Înghițită fiind de propiu-mi subconștient, refuzând să înțeleg cuvântul scris de tine, am pornit frenetic în căutarea glasului tău.
Și ne-am auzit ecoul vocilor din depărtările acestui spațiu lumesc, dându-ni-se răgazul să ne legăm încă o dată, natura umană cu cea spirituală.
Draga mea prietenă, până-n zori am umblat printre amintirile tinereții noastre, uimită fiind de prospețimea cu care emoțiile se deschideau.
Ne-am aplecat și ne vom apleca împreună, urmând să ne înălțăm împreună...
Cu recunoștință și smerenie mulțumesc îngerilor noștrii păzitori că au făcut să ne strigăm chiar în prima noapte sfântă din cele douăsprezece ce urmează.
"Şi amintirea trăieşte în noi..."
(-art. Andrey Mashanov)
>:D<
RăspundețiȘtergere