Hristos Se naște!

Predică la Nașterea Domnului a Sfântului Nicolae Velimirovici în urmă cu o sută de ani

"Hristos Se naște!

Dragi frați, vă salut cu această îndătinată salutare a nădejdii și mângâierii: Hristos Se naște!


S-a născut printre ciobani, ca să-i înalțe pe ciobani până la Îngeri.
S-a născut în staul, printre oi și boi, să arate prețuire animalelor, făpturilor frumoase și blânde ale lui Dumnezeu.
S-a născut Sărac, să arate că lui Dumnezeu Îi sunt mai apropiați săracii cei drepți, decât bogații cei nedrepți.
S-a născut Muncitor, tâmplar, să sfințească munca ca datorie și bucurie tuturor oamenilor de pe pământ.
S-a născut Învățător, să învețe pe oameni unirea cu Dumnezeu și dragostea între frați.
S-a născut Mântuitor, să izbăvească pe oameni de păcat, de blestem și moarte.
S-a născut Dătător de Lege, aducă lumii cea de pe urmă Lege a lui Dumnezeu, legea Duhului, Adevărului și Dragostei.
S-a născut Proroc, văzător de taine, care vede sufletul și rostul tuturor lucrurilor și întâmplărilor, să arate oamenilor ce se va întâmpla până la sfârșitul istoriei.
S-a născut Arhipăstor, să Se aducă pe Sine jertfă lui Dumnezeu pentru păcatele oamenilor.
S-a născut Împărat, să stăpânească asupra sufletelor oamenilor și să scoată din iad în Rai pe cei care recunosc Împărăția și Stăpânirea Sa.

Fraților, S-a născut Dumnezeu în chip omenesc, a rupt perdeaua între cer și pământ și a adus Pământului pace și bunăvoire.

De la Nașterea Mântuitorului nostru până astăzi, pacea și bunăvoirea sunt legate de Numele lui Hristos și nimeni nu poate avea pace neavându-L pe Hristos, precum nimeni nu poate avea bunăvoire neavându-L pe Hristos. Pacea vine de la cunoașterea apropierii de Dumnezeu, iar bunăvoirea față de oameni vine de la cunoașterea înrudirii între oameni prin paternitatea lui Dumnezeu. De aceea și apropierea de Dumnezeu și paternitatea lui Dumnezeu s-au arătat până la desăvârșire în Iisus Hristos. Așadar, Iisus Hristos este dovada apropierii lui Dumnezeu și paternității lui Dumnezeu față de toate făpturile din Cosmos. După însăși mărturia lui Hristos, prin El Dumnezeu Tatăl a vorbit și a lucrat. Trăind în această unire deplină cu Dumnezeu, Hristos a simțit în El o pace nemăsurat de adâncă și o bunăvoire nemăsurat de întinsă, iar dorind oamenilor fericirea El le spunea: Fiți una cu Mine, precum Eu sunt una cu Tatăl, căci în această unire cu Tatăl, Hristos a simțit fericire, pace, putere și nemurire, și a năzuit ca această simțire a Sa, a fericirii, păcii, puterii și nemuririi, să o transmită și tuturor oamenilor, ca în acest chip să-i facă pe toți oamenii dumnezeu-oameni, precum El a fost Dumnezeu-Om, și astfel să plămădească Împărăția lui Dumnezeu, împărăția dumnezeilor pe Pământ și împărăția păcii și bunăvoirii, în care boii și mieii împart așternutul cu fiii lui Dumnezeu, iar ciobanii și Îngerii cântă ca dintr-o gură Slavă lui Dumnezeu.

Însă mai lesne este să faci din pietre oameni, decât să faci din oameni dumnezei. Hristos nu S-a înșelat în această privință. El a înainte văzut și a prorocit ceea ce s-a și întâmplat. Lui, Care a adus oamenilor cel mai mare bine, oamenii i-au declarat război de la bun început. Și în acest război împotriva lui Hristos, împotriva lui Dumnezeu, omenirea se zbate de 19 veacuri. Partea cea mai zbuciumată și cea mai tragică a istoriei omenești de la începutul lumii este partea de la Hristos până în zilele noastre. Cu Hristos tocmai s-a și născut tragedia în lume. Înainte de El a existat durerea seacă și fără leac a oamenilor, însă nu și tragedia, căci tragedia cere lămurire. De aici, Nașterea lui Hristos este nașterea tragediei și 19 veacuri ale creștinătății înfățișează 19 scene înfricoșate a adevăratei tragedii omenești. Cu venirea Sa, Hristos nu a micșorat durerea omenirii, ci a mărit-o. Prin trezirea omenirii El a mărit durerea omenirii, căci cu adevărat mai puțin simt durerea cei care dorm pe spini decât cei care stau treji pe spini. Oare Hristos n-a făcut mai rău prin venirea Sa? Socotiți și singuri dacă este mai bine să lași pe cineva să doarmă în buruieni și spini sau a-l trezi ca să urle de durere și să încerce să se izbăvească.

Hristos a pricinuit cea mai mare alarmă în istoria omenirii: a sunat în goarnă răscoala și răscoala a venit, însă cu ea și nedumerirea. Fiarele cu bucurie îl privesc pe păzitorul lor câtă vreme acesta stă deasupra gropii lor și le aruncă mâncare, însă îndată ce păzitorul ar coborî în groapă ca din mâna sa să dea mâncare fiarelor, acestea ar uita de mâncarea adusă și ar sări pe păzitor ca să-l sfâșie. Din nefericire, asemenea s-a întâmplat și cu oamenii. Oamenilor le este pe plac ca Dumnezeu să le facă bine din depărtare, însă nu-L îndură în apropiere, iar când Dumnezeu S-a arătat în Iisus Hristos cu mâinile pline de daruri cerești, oamenii au sărit la El și L-au sfâșiat. Însă Dumnezeu nu este la fel ca păzitorul fiarelor. Și sfâșiat, Dumnezeu nu este sfâșiat; și răstignit El trăiește; și umilit El Se ridică în înălțimi; și lepădat El biruie.

Așa este și cu Hristos. Oamenii nedumeriți, simțind suflarea lui Dumnezeu aproape de ei, au sărit pe Fiul lui Dumnezeu, L-au scuipat, L-au zgâriat, L-au răstignit. El, Dumnezeu, pe Acest Hristos L-a înviat și L-a făcut Cârmuitorul împărăției duhovnicești și Judecătorul oamenilor de la începutul până la sfârșitul vremii.

Și acum Hristos pășește ca Mare Voievod al oștii duhovnicești, înconjurat de Îngeri și Sfinți, încoronat de Slavă și Biruință, pășește și întinde mâna mântuirii celor care dansează pe spini și în durerea lor Îl hulesc pe Dumnezeu. El încă mereu le dă pâinea celor care aruncă cu pietre în El și le dă pește celor ce îi trimit șarpe. Biruința Lui este întărită prin răbdarea Sa dumnezeiască. El nu Se luptă cu potrivnicii Săi, precum doctorul nu se ia la harță cu bolnavii din spital, ci îi vindecă cu răbdare și fără patimă. Ferice de cei care își deschid rănile în fața lui Hristos și se lasă a fi lecuiți!

Mulți dintre voi, fraților, sunteți întristați, însă tristețea este boala celor care nu cred că moartea nu este abator, ci poartă care duce în altă viață. Chemați-L pe Hristos, și El vă va vindeca de această boală.

Alții sunt prea încărcați de griji pentru cele trebuincioase familiei lor. Și prea încărcarea cu griji este boală pe care Hristos o lecuiește. Chemați-L în rugăciune cu încredere, și El vă va lecui și veseli, căci vă va zice că grija voastră o duce unul care este mai puternic și mai bogat decât voi.

Alții sunt necăjiți de nedreptatea pe care oamenii le-o pricinuiesc din răutate și neînțelegere, iar acest necaz este boală pe care Hristos o lecuiește, El, Căruia i se face încă cea mai mare nedreptate.

Alții sunt deznădăjduiți pentru că nu pot găsi rostul vieții lor. Cu adevărat, deznădejdea lor este o boală grea pentru care nu se află lecuitori printre oameni. Fie ca aceștia să îngenuncheze în fața lui Hristos și să tragă cu urechea ce leac le va prescrie El. Iar El, de bună seamă, îi va chema să Îi urmeze și să se înroleze în oastea Lui, care mărșăluiește prin viața plină de spini spre Împărăția Cerească.

Frați și surori, Hristos se naște!

Datorită lui Hristos Pământul nostru a primit un preț îndoit printre stele. Datorită lui Hristos, dreptatea a ajuns scumpă ca grâul, iar nedreptatea ieftină ca pleava. Datorită lui Hristos Cerul s-a deschis către Pământ, încât Îngerii se apropie de el și ascultă suspinele și rugăciunile noastre. Datorită lui Hristos neamul omenesc a dobândit o vrednicie pe care n-a avut-o fără El și pe care nu o au omizile din iarbă și nici viermii din țarină.

