Bert Hellinger:

"Viața te dezamăgește ca să înveți să nu mai trăiești în iluzii și să vezi realitatea.

Viața distruge tot ceea ce este de prisos, până când rămâne doar ceea ce este important.

Viața nu-ți dă pace, ca să încetezi să te mai lupți și să accepți tot ceea ce este.

Viața îți ia ceea ce ai, până când vei înceta să te mai plângi și vei începi să mulțumești.

Viața trimite oameni conflictuali ca să te vindece, astfel încât să nu te mai uiți în afară și să începi să reflectezi cine ești în interior.

Viața te lasă să cazi iar și iar, până când decizi să-ți înveți lecția.

Viața te scoate de pe cale și îți arată răscrucile, până când încetezi să vrei să controlezi totul și începi să curgi prercum un râu.

Viața îți așterne dușmani pe drumul tău, până nu mai „reacționezi”.

Viața te sperie și zguduie de câte ori este nevoie, până îți vei pierde frica și îți vei recăpăta credința.

Viața te ține  departe de iubirea adevărată, nu ți-o dă și nici nu ți-o permite, până când nu încetezi să încerci s-o mai cumperi cu mărunțișuri.

Viața te îndepărtează de oamenii pe care îi iubești, până când înțelegi că nu suntem acel trup, ci sufletul pe care acesta îl conține.

Viața râde de tine de multe ori, până când nu mai iei totul atât de în serios și înveți să râzi de tine însuți.

Viața te rupe și te desparte în oricâte câte părți sunt necesare pentru ca lumina să te pătrundă.

Viața îți pune rebeli pe cale, până când încetezi să mai încerci să o controlezi.

Viața repetă același mesaj, dacă este cazul chiar cu țipete și palme, până când, în sfârșit, îl auzi.

Viața îți trimite fulgere și furtuni pentru a te trezi.

Viața te umilește și uneori te învinge iar și iar, până când decizi să-ți lași ego-ul să moară.

Viaţa îţi refuză bunurile şi măreţia până când nu mai vrei bunuri şi măreţie şi începi să serveşti.

Viața îți taie aripile și rădăcinile, până când nu mai ai nevoie de aripi sau rădăcini, ci doar să dispari în forme și să zbori dinspre Sine.

Viața îți neagă miracole, până când înțelegi că totul este un miracol.

Viața îți scurtează timpul, pentru a te grăbi să înveți să trăiești.

Viața te ridiculizează până când devii nimic, până când devii nimeni, devenind, în acest mod, Totul.

Viața nu îți oferă ceea ce îți dorești, ci ceea ce ai nevoie pentru a evolua.

Viața te întristează, te rănește și te chinuie până când renunți la capricii și istericale și înveți să fii recunoscător pentru că respiri.

Viața îți ascunde comori până când începi să călătorești, până când începi să le cauți.

Viața te ține la distanță de Dumnezeu, până când Îl vezi în toți și-n toate.

Viața te trezește, te taie, te privează, te rupe, te dezamăgește, te zgârie, te deșiră … până când, în interiorul tău nu mai rămâne decât Iubirea."