când îi judecăm sau le dăm sfaturi, am lua totul înapoi şi ni le-am spune nouă înşine.
Ne proiectăm asupra altora propriile defecte pe care le percepem. Spunem altora ceea ce ar trebui să ne spunem nouă înşine. Când îi judecăm pe alţii, ne judecăm pe noi înşine. Dacă în mod constant vă bombardaţi cu gânduri negative, în acelaşi timp îi bombardaţi pe cei din jurul vostru – verbal, emoţional sau fizic – sau pe voi înşivă, distrugând o parte din propria voastră viaţă. Ceea ce faceţi şi ceea ce spuneţi nu este accidental. În viaţă, voi nu creaţi întâmplări accidentale.
În această lume holografică, toţi ceilalţi sunt tu şi tu întotdeauna vorbeşti cu tine însuţi. Atunci când foloseşti un cuvânt denigrator pentru cineva care a făcut o greşeală, opreşte-te şi gândeşte-te dacă nu ai putea folosi acelaşi cuvânt şi pentru tine. Dacă eşti cinstit, răspunsul va fi în mod invariabil afirmativ.
Lumea este o oglindă uriaşă, care întotdeauna reflectă părţi din noi înşine. Fiecare trăsătură este acolo dintr-un anumit motiv şi toate trăsăturile sunt perfecte, în felul lor. Umbrele noastre sunt adesea ascunse atât de bine, încât este aproape imposibil să le găsim. Dacă n-ar exista fenomenul proiecţiei, ele ar putea rămâne ascunse de noi toată viaţa. Dacă eşti în permanenţă deranjat de un anumit grup de oameni, descoperă unde te asemeni lor. Noi nu proiectăm asupra altor oameni numai trăsăturile noastre negative; le proiectăm şi pe cele pozitive. Majoritatea oamenilor cu care lucrăm proiectează geniul şi creativitatea lor, puterea şi succesul. Dacă vrei să fii ca alţii, motivul este că ai în tine capacitatea de a fi ca ei. Atâta timp cât negăm existenţa în noi înşine a unor anumite trăsături, continuăm să perpetuăm mitul că alţii au ceva ce noi nu avem. Atunci când admirăm pe cineva, aceasta este o ocazie de a găsi încă un aspect al nostru înşine.
Trebuie să luăm înapoi atât proiecţiile pozitive, cât şi proiecţiile negative. Trebuie să ne debranşăm de la ceilalţi, să scoatem ştecherele şi să ne branşăm la noi înşine. Până când nu suntem în stare să ne retragem propriile noastre proiecţii, este imposibil să ne vedem potenţialul real şi să trăim experienţa totalităţii lui cine suntem noi cu adevărat. Acolo unde vezi măreţie, vezi de fapt propria ta măreţie. Închide ochii şi gândeşte-te la asta. Dacă admiri măreţia într-o altă fiinţă umană, ceea ce vezi acolo este propria ta măreţie. E posibil să o manifeşti într-un mod diferit, dar dacă măreţia n-ar exista înăuntrul tău, n-ai fi în stare să recunoşti această calitate la altcineva. Dacă nu ai poseda această calitate, nu ai fi atras de ea. Fiecare dintre noi vede oamenii în mod diferit, deoarece fiecare proiectează asupra lor aspecte din el însuşi sau din ea însăşi.
Există o vorbă care spune că ai nevoie de cineva pentru ca să te cunoşti pe tine însuţi. Vedem în alţii ceea ce ne place şi ceea ce nu ne place în noi înşine. Dacă acceptăm aceste părţi din noi înşine, vom fi în stare să-i vedem pe alţii aşa cum sunt, nu aşa cum îi vedem prin norul format de proiecţia noastră. Există o altă vorbă care spune că cele trei mari mistere ale lumii sunt: aerul pentru păsări, apa pentru peşte şi omul pentru el însuşi.
Suntem în stare să vedem tot ce se află în faţa noastră în lumea exterioară. Tot ce avem de făcut este să deschidem ochii şi să privim în jur. Nu ne putem vedea pe noi înşine. Avem nevoie de o oglindă ca să o facem.
Tu eşti oglinda mea şi eu sunt oglinda ta!”

Debbie Ford – Partea întunecată a căutătorilor de lumină

Nu-mi sunt înțelepte cuvintele, nu știu să se unească și să facă cuib care să țină aripile negre ce-ar încerca să ascundă lumina dintre noi...Oricât s-ar strânge, oricum ar încerca s-acopere, silabe fulgeră printre pene și, gându-abia facut va învăța să zboare. Luminându-se!


miercuri, 12 februarie 2014

luna...


„Intr-un cuvant, primeste aceasta scurta porunca: IUBEȘTE ȘI FĂ CE VREI! Daca pastrezi tacerea, sa fie din iubire; daca strigi sa fie din iubire; daca indrepti, indreapta din iubire; daca ierti, iarta din iubire. Radacina interioara sa fie cea a iubirii, din aceasta radacina nu poate iesi decat bine.”




- Fericitul Augustin
- ilustratia: Marcela Cordescu

"trezie usoarã, în rugãciune"

 
 
”Oamenii pot sã se vindece într-adevãr în biserici atunci când ating sfintele moaste sau sanctuarele.
 Oamenii de stiintã din  Petersburg  au dovedit-o si au descoperit si mecanismul "material" al acestui fenomen divin.
  "O rugãciune este un remediu puternic", spune Valeri Slezin, seful Laboratorului de Neuropsihofiziologie al Institutului de Cercetare si Dezvoltare Psihoneurologicã Bekhterev din Petersburg .
 "Rugãciunea nu numai cã regleazã toate procesele din organismul uman, ea reparã si structura grav afectatã a constiintei."
Profesorul Slezin a fãcut ceva de necrezut - a masurat puterea rugãciunii. El a înregistrat electroencefalogramele unor cãlugãri în timp ce se rugau si a captat un fenomen neobisnuit - "stingerea" completã a cortexului cerebral.
Aceastã stare poate fi observatã numai la bebelusii de trei luni, atunci când se aflã lângã mamele lor, în sigurantã absolutã.
Pe masurã ce persoana creste, aceastã senzatie de sigurantã dispare, activitatea creierului creste si acest ritm al biocurentilor cerebrali devine rar, numai în timpul somnului profund sau al rugãciunii, asa dupã cum a dovedit omul de stiințã.
Valeri Slezin a numit aceasta stare necunoscutã "trezie usoarã, în rugãciune" si a dovedit ca are o importanțã vitalã pentru orice persoanã. Este un fapt cunoscut cã bolile sunt cauzate mai ales de situații negative si afronturi care ne rãmân înfipte în minte.
În timpul rugãciunii, însã, grijile se mutã pe un plan secundar sau chiar dispar cu totul.
Astfel, devine posibilã atât vindecarea psihicã si moralã cât si cea fizicã. Slujbele bisericesti ajutã si ele la ameliorarea sãnãtãtii.
Inginera si electrofiziciana Angelina Malakovskaia, de la Laboratorul de Tehnologie Medicalã si Biologicã a condus peste o mie de studii pentru a afla caracteristicile sãnãtãtii unor enoriasi înainte si dupã slujbã.
A rezultat cã slujba în bisericã normalizeaza tensiunea si valorile analizei sângelui.
Se pare cã rugãciunile pot sã neutralizeze chiar si radiațiile.
Se stie cã dupã explozia de la Cernobîl, instrumentele de masurã pentru radiatii au arãtat valori care depãseau capacitatea de mãsurare a instrumentului.
În apropierea Bisericii Arhanghelului Mihail, însã, aflatã la patru km de reactoare, valoarea radiatiilor era normalã.
Oamenii de stiințã din Petersburg au confirmat, cu ajutorul experimentelor efectuate, cã apa sfintitã, semnul Crucii si bãtutul clopotelor pot sã aibã, de asemenea, proprietãti vindecãtoare..
De aceea, în Rusia, clopotele bat întotdeauna în cursul epidemiilor. Ultrasunetele emise de clopotele care bat omoarã virusii de gripã, hepatitã si tifos.
Proteinele virusilor se încovoaie si nu mai poartã infectia, a spus A. Malakovskaia.
Semnul crucii are un efect si mai semnificativ : omoarã microbii patogeni (bacilul de colon si stafilococi) nu numai în apa de la robinet, ci si în râuri si lacuri.
Este chiar mai eficient decât aparatele moderne de dezinfectie cu radiație magneticã.
 Laboratorul stiințific al Institutului de Medicinã Industrialã si Navalã a analizat apa înainte si dupã sfintire.
A rezultat cã dacã se citeste rugãciunea Tatãl Nostru si se face semnul Crucii asupra apei, atunci concentrația bacteriilor dãunãtoare va fi de o sutã de ori mai micã.
Radiatia electromagneticã dã rezultate mult inferioare.
Astfel, recomandãrile Ortodoxe de a binecuvânta orice mâncare sau bãuturã nu au numai o valoare spiritualã, ci si una preventivã.
Apa sfintitã nu este numai purificatã, ci ea îsi schimbã si structura, devine inofensivã si poate sã vindece.
Aceasta se poate dovedi cu aparate speciale.
Spectrograful indicã o densitate opticã mai mare a apei sfintite, ca si cum aceasta ar fi înteles sensul rugãciunilor si l-ar fi pãstrat.
Aceasta este cauza acestei puteri unice de a vindeca.
Singura limitã este cã vindecã numai pe cei credinciosi.
Apa "distinge" nivelul de credintã al oamenilor.", spune A.Malenkovskaia.
Atunci când un preot sfinteste apa, densitatea opticã este de 2,5 ori mai mare, atunci când sfintirea este efectuatã de o persoanã credincioasã laicã, numai de 1,5 ori mai mare, dar cu un om botezat si necredincios, fãrã cruce la gât, schimbãrile au fost nesemnificative. ”

(Tradus din rusã în englezã de Julia Bulighina. Trad. Din englezã în românã Cristina M. C1999-2009 "Pravda Ru")

- De fapt, dupã cum se va vedea, au fost capabili sã mãsoare unele efecte, dovedind cu mijloacele stiintifice actuale ceea ce Sfintii Pãrinti stiu, prin experintã, de 2000 de ani, dar "mecanismul" , fiind divin, nu poate fi explicat în termeni omenesti.
Aceastã putere vindecãtoare pe plan fizic, moral si spiritual a rugãciunii Tatãl Nostru si a rugãciunii, în general, spusã cu credintã, am vazut-o cu ochii mei în programul 12 Pași pentru Alcoolici Anonimi si Al-Anon (pentru familii afectate de alcoolism).
Oameni care erau la un pas de moarte sau pacienti în spitale de boli mentale au suferit transformãri miraculoase.
Nu numai cã le-a dispãrut obsesia alcoolului, dar au ajuns sã aibã o sãnãtate perfectã.
Pentru a-si mentine aceastã stare, continuã sã se roage, sã practice cei 12 Pasi si sã se abtinã de la orice substantã cu proprietãti psihotrope, inclusiv uneori anestezia la dentist.
Pãrintele Ortodox Melethios Weber, în cartea sa"Doisprezece Pasi de Transformare" (Twelve Steps of Transformation) explicã bazele ortodoxe ale programului, care are efecte pozitive si asupra neortodocsilor, cu conditia sã aibã credintã în Dumnezeu.(N. T.)
Am deosebita rugãminte la dumneavoastrã, sã multiplicaþi prezenta si sã o oferiti cunoscutilor si chiar necunoscutilor.
Sa fie azi pace inlauntru tau.
Ai incredere ca esti acolo unde este locul tau, unde e nevoie de tine.
Nu uita de posibilitatile infinite care se nasc din credinta in tine si in ceilalti.
Foloseste darurile pe care le primesti, care iti sunt date, si da in continuare altora dragostea pe care o primesti.
Fii multumit(a) de felul in care esti tu, asa cum esti.
Lasa aceasta intelepciune sa patrunda adinc, pana in maduva oaselor si daruieste sufletului tau cantec, muzica, dans, rugaciune si libertatea de a iubi.
Asta exista pentru noi toti."
 

- primita prin mail
 

- miercurea fara cuvinte ( 119 )

 
 
 
 
- initiativa : http://vis-si-realitate-2 

miercuri, 5 februarie 2014

luni, 3 februarie 2014

sâmbătă, 1 februarie 2014

Cu sufletul intristat, am suspinat si am izbucnit in lacrimi; si, lacramand, am prins a ma ruga:



 “Drept esti Tu, Doamne, si toate lucrurile Tale sunt drepte si caile Tale sunt mila si adevar, si Tu esti judecatorul lumii!
  Adu-ti aminte de mine si cauta spre mine si nu ma pedepsi pentru pacatele mele si pentru greselile mele si ale parintilor mei. Caci noi am pacatuit inaintea Ta!
  Si am calcat poruncile Tale, si Tu ne-ai dat spre jaf la robie si la moarte, ca sa fim pilda de batjocura si de ocara la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
  Si acum toate hotararile Tale sunt drepte, cand Tu faci cu mine dupa pacatele mele si dupa pacatele parintilor mei, pentru ca n-am implinit poruncile Tale si n-am umblat intru adevar inaintea Ta.
  Fa deci cu mine ceea ce binevoiesti! Porunceste sa mi se ia duhul, ca sa ma desfac si sa ma intorc in pamant, fiindca mi-e mai bine sa mor decat sa traiesc, caci mi s-au facut invinuiri nedrepte si sunt cumplit de amarat! Porunceste sa fiu scapat de aceasta povara in locasul de veci, si nu-ti intoarce fata Ta de la mine!”
 
***
 ”Si Rafael a fost trimis sa-i vindece...”
 
 
( pictura: William-Adolphe Bouguereau )
 

În noaptea-n care un ou proaspăt de găină poate să stea fără prea mare dificultate în poziţie verticală

Legenda oului lui Columb se explică prin acea că el a atins coastele insulei Tortuga din Arhipelagul Bahamas în 17.02.1493, atunci când se schimba anul lunar. Ea reprezintă demonstrarea influenţei energetice lunare asupra viului şi pământului, iar un ou este la îndemâna oricui. De aceea puteţi începe Anul nou chinez punând un ou proaspăt în poziţie verticală şi punându-vă o dorinţă pentru anul ce urmează (concentraţi-vă pe această activitate); dacă reuşim să-l facem să stea în picioare, atunci dorinţa noastră se va îndeplini.”

( astrologie chineza )