“Viața asta te saltă și te coboară, te aruncă-n apă, te ia de acolo și te târăște în foc, și nici n-ai timp să înțelegi.
Te întrebi mai târziu – mintea îți vine la urmă de tot, dacă-ți vine -, dar n-are haz.
Fiecare trebuie să se ardă singur, să greșească singur.
Mă gândesc uneori că, dacă ar fi să se transforme și mutra în funcție de faptele noastre, atunci unii n-am avea dreptul să umblăm în două picioare, ci în patru, și cât mai aproape de pământ.
Și n-am avea ochi, mai mult ca sigur, că de atâtea ori ne-am purtat de parcă nu i-am fi avut, de parcă pe umeri am fi avut o oală cu supă sau un cuier.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu