„cimitirul”

"Cimitirul este locul în care sunt îngropate persoane care nu mai sunt printre noi, un loc în care ne amintim de persoanele dragi și le jelim.
Noi toți trecem din când în când pe la cimitir, ne amintim de acei oameni, le onorăm amintirea la mormântul lor și apoi plecăm, pentru că suntem doar în vizită la cimitir, nu locuim în cimitir.
Și în interiorul nostru există un „cimitir” - este locul în care sunt îngropate lucruri/ persoane/ relații/ situații/ traume din trecutul nostru.
Noi toți vizităm „cimitirul” din când în când și asta este firesc – ne amintim diverse lucruri din trecutul nostru pe care le-am „îngropat”, pe care le-am pierdut, pe care le-am stricat, ne amintim de diverse persoane care ne-au rănit, pe care le-am iubit, pe care le-am pierdut, pe care le-am îngropat, etc.
"Unii oameni locuiesc în acest „cimitir”, printre lucruri care ar fi trebuit îngropate de mult. 

Ei locuiesc în „cimitirul” propriilor eșecuri, greșeli, probleme nerezolvate, traume nevindecate.
Un om care locuiește în „cimitir” este un om disfuncțional.
Nu vă mai instalați ca acasă printre lucruri moarte, ieșiți din „cimitir”!
Ați avut vreodată de-a face cu oameni care v-au reproșat lucruri pe care le-ați făcut cu 15-20 de ani în urmă, de care nici nu vă mai amintiți sau pe care voi le-ați depășit cu mult timp în urmă? 

Tu ai mers mai departe cu viața ta și ei încă mai vorbesc/ îți reproșează ce ai făcut acum 15-20 de ani.
Astfel de oameni trăiesc în „cimitir”, într-un loc mort. 

Acesta nu este modul potrivit de a trăi. 

Dacă stai mult timp în „cimitir” o să devii ca cei din jurul tău, o să devii și tu un mort."

 (TD Jakes)

- photographer Leszek Paradowski

- pink mondays

(Fotografia cu microscopul electronic de scanare care arată zona de contact dintre capilarele sanguine și fibra musculară a inimii (ph © Phototake/Kunkel/BSIP).

  - initiativa: cybershamans.blogspot.ro

- pink mondays (Barringtonia Asiática)

  - initiativa: cybershamans.blogspot.ro

Scrisoarea raport a lui Publius Sentulus catre Imparatul roman Tiberius

 

Publius Sentului,
consul, functionar roman in regiunea Tigrului si Sidonului

“Majestăţii Voastre şi stimatului Senat al Romei;
Din partea Senatorului Sentulus Publius proconsul, salutare !

Am aflat că doriţi să ştiţi cele ce acum vi le comunic prin această scrisoare: trăieşte aici un om care se bucură de mare faimă, anume Iisus Hristos. 

Poporul îl numeşte “Profet al Adevărului”, iar ucenicii zic că este Fiul lui Dumnezeu, cel ce a făcut cerul şi pământul şi toate cele ce au fost şi vor mai exista în univers! 

Şi-ntr-adevăr, Împărate, în fiecare zi se aud minuni din partea acestui Iisus Hristos. 

Printr-un singur cuvânt, el dă viaţa morţilor şi sănătate bolnavilor. Este de statură mijlocie şi de o frumuseţe fără seamăn, uimitoare, şi seamănă cu mama lui care este cea mai frumoasa femeie din lume.
Părul sau este ca aluna coaptă şi îi coboară până la umeri: se împarte în două prin mijlocul capului, după obiceiul locuitorilor din oraşul Nazaret. 

Fruntea lui este lată, exprimând inocenţă şi linişte. 

Nicio pată, sau zbârcitură, nu se vede pe faţa lui puţin rumenă. Nasul drept, buzele subţiri, expresia nobilă, nu prezintă niciun argument pentru vreo critică logică, iar barba sa bogată, şi de aceeaşi culoare cu părul, este lungă şi se desparte în două prin mijloc. 

Ochii săi sunt albaştri-vineţi, blânzi şi senini. 

Privirea lui este însă aşa măreaţă, încât insuflă respect tuturor celor care îl privesc şi care se văd siliţi să-l iubeasca şi să se teamă de el. Lumina revărsată de faţa lui, este ca lumina soarelui, aşa încât este cu neputinţă a o privi cineva mai îndelung. 

Inspiră teamă acea lucire.
Când însă povăţuieşte şi sfătuieşte, face aceasta plângând şi atrage iubirea şi respectul ascultătorilor. 

