Sunt de argint şi exactă. Nu am prejudecăţi.
Orice văd înghit imediat
Aşa cum e, ne-nceţoşat de dragoste sau repulsie.
Nu sunt crudă, ci doar adevărată –
Ochiul unui mic zeu, în patru colţuri.
Aproape tot timpul mă gândesc la zidul opus.
Este roz cu picăţele. L–am privit atât de mult
Că-l cred o parte din inima mea. Dar el pâlpâie.
Acum sunt un lac. O femeie se apleacă spre mine.
Cerându-mi să-i spun cine e cu adevărat.
Apoi se întoarce spre acei mincinoşi: lumânările sau luna.
Şi văd spatele şi i-l reflectă cu credinţă.
Mă răsplăteşte cu lacrimi si cu agitarea mâinilor.
Sunt importantă pentru ea. Ea vine şi pleacă.
În fiecare dimineaţă faţa ei înlocuieşte întunericul.
În mine a înecat o faţă tânără şi din mine se ridică o femeie bătrână
Înspre ea, zi după zi, ca un peşte hidos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu