Iată cum o femeie demnă se desparte de omul nepotrivit

„Ea nu trăiește obsesii și dependențe, nu uită de sine de dragul cuiva.
Se implică atât de mult, iubește din toată inima, caută soluții și vrea să-și deschidă sufletul în fața unui om drag, însă toate au o limită.
Nu își va permite să se umilească.
Pentru omul de alături ar fi fost potrivit să implore, să caute cu disperare atenția lui, să trăiască mai departe iluzia, sperând că se va schimba într-o zi , sau asumându-și întreaga vină.
Dar propia demnitate o oprește să urmeze acest scenariu.
Ea refuză să fie rezerva cuiva, să joace rol temporar, știind că poate fi părăsită în orice moment.
Refuză să se prefacă, atunci când lucrurile nu funcționează corect.
Refuză să sacrifice tot ce are mai bun, înțelegând că nu are rost.
Este mult mai sănătos să oprească o poveste toxică, decât să găsească de una singură răspunsuri.
Este o decizie firească atunci când se detașează, când alege alt drum, știind că acel drum comun nu va duce nicăieri.
Daca toate semnele ii vorbesc despre nepotrivire , despre atitudine toxică, despre un comportament urât, de ce să ascundă adevărul?
De ce să interpreteze această realitate, de ce să ignore umilința, trădarea, dezamăgirea, frica?
Dacă omul de alături nu acceptă compromisul, nu vrea să se implice cu adevărat, nu ințelege cât de important este echilibrul, este de cele mai multe ori egoist și manipulează prin cuvinte și gesturi, cum să vrea să construiască?
Pur si simplu isi face concluziile potrivite.
Se iubește și se respectă, deci nu are intenții manipulatoare, nu va căuta să profite de această situație, nu pune condiții imposibil de respectat.
Dacă își dă seama că nu mai vrea sa fie cu acest om, se îndepartează simplu, fără drame.
Nu încearcă să umilească omul de alături, să paseze pe umerii lui toată responsabilitatea, să-l critice la fiecare pas.
Ar fi o intervenție inutilă, ar prelungi această stare urâtă, ar transforma amintirile comune într-o mocirlă a emoțiilor.
Nu pleacă pentru a se răzbuna, sau pentru a-i demonstra acestui bărbat ce a pierdut.
Nu există un scenariu ascuns, un joc pe care îl urmează, ca într-un final să-și demonstreze că are dreptate.
Nu are nevoie de spectacol pentru a lua o decizie firească.
Despărțirea este un pas firesc, un mod de a-și regăsi liniștea sufletească, de a lăsa în urmă tot ce a fost toxic.
A stat de vorbă cu acest om, i-a explicat ce înseamnă pentru ea o relație sănătoasă, i-a vorbit despre așteptări și planuri de viitor.
Când a înțeles că reacțiile lui sunt imature, că este un egoist și un indiferent, a apelat la acele limite sănătoase, la propia demnitate.
Scopul ei nu este să aducă suferință în viață cuiva, dar nici nu poate să păstreze suferința în propiul suflet.
Ea pleacă știind că așa trebuie să se întâmple, fără regrete și fără alte așteptări.
Pleacă știind că merită sinceritate și asumare, merită un partener matur emoțional, conștient de valoarea unei relații frumoase.”

(Sufletisme.ro)