Se asigură că niciodată nu a râs, dar ochii lui veşnic lăcrimează. Braţele şi mâinile lui sunt foarte frumoase. 

Este foarte plăcut când vorbeşte, dar foarte rar iese în lume.
Cât despre învaţătură, el atrage atenţia întregului Ierusalim. Cunoaşte perfect toate ştiintele, fără a fi studiat vreuna. 

Călătoreşte desculţ, sau încălţat în sandale romane şi cu capul descoperit. 

Se vorbeşte pe aici că asemenea om nu s-a mai văzut până acum prin părţile acestea. 

Mulţi iudei îl cosideră chiar ca Dumnezeu; alţii îl denunţă că lucrează contra legilor Majestaţii Voastre. 

Mă revolt foarte contra acestor iudei pizmaşi.

Omul acesta nu a cauzat nicio nemulţumire niciunui om, niciodată.

Scrisă la Ierusalim, Grupul X, luna a IX-a,
Al Majestăţii Voastre, prea smerit şi supus servitor:
PUBLIUS SENTULUS, Proconsul.


Nota: 

Scrisoarea fost descoperită în Anglia, într-o bibliotecă particulară, în jurul anului 1865. 

A fost publicată iniţial într-un cotidian englez, apoi într-o revistă bulgară cu titlul „Nova svetlina izraveslovie”, de unde a ajuns să fie tradusă, în scurt timp, şi în limba română. 

Marturii despre Hristos (scrisoare publicata cu binecuvantarea PS Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului). 

Text: Istrate Iordan.

Partea întunecată a copacului nostru

"Iubește-i dar stai departe.  

Nu toate mamele și toți tații iubesc și apără.

Unii luptă doar pentru idealurile lor personale. 

Există familii atât de răuvoitoare și dăunătoare încât distanța devine necesară.
Sunt rude care trădează, care fură, vorbesc urât, ne bârfesc și ne invidiază, sunt rude care vor să te vadă bine, dar nu vor dori niciodată să te vadă mai bine decât ei, care se adună să vorbească de rău și să se consoleze  făcând să arăți ca un personaj rău.

Te discreditează, crezând că așa sunt mai buni decât tine.
Sunt familii care ne sunt alături doar atunci când le convine ca să ne folosească în continuare în numele sângelui care ne unește.

Este important să reflectăm, să nu mai romanțăm familia, cuplul, părinții, frații... 

Trebuie să creștem, să evoluăm, să ne vindecăm, să stabilim limite.
Este necesar să vedem umbra, partea întunecată a copacului nostru și să avem puterea de a scăpa de ceea ce ne-a făcut rău, trebuie să fim prioritatea noastră și să nu mai suferim din cauza  rudelor care ne fură doar energia.

Fiecare are grijă de viața lui.

Recunoaște-i, dar nu fi parte din rănile lor, din mânia lor, din abandonul lor, din ipocrizia lor, din manipularea lor.”

Sursa: psihologie (adaptare dupa traducerea Marthei Tania)

- art: Kseniia Boko

Doctrina secretă a Bisericii creştine, care a fost ascunsă omenirii, ne învaţă adevărul despre reîncarnare

"Oficial, creştinismul nu crede în reîncarnare. 

Însă, în 1945 au fost descoperite mai multe scrieri vechi care dezvăluie mai multe informații despre conceptul de reîncarnare, conform „gnosticilor”, o sectă a creştinismului. 

Această sectă a fost în cele din urmă distrusă de Biserica Romană iniţială, scrierile lor fiind arse.
Operele gnosticilor includeau câteva evanghelii pierdute, unele dintre ele presupunându-se a fi scrise mai devreme decât evangheliile cunoscute ale lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Creștinii gnostici pretindeau că posedau definiția corectă a „învierii”, pe baza învățăturilor secrete ale lui Iisus, care au fost apoi înmânate apostolilor.
Existența unei tradiții secrete poate fi găsită chiar şi în Noul Testament:

* „Iar când a fost singur, cei ce erau lângă El (Iisus), împreună cu cei doisprezece, Îl întrebau despre pilde. Şi le-a răspuns: Vouă vă e dat să cunoaşteţi taina împărăţiei lui Dumnezeu, dar pentru cei de afară totul se face în pilde, ca uitându-se, să privească şi să nu vadă, şi, auzind, să nu înţeleagă, ca nu cumva să se întoarcă şi să fie iertaţi”. (Marcu 4: 10-12);

* „Ci propovăduim înţelepciunea de taină a lui Dumnezeu, ascunsă, pe care Dumnezeu a rânduit-o mai înainte de veci, spre slava noastră” (1 Corinteni 2: 7);

* Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu (1 Corinteni 4: 1).

Un fragment din Evanghelia secretă a lui Marcu, unul dintre textele gnostice descoperite, îl descrie pe Iisus făcând ritualuri de inițiere secretă. 

Înainte de descoperirea scrierilor gnostice, singurele informaţii despre aceste lucruri ne proveneau dintr-o scrisoare scrisă de unul din Sf. Părinţi ai Bisericii, Clementin din Alexandria (150 – 211 d. Hr.), care citează această Evanghelie secretă și se referă la aceasta ca la „o Evanghelie mai spirituală pentru cei care care caută perfecţiunea”. 

El a spus: „Chiar și acum este păzită cu mare atenție de biserica din Alexandria, fiind citită numai pentru cei care sunt inițiați în marile mistere”. 

Clement insistă în altă parte că Iisus a dezvăluit o învățătură secretă celor care au fost „capabili să o primească și să fie mişcaţi de ea”. 

Clement indică faptul că posedă tradiția secretă, care a fost transmisă prin apostoli.
Iar această cunoaștere secretă a gnosticilor vorbeşte mai degrabă despre „învierea spirituală” decât de „învierea fizică”. 

Într-adevăr, creștinii gnostici credeau că reîncarnarea este interpretarea adevărată a „învierii”.
Istoricul evreu al secolului I, Flavius ​​Josephus, afirma faptul că fariseii, fondatorii iudaismului rabinic de care a aparţinut şi apostolul Pavel odată, credeau în reîncarnare. 

El scrie că fariseii credeau că sufletele oamenilor răi sunt pedepsite după moarte, dar că sufletele oamenilor buni sunt „puse în alte trupuri”, ei având „puterea de a se reînvia și de a trăi din nou”. 

Saducheii, cealaltă sectă evreiască proeminentă din Palestina, nu credeau în viața după moarte și potrivit Bibliei „ei zic că nu există nicio înviere” (Matei 22:23).
Următoarele texte sunt învățăturile secrete ale lui Iisus din Evangheliile gnostice care confirmă reîncarnarea, dezvăluind cunoașterea secretă:

* „Vegheaţi și rugați-vă să nu fi născuţi în carne, ci să părăsiți robia amară a acestei vieți”. (Cartea lui Toma);
* „Când vă vedeți asemănarea voastră, sunteți fericiți. Dar când vă vedeți chipurile înainte de a trece în fiinţă (…) cât veți suferi!” (Evanghelia lui Toma).

În „Cartea lui Toma călăuzitorul”, Iisus îi spune discipolului Toma că, după moarte, aceia care au fost odinioară credincioși, dar care au rămas atașați de lucruri de „frumusețe trecătoare” vor fi „aduși înapoi la tărâmul vizibil”.
În „Cartea secretă a lui Ioan”, reîncarnarea este pusă în centrul discuției despre mântuirea sufletelor. 

Iată ce ne spune această carte:
Toți oamenii au băut apa uitării și există într-o stare de ignoranță. Unii sunt capabili să învingă ignoranța prin Spiritul vieții care coboară asupra lor. 

Aceste suflete „vor fi mântuite și vor deveni perfecte”, adică vor scăpa de renaștere. 

Ioan îl întreabă pe Iisus ce se va întâmpla cu cei care nu ajung la mântuire. 

Ei sunt aruncați în „uitare” și în „închisoare”, cuvântul - cod al gnosticilor pentru noul corp. 

Singura cale prin care aceste suflete să scape – spune Iisus – este să iasă din uitare și să dobândească cunoștințe. 

Un suflet aflat în această situație poate face acest lucru prin găsirea unui profesor sau a unui mântuitor care are puterea să îl ducă acasă. 

„Acest suflet trebuie să urmeze un alt suflet în care locuiește Duhul vieții, pentru că el este mântuit prin Duhul Sfânt și nu va mai fi niciodată împins în carne”.
Un alt text gnostic, „Pistis Sophia”, ne vorbeşte despre un sistem elaborat de recompense și pedepse, care includ şi reîncarnarea. Textul explică diferențele în ceea ce priveşte soarta, ca urmare a efectelor acțiunilor din trecut. 

Un „om care blestemă” primește un trup care va avea în permanență „probleme la inimă”. 

Un „om care calomniază” primește un corp care va fi „oprimat”. Un hoț primește „un corp deformat”. 

Un om „mândru” și „disprețuitor” primește „un trup urât” pe care „toată lumea îl disprețuiește”.

 Astfel pământul, ca și iadul, devine locul pedepsirii.
Potrivit lui „Pistis Sophia”, unele suflete trec prin experiența iadului, ca şi loc de tortură după moarte. 

Dar, după ce trec prin acest iad, sufletele se întorc pentru experiențe viitoare pe pământ. 

Doar câteva suflete extrem de rele nu au voie să se mai reîncarneze niciodată. 

Acestea sunt aruncate în întuneric, până în momentul în care vor fi „distruse și dizolvate”.
Mai multe texte gnostice combină ideile reîncarnării și a unirii cu Dumnezeu. 

„Apocalipsa lui Pavel”, un text din secolul al doilea, descrie ascensiunea apostolului Pavel, precum și reîncarnarea unui suflet care nu era pregătit pentru o astfel de ascensiune. 

El arată modul în care atât reîncarnarea, cât și ascensiunea se încadrează în teologia gnostică. 

Când apostolul Pavel trece prin cerul al patrulea, el vede un suflet care este pedepsit pentru crimă. 

Acest suflet este pedepsit de îngerii care l-au adus „din țara morților” (pământ). 

Sufletul cheamă trei martori, care îl acuză de crimă. 

Sufletul se uită apoi „cu durere” și este „aruncat” într-un corp pregătit pentru el."

(- sursa articol: lovendal.ro)

Isis

“Sunt Isis, regina egipteană a Nilului!

                                                   ...

Aveți răbdare cu voi înșivă în timp ce înca vă dezvoltați și învățați. 

Aduceți nenumaratele mulțumiri vouă înșivă pentru pașii de copilaș pe care i-ați făcut de-a lungul drumului. 

Deși ar putea să vi se pară neînsemnați, ei sunt repere majore pentru eul vostru lăuntric. 

Sărbătoriți fiecare pas, a repetat Isis. 

În timp ce apreciați fiecare sarcină pe care ați îndeplinit-o, fiecare gest de bunătate pe care l-ați făcut, totul – indiferent cât de mic vi se pare – foarte curând viața va lua aspectul unei mari sărbători. 

Este opusul separării de divinitate și elixirul vostru magic împotriva îmbătrânirii.”

( - art: Gustav Klimt - Isis, 1891), text preluat de la Lupul Alb)

Cum arată o persoană "trezită"

"O persoană trezită nu caută să schimbe pe nimeni. 

De obicei, este tăcută. 

Este în pace. 

Lucrează cu sine. 

Își urmărește gândurile, își urmărește acțiunile și se privește pe ea însăși când se enervează, când este deprimată, când se simte geloasă, invidioasă sau oricum altfel, pentru că, deși este trează, nu s-a oprit niciodată să fie om.
Treptat ajunge să recunoască: „Asta nu sunt eu. Aceasta este o iluzie, nu asta vreau." 

Înțelege și se transformă pentru a schimba energia a ceea ce vrea să atragă. 

Apoi, devine liberă și nu-i mai pasă de ce cred, simt sau spun alții despre ea.
Nu se compară cu nimeni.
Nu concurează cu nimeni.
Se observă doar pe sine. 

Nu se învârte țipând: „Eu sunt realitatea absolută. Eu sunt Dumnezeu."
Nu-și face cuvintele să vorbească mai tare decât exemplul său, dimpotrivă. 

Pentru că știe de unde vine și îi lasă pe ceilalți în pace.
O persoană trezită știe că cheia pentru orice este reuniunea cu Totul în sine ... 

Așa mintea se odihnește în inimă.
O persoană trezită nu mai încearcă să se identifice cu lumea, deoarece acum se identifica în interiorul său cu Universul."
______
Thierry Braye

A patra fază a apei

"Firmamentul este a patra fază a apei care este H3 02 și e în formă de hexagon. 

Pare a fi cea mai puternică formă din natură, un gel încărcat negativ, o baterie, care înmagazinează enorm de multa energie și informații.
Cea de-a patra fază a apei este încărcată doar electric negativ, așa că dacă o picătură totuși, ar cadea, atunci ar lovi atmosfera pozitivă, astfel incat s-ar obține plasmă, care atrasa spre pământ ar lua foc (meteoriți, stele căzătoare)
Ipoteza de lucru cu A patra fază a apei numește domul, zona de excludere, abreviat EZ (vezi cartea “the fourth phase of water scrisa de Gerald Pollack)
Ideea e că in partea negativă a apei, care ar fi deasupra firmamentului, poate intra/fi absorbita, doar aceasta structura a apei, H3O2.
Această proprietate a apei înseamnă că toată materia, tot noroiul se va așeza diametral opus, prin diferența de semn electric.
Atunci când spațiul trimite constant frecvențe magnetice/plasmatice catre pământ, care slăbesc câmpul, în cele din urmă câmpul va ceda determinând ploi abundente si inundații. 

