Nu demult, intr-un vis...

Pluteam...la nu mai mult de o jumătate de metru deasupra solului.
Lumina crepusculară, se amesteca cu metalul auriu al unor scări largi, semicirculare, cu șapte trepte, care se terminau cu un podeț de acces spre un perete misterios.
Pe axul central al treptelor, erau doi gardieni, impunători, echipați precum legionarii anticei Rome ...
Pluteam lângă prima treaptă și privindu-i din față, am remarcat că cel din stânga mea, avea partea dominantă Stânga (scutul era rezemat de genunchiul drept, iar sabia era prinsa de șoldul drept), celălalt avea partea dominantă Dreapta (scutul era rezemat de genunchiul stâng, iar sabia era prinsă de șoldul stâng). 
Cu mâinile dominante țineau, sulițile încrucișate.
Am înteles că nu aveam voie să trec.
Fascinată de echipmentul gardienilor, am continuat să analizez coiful care se prelungea pe față, ca o mască.
Cămașa era albă, tivită cu verde, lungă până deasupra genunchiului, armura din acelasi metal auriu și sandalele legate de gleznă cu o împletitură frumoasă.
M-am gândit să înaintez, plutind,  ca să vad mai bine.
Dar aud o voce, aproape „tunând”:
- "Pășește pe fiecare treaptă!"
M-am supus fară urmă de teamă, dar am pășit râzând, ținând mâinile deschise lateral. 
Am observat că în trepte, metalul auriu avea încrustat simbolul dublei spirale, mătuit de timp.
Când am ajuns în fața gardienilor, aceștia și-au retras sulițile.
Trec printre ei, și urmăresc același simbol și pe podest.
Am ajuns lângă zid - înalt, mișcator ca o gelatină groasă, de un verde întunecat... 
Îl pipai, îl miros - busuioc uscat!
Mă pregăteam să pun limba, să-l „gust”, dar mi-a atras atenția o lumină gălbuie ce venea printr-o fereastră rotundă, mărginită cu același metal (aur!).
Imediat, văd lângă fereastră, o ușă masivă din aur.
Dar mă atrage fereastra.
Puteam să întind mâna prin ea.
În interioar, lângă fereastră era o masă, iar pe ea o carte mare, cu coperta legată în cuarț verde.
Îmi aminteam că am mai fost pe-aici și bombăn, oarecum , supărată:
-"Dacă îmi mai scri, iarăși, în latină...te chinui degeaba! 
Nici acum nu am întâlnit pe cineva să-mi traducă mesajul anterior!
Știu doar ca VIA SINIS VIA sunt cuvintele pe care le-ai aruncat în calea meu."
Cartea...s-a deschis și (culmea!), am reușit să citesc :

CÂND ZILELE DIN CALENDARUL TĂU, SE VOR APROPIA DE ZIUA APOSTOLULUI ANDREI ...OMUL VA ATACA OMENIREA.

Simt că-mi ard ochii și mă întorc, înmărmurită.
Mă opresc între gardieni și-i întreb dacă se poate face ceva și ...cine este Omul ăla .
-„Așează-te cu fața la noi. 
Cu fața ai venit, cu fața vei pleca.”
Mă execut, dar insist să întreb ...
- "Cobori treptele cu spatele sau poți să te intorci plutind."
Iarași râd, și-aleg să plutesc. 
N-am coborât niciodată, treptele, cu spatele.
M-am îndepătrat, cu fața spre gardieni, supărată că nu au răspuns la întrebarea mea.
Dar îi aud și chiar le văd "măștile" zâmbind:
"Nu-ți face griji, NOI, păzim, dar și apărăm!”
Deschid iarși, brațele și le strig că sunt cei mai frumoși gardieni pe care i-am văzut vreodată.


***