Walt Whitman - "Cântec despre mine" (fragment)

....

"Mă contrazic cumva pe mine însumi?
Foarte bine, atunci, mă contrazic.
(Sunt vast, cuprind mulţimi în mine.)
Mă îndrept către cei care-mi sunt mai aproape, aştept lângă uşă.
Care din voi și-a făcut nartul? care-a sfârşit de cinat mai nainte?
Cine dorește să se plimbe cu mine?
Spuneţi-mi înainte de plecare!
Să nu vă hotărâți când va fi prea târziu!
(Şoimul cu trupul pătat, asupră-mi se lasă şi mă-nvinuieşte, se plânge de vorbăria şi lenea-mi.)
Dar aidoma lui sunt de aprig, ca și el sunt de intraductibil,
Chiuitul barbar mi-l aruncă să răsune peste acoperișurile lumii.
Ultimul sclipăt al zilei întârzie pentru mine, 

Îmi proiectează chipul adevărat pe întinsa pustie cuprinsă de umbre,
Mă ademenește spre ceața asfințitului.
Mă îndepărtez ca aerul, îmi scutur părul alb către astrul ce scapătă,
Îmi las carnea-n vârtej să mi-o soarbă dantela spumoaselor creste.
Mă las moștenire țărânei ca să renasc din iarba pe care-o iubesc,
De vreți să mă găsiți de-acum încolo, căutați-mă sub tălpile ghetelor voastre.
Cu greu veți afla cine sunt și ce-nsemn,
Dar eu totuși voi fi pentru voi sănătate, și sângele vostru-l voi face mai pur și mai tare.
La-ntâia încercare de n-aţi izbutit să m-ajungeţi, nu pierdeţi nădejdea,
Dacă nu mă găsiţi într-un loc, căutaţi-mă într-altul,
Eu undeva m-am oprit şi v-aştept. "

- Portret cu cretă pe trotuar (În curtea muzeului Lynn. Artist necunoscut.)