...ale fiinţei

"Când ni se deschid ochii ca fiinţe omeneşti născute în această lume, şi aşa cum se spune, începem această aventură, suntem imediat confruntaţi cu aceste trei forme ale fiinţei.
Ne verificăm în calitate de conştiinţă, îi percepem pe ceilalţi în jurul nostru şi natura din jurul nostru.
Cu aceasta ne sunt date trei chei pentru a ne pune imediat şi în mod liber, această întrebare şi a răspunde:
„ La urma urmei, ce am venit să fac aici, care este menirea mea în viaţă?”
Cheile care ne sunt date pentru a răspunde la întrebare sunt:
Natura îmi e profesor;
Frecventarea semenilor îmi aduce cunoaşterea de sine;
Trebuie să fac cunoştinţă cu „Celălalt” din mine: sufletul.
Lumea vi se arată sub aspectul unei surse inepuizabile de impresii, de lucruri de trăit, şi apariţia unui şir neîntrupt de noi senzaţii. Este posibil ca viaţa să provină dintr-o nevoie şi dintr-o voinţă de „ceva divin” care doreşte să aducă ceva în manifestare, care doreşte să dea formă la ceva, aşa cum creatorul dă viaţă pentru a se percepe pe sine însuşi.
Dar aceasta ridică o problemă. 

Ştiinţa gnostică vorbeşte de „tăcere”, ea numeşte aceasta: profunzimea insondabilă a „ne-fiinţei”. 

Şi din această adâncime de nepătruns răsună chemarea Spiritului care secret, este ascuns în acest a nu fi: „Vino la mine!” şi creaţia începe.
Acest „insondabil” are în sine „o profunzime, o pace, o tăcere şi o mişcare secretă”. 

Un astfel de proces se reproduce la fiecare naştere a unei fiinţe omeneşti în materie. 

Se naşte un om.
El nu cunoaşte decât dorinţa după sfera din care provine (mama). Este singurul lucru de care este conştient: conştiinţa a ceva din el care-l cheamă: „Revino!”

(Revista Pentagrama 2011/6)

- art by John Simmons