"Cea dintâi este frica de a pierde dragostea cuiva sau de a-ţi fi respinsă dragostea. Mintea umană nu poate suporta asta.
A doua este frica de neputinţă sau neajutorare şi, prin urmare, nu ai siguranţă interioară. Deci, frica de nesiguranţă. Urmează cea care este, într-adevăr, dependenţa numărul unu. Nu este vorba despre ciocolată, ci despre control.
A treia este frica de a pierde controlul. Controlul asupra ta, asupra altora. Controlul a ceea ce se va întâmpla, cum se va întâmpla, când se va întâmpla epuizează cu totul egoul.
A patra frică este cea de a nu fi văzut ca valoros, demn, util.
Furia este într-adevăr manifestarea uneia dintre aceste frici: că dragostea ta este respinsă sau că va dispărea.
Că vei fi văzut ca neajutorat, deznădăjduit, prin urmare vulnerabil; şi ştii că egoul nu poate fi vulnerabil. Şi ca să nu fie vulnerabil, vrei să menţii controlul. Când nu poţi controla cum face cineva ceva, apare această frică. Şi ea ne conduce la furie.
Sper că toată lumea înţelege asta despre furie. Nu te superi niciodată din motivul din care crezi că te-ai supărat. Nu ne-am născut cu asta. Aşadar, s-a întâmplat ceva, şi tu ai răspuns în acel mod neputincios, deznădăjduit şi vulnerabil, ţi-a lipsit controlul şi asta a lăsat o urmă. Experienţa şi-a pus amprenta, iar această amprentă persistă în sufletul tău.
Şi de-acum înainte, oricând, orice ar arăta, ar suna, s-ar simţi la fel ca acea primă amprentă, va trezi acele sentimente în tine şi-ţi va dezlănţui furia. Poate crezi că eşti furios pentru că te-a părăsit Iubi. Nu.
De fapt, nu despre asta e vorba. Iubi a fost declanşatorul. El este în viaţa ta ca să-ţi aducă aminte că există ceva ce trebuie să rezolvi.
Sub furie, există un izvor de durere. Şi rămânem la furie pentru că ne dă controlul, pentru că ne este frică să mergem spre rană.
Că vei fi văzut ca neajutorat, deznădăjduit, prin urmare vulnerabil; şi ştii că egoul nu poate fi vulnerabil. Şi ca să nu fie vulnerabil, vrei să menţii controlul. Când nu poţi controla cum face cineva ceva, apare această frică. Şi ea ne conduce la furie.
Sper că toată lumea înţelege asta despre furie. Nu te superi niciodată din motivul din care crezi că te-ai supărat. Nu ne-am născut cu asta. Aşadar, s-a întâmplat ceva, şi tu ai răspuns în acel mod neputincios, deznădăjduit şi vulnerabil, ţi-a lipsit controlul şi asta a lăsat o urmă. Experienţa şi-a pus amprenta, iar această amprentă persistă în sufletul tău.
Şi de-acum înainte, oricând, orice ar arăta, ar suna, s-ar simţi la fel ca acea primă amprentă, va trezi acele sentimente în tine şi-ţi va dezlănţui furia. Poate crezi că eşti furios pentru că te-a părăsit Iubi. Nu.
De fapt, nu despre asta e vorba. Iubi a fost declanşatorul. El este în viaţa ta ca să-ţi aducă aminte că există ceva ce trebuie să rezolvi.
Sub furie, există un izvor de durere. Şi rămânem la furie pentru că ne dă controlul, pentru că ne este frică să mergem spre rană.
Chiar sub rană este dragostea. Asta vreau să faci. Vreau să-ţi relaxezi postura, să-ţi deconectezi creierul.
Asta înseamnă să închizi ochii. Ia o pauză. Nu te va ucide. Şi invită rana la suprafaţă. Doar invit-o să iasă în faţă, invit-o. Trebuie să trăieşti adevăratele sentimente. Trebuie să mergi acolo. Direct la rană."
trezireainteligentei.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu