"Tatăl către fiul său" - de Iustin Panța

"Mi-a spus tatăl meu odată
(altă dată mi-a spus: anonimatul e sfânt)
tu, fiul meu, pe toate le-ai făcut de-a-ndoaselea:
ai avut un copil și nu erai însurat,
te-ai însurat fără să ai o meserie,
ți-ai cumpărat tablou și nu aveai perete
de care să-l atârni.

Eu îi răspundeam: chiar și în momentul
când glontele pornit din pușcă
mai are câțiva centimetri până la tâmplă
mai poți să răstorni lumea, nu te îngrijora, tată.

Fiule, mi-a spus tatăl meu mie, astea sunt vorbe,
eu îți spun: bucură-te, căci fiecare gură de aer este o bucurie.
Nu uita: aproape o jumătate din viață dormim,
în somn nimic nu-i deosebește pe cei fericiți de cei nefericiți,
pe cei buni de cei răi.
Să dormi mult cât ești tânăr, la bătrânețe mai puțin.

Tată, i-am spus eu tatălui meu, când mă gândesc
că peste o sută de ani
nici unul dintre oamenii de acum nu vor mai fi
îmi vine să vomit.

Nu te neliniști, asta nu contează câtuși de puțin. Ascultă-mă:
așa cum vreau să-mi mișc părțile paralizate ale trupului meu
spre stânga și ele se întorc, dimpotrivă, spre dreapta,
așa se întorc și faptele noastre asupra noastră, curând.
Dar stai, unde pleci atât de zorit?Trebuie să fie o scenă teribilă aceasta: să mori iarna

și să nu ți se topească fulgii de zăpadă pe obraz."

sursa