Stravechea arta si stiinta penjing, originara din China continentala, este foarte similara, desi a fost menita expunerii arborilor in aer liber. Totodata, penjing este mult mai veche decat arta bonsai-ului, fiind in acelasi timp precursoarea si sursa de inspiratie pentru japonezi, respectiv pentru coreeni. Este clar insa, ca arta bonsailor a fost adusa in Japonia de catre chinezi in urma schimburilor culturale dintre cele doua tari in timpul secolelor XI si XII. Japonezii au schimbat numele din pentsai in bonsai.
Japonezii au redefinit conceptul de arbore in miniatura, simplificandu-l la elementele sale de baza si apoi rafinand aspectele artistice si horticole, astfel incat au devenit dificil pentru restul lumii sa le urmeze. Dealtfel, au definit stilurile clasice, pornind de la aspectul trunchiului si terminand cu amplasamentul ideal al ramurilor, proportiile copacelului si relatia dintre planta si vas. Ca si in China, primii oameni ce s-au apucat de design si ingrijire au fost calugarii, scolarii si aristrocratii. La inceput, arborii au fost luati din natura, numindu-se yamadori, insa, odata cu dezvoltarea artei, au fost crescuti in plantatii si apoi modelati.
Arta bonsailor, ca toate activitatile si hobby-urile a fost supusa la variatii ale modei de-a lungul anilor. De exemplu, in mijlocul secolului XVII, pasionatii erau uimiti de frumusetea cameliilor ( fam. Theaceae, sp. Camellia) si de cea a azaleelor ( fam. Ericaceae, sp. Rhododendron) si in fiecare an se prezentau noi varietati. Exista chiar si un document ce spunea ca sunt 162 de varietati noi de azalee si 200 de camelii.
De-a lungul vremurilor, au fost cel putin trei stagii distincte ale dezvoltarii artei in cea a "bonsailor moderni". Una dintre ele avea in vedere reducerea maxim a dimensiunilor plantelor. Acestea erau crescute in vase foarte mici, cam de marimea unei palme, exprimand posibilitatea ca "universul sa incapa in mana cuiva".
Un alt stagiu a fost cel "Edo" (1603-1868) ce s-a stabilit ca o disciplina artistica inalt rafinata. Tehnicile s-au ritualizat iar formele si pozitiile ramurilor au fost supuse unui cod foarte strict. Mai multe manuale au fost tiparite, ilustrand regulile ce trebuiau urmate obligatoriu pentru obtinerea bonsai-ului ideal. Sunt mai multe clasificari, dupa inaltime, dupa numarul de trunchiuri, dupa tipul de arbore.
Estetica bonsai in conceptie japoneza este centrata pe principiul "cer si pamant" intr-un singur vas. Cele doua forte, considerate complementare, apar echilibrate intr-un arbore bonsai de calitate, adica shin-zen-bi - adevar, esenta si frumusete. In fiecare bonsai vom gasi forma triunghiului. Bonsai-ul uneste Raiul si Pamantul, creand o cale a valorilor spirituale pe care omul o urmeaza in timpul in care ingrijieste un copacel.
Un bonsai nu este genetic o planta pitica, ci este o planta normala, arbust sau arbore, care prin limitarea spatiului de "locuit", dublata de o atenta taiere a radacinilor si ramurilor, la care se adauga o anumita conducere a cresterii plantei devine un exemplar pitic al speciei. Este de remarcat ca orice bonsai nu este mai putin sanatos sau activ ca exemplarele similare crescute liber in natura. O dovada simpla de "normalitate" este proportia florilor unui bonsai. Dimensiunile florilor unui arbore sau arbust bonsai (la fel ca ale celor penjing) sint intotdeauna "normale", deoarece in ciuda miniaturizarii trunchiului, ramurilor si frunzelor unui bonsai, florile nu pot fi pitice.
Lasand deoparte toate cunostiintele horticole implicate, disciplina bonsailor este una strict vizuala, ce are rolul de a crea o imagine in miniatura a copacilor din natura: de exemplu, o padure de fagi (Fagus sylvatica) in mijlocul unei campii, sau un pin (Pinus sylvestris) “batut” de vant pe piscul unui munte. Posibilitatile de modelare sunt infinite, fiind limitate doar de imaginatia dumneavoastra. In zilele noastre, artistii depasesc imaginea acceptata de bonsai si creeaza adevarate sculpturi vii, cu multe ondulatii, curbe si cu mult lemn mort. Spre deosebire de arborii din natura, bonsaii au o imagine mult simplificata. Astfel, un pin in mediul natural are in jur de 50 de ramuri, iar un pin sub forma de bonsai are aproximativ 10
Rolul arborilor a evoluat de-a lungul vremurilor. La inceput, erau folositi pe post de protectie impotriva elementelor naturii, ca apoi sa aiba un rol important in religiile primitive, fiindu-le atribuite puteri magice. Aceasta legatura spirituala este inca vie. Foarte multi pasionati isi inchipuie zi de zi cum e sa traiasca prin mica lor padurice de bonsai…
Articol preluat de pe: www.4interior.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu