10 boli cu transmitere spiritualã

"Mariana Caplan, ph.D, si-a petrecut ultimii 15 ani cercetând si scriind despre discernãmântul pe calea spiritualã. 

Cunoscând sute de învãtãtori si mii de practicanti spirituali, ea a observat cu stupefactie cã viziunea si practica noastrã spiritualã poate fi "infectatã" de câteva "boli cu transmitere spiritualã". Iatã principalii "contaminanti":

1. Spiritualitatea de tip "fast-food": 

Amestecati spiritualitatea cu o culturã occidentalã care promoveazã viteza, multitasking-ul si recompensarea imediatã si veti obtine probabil o spiritualitate "fast-food". Ea provine din fantezia noastrã, comunã si de înteles, cã eliberarea de suferinta umanã poate fi un proces rapid si usor. Totusi, un lucru este clar: transformarea spiritualã nu poate fi obtinutã dintr-o datã.

2. Falsa spiritualitate: 

Este tendinta de a umbla, a te îmbrãca si a actiona asa cum ne imaginãm cã ar face o persoanã spiritualã. Dar aceasta este doar o imitatie a realizãrii spirituale autentice, precum sunt produsele contrafãcute vândute ieftin pe la coltul strãzii.

3. Motivatie confuzã: 

Desi dorinta noastrã de evolutie spiritualã poate fi autenticã, ea este deseori amestecatã cu motivatii mai pãmântesti, cum ar fi dorinta de a te simti iubit, dorinta de a fi legat de cineva, nevoia de a-ti umple goliciunea sufleteascã, credinta cã drumul spiritual îti va alunga orice durere si ambitia spiritualã, adicã dorinta de a fi cineva "special", mai grozav ca altii.

4. Identificarea cu experientele spirituale: 

În aceastã boalã ego-ul îsi asumã meritul experientei spirituale si începem sã credem cã noi suntem întruchiparea iluminãrii. De obicei, fenomenul nu dureazã la nesfârsit, dar tinde sã se prelungeascã la cei care se considerã persoane iluminate sau care au statutul de învãtãtori spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: 

Boala apare când structura profundã a personalitãtii este profund pãtrunsã de conceptii si idei spirituale. Ego-ul se retrage la adãpost sub aceastã carapace "spiritualã", ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeti. Ne blocãm cresterea spiritualã realã tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandã rulantã de maestri spirituali: 

La ora actualã existã numeroase scoli si traditii spirituale la modã care îi fac pe discipoli sã creadã cã ei se aflã la un înalt nivel de iluminare spiritualã, lucru departe de a fi adevãrat. Totul se produce conform retetei: primeste lumina, trãieste experienta misticã si – gata! – esti iluminat si pregãtit sã-i iluminezi si pe altii în acelasi mod. Problema nu este cã astfel de oameni predau lectii despre spiritualitate, ci cã ei se cred a fi ajuns deja maestri.

7. Orgoliul spiritual: 

Dupã ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de întelepciune, ceea ce îi stimuleazã mândria, sentimentul de "superioritate spiritualã". Boala se manifestã sub forma gândurilor de genul "sunt mai bun, mai întelept si deasupra celorlalti, fiindcã eu sunt un om spiritual."

8. Mintea colectivã: 

Cunoscutã si sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectã sau boalã de ashram, este un virus insidios al dependentei. Într-un grup spiritual se fac conveniente subtile si inconstiente despre cum ar fi corect sã gândesti, sã umbli, sã te îmbraci, sã actionezi. Indivizii si grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile si circumstantele care nu se conformeazã regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul "poporului ales": 

Acest complex de superioritate nu apartine exclusiv evreilor. Este credinta cã "Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur si simplu, mai bun decât orice alt grup". Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoasterea faptului cã ai gãsit calea cea mai bunã pentru tine, adicã învãtãtorul spiritual sau comunitatea potrivitã tie!

10. Virusul mortal - "Am ajuns!": 

Aceastã boalã este terminalã, mortalã pentru evolutia noastrã spiritualã. Este vorba de credinta cã "am ajuns" la scopul final al cãii spirituale. Din momentul în care credem cã nu mai este nimic de atins, progresul spiritual si orice dezvoltare ulterioarã înceteazã.

În dobândirea discernãmântului pe calea spiritualã este important sã ne descoperim bolile ego-ului si autoînselãrii, al cãror morb îl avem cu totii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simtul umorului si sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntãm obstacolele de pe cale, pot interveni si clipe când cãdem în disperare si ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinta în disciplina pe care o urmãm. Totusi, trebuie sã ne pãstrãm credinta în noi însine si în ceilalti ca sã putem realiza ceva important pe lume.

Adaptare dupã " Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path"

Completãri

DISCERNÃMÂNTUL SPIRITUAL

Discernãmântul spiritual, numit în sanscritã viveka khyatir, se spune cã este "întelepciunea supremã" pe calea spiritualã. Discriminarea este un cuvânt care semnificã capacitatea de a distinge si a selecta ceea ce este adevãrat, superior, cel mai potrivit la un moment dat. Cei care au discernãmânt spiritual aplicã aceastã abilitate intuitivã în chestiunile spirituale si pot face alegeri inteligente, echilibrate, excelente în viatã. Cu cât avem mai mult discernãmânt, cu atât ne miscãm mai lejer printre meandrele pietii de consum spiritual si ne adâncim în viata spiritualã cu eficientã si întelepciune. Facem optiuni si actiuni minunate care îi ajutã pe ceilalti, într-un fel sau altul, si devenim parte din Forta de evolutie si vindecare sufleteascã care actioneazã pe Planetã.

MAESTRUL SPIRITUAL

Când ridici problema necesitãtii sau importantei guru-lui, 4 tipuri de reactii umane sunt constatate în practicã:

1) Opinia cã sursa spiritualitãtii vine din interior si cã nu avem nevoie de un învãtãtor exterior.
2) Cei care au deja un guru si care cred cã acesta este centrul universului, acestia se înroleazã cu toatã fiinta în misiunea maestrului lor.
3) Unii cred cã, în general, cu totii avem nevoie de un învãtãtor, care nu este neapãrat învãtãtorul lor.
4) Mai sunt cei care fie se întreabã dacã au nevoie de un guru, fie cautã unul, dar nu îl pot gãsi.

A tânji dupã ghidare spiritualã, a nu fi sigur cã ai gãsit ghidul potrivit pentru tine, a suferi când ai fost îndrumat gresit, toate acestea sunt mari teme în misticismul de pretutindeni si oricând. Usurinta accesãrii maestrilor spirituali în ziua de azi vine cu reversul medaliei: cum ne alegem un guru dintre mai multe oferte si cum ne dãm seama cã am gresit alegerea initialã? Privind din sens opus, ne putem întreba: oare eu sunt compatibil cu aceastã cale, sunt capabil sã mã devotez ei, nu cumva cer prea mult din partea maestrului, sunt dispus sã îi cedez lui responsabilitatea vietii mele ori mã simt mai responsabil ca înainte?

CALEA SPIRITUALÃ

Dupã multi ani de studiu, practicã si cercetare pe calea spiritualã, autoarea a învãtat cã nu existã un singur fel de credinte si practici care sã se potriveascã oricãrei fiinte umane. Chiar si când vorbim de cãi bine bãtãtorite si religii care si-au dovedit valabilitatea, de fapt, fiecare dintre noi merge pe cale în modul sãu unic si diferit. Fiecare om urmeazã o traiectorie singularã spre Spirit, Adevãr, Dumnezeu."

Adaptare dupã "When the Student Is Ready: The Perils and Rewards of Choosing a Spiritual Teacher"

(traducere si adaptare din limba englezã,
Rãzvan Petre, Brasov, 13 aprilie 2011)