.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 22 iunie 2010

Nu demult, intr-un vis...

























Pluteam , la nu mai mult de o jumatate de metru, deasupra solului.
Lumina era crepusculara ... ce se amesteca cu metalul auriu al unor scari ,largi, semicirculare , cu sapte trepte, care se terminau cu un podet de acces spre un perete misterios.
Pe axul central al treptelor , erau doi gardieni , impunatori, echipati precum legionarii anticei Rome ...
Pluteam langa prima treapta si privindu-i din fata , am remarcat ca cel din stanga mea , avea partea dominanta Stanga ( scutul era rezemat de genunchiul drept, iar sabia era prinsa de soldul drept ), celalalt avea partea dominanta Dreapta ( scutul era rezemat de genunchiul stang, iar sabia era prinsa de soldul stang). Cu mainile dominante tineau, sulitile , incrucisate.
Am inteles ca nu aveam voie sa trec ...
Fascinata de echipmentul gardienilor ...am continuat sa analizez...coiful care se prelungea pe fata, ca o masca; camasa alba, tivita cu verde , lunga pana deasupra genunchiului, armura din acelasi metal auriu si sandalele legate de glezna cu o impletitura frumoasa ...
Si m-am gandit sa inaintez , plutind, sa vad mai bine ...dar aud o voce , aproape „tunand” :
-„Paseste pe fiecare treapta !”
M-am supus fara urma de teama , dar am pasit razand ,tinand mainile deschise lateral . Am observat ca in trepte , metalul auriu avea incrustat simbolul dublei spirale , matuit de timp ...Cand am ajuns in fata gardienilor , acestia si-au retras sulitile .
Trec printre ei , si urmaresc acelasi simbol si pe podest ...
Am ajuns langa zid ; inalt, miscator ca o gelatina groasa , gris... Il pipai, il miros ( busuioc uscat !) si ma pregateam sa pun limba sa „gust” , dar mi-a atras atentia o lumina galbuie ce venea dintr-o fereastra rotunda ,marginita cu acelasi metal ( aur !).
Vad , imediat , laga fereastra o usa masiva din aur .
Dar ma atrage fereastra . Nu avea geam , puteam sa intind mana prin ea .
In interioar, laga fereastra am vazut o masa , iar pe ea o carte mare , cu coperta legata in cuartz verde .
Imi aminteam ca am mai fost pe-aici si bomban , oarecum , suparata ‚
-„Daca imi mai scri , iarasi, in latina ...te chinui degeaba ! Nici acum nu am intalnit pe cineva sa-mi traduca mesajul anterior !
Stiu doar ca VIA SINIS VIA sunt cuvintele pe care le-ai aruncat in drumul meu ...”
Dar...s-a deschis si ( culmea !), am reusit sa citesc :

CAND ZILELE DIN CALENDARUL TAU , SE VOR APROPIA DE ZIUA APOSTOLULUI ANDREI ...OMUL VA ATACA OMENIREA.

Simt ca-mi ard ochii si ma intorc , inmarmurita . Ma opresc intre gardieni si-i intreb daca se poate face ceva si ...cine este Omul ala .
-„Aseaza-te cu fata la noi . Cu fata ai venit , cu fata vei pleca .”
Ma execut, dar insist sa intreb ...
-„ Cobori treptele cu spatele sau poti sa te inorci plutind „
Iarasi rad ...aleg sa plutesc . N-am coborat niciodata , treptele , cu spatele .
Si m-am indepatrat , cu fata spre gardieni , suparata ..Dar ii aud si chiar le vad mastile zambind :
„Nu-ti face griji, NOI , pazim , dar si aparam !”
Deschid iara, bratele si le strig ca sunt cei mai frumosi gardieni pe care i-am vazut vreodata .


***

6 comentarii:

  1. Ce frumos vis!! Si imi place ca e foarte colorat! Da..asta imi place enorm!! Un atotputernic ai vazut...

    RăspundețiȘtergere
  2. ...Ai tai... ai nostri...
    Stalpi de lumina, echilibru, cunoastere, protectie, indrumare, intelegere si bucurie...
    De viata!!
    Eu numesc astfel de vise... atingeri...

    RăspundețiȘtergere
  3. karina...
    E greu sa cuprinzi in cuvinte , detaliile pe care numai un pictor le poate face.
    Tu stii mai bine si...mai frumos !

    andreiradu...
    Cand ai si "m" te percep ca un Initiat-master :)
    - mesajul visului trebuie sa dea proba timpului
    - eu ,imi imaginez, gardienii, pazind zestrea ideatica ( sic !) a omenirii
    - visul-din-somn sau visul-trait...care este diferenta ?

    Cristiana...
    Draga mea Chris, de cate ori mi se povesteste un vis sunt foarte atenta ...Sigur mi se transmite si mie un mesaj.
    Si visele mele au mesaje pentru ceilalti.

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc cuminte si frumos, Ni!
    Am luat aminte, caci am fost indrumata intotdeauna sa invat de la toti cei cu care imi impletesc drumurile vietii.
    Am reflectat asupra celor inscrise aici, de tine si, cum eu nu ma mai opresc din scris, o sa scriu tot ceea ce am invatat in Jurnalul meu, ca sa nu va acaparez pe voi, aici. Este vorba despre:
    - Mi-am dat seama ca nu am intuit eu atunci, acum 10 ani, cand am avut visul meu, cum sa cobor treptele cu spatele catre exterior ci, la un moment dat, am prins din zbor versul unui inger ajutator..
    - Cu fata ai venit, cu fata vei pleca de la noi.
    Cat de repede ne intoarcem cu spatele si plecam, sub avalansa altor ganduri, rele si bune deopotriva. Plecam si uitam, in loc sa reflectam..
    Eu ma confrunt cu un automatism pe care mi l-am negat pana acum, razand cu prietenii mei pentru ca si ei radeau cu drag, cu mine. Cred ca de acum incolo ma voi stradui sa nu-l mai neg..

    Cat despre mersul plutit.. mersul solomonar, mersul atlant, mersul astral.. si vor mai fi fiind si alte numiri.. tocmai am avut discutii frumoase, nesperat de frumoase la Alba Iulia.
    Parca tot drumul acesta la Alba a fost sub aripa solomonarilor...
    Am intalnit oameni care stiu ca, atunci cand multora dintre vechii solomonari li s-au imputinat puterile si, pentru a ajuta inca doar putin timp in plus, au folosit astfel de bratari de aur, ca sa isi tina puterile in forma.
    Eu le numesc in felul meu mai pragmatic: stabilizatoare vibrationale individuale.

    Multumesc si te imbratisez cu drag de Sanziene.
    Pe tine si pe toti cititorii tai!

    RăspundețiȘtergere
  5. De cîţiva ani îmi uit toate visele, pe cele frumoase, pe cele urâte, pe toate...nu ştiu de ce.

    RăspundețiȘtergere
  6. Probabil că e o coincidenţă, dar de ce, aleatoriu, de fiecare dată când comentez la tine pe blog parola este o combinaţie de litere care seamănă cu gates (poarta englezească). De ce?

    RăspundețiȘtergere