.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 1 februarie 2014

Cu sufletul intristat, am suspinat si am izbucnit in lacrimi; si, lacramand, am prins a ma ruga:



 “Drept esti Tu, Doamne, si toate lucrurile Tale sunt drepte si caile Tale sunt mila si adevar, si Tu esti judecatorul lumii!
  Adu-ti aminte de mine si cauta spre mine si nu ma pedepsi pentru pacatele mele si pentru greselile mele si ale parintilor mei. Caci noi am pacatuit inaintea Ta!
  Si am calcat poruncile Tale, si Tu ne-ai dat spre jaf la robie si la moarte, ca sa fim pilda de batjocura si de ocara la toate popoarele printre care Tu ne-ai risipit!
  Si acum toate hotararile Tale sunt drepte, cand Tu faci cu mine dupa pacatele mele si dupa pacatele parintilor mei, pentru ca n-am implinit poruncile Tale si n-am umblat intru adevar inaintea Ta.
  Fa deci cu mine ceea ce binevoiesti! Porunceste sa mi se ia duhul, ca sa ma desfac si sa ma intorc in pamant, fiindca mi-e mai bine sa mor decat sa traiesc, caci mi s-au facut invinuiri nedrepte si sunt cumplit de amarat! Porunceste sa fiu scapat de aceasta povara in locasul de veci, si nu-ti intoarce fata Ta de la mine!”
 
***
 ”Si Rafael a fost trimis sa-i vindece...”
 
 
( pictura: William-Adolphe Bouguereau )
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu