CELE 12 NOPŢI MAGICE

"În continuarea Sărbătorii Adventului, care se termină în ziua de 24 Decembrie, şi are ca menire pregătirea noastră spiritual-sufletească, pentru a primi în noi taina mare a Sărbătorii Naşterii lui Iisus Nathanaelic, între 25 Decembrie şi 6 Ianuarie are loc o revărsare pe Pământ a luminii spirituale din cele 13 zile, respectiv 12 Nopţi Sfinte, a căror semnificaţie şi importanţă este destul de puţin cunoscută.
Grandioase evenimente cosmice stau în spatele acestor date calendaristice, care marchează perioada dintre cele douã evenimente: naşterea omului primordial în copilul Iisus din Nazaret şi coborârea în acest înveliş a Înaltei Fiinţe Solare a Cosmosului nostru, Fiul Divin, Christos. "şi este sarcina ştiinţei Spirituale orientată antroposofic, spune Rudolf Steiner, de a accentua din nou importanţa şi înţelegerea naşterii lui Christos, Fiul lui Dumnezeu. Căci noi trebuie pe lângă veneraţia pe care voim s-o păstrăm în sufletul nostru pentru sărbătoarea aniversării naşterii lui Iisus, să ne îndreptăm toată atenţia şi să dirijăm trăirile noastre interioare, spre cealaltă naştere, care are loc ca naştere în afara Pământului, prin botezul Ioaneic în Iordan - EPIFANIA.
În aceastã perioadă de 13 zile, de o intensă emanaţie spirituală, se creează totodată şi condiţii suprasensibile cu totul aparte pentru trezirea facultăţilor de amintire spirituală ale omului, legate de marile taine ale devenirii fiinţei umane, începând cu Omul primordial, omul Nathanaelic.
Ca imagine ni se revelează două polarităţi ale acestor evenimente suprasensibile, la fel de importante.
Prima are loc în sfera Pământului, când sufletul acestuia aduce cu sine ca o amintire, toate vieţuirile suprasensibile pe care le-a trăit în perioada lunilor de vară, ca imagini din înălţimile stelare. Pământul îşi aminteşte în modul cel mai viu cum în cursul verii, a trăit el însuşi în depărtările cosmice, în lumea astrelor şi a stelelor fixe. "şi dacă în cursul verii, Sufletul şi Spiritul Pământului au zăbovit în depărtările lumilor, în sânul Ierarhiilor Spirituale în timpul iernii, şi în mod special în timpul celor douăsprezece Nopţi Sfinte, cu ajutorul gândurilor - amintiri trezite, Pământul creează posibilitatea, chiar pentru forţele Ierarhiilor, să fie prezente în suprasensibil în sfera Pământului".
A doua imagine polară, are loc la începutul aprinderii Soarelui Spiritual în tenebrele nopţii hibernale. Ea se desfăşoară de această dată în imensitatea spaţiilor stelare, zodiacale. Admirând în nopţile senine de iarnă cerul cu puzderia lui de stele strălucitoare, ştim că acolo, în coloniile stelare ale înaltelor Ierarhii, se desfăşoară o activitate inimaginabilă încă pentru conştiinţa noastră obişnuită.
În aceste zile, măreţiei celor douăsprezece forţe zodiacale, a celor douăsprezece forţe sfinte ale Universului, care creează şi urzesc viitorul Pământului, li se asociază o sublimă emanţie Sărbătorească.
Aceste douăsprezece Nopţi Sfinte, ca cele douăsprezece forţe Universale ale Cosmosului, cum le numeşte Rudolf Steiner, se situează în ciclul anului una după alta (de exemplu în ianuarie, Capricorn - coordonat de Îngeri; februarie, Vărsător - coordonat de Arhangheli, etc) şi conduc desfăşurarea marilor evenimente din cursul unui an, pe Pământ şi totodatã în sferele planetare.
O dată pe an însă, în cele treisprezece zile, respectiv dousprezece Nopţi Sfinte, aceste forţe încep sã radieze, astfel încât fiecare din aceste zile şi nopţi devin prin conţinutul lor adânc spiritual, o reflectare a tuturor forţelor din Macrocosmos, a acestor sublime entităţi spirituale.
Ce înseamnă aceasta? Înseamnă că în fiecare din aceste zile şi nopţi, impregnaţi fiind în activitatea noastră meditativă de emanaţia de forţă spirituală a fiecărei zile şi nopţi în parte, făcând din ele o sărbătoare a sufletului nostru, ne putem apropia într-un mod cu totul deosebit de sferele cosmice, în care activează aceste Ierarhii. Din Macrocosmos, ele parcă se apropie de înţelegerea noastră imaginativă - intuitivă şi în aceste 12 Nopţi Sfinte are loc o deschidere a însăşi "Părţilor Cosmosului". Astfel în faţa omului, o dată în fiecare an, se pregăteşte posibilitatea de a arunca o privire meditativă, unică în genul său, în Cosmosul Ierarhiilor, în activitatea lor conducătoare faţă de Pământ. De aceea oamenilor care în epoca actuală sunt impregnaţi de cunoaşterea spiritual-ştiinţifică şi aspiră la o adevărată trăire interioară a Nopţilor Sfinte, le va fi posibil să se simtă graţie emanaţiei forţelor acestor Ierarhii şi a forţelor ce acţionează în gândirea-amintire a Pământului, o apropiere mult mai directă decât în orice epocă-perioada a anului,de sfera activităţii lor suprasensibile.
În acest scop însă trebuie să folosim cel mai mult din facultăţile noastre interioare, amintirea spirituală.Ca urmare a acestei concentrări şi exersări, amintirile noastre karmice se trezesc parcă la viaţă. Ea începe cel mai intens tocmai în prima din Zilele Sfinte, în ziua de Crăciun, ca o sărbătoare a Misteriului amintirilor.
Putem intui în noi atitudinea din trecut, cu urmări actuale, strădanii spirituale, cu moştenirea unor facultăţi, predispoziţii karmice, cu idealuri de viitor...
Amintirea este apanajul Eului. Eul imprimă în Cosmos amintirea şi se uneşte cu Eterul Universal, putând astfel deveni un "obiect de lucru" al Zeilor... Exercită amintire spirituală - sunt cuvintele cu care începe Meditaţia Pietrei Fundamentale.
De aceea depinde foarte mult ce fel de amintiri obişnuim să imprimăm prin fiinţa noastră în eter. Sunt amintiri de natură Luciferică, de natură Ahrimanică, unele legate numai de activitatea cotidiană materialistă şi pe care adesea le reluăm, le disecăm cu multă plăcere? În aceste amintiri predomină dorinţa după senzaţional, din presă sau TV? Sau sunt amintiri creative, îmbibate de idealuri altruiste în faţa măreţiei creaţiei Divine?
Noi putem trimite în Eterul Cosmic reprezentări-amintiri cu caracter distructiv sau creativ. Aceste gânduri sau fapte create azi, ieri sau de mai mulţi ani, sunt forţele amintirii care acţionează semnificativ în ambianţa curată, imaculată a zeilor, care se străduiesc să zidească viitorul nealterat al fiinţelor omeneşti şi al istoriei devenirii umane, în ansamblul ei.
De aici rezultă importanţa deosebită pe care o are reluarea retrospectivă, în fiecare seară, a evenimentelor prin care am trecut, a gândurilor noastre, având astfel posibilitatea să corectăm imagini haotice şi distructive, care activează ca fiinţe vii în lumea zeilor, a arhetipurilor. Ele au o mare importanţă nu numai în structura karmei personale, ci şi a karmei de grup, a poporului în care trăim, şi a Karmei Universale.
Pentru a exersa această amintire Spirituală, în cursul celor 13 zile, respectiv a Nopţilor Sfinte, R. Steiner ne-a lăsat o minunată meditaţie intitulatã "Meditaţia Ioaneică", din care redăm mai jos strofa a treia.
Pentru corelarea ei cu cele 12 Nopţi Sfinte, se indică prelucrarea acestei strofe care conţine 12 versuri, câte un vers pentru fiecare din cele 12 Nopţi Sfinte.
În continuare, pentru fiecare strofă corespunzătoare unei Nopţi Sfinte, se vor prezenta unele consideraţiuni meditative. Ele nu sunt însă limitative, căci însăşi complexitatea şi măreţia acestor evenimente cosmice, pot crea noi şi noi imagini. Astfel fiecare fiinţă care aspiră spre dezvoltare spirituală, poate lega şi alte reprezentări şi imagini retrospective noi de fiecare strofă în parte.

MEDITATIA IOANEICĂ de Rudolf Steiner.

Strofa a III-a

1. În început trãieşte EA (amintirea),
2. Şi amintirea trăieşte în continuare,
3. Şi dumnezeiască este amintirea
4. Şi amintirea este viaţă,
5. Şi aceastã viaţă este Eul omului,
6. Care izvorăşte din om însuşi,
7. Nu el singur, Christos în el.
8. Când el îşi aminteşte de viaţa dumnezeiască,
9. În amintirea lui este Christos,
10. Şi drept viaţă iradiantă de amintire
11. Va lumina Christos,
12. În fiecare întuneric direct din prezent
.

Prima Noapte Sfântă

"În început trăieşte EA (amintirea)".
Apostolul Luca, în Evanghelia care îi poartă numele, când începe prezentarea genealogiei lui Iisus, ajunge până la origine, la Adam, tocmai pentru a ne trezi amintirea spirituală în timpurile când încă în fiecare din noi trăia acel suflet imaculat, pur, Nathanaelic.
Spre deosebire de Eul Superior din noi, care planează deasupra noastră şi doar începe a ne pătrunde, fiind încă sub protecţia îngerului păzitor, amintirea ne duce spre naşterea Eului inferior, în noi. Acest Eu se evidenţiază prin însăşi vieţuirile noastre cotidiene, din întruparea prezentă sau a celor din trecut, care însă trebuiesc transformate de fiecare din noi. Şi cât de mult avem de transformat fiecare din noi !
Prin exersarea acestor amintiri retrospective, putem retrăi viaţa noastră întreagă, dar insistând asupra anilor copilăriei nevinovate, putem ajunge la vârsta de 3 ani. Să depănăm tot ce ne putem aminti până atunci! Sub trei ani, nu ne mai putem aduce aminte de prea multe lucruri, deoarece în jurul acestei vârste, coboară mai adânc Eul inferior, identificându-se tot mai mult cu fizicul nostru şi deci, implicit, cu vieţuirile noastre senzoriale.
Putem în continuare să căutăm Eul nostru superior exersând amintirea imaginativă-intuitivă, încercând să străbatem până în timpurile încarnărilor noastre precedente, încercând a vieţui vremurile primordiale, însuşi sufletul imaculat al lui Adam, înainte de a fi pătruns de tentaţia luciferică, de păcatul strămoşesc.
Prin străduinţa depusă şi exersarea acestor amintiri, folosind cunoştinţele noastre din domeniul Ştiinţei Spirituale, se naşte în noi Antropo-Sofia, fiinţa înţelepciunii lui Dumnezeu, pe care noi în perioada a patra Postatlanteană am vieţuit-o ca pe o fiinţă reală: Isis-Sofia cu pruncul în braţe. Căci Rudolf Steiner spune: "Ceea ce noi asimilăm prin Antropo-Sofie este de fapt entitatea Sofiei, ca un Microcosmos al Macrocosmosului".
Şi această amintire ne readuce din timpuri ancestrale, pentru a vieţui în imaginea Crăciunului, pe sublima Marie cu pruncul Nathanaelic imaculat în braţe. Cum conştientizăm profunzimea calităţilor spirituale care stau în spatele acestor Sărbători, depinde de fiecare din noi în parte.

A doua Noapte Sfântă

"Şi amintirea trăieşte în noi..."
Trăieşte, prin Eul superior din noi, vieţuind meditativ semnificaţia amintirii cosmice. Vom îndrepta privirea noastrã imaginativă asupra forţelor spirituale care au venit şi vin în continuare spre Pământ în zilele de Crăciun. Să ne amintim de Ierarhiile Spirituale care au fost prezente la naşterea pruncului Isus: Îngerii, Arhanghelii, Arhaii, care coboară pe rand forţele Zodiacale ale Vărsătorului, Capricornului şi Săgetătorului pe Pământ. Ele sunt deschise într-un mod cu totul aparte pentru gândurile noastre, pentru veneraţia noastră, pentru încercarea unui dialog cu Ele. De aceea este bine să evocăm cu ocazia acestei sărbători nu numai pe Moş Crăciun ci şi pe Îngeri şi alte Ierarhii care sunt prezente la această Sărbătoare, meditând asupra referirilor din Noul Testament la acest măreţ eveniment.
Cu multă recunoştinţă şi plini de smerenie ne vom aminti de rolul pe care îl are Îngerul nostru păzitor, cum ne conduce din încarnare în încarnare; la fel şi de rolul Arhanghelilor şi al Arhailor în evoluţia omului pe Pământ.
Cu acest prilej ne vom putea aminti de cele spuse de Rudolf Steiner în lucrările sale privind evoluţia omului şi a Pământului.

A treia Noapte Sfântă

"Şi Dumnezeu este amintirea..."

Vom medita îndelung la partea I din "Piatra Fundamentală", dată de R. Steiner în 25 Decembrie 1923, la Congresul de Crăciun:
"Exercită amintire spirituală în adâncuri sufleteşti...unde Eul propriu în Eul lui Dumnezeu fiinţează. Şi tu vei trăi cu adevărat în a omului cosmică fiinţă..."
Ne vom aminti totodată de principiul Tată, de Dumnezeu Tatăl, creatorul Omului şi de întreita Dumnezeire (Tatãl, Fiul şi Duhul Sfânt)... "căci din Dumnezeu fiinţează omenirea".
În acest sens, este bine să ajungem cu amintirea până la timpurile când s-a creat primul germene al fiinţei omeneşti, pe Saturn, prin sacrificiul celor mai înalte Ierarhii: Serafimii, Heruvimii şi Tronurile, îndeplinind planurile Divinităţii.
Rudolf Steiner arată că "aceste entităţi (care au trecut deja printr-o evoluţie solară şi s-au înălţat până la măreţul sacrificiu cosmic) au ajuns astfel până în imediata apropiere a Divinităţii celei mai înalte de care se poate vorbi, Sfânta Treime. Deasupra Serafimilor se află deci această Divinitate sublimă, această întreită Dumnezeire..." Mai departe spune: "... Primele entităţi care înconjoară, ca să zicem aşa, însăşi Divinitatea, cele care, după frumoasa expresie folosită în creştinismul esoteric se bucură nemijlocit de vederea lui Dumnezeu, sunt Serafimii, Heruvimii şi Tronurile..."
Ceea ce caută să mai scoată în evidenţă Rudolf Steiner este faptul că această amintire, la început reprezenta doar o forţă, o forţă din domeniul suprasensibilului. Pe măsura dezvoltării fiinţei umane, prin asimilarea ştiinţei Spirituale, el va fi înzestrat treptat şi cu forţele imaginativ-intuitive şi inspirative din domeniul suprasensibilului. Este normal ca să se dezvolte primind noi însuşiri spirituale: devine Dumnezeiască!
"În început era forţa amintirii.
Forţa amintirii (trebuie) să devină dumnezeiască
Şi dumnezeiască să devină Forţa amintirii"
(din strofa a IV-a a Meditaţiei Ioaneice)
Această forţă a amintirii devenind dumnezeiască, va fi înzestrată cu puteri deosebite, neîntâlnite în conştiinţa omului obişnuit, în actuala facultate a amintirii.
Printre aceste facultăţi va fi şi clarvederea în domeniul suprasensibilului în sfera înaltelor Ierarhii, forţe care păreau de necrezut încă până nu demult gândirii materialiste. Materialiştii l-au pus însă în evidenţă prin cercetările parapsihologice.