Unii dintre ei, care sunt părtași potrivnicilor lui Hristos, vă vor spune că și ei sunt în stare să pronunțe aceleași cuvinte mărețe pe care și Hristos le-a rostit. Și ei pronunță repede și ușor cuvintele: adevăr, dreptate, libertate, frăție, copac, piatră, varză, însă deosebirea este mare; este deosebire când aceste cuvinte sunt rostite de Hristos și atunci când sunt rostite de antihriști:

Când antihristul rostește cuvântul adevăr, îi vedeți minciuna în ochi, însă când Hristos rostește „adevăr” – toate lucrurile freamătă de bucurie, precum cineva freamătă când un bun prieten îl strigă pe nume.

Când antihristul rostește cuvântul dreptate, voi îndată simțiți că în spatele dreptății el se gândește doar la folosul personal spre paguba multora și multora. Când Hristos rostește „dreptate”, iadul se prăbușește de groază, iar toți drepții de pe Pământ și din Cer se simt răsplătiți pentru strădaniile lor.

Când antihristul rostește cuvântul libertate, voi vedeți că din rostirea mustind a ură, el se gândește la înlănțuirea tuturor, afară de el și de adunătura lui de tâlhari. Însă când Hristos rostește „libertate”, orice făptură vie simte ușurarea poverii sale și începe să respire mai liber.

Când antihrist rostește cuvântul frăție, în spatele limbii sale voi vedeți cuțite învăpăiate pregătite să înjunghie pe toți cei ce nu se închină înțelepciunii și programului său. Iar când Hristos rostește „frăție”, el rostește cu lacrimi în ochi, gata să spele de necurăție pe oricare făptură murdară de pe Pământ, ca să se înfățișeze curat și luminat Tronului lui Dumnezeu.

Asta este deosebirea între aceleași cuvinte rostite de buze diferite, prin care vorbesc duhuri diferite. Deosebirea între cuvintele mărețe pe care Hristos le-a rostit și aceleași cuvinte rostite de antihrist este aproape aceeași deosebire care este între ceea ce spune un om și ceea ce repetă un papagal.

Fraților, Hristos ne vine în vizită. Cel mai curat și Cel mai mare oaspete Care în fiecare an ne colindă în chip nevăzut. Curățați-vă gândurile de toate cele pământești, căci El este oaspete din Ceruri. Curățați-vă inimile de dorințe urâte, căci El nu vizitează inima care dorește încă ceva pe lângă El.

Tămâiați casele voastre și pe vecinii voștri cu pace și bunăvoire, și atunci Îl veți simți când va intra la voi, veți auzi când vă va spune: Pace casei voastre!

Pocăiți-vă pentru tot răul pe care l-ați gândit, pe care l-ați făptuit și pe care plănuiți să-l faceți, și astfel, prin pocăință, vă veți împăca cu Dumnezeu, și când vă veți împăca cu Dumnezeu, ușor vă veți împăca cu toții viii și morții cărora le-ați îngreunat viața. Iar când vă împăcați cu Dumnezeu și cu toți viii și morții, atunci Îl veți înțelege și-L veți iubi pe Hristos. Veți înțelege, fraților, că Hristos înseamnă biruința fiecărui bine asupra fiecărui rău și-L veți iubi pe Hristos cu aceea dragoste cu care se poate iubi un biruitor viteaz, și inima voastră se va umple de o bucurie curată și deplină precum inima păstorilor din Bethleem din acea noapte în care S-a născut Mântuitorul lumii, și veți simți că vă sunt aproape toate cele care fără Hristos vi se păreau departe: și Dumnezeu, și Îngerii, și ciobanii din Bethleem, și stelele, și boii și mieii, și cei săraci și împărații, și toată firea de la un capăt la altul. Și împreună cu toate făpturile de pe Pământ și din Cer, împăcate întru Numele lui Iisus Hristos, într-un suflet și-o inimă, veți împreuna vocile voastre și veți cânta cântarea din Bethleem: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu și pe Pământ pace, între oameni bunăvoire!”

Smeritul vostru rugător întru Dumnezeu,
Episcopul Nicolae

traducere din limba sârbă de Ionuț și Sladjana Gurgu