Nenumărate călăuze nedorite şi necăutate ale vremurilor noastre ne cheamă:
„Haideţi pe drumul acesta! Asta-i singura cale bună!”
„Haideţi pe drumul acesta! Asta-i singura cale bună!”
Şi noi privim, şi la prima vedere ni se pare că aşa este.
„Ascultaţi, oameni şi popoare, calea ştiinţei este calea cea bună!” – strigă unii.
„Ascultaţi, oameni şi popoare, calea ştiinţei este calea cea bună!” – strigă unii.
Şi nouă ni se pare că aşa este.
Dar cine merge pe această cale până spre capăt pricepe că omul care o urmează este aidoma viermilor şi omizilor, maimuţelor şi microbilor, şi la sfârşit află moarte fără înviere, şi noapte fără zori.
Alţii strigă: „Ascultaţi, oameni şi popoare, calea culturii, aceasta este singura cale bună. Celelalte căi sunt căile sălbăticiei!”
Alţii strigă: „Ascultaţi, oameni şi popoare, calea culturii, aceasta este singura cale bună. Celelalte căi sunt căile sălbăticiei!”
Unii se păcălesc şi aleg acest număr, precum la ruleta din cazinou, dar la sfârşit sunt păcăliţi şi batjocoriţi, şi fug de pe calea aceasta. Altfel ar cădea în cursa nereuşitei şi morţii.
Cei de-ai treilea strigă: „Ascultaţi, oameni şi popoare! Calea deplinei egalităţi între oameni este singura cale bună.
Urmaţi-o, şi veţi fi fericiţi.”
Urmaţi-o, şi veţi fi fericiţi.”
Şi unora li se pare că într-adevăr aceasta ar fi calea dreptăţii şi adevărului.
Dar undeva pe drum înţeleg că cel care îi fura în vremea inegalităţii îi fură şi în calea egalităţii, şi atunci încearcă să se întoarcă şi să scape de nenorocire şi moarte.
Şi cei de-ai patrulea, şi ai cincilea, şi ai zecelea, şi ai o sutălea, şi ai miilea strigă, şi strigă, şi strigă.
Şi cei de-ai patrulea, şi ai cincilea, şi ai zecelea, şi ai o sutălea, şi ai miilea strigă, şi strigă, şi strigă.
Cu adevărat, viaţa omenească nu a semănat nicicând mai mult cu un iarmaroc plin de nenumăraţi amăgitori, ca în vremurile noastre. Se cuvine să fim cu multă luare aminte.
Rătăciţii se înfăţişează drept călăuze.
Amăgitorii se înfăţişează drept prieteni.
Incendiatorii se înfăţişează drept paznici ai casei.
Bogătanii se înfăţişează drept izbăvitori, desfrânaţii drept însoţitori, necredincioşii drept povăţuitori, pierzătorii de suflete drept sprijinitori.
Cu adevărat, nicicând de la Adam nu au fost mai multe călăuze mincinoase decât în veacul al douăzecilea.
Şi în toate veacurile, ca şi în acesta, este o singură cale bună şi o singură călăuză adevărată – Domnul Iisus Hristos, Messia, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul şi Răscumpărătorul oamenilor.
Fraţii mei, calea cea sfântă a Domnului nici nu e neumblată, nici nepietruită, nici nemarcată, ca să ne putem plânge că nu o vedem sau nu o cunoaştem.
Pe această cale au trecut sfinţii apostoli, sfinţii mucenici şi mărturisitori, sfinţii împăraţi Creştini şi patriarhi, sfinţii pusnici şi sihaştri, şi alte mii şi mii, milioane şi milioane.
Nu puteţi spune că nu ştiţi această cale.
Aceasta e cea mai cunoscută cale din istoria Creştinilor şi din istoria neamului vostru.
Pe calea sfântă, Dumnezeu blagosloveşte norodul Său sfânt.
Amin."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu