Zina Zen:

"Eu te-am iubit ca pe un vis, ca pe-o poveste,
Dar viața-i viață. Este-așa cum este.
Nu-i vina ta că nu crezi în povești.
Tu nu ești eu. Tu ești așa cum ești.

Așa cum nu-s nici eu cea vinovată,
Că sunt mai mult decât o simplă fată,
Care se-ncrede-n „totul sau nimic”,
Dar își ia dragostea pe 5, la negru-n plic.

A fost ce-a fost, acum suntem doar gânduri,
Ascunse-atent în insomnii și riduri,
Ceva de amintit la bătrânețe,
Ceva lăsat pe mai târziu, să se dezghețe.

Eu te-am iubit fără vreun drept de a alege,
Ca pe un om, mai mult, ca pe un rege,
Dar viața-i viață. Nu aveai regat.
Așa ești tu, mai mult împrumutat."