.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




joi, 29 august 2013

miercuri, 28 august 2013

- miercurea fara cuvinte (102 )

 
 - initiativa : http://vis-si-realitate-2

Marin Sorescu - Despre cum era să zbor







Într-o noapte, într-o clipă,
Îmi dă unul o aripă.
Nu l-am desluşit la faţă,
A pândit când era ceaţă.
Zice : „’Nfige-o subsuoară,
Du-te dracului şi zboară”.
Eşti nebun, cum o să zbor,
C-o aripă şi-un picior ?
Dă-mi-o şi pe-a doua, frate,
Nu mi-o pitula la spate.
A plecat să mi-o aducă
Şi-l aştept ici pe ulucă.



sâmbătă, 24 august 2013

vineri, 23 august 2013

Robert Frost - Foc şi gheaţă

 
 
”Unii spun că lumea va sfârşi în flăcări,
Alţii spun că în gheaţă.
Din ce-am gustat eu din dorinţă,
Îi cred pe cei ce spun în flăcări.
Dar dacă ar fi să pier de două ori,
Cred că am învăţat destule despre ură
Ca să spun că pentru distrugere
E la fel de bună şi gheaţa
Şi ar fi suficientă.”

luni, 12 august 2013

Îmbătaţi-vă



”Trebuie să fii mereu beat.
Aici e totul: e singura problemă.
Ca să nu simţiţi cumplita povară a Timpului care vă zdrobeşte umerii şi vă încovoaie la pămînt, trebuie să vă îmbătaţi necontenit.
Dar cu ce? Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. Dar îmbătaţi-vă.
Şi dacă uneori vă veţi trezi pe treptele unui palat, în iarba verde a unui şanţ, în singurătatea posacă a odăii voastre, odată beţia potolită sau dispărută, întrebaţi vîntul, valul, steaua, pasărea, orologiul, tot ce aleargă, tot ce geme, tot ce se rostogoleşte, tot ce cîntă, tot ce vorbeşte, întrebaţi ce oră e; şi vîntul, valul, steaua, pasărea, orologiul vă vor răspunde: "E ora beţiei! Spre a nu fi robii martirizaţi ai Timpului, îmbătaţi-vă necontenit! Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul."


(Baudelaire )

Cateodata, ”dau” foc la cate o carte ...ca sa-mi selectez propile-mi ganduri , sau sa duc dorul cuvintelor din ea ..exact cand sunt nevoita sa merg pe sarma


vineri, 9 august 2013

Reflexii din timpul unei meditatii gnostice


”Zi de zi , ani de-a randul, m-am asezat in fotoliu, relaxata, si mi-am IMAGINAT samanta unui trandafir.
Am plantat-o cu atentie in pamant fertil.
Mi-am imaginat ca o ud cu apa-pura-a-vietii, vizualizand procesul de crestere; cum rasare tulpina si cum in sfarsit, apar crengutele, frunzele, bobocii care se deschideau in spendizi trandafiri.
Am ajuns sa simt, in mine insami , parfumul !”

Eram fata in fata cu tine si nu simteam decat parfumul...

„Si mi-au trebuit alti ani sa-mi imaginez cum acele petale mirositoare cad, incet, incet, ofilite.
Iar crengile puternice, devin cu timpul un manunchi de vreascuri...
Si-o adiere le imprastie pe toate."

Erai , tot, fata in fata cu mine...si-atunci INSPIRATIA m-a impins sa te intreb „ce se-ntampla?”
Si-am intins palma, lipind-o de palma ta intinsa deja catre mine...
Am simtit cum iti palpita inima si mi-am amintit ca-n lume venisem sa te gasesc pe tine, doar, pentru Emotia asta care, acum, imi oprea respiratia.
Atat !

Aceeasi adiere ce-mprastiase trandafirul, imi imprastie trupul...

INTUITIA ma taraste la picioarele Monadei-Divine-a–Trandafirului ...
Sunt iertata, dar nu si implinita.
Si-atunci, voi cere o Reantoarcere , sa te caut ( iarasi !) , sa te protejez, iar tu , doar, sa-mi dai un pahar cu apa ...zambindu-mi.


( Repostare)

- reflexii in oglinda (4 )




- initiativa: SoriN

duminică, 4 august 2013

"Fiindca iubind, daruind, noi realizam un pod peste abisul singuratatii si izolarii noastre in care dispare dualitatea sau prapastia dintre eu si tu".

