Cristi Ciorcila: "Muzica pe care o asculți..."

"Muzica pe care o asculți e cea mai elocventă oglindă a sufletului tău. Cunoașterea de sine prin muzică.
Nimic și nimeni nu mi-a putut da o mai mare oglindire a sufletului meu decât muzica.
Indiferent cu cine ai vorbi, indiferent la ce seminarii spirituale ai mai merge și indiferent câte cărți ai mai citi, toată această cunoaștere rămâne doar în frânturi.
Nimeni nu îți poate citi sufletul totalmente.
Fiecare om pe care îl întâlnești își dă cu presupusul despre tine, dar foarte rar vine ceva ca de la inimă la inimă.
Cel mai des vin doar speculațiile minții prin care lor li se pare că ai fi într-un fel sau altul.
Se fac legături, se fac scenarite, se fac teorii care mai de care mai alambicate despre cine ești tu.
Și cei cărora tu le pui sufletul pe tavă pe la seminariile astea spirituale găsesc oricum în tine ceva care se vrea curățat și vindecat.
Asta e nebunia și speculația minții.
Eu nu vreau să curăț nimic în mine. Nu vreau să vindec nimic în mine. Și nici nu vreau să lucrez cu mine însumi.
Pentru că nu există nici un motiv în spate ca să fac asta.
Ca să mă duc spre negativ, asta ar însemna să pierd timpul și să dau atenție marelui nimic.
Și să fac din marele nimic un monstru care să îmi înghită energia și timpul.
Am trecut prin toate astea. Le-am observat, le-am studiat, le-am pus în balanță. Și trăgând linie, sub ea nu rămâne absolut nimic. Decât eventual încă o lecție învățată.
Dar muzica rămâne instrumentul meu cel mai autentic de cunoaștere. Nu pot fără ea, nici ea fără mine.
Nu poate fi ceva mai important pentru tine ca și ființă decât ceea ce simți.
Ceea ce simți se oglindește prin muzica pe o asculți.
Unele suflete sunt plate, fără profunzime.
Ele se îndreaptă mereu cam către același gen de muzică.
Dar cu cât sufletul e mai profund și nevoile lui sunt tot mai profunde.
Și sufletul are multe valențe, multe tenebre care simt nevoia să fie hrănite.
A te lupta contra lor, înseamnă fuga de tine însuți.
Ele nu degeaba vor să fie hrănite. Ceva e acolo care se vrea cunoscut și asimilat mult, mult, mult.
Uneori asculți o muzică prin care îți hrănești ritmul și disciplina.
Alteori senzualitatea și erosul.
Alteori rebeliunea și răzvrătirea.
Alteori romantismul.
Alteori e energie și explozie.
Iar alteori e atmosferă și contemplare doar.
Toate acestea sunt în tine mai mult sau mai puțin.
Nu-ți da cu tifla-n cap niciodată pentru ceea ce simți.
Și nu da nimănui socoteală vreodată pentru ceea ce simți.
Nu fă compromisuri inutile cu absolut nimeni prin care tu să ajungi să îți lezezi propria simțire.
Dacă partenerul tău se interpune, mai gândește-te încă odată dacă merită să rămâi cu el.
Iar dacă nu se poate exprima și totuși tu vrei să îl cunoști mai mult, ascultă muzica pe care el o ascultă.
Dar nu îl judeca niciodată pentru ceea ce simte.
Sufletul lui îi cere o anumită muzică, nu mintea sa.
Ascultând muzica partenerului tău de viață îl vei înțelege mai mult dacă asta vrei.
Acestea nu sunt sfaturi. Sunt doar indicii, sugestii, observări."

(- art:Melissa McCracken)