A patra Noapte Sfântă

"Şi amintirea este viaţa..."
Amintirea sufletului Nathanaelic impregnată în corpul eteric al cosmosului este ceva Viu, este însăşi VIAŢA. Noi eram VIAŢA pură atunci când încă nu eram "modelaţi" după faptele noastre karmice. Activitatea gânditoare întreţesută cu necesităţile fizicului nostru, caută din întrupare în întrupare, să dezvolte Eul liber şi totodată să purifice fiinţa noastră de urmările activităţii luciferice şi ahrimanice prin trăirile karmice. Atunci noi făceam parte încă din forţa originală (VIAŢA), care ne-a introdus apoi în circuitul evoluţiei şi ne-a dat treptat puterea de a deveni un Eu liber, Eul capabil să-şi aminteascã din liberă voinţă...
Pomul Vieţii din Grădina Raiului este de fapt Corpul Eteric nepătat al lui Adam. A trebuit ca omul să se despartă de Pomul Vieţii, la Căderea în păcat, ca urmare a faptului că acest corp Eteric a fost pătruns de senzualitate, dorinţe, pofte, odată cu apariţia vieţii bisexuate. Omul, despărţindu-se de Pomul Vieţii, de permanenţa sa în Sânul Spiritualităţii, a purces pe drumul morţii fizice.
A primit în schimb posibilitatea de a dobândi Libertatea. Dar VIAŢA pătrunde din nou în om, o dată cu deschiderea sa spre spiritualitate şi acum se pot dezvolta forţele amintirii.
"Exercită amintire spirituală... Căci stăpâneşte Spiritul Tată al înălţimilor.În adâncurile lumilor existente zămislind".
Este amintirea ce se naşte în noi în legătură cu forţele creatoare de viaţă, forţele Tatălui.

A cincea Noapte Sfântã

"Şi această viaţă este Eul omului..."
Ne amintim că adevărata viaţă a fiinţei umane, spre care îndreaptă toate încercările Karmice, este viaţa în Eul Superior. Prin supremaţia sa în fiinţa noastră, putem dobândi sinea spirituală.
Este VIAŢA care intră din nou în Eul omului, în spiritualitate, căci treapta de OM o vom cuceri din nou, când vom putea primi de la Îngerul Păzitor, Eul nostru Superior, spre care tindem neîncetat prin conştientizarea spiritualităţii din noi şi din întregul Univers. El încă trebuie însă ferit de Eul obişnuit.
În noi există Eul obişnuit (inferior), Eul luciferic şi Eul ahrimanic, acţionând în sfera subconştientului. Prin strădania noastră de zi cu zi, de a surprinde tendinţele de manifestare ale Eului inferior, ca urmare a presiunilor exercitate de forţele luciferice şi ahrimanice, prin obstacolele şi tentaţiile la care suntem supuşi, facem loc "vieţii" în noi, a pătrunderii Eului superior în fiinţa noastră.
Nu întâmplător Rudolf Steiner în rugăciunea pentru cei morţi, în partea a III-a spune prin vorbele răposaţilor:
Tot ce se naşte în Eu, Trebuie să devină astfel încât, Să se zămislească din Amintirea transformată de Christos
transformată de Dumnezeu. În ea trebuie să fie viaţă.
Deci "VIAŢA" Eului este amintirea, care va fi desfăşurată în faţa sa, ca o panoramă vie şi din care, prin inteligenţa sa proprie, va putea liber să preia impulsurile necesare să purceadă mai departe pe calea desăvârşirii sale spirituale, prin dezvoltarea Eului superior.
Să căutăm a ne aminti în această Noapte Sfântă de esenţa Eului superior, lăsându-l să acţioneze până în adâncurile subconştientului nostru.

A şasea Noapte Sfântă

"VIAŢA care izvorăşte din omul însuşi...
Eul superior este izvorul VIEŢII spirituale din om. În Eul nostru inferior pătrunde însă tot mai mult Eul superior, transformându-l. Cum? Prin voinţa liberă a Eului devenit liber şi stăpân pe gândurile şi faptele sale. Izvorul este în mâna omului şi VIAŢA izvorăşte din însuşi omul spiritual în devenire, fiinţa celei de-a zecea Ierarhii! Să ne aducem aminte mereu de această mare taină!
Un bun exerciţiu meditativ poate fi identificarea în noi, prin amintirea retrospectivă a acţiunii Eului inferior. Să aruncăm o lumină izvorâtă din tainicele Nopţi Sfinte asupra faptelor noastre. De exemplu:
- Ce rost a avut frământarea noastră, frica sau mânia nestăpânite?
- De ce vreau să fiu numai eu în faţă, numai pentru mine şi ai mei?
Egoismul şi orgoliul iluminate şi celelalte amprente ale Eului inferior, pălesc sub privirea blândă, dar mustrătoare a Îngerului păzitor, atunci când le conştientizăm.
Să ne aducem aminte de clipele noastre de remuşcări, de milă sau compasiune, de faptele noastre altruiste şi momentele de dăruire sufletească. Atunci am acţionat în consens cu Eul nostru superior, am fost în EL. Şi VIAŢA va izvorî mai uşor în fiecare din noi. Să ne aducem mereu aminte că noi suntem stăpânii "izvorului".

A şaptea Noapte Sfântă

"Nu el singur, Christos în el..."
Christos este călăuzitorul care pătrunde în fiecare dintre noi, cu fiinţa Sa plină de lumină, iubire ocrotitoare făcându-ne să nu ne simţim singuri. Meditând la prezenţa lui Christos în noi, la prezenţa Sa reală, în toată ambianţa noastră, ni se dezvoltă acea stare sufletească de fericire, împăcare şi siguranţă prin care, în a şaptea Noapte Sfântă, ajungem să vieţuim prin amintire viaţa desfăşurată pe Pământ, de Iisus, fiinţa pământească şi de Christos, Fiul lui Dumnezeu, cu marea taină a sacrificiului de pe Golgota. "Nu Eu, ci Christos în mine..." Nu Eu singur, ci Christos mereu cu mine. Începând de la sacrificiul de pe Golgota şi până în vremurile actuale, Christos a fost mereu alături de noi. Acum însă, când Christos îşi face apariţia din nou în Eteric, putem trăi prezenţa sa şi mai vie în noi, până la a simţi aievea fiinţa Sa plină de iubire ocrotitoare mereu alături de noi; putem simţi că avem lângă noi o mare forţă Dumnezeiască călăuzitoare, care ne ajută în strădaniile noastre de înălţare. El nu ne părăseşte nici ziua, nici noaptea. Căci El ne conduce în fiecare noapte şi cu atât mai mult în această noapte, aşa cum arată Rudolf Steiner:
"Într-adevăr, după ce am trecut în timpul somnului prin experienţa resorbţiei noastre în nebuloasa universală şi ajungem în sfera a doua (omul se vieţuieşte pe sine înăuntrul tuturor celor douăsprezece semne zodiacale), ne aflăm subit în faţa unei lumi extraordinar de complexe, copleşitoare, în care însuşi Christos ne întâmpină ca Soare Spiritual şi devine conducătorul nostru, aşa încât urzeala încurcată a sferelor divine a stelelor fixe, se preschimbă pentru noi într-o emanaţie (înţelegere) armonioasă, cu condiţia ca în timpul veghei, omul să-L primeascã în sufletul său pe Christos, să-şi formeze gânduri despre viaţa şi fiinţa lui Christos..." Mai departe Rudolf Steiner spune: "Christos apare drept păstor care ne conduce de la Berbec prin Taur la Gemeni, şi explică omului în decursul somnului structura şi misterele Cosmosului, aşa încât omul primeşte iarăşi putere pentru viaţa lui din ziua urmatoare!"
Emanaţia sa este cu atât mai puternică cu cât noi Îl chemăm, Îi solicităm ajutorul spunând: "O, vino Doamne Christoase, vino, vino în fiinţa mea care te cheamă, căci eu doresc atât de mult ca Tu să sălăşluieşti în mine, să cobori în Eul meu superior, să simt iubirea Ta şi să nu mai rămân singur cu Eul meu inferior".
Se poate trezi atunci în noi o amintire puternică spirituală despre multe aspecte uitate ale vieţilor trecute, ale unor mari mistere pe care le-am vieţuit odată şi odată, sau chiar prin care trecem acum, dar nu avem încă pregãtirea necesară pentru a le înţelege. şi când este chemat, Christos se apropie şi mai mult de înţelegerea noastră, de sufletul nostru. Putem apela şi la meditaţia "În fiecare zi după cea care precede", din Aforismele zilelor.

A opta Noapte Sfântă

"Când El îşi aminteşte de viaţa dumnezeiască..."
Ne întoarcem cu gândul la vremuri străvechi, înainte de naşterea Eului nostru superior, la amintirea Tatălui Dumnezeiesc, când făceam parte ca un întreg din creaturile sale, când Dumnezeirea lucra la alcătuirea corporalităţii noastre încă neterminate. "Când Eul propriu în Eul lui Dumnezeu fiinţeazã".
În tot acest timp înaltele Ierarhii lucrau şi la făurirea viitoarelor noastre mădulare spirituale, la transformarea fiinţei noastre, capabilă să primească în ea în viitor Sinea Spirituală, apoi Spiritul Vieţii şi în fine pe Omul Spirit. Meditaţiile referitoare la esenţa temporală a Ierarhiilor, ne luminează drumul spre ele.
Tu, care umpleai spaţiul fără sfârşit, când din mădularele trupului meu, nici unul încă nu era prezent. Tu erai.
Se poate trece apoi, meditând la celelalte Ierarhii şi putem pătrunde mai bine în tainele Misterului Septimadei, în cele şapte aforisme din zilele săptămânii.

A noua Noapte Sfântă

"În amintirea lui este Christos..."
Dacă ne întoarcem la anii copilăriei, până la vârsta de trei ani, copilul este încă impregnat de aura lui Christos, are încă vieţuirea forţelor Christice în el. Este important să ne concentrăm asupra vieţuirii în noi, a acestei naturi curate a copilului, purtând încă puternic impregnate în el forţele Christice, forţele imaculate ale copilului Nathanaelic.
Christos a fost prezent în noi, în vieţile noastre trecute. El ne-a dat impulsuri, ne-a călăuzit. Amintindu-ne de toate acestea, putem înţelege de ce acum, în această încarnare, avem sădită în noi această predispozitie de deschidere faţă de marile taine ale Cosmosului, de ce aspirăm atât de mult spre cunoaşterea spirituală, de ce ne putem apropia mai uşor cu înţelegere, de multiplele aspecte şi urmări(efecte/posibilitati) ale Misterului de pe Golgota, asupra fiintelor/umane.
Să încercăm să ne amintim de El, cum L-am primit în sufletele noastre, în vieţuirile noastre din secolele trecute, şi atunci vom înţelege de ce unii dintre noi doresc să dezvolte cunoaşterea Christică în cadrul Stiinţei Spirituale.Căci toate faptele se leagã între ele..."În Christos moartea a devenit VIAŢA..." A muri cu credinţa în Christos, înseamnă a duce lumină în lumea Spirituală! Acolo reîntâlneşti pe Christos şi tot El îţi lumineazã drumul, te însoţeşte, te ajută să mergi înainte. Iar într-o noua reîncarnare, poţi să-ţi aminteşti mai uşor de fiinţa Sa, să poţi primi apoi viaţa Spirituală în noua existenţă, şi să-L primeşti în tine, de acum însă pe deplin conştient...

A zecea şi a unsprezecea Noapte Sfântă

"Şi drept viaţă iradiantă de amintire va lumina Christos..."
În timpurile precreştine, oamenii contau pe ajutorul puterilor spirituale, privind mereu în sus către forţele divine. În Misterii, Christos era căutat în Soarele Spiritual. Apoi, după Misterul de pe Golgotha, prin forţa Eului superior, se caută tot mai mult acest sprijin pe Pământ. El este o nouă forţă strălucitoare care luminează viitorul omenirii. Să ne amintim unde trăia această forţă:
În primele timpuri, ea trăia în sentiment şi doar o mică parte a oamenilor putea să o pătrundă cu gândirea. Acest sentiment avea puterea Christică de a transforma întreaga viaţă a omului şi a fost suficient pentru omenire aproape două mii de ani, ca o nouă sursă de impuls pentru transformarea vieţii.
Astăzi, această forţă a sentimentului nu mai este suficientă datorită atacului ahrimanic care s-a produs. Forþele luciferice şi ahrimanice au introdus în gândirea omului materialismul şi au ridicat un fel de zid în faţa sentimentului.
Ea poate fi însă depăşită ca urmare a noii etape de evoluţie în care am intrat, având posibilitatea de a conştientiza viaţa interioară, unind-o şi iluminând-o cu forţele eterice Christice, care radiază în fiecare fiinţa umană. Dar omul este liber şi să nu o accepte, iar forţele negative caută prin toate mijloacele exterioare şi interioare, să-l amăgească pe om, să-l îndepărteze de la această cale de cunoaştere suprasensibilă, de această iluminare. Christos este însă prezent deja în eter şi, ca urmare, în fiecare om, în fiecare respiraţie, în fiecare mişcare. Omul poate însă să nu-L accepte nici de astă dată. "În Christos moartea devine Viaţă..." Aceasta exprimă marele mister al renaşterii spirituale actuale. Cunoaşterea spirituală este însă tripartită: ea poate fi luminată de gândurile cosmice, prin transformarea vieţii interioare şi prin căutarea Sinei proprii. Asupra acestora merită să medităm!

A douăsprezecea Noapte Sfântă

"(Va lumina Christos), în fiecare întuneric direct din prezent..."

După cea de-a douăsprezecea Noapte Sfântă, Christos poate să se nască în toate sufletele care Îl cheamă. El acţionează aidoma imaginilor din Sfânta Scriptură, unde goneşte din templu animalele, ceea ce simbolizează acţiunea Sa de a scoate astralitatea animalică luciferică din oameni: El goneşte pe Lucifer din templul nostru spiritual. De asemenea, Christos răstoarnă tejghelele cu bani ale zarafilor şi îi goneşte şi pe aceştia din Templu. Aceasta simbolizează gonirea lui Ahriman din conştiinţa şi gândirea noastră materialistă. Totodatã Christos este acela care mai ales azi poate pune sfârşit întunericului nopţii din sufletele noastre, aşa cum rezultă şi din ultima strofă a Meditaţiei Pietrei Fundamentale:

"La răspântia de vremi,
Lumina Spiritului Lumilor a intrat
În curentul existenţei pământeşti
Întunericul nopţii
A luat sfârşit
Lumină clară de zi
Radiază în sufletele omeneşti..."

La cei în care a pătruns această lumină, care aspiră în continuare la iluminarea întregii lor fiinţe, se naşte totodată dorinţa de transformare şi de dăruire pentru alţii şi prin întemeierea unei noi comunităţi, bazate pe cunoştinţele date de ştiinţa Spirituală, exprimate şi prin ultimele versuri ale Meditaţiei Pietrei Fundamentale: 

"Dumnezeiască Lumină.
Christos – Soare
Încălzeşte inimile noastre;
Iluminează capetele noastre;
Ca să se facă bine
Ceea ce noi
Din inimi întemeiem
Ceea ce noi
Din frunţile noastre
Cu scop deplin vrem să înfăptuim..."

Dar Christos este alături şi de micile noastre necazuri, pe care noi oamenii le vedem mari. Unele din ele le provocăm noi înşine, ajungând uneori chiar la întunecarea totală a sufletului nostru. Nu rare sunt cazurile în care, fără să mai sperăm la nici o ieşire din întunericul sau necazul în care ne aflăm, încrederea noastră puternică şi ruga fierbinte pe care o îndreptăm spre Christos, ne scoate din impasul fără speranţă. Însuşi Christos doreşte să apelăm la ajutorul Său."

Serghei Prokofieff