 
 
”Antoine de Saint-Exupery defineste iubirea printr-un efect , care consta in realizarea coerenţei sau a unei singure fiinţe in doua corpuri.
Credeti ca doua fiinte care se afla sub farmecul iubirii ( transa centrifuga accidentala) sunt interesate sa priveasca in afara la ceva.
Si daca privesc in afara, credeti ca vad si altceva in afara de chipul fiintei iubite.
Gandirea obsesiva este punctul central in iubirea reactiva.
Zi si noapte, cele doua fiinte reactive nu se gandesc decat la "ea" sau la "el" . 
Totul se petrece ca si cum o fiinta a prins literalmente rădăcini în capul si in inima celeilalte fiinte ( cei doi centrii secundari).
Ceea ce vrea cu adevărat o fiinta indragostita este o expresie a dorintei (dorului) de apropiere de cealalta fiinta; incepe sa o caute, sa astepte sa fie chemata, sunata, sa i se scrie, sa simta ca o durere orice separare, iar toate actiunile si planurile pe care si le imagineaza, incep sa fie construite in comun, impreuna cu cealalta fiinta ( " partea cu privitul in aceeasi directie "), fata de care simte cele trei cuvinte celebre si pe care le asteapta sa fie spuse cu voce tare si de cealalta fiinta: "Eu Te iubesc"

Nevoia de iubire este un instinct uman existential, care nu pot fi suprimat, ca si setea ori foamea.
Se spune ca iubirea da aripi, dar in acest caz de ce fiinta cazuta in/ sub farmecul iubirii prezinta toate semnele de dependenta, de pierdere a centrului in sine si de plasare a centrului sau in cealalta fiinta.
Acesta este efectul programarii reactive, care nu are nimic in comun cu iubirea autentica, care nu cere, ci doar se daruieste, care nu se ocupa de cealalta jumatate, ci doar de propria jumatate. Doar o fiinta reactiva isi face dumnezeu si centru din cealalta fiinta, asteptand ca un cersetor ca cealalta fiinta sa-i dea o reactie, o firimitura de iubire .
Intalnirea cu iubirea unei fiinte reactive este un blestem, in loc de o binecuvantare. O astfel de fiinta nu intelege ca izvorul iubirii nu este in afara, ci in noi insine, si nu realizeaza ca ceea ce ne face fericiti nu este ceea ce primim, ci ceea ce daruim.
Atunci cand ne dam seama de ceea ce spunea Don Miguel Ruiz, ca nu conteaza iubirea pe care ne-o daruiesc altii , ci doar aceea care izvoreste din noi putem intelege de ce cealalta jumatate poate fi un nor, un pom, o pisica sau un catel.
In iubirea fiintelor reactive cealalta jumatate este acuzata si facuta vinovata ca nu raspunde in mod egal, ca intr-un schimb comercial. O fiinta reactiva se comporta ca un dependent de droguri, fiindca o astfel de fiinta crede ca cealalta fiinta poate considerata un obiect care poate furniza fericirea.
In realitate placerea efemera este identificata cu fericirea care vine din afara, din cauza orbirii provocate de axarea pe un singur obiectiv extern, care ii acapareaza intreaga sa atentie, ca in orice transa hipnotica.
Realitatea interna devine invizibila, iar cea externa este deformată ( transformata in cauza).
Actiunile unor astfel de fiinte devin ilogice, iar pericolul este ignorat si nicio masură de protejare nu e luată pentru implinirea scopului de a obtine obiectul dorintei.
O astfel de fiinta centrata in afara este rupta de propriul centru si de ACUM si asteptă cu nerăbdare intalnirea cu obiectul dorintei si este in stare sa sufere ca un câine, dacă nu-l obtine.
Observati acumularea de suferinta si de resentimente ( cauza bascularii iubirii reactivilor in ura ). 
Din cauza confuziei, dintre iubire si posesia unei surse exterioare de fericire efemera, se spune ca in ciuda tuturor acestor inconveniente rasa umană trăieste pentru iubire, ucide pentru iubire si moare pentru iubire.
In realitate toate sunt consecinte ale lipsei de iubire, care nu apare la fiintele care nu si-au descoperit izvorul interior de iubire si fericire, la fiintele care nu s-au vindecat de orbire si de separare de ele insele (adica care nu s-au trezit din morti).
De ce alearga fiintele umane dupa iubire ca mustele dupa miere ?
Pentru că zburam atunci când iubim si ne daruim iubirii.
Fiindca iubirea este procesul care ne conduce cu blandete inapoi la noi insine.
"Fiindca iubind, daruind, noi realizam un pod peste abisul singuratatii si izolarii noastre in care dispare dualitatea sau prapastia dintre eu si tu".
  (Dan  Mirahorian )

joi, 1 august 2013

exista Oameni...

 

”Exista oameni care inteleg sensul fortei asupra materiei si spiritului, acestia se numesc novici.

 Exista oameni care doresc sa-si foloseasca forta in lumea materiei si spiritului, acestia se numesc initiati.

 Exista oameni care pot influenta prin har materia si spiritul, ei se numesc magi.

 Exista oameni care nu dezvaluie tainele puterilor Universului, ci doar pregatesc pe altii pentru descoperirea lor, acestia sunt Marii Maestri.”

(Eliphas Levi)