“Când plec în călătorie, iau cu mine în valiză un singur cuvânt: cuvântul întoarcere.
Când te văd plecând, îți strecor pe ascuns în buzunarul mantoului un singur cuvânt: cuvântul întoarcere.
Când cineva, pe stradă, îmi cere să-i arât vreo direcție, deschid palma si-i ofer un singur cuvânt: cuvântul întoarcere.
Când cuvântul viață începe să-și râdă de mine, îi smulg din carcasa plină de țepi un singur cuvânt: cuvântul întoarcere.
Când revenim împreună acasă după o lungă călătorie, las să alerge nebunește înaintea mea un singur cuvânt: cuvântul întoarcere.
- De ce nu poți să trăiești fără mine? Mă întreabă câteodată cuvântul întoarcere.
- Nu știu, îi răspund. Pur și simplu nu pot trăi fără întoarcere.”
(Matei Vișniec )
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu