.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

miercuri, 28 august 2013

Marin Sorescu - Despre cum era să zbor







Într-o noapte, într-o clipă,
Îmi dă unul o aripă.
Nu l-am desluşit la faţă,
A pândit când era ceaţă.
Zice : „’Nfige-o subsuoară,
Du-te dracului şi zboară”.
Eşti nebun, cum o să zbor,
C-o aripă şi-un picior ?
Dă-mi-o şi pe-a doua, frate,
Nu mi-o pitula la spate.
A plecat să mi-o aducă
Şi-l aştept ici pe ulucă.



Un comentariu:

  1. frumos...
    ce voce, si in cantec si in poezie!
    nevoia de aripi in jungla urbana?

    RăspundețiȘtergere