"Am azvârlit oglinda la o parte
Să nu mai văd cum timpu-înaintează,
Dar ea s-a spart si-n cioburile sale
L-am auzit cum rade si sfideaza
Trezit ca dintr-o neagra nepasare,
M-am scuturat de gandurile grele.
Şi ridicand de jos acele tandari
Eu m-am vazut multiplicat in ele.
Si-am ras la radul meu gandit in sine-mi:
"O! Timpule, tu ce imparti povete,
De mult timp vei avea de-acum nevoie
Ca sa ucizi atat de multe fete.
Caci pe masura ce le vei ucide
Trecand, cum trec pe mare vechi catarge,
Eu din oglinda ta neînduratoare,
Tot mai marunte tandari imi voi sparge."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu