„Mă doare golul dintre scări
Şi golul dintre cuvinte
Şi dintre celule -
Atâta spaţiu pierdut
Şi care nu va fi arat niciodată.
Cum să mai fie belşug
Când lumea nu mai poate creşte
Din cauza păsărillor răpitoare
Care-o tot ciugulesc?
Nimic nu se poate umple
Bine de tot,
Nici măcar spaima.
Cum să mai fie belşug?”
Cum să mai fie belşug?”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu