Nordul - de Ana Blandiana

 

 

Nu trişăm din ticăloşie,
Ci din nepricepere.
Aburiţi, nu mai ştim
Cine suntem şi cum.
În urmă, un şir de părinţi necunoscuţi,
În faţă, un şir de fii necunoscuţi.
Ce ştim? Pe cine cunoaştem?
Ne mişcăm nesiguri:
Facem un pas, apoi încă unul,
Şi altul, şi-n cele din urmă pornim
Privind nostalgic în direcţia opusă...
Dacă ni s-ar răspunde cel puţin la o-ntrebare:
Unde e nordul?
Pe frunte părul ne tremură uşor
În vântul produs
De trecerea timpului.