.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

miercuri, 30 iunie 2010

Edgar Allan Poe - CORBUL

Într-un miez de noapte crîncen, pe cînd - ostenit şi lînced -
Meditam peste vechi tomuri - o, uitat e tîlcul lor! -
Mi-a părut, ca-n vis, că bate cineva la uşă: „Poate
E vreun oaspe ce se-abate pe la mine-ntîmplător,
Da, un oaspe care bate-n uşa mea, încetişor."
Mi-am şoptit, încrezător.

Gîndul, vai, mă mai petrece spre acel Dechemvre rece
Cînd tăciunii păreau stafii alungite pe covor.
Zorii-i aşteptam cu sete: nici un tom vreun leac nu-mi dete
Ca să uit de moartea fetei, căreia-i spuneau Lenore
Înşişi îngerii - frumoasa, luminoasa mea Lenore,
Dusă-n vecii vecilor!

Purpuriile perdele, cu foşninde catifele,
Mă făceau, ca niciodată, în adînc să mă-nfior,
Încît repetam într-una, pentru-a potoli furtuna
Inimii, zvîcnind nebună: „E vreun oaspe doritor
Să-l primesc la mine-n casă, - vreun prieten trecător.
De ce-aş fi bănuitor?"

Cînd mi-am mai venit în fire, spus-am fără şovăire:
„Domnule, sau poate Doamnă, să mă ierţi, eu te implor:
Somnul îmi dădea tîrcoale, cînd bătaia dumitale
Se-auzi, atît de moale şi atît de-nşelător,
C-am crezut că mi se pare..." Şi-am deschis, netemător,
Beznei ce pîndea-n pridvor.

Uluit ca de-o minune, am scrutat acea genune,
Plin de vise cum n-aş crede c-a visat vreun muritor,
Însă liniştea cumplită a rămas, ca-nmărmurită.
Doar o vorbă-abia şoptită se-auzi prin ea: LENORE,
Iar ecoul îmi întoarse şoapta stranie LENORE -
Ce se stinse-ncetişor.

Întorcîndu-mă-n odaie, mistuit ca de-o văpaie,
Auzii că bate iarăşi, parcă mai stăruitor.
„Ale-oblonului zăbrele sînt de vină, numai ele!
Ia să văd, şi tainei grele adîncimea să-i măsor,
Liniştindu-mi pentru-o clipă sufletul fremătător....
E doar vîntul, vuitor."

Am deschis oblonu-n pripă şi, cu foşnet de aripă,
Un corb falnic din vechimea sfîntă, a intrat în zbor
Şi, de mine făr' să-i pese, cu-aerul unei crăiese
Sau al unui crai, purcese şi se-opri, impunător,
Pe un bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior, -
Şi rămase - negru nor.

Pasărea abanosie-mi smulse din stenahorie
Tristul suflet, ce surîse văzînd chipul gînditor:
„Deşi creasta ţi-este cheală, tu eşti plin de îndrăzneală,
Corb cumplit din vremi de fală, - spune-mi, ce nume sonor
Ţi s-a dat pe Ţărmul Nopţii, corbule rătăcitor?"
Corbul spuse: NEVERMORE.

M-a uimit peste măsură ăst cuvînt la cobe-n gură
Deşi nu prea avea noimă, - însă cărui muritor
I-a fost dat vreodat' să vadă cum o pasăre - de pradă
Sau de rînd - vine să şadă peste-al uşii lui uşcior,
Pe un bust al zeei Pallas şi, cu glas croncănitor,
Îi răspunde NEVERMORE?

Proţăpit pe-acea statuie, doar atît putea să spuie,
Sufletul parcă turnîndu-şi în cuvîntul izbitor.
Alte vorbe nu-i ieşiră. Penele-i încremeniră.
Atunci buzele-mi şoptiră: „Va pleca şi el în zori,
Ca atîţia alţi prieteni şi nădejdi de viitor."
Corbul spuse: NEVERMORE!

Uluit de potriveală, mi-am zis: „Fără îndoială
C-a deprins această vorbă auzind vreun bocitor
Care, urgisit de soartă, şi-a jelit nădejdea moartă
Pînă cînd, cu vocea spartă, a ajuns, răzbit de dor,
Să repete în neştire un refren apăsător -
Trista vorbă NEVERMORE!"

Cum a corbului vedere încă-mi mai făcea plăcere,
Mi-am tras jilţul lingă uşă, chiar sub bustul sclipitor.
Cufundat în catifele şi în gîndurile mele,
Încercai să aflu-n ele ce vrea corbul cobitor -
Pasărea aceasta sumbră, care croncăne de zor
Numai vorba NEVERMORE?

Chinuit de întrebare, căutam o dezlegare
Sub ai cobei ochi de pară, mistuit de focul lor.
Stînd cu capul dat pe spate, pradă perinei bogate
Cu luciri catifelate, îmi spuneam încetişor,
Că EA n-o să mai dezmierde perina cu-al ei căpşor
Niciodată, NEVERMORE!

Îmi păru că-n aer suie o mireasmă de căţuie
Clătinată de arhangheli - călcau parcă pe covor!
Şi strigai: „Nenorocite! Prin heruvi, Domnu-ţi trimite
Vrăjile-ndelung rîvnite ca să uiţi de-a ta Lenore!
Soarbe vrăjile acestea, ca să uiţi de-a ta Lenore !
Corbul spuse: NEVERMORE!

Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Iadul te-a trimis, ori vîntul, pe-acest ţărm îngrozitor,
În chilia mea pustie, unde Groaza-i pururi vie,
Deşi-o rabd cu semeţie,- spune-mi, dară, te implor,
Oare-n Galaad se află vreun balsam vindecător?"
Corbul spuse: NEVERMORE!

„Diavole, sau zburătoare! dar proroc, pe cît se pare,
Te conjur pe Dumnezeul nostru drag, al tuturor:
Inima-mi avea-va parte, în Edenul de departe,
Să îmbrăţişeze-n moarte pe sfinţita-n veci Lenore, -
Pe-acea fată care poartă numele-ngeresc Lenore?"
Corbul spuse: NEVERMORE!

„Corb sau demon! Piei odată cu-a ta vorbă blestemată!
Te întoarce în Tărîmul Nopţii, înspăimîntător!
Să nu-ţi uiţi vreo pană-n casă, mărturie mincinoasă
Ca şi vorba ta! Mă lasă! Singur să rămîn mi-e dor!
Ia-ţi din inima mea pliscul lung şi rău-prevestitor!"
Corbul spuse: NEVERMOREI

Şi de-atunci, stă ca o stană, făr' să-şi mişte nici o pană,
Pe-albul bust al zeei Pallas, aşezat peste uşcior.
Cu-ai săi ochi ce scînteiază, pare-un demon ce visează,
Cînd a lămpii mele rază-i zvîrle umbra pe covor.
Şi, legat de-această umbră, nu se mai avîntă-n zbor
Al meu suflet, NEVERMORE!

Traducere de Petre Solomon


marți, 29 iunie 2010

zborul



Dupa ce te-am invatat sa vanezi,
tacerea ti-a fost mai trufasa
si zambetul perfid.

Dupa ce te-am invatat sa vanezi,
cruzimea din ganduri iti rasufla
in cuvinte-venin...

Dupa ce te-am invatat sa vanezi,
ma pandeai , fara sa stii
ca ochii si mintea-mi nu au limite.

Dupa ce te-am invatat sa vanezi,
ai facut saltul spre mine- cazand;
eu, inaltandu-ma.

Dupa ce te-am invatat sa vanezi,
trebuia sa-ti descoperi Fiinta,
ca sa-ntelegi si lectia de zbor.

sâmbătă, 26 iunie 2010

ORANT...si mantra de unificare si ocrotire



Iti ridici bratele , semiandoite, pana la inaltimea umerilor sau a capului, cu palmele deschise in fata sau orientate in sus, gata sa primeasti daruri din Cer ...
Este cea mai veche si naturala pozitie de rugaciune , practicata si astazi de preoti in timpul Liturghiei.

In aceasta “pozitie” :
1-Te asezi cu fata spre Est si rostesti mantra:

SA FIE LUMINA SI PACE IN CERURI.
SA FIE PACE IN ADANCURI.
SA FIE PACE PE PAMANT.
SA FIE PACE PENTRU TOATE FIINTELE.
SA FIE FERICIRE PENTRU TOATE FIINTELE.
SA FIE BUCURIE PENTRU TOATE FIINTELE.

2-Apoi, din acceasi pozitie, intorci capul la dreapta ( spre Sud ).
Si repeti mantra.

3-Intorci capul spre stanga ( Nord )
Si repeti mantra

4-Intorci capul peste umarul stang, privind peste umar in sus ( Vest )
Si repeti mantra.

5-Pastrezi pozitia si privesti peste umarul stang , in jos,
si rostesti mantra ,pentru ultima data .

“...in timpul celui de-al doilea razboi mondial, oamenii care au stiut aceasta mantra si au rostit-o in fiecare zi , au ramas in viata , fara a suferi o zgarietura “ ( A.V.IGNATENKO )

marți, 22 iunie 2010

Nu demult, intr-un vis...

























Pluteam , la nu mai mult de o jumatate de metru, deasupra solului.
Lumina era crepusculara ... ce se amesteca cu metalul auriu al unor scari ,largi, semicirculare , cu sapte trepte, care se terminau cu un podet de acces spre un perete misterios.
Pe axul central al treptelor , erau doi gardieni , impunatori, echipati precum legionarii anticei Rome ...
Pluteam langa prima treapta si privindu-i din fata , am remarcat ca cel din stanga mea , avea partea dominanta Stanga ( scutul era rezemat de genunchiul drept, iar sabia era prinsa de soldul drept ), celalalt avea partea dominanta Dreapta ( scutul era rezemat de genunchiul stang, iar sabia era prinsa de soldul stang). Cu mainile dominante tineau, sulitile , incrucisate.
Am inteles ca nu aveam voie sa trec ...
Fascinata de echipmentul gardienilor ...am continuat sa analizez...coiful care se prelungea pe fata, ca o masca; camasa alba, tivita cu verde , lunga pana deasupra genunchiului, armura din acelasi metal auriu si sandalele legate de glezna cu o impletitura frumoasa ...
Si m-am gandit sa inaintez , plutind, sa vad mai bine ...dar aud o voce , aproape „tunand” :
-„Paseste pe fiecare treapta !”
M-am supus fara urma de teama , dar am pasit razand ,tinand mainile deschise lateral . Am observat ca in trepte , metalul auriu avea incrustat simbolul dublei spirale , matuit de timp ...Cand am ajuns in fata gardienilor , acestia si-au retras sulitile .
Trec printre ei , si urmaresc acelasi simbol si pe podest ...
Am ajuns langa zid ; inalt, miscator ca o gelatina groasa , gris... Il pipai, il miros ( busuioc uscat !) si ma pregateam sa pun limba sa „gust” , dar mi-a atras atentia o lumina galbuie ce venea dintr-o fereastra rotunda ,marginita cu acelasi metal ( aur !).
Vad , imediat , laga fereastra o usa masiva din aur .
Dar ma atrage fereastra . Nu avea geam , puteam sa intind mana prin ea .
In interioar, laga fereastra am vazut o masa , iar pe ea o carte mare , cu coperta legata in cuartz verde .
Imi aminteam ca am mai fost pe-aici si bomban , oarecum , suparata ‚
-„Daca imi mai scri , iarasi, in latina ...te chinui degeaba ! Nici acum nu am intalnit pe cineva sa-mi traduca mesajul anterior !
Stiu doar ca VIA SINIS VIA sunt cuvintele pe care le-ai aruncat in drumul meu ...”
Dar...s-a deschis si ( culmea !), am reusit sa citesc :

CAND ZILELE DIN CALENDARUL TAU , SE VOR APROPIA DE ZIUA APOSTOLULUI ANDREI ...OMUL VA ATACA OMENIREA.

Simt ca-mi ard ochii si ma intorc , inmarmurita . Ma opresc intre gardieni si-i intreb daca se poate face ceva si ...cine este Omul ala .
-„Aseaza-te cu fata la noi . Cu fata ai venit , cu fata vei pleca .”
Ma execut, dar insist sa intreb ...
-„ Cobori treptele cu spatele sau poti sa te inorci plutind „
Iarasi rad ...aleg sa plutesc . N-am coborat niciodata , treptele , cu spatele .
Si m-am indepatrat , cu fata spre gardieni , suparata ..Dar ii aud si chiar le vad mastile zambind :
„Nu-ti face griji, NOI , pazim , dar si aparam !”
Deschid iara, bratele si le strig ca sunt cei mai frumosi gardieni pe care i-am vazut vreodata .


***

sâmbătă, 19 iunie 2010

O chemare catre Fuziune...


"SA NU MAI FIE INTUNERIC SAU LUMINA IN OAMENI, CI O FUZIUNE INALTATOARE"( Barrios )

"Cand s-a intalnit cu audienta din Santa Fe, Dl. Barrios a spus o poveste despre cele mai recente ceremonii Mayase pentru Anul Nou, in Guatemala. A povestit cum unul dintre cei mai respectati intelepti, care traieste tot anul intr-o pestera solitara de munte, a calatorit pana la Chichicastenango pentru a sta de vorba cu oamenii de la ceremonie. Inteleptul a dat un mesaj direct si simplu. El le-a solicitat oamenilor sa se adune pentru a sustine viata si lumina. “Chiar acum, fiecare persoana si fiecare grup merge pe drumul sau”. Batranul din munti a spus ca “exista speranta, in cazul in care oamenii Luminii ar putea sa se adune si sa se uneasca in vreun fel”. Reflectand la asta, Dl. Barrios a explicat: "Traim intr-o lume a polaritatilor, zi si noapte, barbat si femeie, pozitiv si negativ. Lumina si intunericul au nevoie una de alta. Ele reprezinta un echilibru. Chiar acum, partea de intuneric este foarte puternica si este foarte clar ce doresc cei din acea parte. Au viziunea lor si prioritatile clar stabilite si, de asemeni, ierarhia lor. Ei actioneaza in multe feluri, pentru ca sa nu fim capabili sa ne conectam cu a 5-a Lume din spirala in 2012. Pe partea de Lumina, fiecare crede ca este cel mai important si ca intelegerea sa personala, sau ca viziunea grupului sau, reprezinta cheia. Este o diversitate de culturi si opinii, deci este competie, difuzie si lipseste un focus singular, comun.”
In viziunea D-lui Barrio, partea intunecata lucreaza pentru a bloca fuziunea, prin intermediul negarii si a materialismului. De asemeni, lucreaza pentru a-i distruge pe cei care lucreaza cu Lumina, pentru a ridica Pamantul la un nivel mai inalt. Lor le place energia Lumii a 4-a, care este in declin – cea a materialismului. Ei nu vor ca aceasta sa se schimbe. Ei nu vor fuziunea. Ei vor sa ramana la acest nivel si le este frica de urmatorul nivel. Puterea intunecata a Lumii a 4-a in declin nu poate fi distrusa sau contracarata. Este prea puternica si prea clara, pentru a se intampla asta – si asta ar fi strategia gresita. Intunericul poate fi transformat, numai atunci cand este confruntat cu simplitate si cu inima deschisa. Asta duce la fuziune – un concept cheie al Lumii celui de-al 5-lea Soare. Dl. Barrios a spus ca noua era a celui de-al 5-lea Soare, necesita multa atentie asupra unui element care este, dealtfel, foarte neglijat. In timp ce cele patru elemente traditionale – pamant, aer, foc si apa – au dominat diverse epoci din trecut, va fi un al cincilea element care va domina in timpul celui de-al 5-lea Soare: eterul . Eterul este un mediu. Dictionarul defineste eterul ca fiind si elementul rarefiat al Raiului.
El penetreaza tot spatial si transmite unde de energie cu frecvente foarte variate – de la cele ale telefoanelor celulare, la cele ale aurelor umane.
Ceea ce este "eteric" se refera la cele cinci regiuni de dincolo de Pamant: raiul ...
Eterul, elementul celui de-al 5-lea Soare, este celest si ii lipseste substanta materiala, dar nu este mai putin real decat lemnul, piatra sau carnea.
“In contextul eteric, e posibila o fuziune a polaritatilor”, spune Dl.Barrios."Sa nu mai fie intuneric sau Lumina in oameni, ci o fuziune inaltatoare”. Dar acum, partea intunecata nu este interesata de acest lucru. Ei sunt organizati pentru a bloca, de fapt, aceasta fuziune. Ei vor sa dezechilibreze Pamantul si mediul, astfel incat sa nu fim pregatiti pentru alinierile din 2012. Va trebui sa lucram impreuna, pentru pace si echilibru cu cealalta parte. Trebuie sa avem grija de Mama Pamant, care ne hraneste si ne adaposteste. Pentru a fi gata pentru acest Moment Istoric, trebuie sa ne daruim acum in intregime mintea si inima, in scopul atingerii unitatii si fuziunii, pentru a putea confrunta partea cealalta si pentru a conserva viata. Suntem intr-un moment critic in istoria omenirii. "Suntem dezechilibrati" , spune Dl Barrios. "Nu mai putem continua sa ne jucam. Planeta noastra poate fi reinoita sau ravasita . Acum este timpul sa ne trezim si sa actionam. Este nevoie de toata lumea. Tu nu esti aici fara motiv. Toti cei care sunt acum aici au un scop foarte important. Acestea sunt timpuri dificile, dar foarte speciale. Avem oportunitatea de a creste, dar trebuie sa fim gata pentru acest moment foarte important in istorie." Dl. Barrios a oferit un numar de sugestii, pentru a ajuta oamenii sa parcurga in echilibru, anii care vin. "Schimbarile care au fost descrise in profetii se vor intimpla," a spus el "dar atitudinea si actiunile noastre vor determina cat de sever sau cat de moderat se vor manifesta ele.
Trebuie sa actionam, sa facem schimbari si sa-i alegem pe cei care ne reprezinta dintre oamenii care inteleg ce se intâmpla si care intreprind actiuni politice, cu respect pentru Pamant. Meditatia si practica spirituala sunt bune si importante –
si la fel este si actiunea.
Este foarte important sa stim clar cine suntem – si ce relatie avem cu Pamantul.
Cu toate astea, aminteste-ti sa respecti diferentele si sa te straduiesti pentru unitate. Dezvoltata-te in concordanta cu traditiile si cu chemarea inimii tale. Mananca cu intelepciune. Multe dintre alimente sunt infestate cu toxine, in mod evident sau mai subtil. Fii atent la ce bagi in corpul tau. Invata sa conservi mancarea si sa conservi energia. Invata cateva tehnici bune de respiratie, ca sa poti sa ai controlul respiratiei tale. Fii clar. Urmeaza o traditie cu radacini adanci si de valoare. Nu conteaza ce traditie este– inima ta o sa-ti spuna pe care sa o urmezi– dar trebuie sa fie una cu radacini de valoare. Traim intr-o lume a energiei. O sarcina importanta in aceste timpuri este sa invatam sa simtim energia oricui si a orice – oameni, plante, animale. Acest lucru devine cu atat mai important, cu cat ne apropiem de Lumea Celui de-al 5-lea Soare, pentru ca este asociata cu elementul eter – mediul in care energia traieste si se manifesta. Mergi la locurile sacre ale Pamantului si te roaga pentru pace, ai respect pentru Pamant, pentru ca de aici ne primim hrana, adapostul si imbracamintea. Trebuie sa reactivam energia acestor locuri sacre! Asta este treaba noastra.
Si avem multa treaba de facut!
Dupa cum spune Dl. Barrios, o tehnica de rugaciune simpla, dar foarte eficienta, este sa aprinzi o lumanare de culoare bleu. Gandeste-te in liniste pentru un minut. Spune-i flacarii de la lumanare intentia ta si trimite lumina catre liderii care au puterea de a face razboi sau pace. Aceasta este o perioada cruciala pentru omenire si pentru Pamant. Fiecare persoana este importanta. Tu te-ai intrupat in aceste vremuri, pentru ca ai munca spirituala de facut. Munca noastra este sa echilibram aceasta planeta. Inteleptii au deschis usile, in asa fel incat si alte popoare sa vina la lumea Mayasa, pentru a primi traditia. Mayasii au stiut si au respectat intotdeauna alte natii, rase de oameni si alte sisteme spirituale. Ei stiu ca destinul lumii Maya este legat de destinul intregii lumi.

"Cea mai mare intelepciune consta in simplitate", ne sfatuieste Dl. Barrios .
"Iubirea, respectul, toleranta, a imparti cu altii, recunostinta, iertarea. Nu este ceva prea complicat sau prea greu.”
Adevarata cunoastere este gratuita.
Este codificata in AND-ul tau.
Tot ceea ce ai nevoie se gaseste inauntrul tau.
Marii mentori au spus-o de la bun inceput. Gaseste-ti inima si iti vei gasi drumul."


(Traducere de: Dr.Diana Stefani, Trainer de NLP, Hipnoterapie, Time Line Therapy ™, Practician de Meta-Medicina www.nlpedgenow. com )


vineri, 18 iunie 2010

mmi...





Iti daruiesc florile de Crin.. Padurea ti-o cauti singura !

miercuri, 16 iunie 2010

Equilibrium

"DAR EU, FIIND SARAC...
TOT CE AM SUNT VISELE MELE .
TOATE VISELE MELE TI LE-AM ADUS OFRANDA LA PICIOARE,
VEZI CUM CALCI...
PENTRU CA AI SA CALCI PE ELE ."

( W. B. Yeats )

marți, 15 iunie 2010

vineri, 11 iunie 2010

COPACII ... frumusete, sprijin si rugaciune













In scoarta de copac sa caut santul sapat de apa, cel sapat de timp, dar si cel sapat de lacrima Omului ce s-a sprijunit candva ...cerand Putere .

joi, 10 iunie 2010

Fiului-meu-cel-mic, LA MULTI ANI !




”Fiecare pas un mers, si mersul un frumos destin”( andreiradu )

miercuri, 9 iunie 2010

fiul-cel-mic



Fiul-meu-cel-mic...
De cate ori am „cazut”, fara chef sa ma ridic ...ai fost cu mine !

Aveai 04 ani , eu 40....
Si te-ai rugat langa mine :
„ Doamne, ai grija de iarba , de copaci si de cainii rataciti, dar n-o uita pe mama mea !”

Aveai 15 ani , eu 51...
Si m-ai scos, in noapte, pe batatura din fata blocului , si lasandu-ma pe pamant si aratandu-mi cerul , mi-ai povestit cum il simti pe Dumnezeu-in-tine si cum te simti tu-in-Dumnezeu.

Amandoi ne imaginam , ce se va intampla cand...
tu vei avea 26 de ani , iar eu 62...

Maine , in zori, vei implini 20 de ani !
Pandesc acesti zori-de-zi cu toata dragostea mea .

luni, 7 iunie 2010

static




- desen: Robert Marian

duminică, 6 iunie 2010

"Puterea atinsa prin unitate"




- desen: Robert Marian

sâmbătă, 5 iunie 2010

vineri, 4 iunie 2010

"Copacul cosmic"



desen: Robert Marian

joi, 3 iunie 2010

capcana




desen: Robert Marian

M-am descurcat, nu m-am ranit. :))
( andreiradu )

miercuri, 2 iunie 2010

uneori


desen: Robert Marian


...uneori ma-ndoi pe forma rotunda a timpului si ma patrund pe mine insami ( trecuta si viitoare ), intr-un nesfarsit prezent.



•●♥Ƹ̵̡Ӝ̵̨̄Ʒ♥●•٠

marți, 1 iunie 2010