.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 9 august 2013

Reflexii din timpul unei meditatii gnostice


”Zi de zi , ani de-a randul, m-am asezat in fotoliu, relaxata, si mi-am IMAGINAT samanta unui trandafir.
Am plantat-o cu atentie in pamant fertil.
Mi-am imaginat ca o ud cu apa-pura-a-vietii, vizualizand procesul de crestere; cum rasare tulpina si cum in sfarsit, apar crengutele, frunzele, bobocii care se deschideau in spendizi trandafiri.
Am ajuns sa simt, in mine insami , parfumul !”

Eram fata in fata cu tine si nu simteam decat parfumul...

„Si mi-au trebuit alti ani sa-mi imaginez cum acele petale mirositoare cad, incet, incet, ofilite.
Iar crengile puternice, devin cu timpul un manunchi de vreascuri...
Si-o adiere le imprastie pe toate."

Erai , tot, fata in fata cu mine...si-atunci INSPIRATIA m-a impins sa te intreb „ce se-ntampla?”
Si-am intins palma, lipind-o de palma ta intinsa deja catre mine...
Am simtit cum iti palpita inima si mi-am amintit ca-n lume venisem sa te gasesc pe tine, doar, pentru Emotia asta care, acum, imi oprea respiratia.
Atat !

Aceeasi adiere ce-mprastiase trandafirul, imi imprastie trupul...

INTUITIA ma taraste la picioarele Monadei-Divine-a–Trandafirului ...
Sunt iertata, dar nu si implinita.
Si-atunci, voi cere o Reantoarcere , sa te caut ( iarasi !) , sa te protejez, iar tu , doar, sa-mi dai un pahar cu apa ...zambindu-mi.


( Repostare)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu