Martin Luther - "O scrisoare din timpul ciumei"

"Extras din scrisoarea lui către pastorul și doctorul Johann Hess. Părerea unui om al lui Dumnezeu care a schimbat și împrospătat creștinismul.

„Alții păcătuiesc în alt fel. 

Sunt mult prea grăbiți și nesăbuiți, ispitindu-l pe Dumnezeu și nesocotind orice ar putea contracara moartea sau ciuma. 

Ei disprețuiesc folosirea medicamentelor; ei nu ocolesc locurile și persoanele infectate de ciumă, ci cu ușurință fac o obișnuință din asta, dorind să demonstreze cât de independenți sunt. 

Ei spun că e pedeapsa lui Dumnezeu; și, dacă El vrea să-i protejeze, poate să o facă fără medicamente sau atenția noastră. 

Asta nu e credință în Dumnezeu, asta e ispitirea lui Dumnezeu. Dumnezeu a creat medicamente și ne-a dat nouă Inteligență ca să ne păzim și să avem grijă de trupul nostru, pentru ca să putem trăi sănătoși.
Dacă cineva nu-și folosește inteligenta sau medicina când poate să o facă fără să-l afecteze pe aproapele său, acea persoană își rănește trupul și trebuie să fie atentă ca nu cumva să devină un sinucigaș în ochii lui Dumnezeu. 

După aceeași logică, o persoană ar putea renunța la mâncat și băut, haine și adăpost, declarându-și cu îndrăzneală credința că, dacă Dumnezeu vrea să-l ferească de foame și frig, El poate să o facă și fără mâncare și haine. 

De fapt, asta ar fi sinucidere. 

Este chiar mai mare păcat pentru cineva să nu fie atent la corpul său și să eșueze să-l protejeze cum poate mai bine împotriva ciumei și apoi să infecteze și să-i otrăvească pe alții care ar fi trăit, dacă el ar fi avut grijă de corpul lui cum ar fi trebuit. 

Astfel, el este responsabil înaintea lui Dumnezeu pentru moartea aproapelui său și este o crimă comisă de multe ori. 

În adevăr, o asemenea persoană se comportă ca și cum ar arde o casă în oraș și nimeni nu ar încerca să stingă focul. 

În loc să stingă flăcări, ei lasă loc acestora să distrugă întreg orașul, spunând că asta e voia Domnului, pentru că El ar putea salva orașul și fără apă.
Nu, dragul meu, asta nu e bine. 

Folosește medicamente; ia licori care te pot ajuta; fumighează casa, curtea și strada; evită persoane și locuri unde aproapele tău nu are nevoie de tine și comportă-te ca un om care vrea să ajute să stingă focul care distruge orașul. 

Ce altceva e epidemia decât un foc care în loc să ardă lemne și paie devorează vieți și trupuri?
Ar trebui să gândești așa: 

„Foarte bine, cu acordul Domnului dușmanul ne-a trimis otrava și moartea. 

Așa că o să-i cer îndurarea lui Dumnezeu să ne protejeze.

Apoi o să fumighez, o să ajut să purific aerul, o să dau medicamente și o să le iau. 

O să evit locuri și persoane unde prezența mea nu este obligatorie, pentru ca să nu mă contaminez și nu cumva să-i infectez și murdări pe alții și astfel să le cauzez moartea ca urmare a neglijenței mele. Dacă Dumnezeu dorește să mă ia, cu siguranță mă va găsi și am făcut ceea ce El a așteptat de la mine, astfel încât nu sunt responsabil nici de propria mea moarte nici de moartea altora. Totuși, dacă aproapele meu are nevoie de mine, nu o să evit locuri sau persoane, ci o să merg liber, cum am zis mai sus. 

Vezi, asta este o credință așa temătoare de Dumnezeu pentru că nu este nici tâmpită sau nebunească și nici nu-l ispitește pe Dumnezeu.”

Martin Luther"

( - sursa articol: stiricrestine.ro)