ÎNCERCĂRILE ÎN PRACTICA SPIRITUALĂ

"Atât cei care sunt, cât şi cei care nu sunt angrenaţi pe o cale spirituală (este vorba despre o participare conştientă, deoarece, oricum, toţi ne aflăm pe o cale sau alta), trebuie să facă faţă, în mod periodic la tot felul de încercări. 

Scopul acestor încercări este unul singur: de a ne trezi spiritual, de a trece pe o treaptă vibratorie superioară.
Dacă scopul încercărilor este acelaşi nu trebuie să extindem concluzionarea şi să afirmăm că aceste încercări provin din aceeaşi cauză. 

În mod obişnuit, pentru marea masă de oameni ele sunt prevăzute în karma individuală, sunt scrise în destin şi dacă nu se acţionează în nici un fel prin intermediul liberului arbitru, acestea vor apărea cu o precizie de ceasornic. 

Acest tip de încercări karmice pot sau nu să fie privite ca nişte examene care să conteze pentru evoluţie spirituală.
Încercările karmice, care vin “de la sine”, cum s-ar spune, pot fi doar un fel de plăţi, o scadenţă a unor datorii mai vechi şi, din acest motiv, nu pot fi integrate spiritual de către majoritatea oamenilor. 

Câţi învaţă cu adevărat din propriile greşeli?
Atunci când reuşeşti să înveţi din propriile greşeli se spune că ai fructificat într-un mod eficient încercările karmice. 

Nu numai că ai scăpat de nişte datorii prin încercarea la care ai fost supus, dar ai căpătat o valoare inestimabilă şi anume cunoaşterea; această cunoaştere, treptat, poate conferi fiinţei posibilitatea folosirii liberului arbitru şi, în consecinţă, posibilitatea de a exercita un anumit control asupra destinului.
Dacă încercările karmice nu sunt integrate din acest punct de vedere, adică dacă nu avem permanent capacitatea de a învăţa din tot ceea ce ni se petrece, ele vor trece neobservate, ba chiar mai rău, uneori se vor întuneca şi mai mult prin stările de furie, disperare, resemnare care le pot urma.
Atât timp cât eşti pregătit să înveţi cu detaşare din tot ceea ce ţi se petrece, încercările karmice te vor ajuta într-o mare măsură să evoluezi spiritual.
Cu totul altfel stau lucrurile în ceea ce priveşte un alt tip de încercări. 

Atunci când abordezi în mod conştient o cale spirituală şi te apropii de un Maestru, apar şi altfel de încercări despre care putem spune că nu erau prevăzute în karma vieţii actuale.
În această situaţie, încercările nu mai urmează un scenariu karmic, ci ele, pot fi provocate prin voinţa Maestrului sau uneori, pur şi simplu, datorită accelerării arderii karmice, apar mult mai repede decât ar fi fost prevăzute. 

Deoarece nu pot fi evitate încercările, indiferent dacă fiinţa este sau nu angrenată pe o cale spirituală este necesară asimilarea unor metode eficiente de abordare acestora.
Nici măcar Iisus Christos, Fiul lui Dumnezeu, nu a fost scutit de încercări. 

Iisus a fost supus tentaţiilor după ce a primit botezul în apa Iordanului. 

Evanghelistul Matei arată: ”Atunci Iisus a fost dus de Duhul în pustie, ca să fie ispitit de diavolul. Acolo a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi; la urmă a flămânzit. Ispititorul s-a apropiat de el, şi i-a zis:”Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu porunceşte ca aceste pietre să se facă pâini”. 

Drept răspuns, Iisus i-a zis:” Este scris: “Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu”. Atunci diavolul l-a dus în sfânta cetate, l-a pus pe streaşina templului, şi i-a zis:” Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-te jos; căci este scris: ”El va porunci îngerilor săi să vegheze asupra ta; şi ei te vor lua pe mâini, ca nu cumva să te loveşti cu piciorul de vreo piatră”. 

“De asemenea este scris”, a zis Iisus: “Să nu ispiteşti pe Domnul Dumnezeul Tău”. 

Diavolul l-a dus apoi pe un munte foarte înalt, i-a arătat toate împărăţiile lumii şi strălucirea lor, şi i-a zis:” Toate aceste lucruri ți le voi da ție, dacă te vei arunca cu faţa la pământ şi te vei închina mie”. 

“Pleacă, Satano” i-a răspuns Iisus “Căci este scris: numai Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai lui să-i slujeşti”. 

Atunci diavolul l-a lăsat. 

Şi deodată au venit la Iisus nişte îngeri şi au început să-l slujească”(Matei 4;1-11)
Credinţa şi fermitatea interioară sunt două trepte esenţiale în calea către eliberare. Fără ele, cuvântul Eliberare (moksha, mukti) poate fi spus, scris, dar niciodată realizat.
Fără credinţă putem atinge un anumit grad de cunoaştere intelectuală, dar doar cu credinţă putem să pătrundem în cele mai subtile unghere ale fiinţei. 

Fermitatea este puterea care ne ajută să depăşim toate obstacolele şi toate frustrările. Ea ne ajută să ne dezvoltăm voinţa, ce reprezintă baza succesului în evoluţia noastră.
Este scris înscripturi că, cu ajutorul lui SANKALPA SHAKTI, puterea fermităţii, nimic nu este imposibil. La baza marilor realizări stă această mare calitate. Când această putere a fermităţii există, fiinţa, în mod inevitabil, îşi va atinge ţelul.
Marele înţelept Buddha, întemeitorul religiei omonime, a revelat calea către eliberarea supremă şi definitivă de orice suferinţă: “Prin anularea şi încetarea completă a ignoranţei încetează complet karma noastră individuală (sau altfel spus dispar total condiţionările posibile datorate destinului).
Prin încetarea completă a karma-ei individuale, încetează să mai fie condiţionată în funcţie de aceasta (karma) conştiinţa.
Prin încetarea tuturor condiţionărilor conştiinţei încetează numele şi forma.
Prin încetarea numelui şi formei încetează să ne mai influenţeze în multiple moduri cele şase organe ale simţurilor (mentalul este al 6-lea organ de simţ).
Prin încetarea influenţelor tiranice ale celor şase organe ale simţurilor care, spontan, pot fi controlate perfect, atunci şi pentru totdeauna încetează contactul.
Prin încetarea contactului încetează senzaţia.
Prin încetarea senzaţiei încetează dorinţa.
Prin încetarea dorinţei încetează ataşamentul.
Prin încetarea ataşamentului încetează existenţa condiţionată şi se atinge suprema detaşare.
Prin încetarea existenţei încetează naşterea.
Prin încetarea naşterii încetează bătrâneţea, moartea, tristeţea, înlănţuirile, lamentările, mizeria, durerea şi disperarea.
Astfel, lanţul întreg şi esenţial al agregatelor fundamentale ale suferinţei dispare şi fiinţa umană atinge suprema eliberare divină care îi permite să cunoască adevărul ultim!

 Încercările sunt de doua feluri: psihice și spirituale.
Încercările psihice (prima categorie) sunt următoarele:

Tentația
Cei care cunosc anumite procedee spirituale sau parapsihologice, pot fi înclinați să le folosească într-un sens negativ, malefic. 

Dacă în sufletul ființei (discipolului spiritual) se află multe impurități sub forma unor dorințe profund egotice, atunci la acesta va apărea tentația de a folosi anumite tehnici din practica spirituală pentru a-și împlini respectivele dorințe. 

Ceea ce este mai grav e faptul că unii realizează acest lucru în mod conștient, adică ei sunt pe deplin conștienți de faptul ca utilizează tehnica respectivă pentru a genera un rău cuiva sau undeva. 

Uneori tentația se poate manifestă sub forma “slăbiciunilor”. Întotdeauna în spatele unei încercări se află anumite forte demoniace.
Atunci când un maestru își testează discipolul urmărește nu doar o verificare a acestuia, ci o întărire a lui față de forțele demoniace care sunt angrenate în testul respectiv.
Atunci când un discipol nu rezistă unei încercări el devine dependent de forțele demoniace care au stat în spatele acelei încercări. 

Acest lucru devine clar sesizabil atunci când aspirantul cade de mai multe ori la acelasi tip de încercare. 

Dupa ce el a cedat tentației apare regretul ființei de a fi greșit din nou. După un timp încercarea se repetă și dacă discipolul cedează din nou, el va fi controlat de forțele demoniace care stau în spatele acelei tendințe negative (viciu, “slabiciune” etc).
Entitățile malefice subtile nu pot comanda, nu pot conduce o ființa umană, însă ele, pentru a-și realiza scopurile lansează permanent sugestii în direcția respectivă.

 Astfel, toate tentațiile care apar înlăuntrul nostru nu sunt altceva decât sugestiile entităților astrale malefice care și-au găsit un punct de rezonanță. 

Dacă noi cedam tentațiilor respective, adică dezvoltăm rezonanța care a apărut, practic am ratat încercarea la care am fost supuși. Prin urmare atunci când discipolul (sau ființa) nu face față la o încercare, devine dependent de forțele demoniace care au acționat în spatele încercării respective.

Îndoiala
Este a doua încercare psihică. În momentele de îndoială nu trebuie să ne bazăm pe minte sau intelect, ci trebuie să facem apel la credință, la suflet, la intuiție. 

La această încercare psihică a îndoielii suntem supuși cu toții, și nu-i putem opune decât credința; credința este o consecință directă a aspirației, iar aspirația provine din TAPAS (crește în urma lui abhyasa- practica plină de fervoare și neîntreruptă).

Erudiția sterilă
Este o alta încercare psihică. Apare la fel de des ca și îndoiala și, de asemenea, se trece relativ greu peste ea. 

Se manifestă prin tendința de a acumula multe informații, din multiple domenii, mai mult sau mai puțin utile sau necesare. Ființa adesea nici nu înțelege profund noțiunile acumulate și nici nu le folosește practic, mulțumindu-se cu o paradă a propriilor cunoștințe. 

O astfel de persoană poate scrie cărți, compilând din alte cărți, fără a avea o experiență efectivă în acel domeniu. 

Ființele care “cad” la aceasta încercare filosofează fără să fi experimentat direct și complet asupra unor adevăruri spirituale.

Înțelegerea eronată
Este cea de-a patra încercare psihică. Aceasta apare mai ales la ființele care nu au suficientă claritate a gândirii, puterea de înțelegere corespunzator dinamizată (în astrologie, puterea de înțelegere este indicată de planeta Jupiter). 

Ființa care a eșuat la această încercare va aplica o anumită cunoaștere conform înțelegerii sale greșite, consecințele putând fi mai mult sau mai puțin grave. Dacă persoana în cauză este profesor sau instructor, ea va impregna elevilor (discipolilor) săi acea viziune greșită, realizând astfel o multiplicare în mințile celorlalți a propriilor sale erori.

Himerele
Sunt un alt tip de încercari psihice. Acestea sunt generate de o imaginație necontrolata, de tendința de a confunda fantasmele cu realitatea, de lipsă de luciditate care conduce la iluzionare. Ființa ajunge la părerea (sau impresia) că ceea ce face o îndepartează de Dumnezeu și renunță la o anumită activitate sau practică spirituală, pentru ca “așa a simțit” (în mod fals, iluzoriu), “așa a visat”, “așa i s-a părut”.

Frica (absența curajului)
Este un alt tip de încercare psihică. Câteva idei fundamentale trebuie reținute aici: niciodată să nu-ți fie frică - dacă apare frica și o ascunzi, ea va crește - după orice încercare la care ai picat, apare frica, neliniștea, datorită faptului că persoana devine dependentă de forțele demoniace care au stat în spatele încercării respective. 

Într-o asemenea situație, ființa respectivă va căuta să atragă în căderea sa înca 20 - 30 de oameni, deoarece răul niciodată nu convinge pe nimeni, pe deplin; ființa “căzută” are nevoie de confirmări și capătă o siguranța dacă spune: “Iată că și celalalt spune la fel” (acea ființă a căzut la aceeași încercare și se află pe aceeași treaptă evolutivă). În ceea ce priveste încercările spirituale, ele au doua scopuri: moartea (sau, mai exact, transmutarea și sublimarea) egoului și întâlnirea cu păzitorul pragului.
Încercările spirituale pot fi de două tipuri: reale și imaginare. Cele reale sunt niște condiționări concrete, obligându-ne la alegeri relativ clare (de genul “Dacă te mai rogi și te mai duci la biserică, te dau afara din casă”; continui această practică și ești dat afară din casă). Încercările spirituale imaginare sunt cele mai dificile și pot fi puse în corelație cu încercările psihice de tipul himerelor.
În general, încercările spirituale pot fi categorisite după cum urmează:
1. Încercări ale pamantului (care țin de elementul subtil pământ). Acestea sunt legate de hrănire, valorile materiale și financiare, afaceri, contactul cu lumea fizică și raportarea la corpul fizic propriu. O karmă de posesivitate (care poate fi uneori corelată cu blocaje sau dezechilibre la nivelul chakrei Muladhara) expune ființa la încercări de acest gen.
2. Încercări ale apei (care țin de elementul subtil apă). Acestea sunt legate de sentimente, emoții și relații sociale. Imaginația, tendințele gregare, atașamentul față de tradiție, erotismul (în aspectul receptiv, de sensibilitate față de stimulii sexuali – toate acestea sunt corelate cu încercările apei. Excesul de Tamas în ființa, posesivitatea centrarea preponderentă în chakra Svadhisthana, toate acestea expun ființa la astfel de încercări.
3. Încercări ale focului (care țin de elementul subtil foc). Aici putem include manifestările legate de sexualitate și de idei (mai exact de idei fixe și chiar de prejudecăți). Ideile aberante pe care le acceptăm sau nu, aparțin tot acestui tip de încercări (mai ales ideile legate de dominare tiranică, grandomanie, agresiune). Voința ființei este, în acest caz pusă la încercare. Pornirile agresive sau chiar violente, dezechilibrele la nivelul chakrei Manipura (mai ales in sens yang), expun ființa la astfel de încercări.
4. Încercari ale aerului (care țin de elementul subtil aer). Aici sunt incluse raționamentele sofiste, inspirația și receptivitatea rătăcitoare. Putem vorbi despre înclinația către speculații mentale, dificultățile de înâelegere, cultivarea unor forme de comunicare inutile (bârfă, trăncăneală, etc.). Prin meditații, luciditate și vigilență, ființa va face întotdeauna distincție între conștient și subconștient, pentru a bloca elementele disonante care au tendința să erupă din subconștient.
Ființele având dificultăți de înțelegere și de comunicare, karmă de ignoranță, dezechilibre la nivelul chakrei Anahatha, sunt expuși acestui gen de încercări. Cel care caută inițierea spirituală acționează principal mereu în același mod. Tocmai de aceea se spune că înțelepții au o lume comună.
Acela care nu ajunge să domine lumea materială, acela care se află încă prins în capcana emoțiilor, care încă nu și-a învins gândurile rele și nu și-a îmblânzit dorințele, acela care nu are controlul deplin asupra conțtientului său și asupra tendințelor sufletului, nu este pregatit pentru marea inițiere. Ceasul iluminării sale divine nu a sunat, încă."

( de HELENA PETROVNA BLAVATSKY)