Această modificare brusca a masei "atmosferice" produce presiuni diferite în diferite zone ale plăcilor tectonice, eruptii vulcanice și cutremure. 

Astfel, marile instalații HAARP, SURA, sau cele chinezești, japoneze, australiene, de mare putere electrica instalata, au sens in "controlul vremii" doar daca țintesc... Domul, încercând sa spargă tăriile cerului.
Odată cu prăbușirea câmpului ar exista o mulțime de sarcină electrică pozitivă și negativă, adunata aproape de suprafața pământului, fapt care ar provoca descărcări electrice pe tot pământul.
De asemenea hidrogenul dizolvat in atmosfera care e acum 1. 618 se va schimba la o concentrație 5.08 (pi 3.14 x 1.618, nr. fibonacci 1.618) .
Numărul asta apare in toate calculele marilor construcții, în matematica din piramida Giza, etc.

Nimeni nu vorbește de el. 

Cam asta ar fi descrierea pe scurt a formarii “vapor canopy”.
Când cade cortina asta o sa ”vina” și cu multă conștientizare. 

Se recuperează holografic și acustic eurile sau cum se spune, bucatile de suflet.
EZ water ”de sus” se pare ca, stochează informația holografica și acustică, adica experienta decodificata de glanda pineala, decodificatorul realității si care emite/ recepționează informatiile multiplelor vieți sau experiente anterioare pe planul asta.

ORiginal EZ. OR. EZ.
OREZ=ZERO,
ZONA DE EXCLUDERE"

( sursa: Adina Moga)

Când mintea și sufletul intră în conflict, știi că este timpul să pleci…

"Mintea umană este ceva complex. Te poate ridica până la ceruri și, mai apoi, te poate izbi de pământ.

Cel care nu-și controlează mintea, din păcate, a pierdut jocul.
Ai fost prea lent să înțelegi puterea minții. 

Alegem mereu jocurile ciudate, mai ales atunci când suntem singuri seara. 

Mintea ne provoacă și o face atât de des, atât ziua, dar mai ales după miezul nopții, când sufletele dorm și visele prind viață.
Vedeți, suntem în categoria romantică. 

Suntem romantici și visători incurabili. 

De fiecare dată când sufletul încearcă să ne spună că el are dreptate, mintea se opune și încep problemele. 

De cine să asculți mai întâi?
Le punem pe amândouă în balanță și căutăm, cu logică, să le găsim un echilibru. 

Însă, ceva tot merge împotriva presupuselor noastre sentimente. 

Un leagăn care ne clatină până ne amețește.
Refuzăm categoric să aparținem celor care trăiesc după rațiune. Uneori, alegem să simțim și ne este bine. 

Dar, de cele mai multe ori, suntem la fel de încăpățânați și alegem întotdeauna calea grea.
Dar astăzi, vom învăța să deosebim sentimentele bune de cele rele. Da, sunt rele, pentru că pătrund atât de mult în minte, încât provoacă o încurcătură fără sfârșit.

Te vei întreba: ce este un sentiment bun și ce este un sentiment rău?
Un sentiment bun, este acela care te ajută să mergi înainte, pe care îl oferi și pe care îl primești înapoi, pur și necontaminat. 

Care îți dă putere să zâmbești și care merge în tandem cu mintea.
Un sentiment rău, este acela care îți provoacă durere în suflet și în minte. 

Este acela cu care mintea ta încearcă să lupte, astfel încât să începi să gândești, nu să simți.
Un sentiment rău, este acela pe care îl oferi unei persoane și acea persoană nu îl apreciază. 

Te face să crezi că sentimentul tău nu merită, că nu este demn de ea.

Unde vreau să ajung?
Emoțiile și mintea noastră, sunt prețioase. 

Ele trebuie să meargă mână în mână în această viață. 

Dacă acestea sunt în conflict, înseamnă că oamenii pe care îi avem în fața noastră nu sunt pentru binele nostru."

(- sursa articol: www.chrisoliver.ro)

Adrian Nuţă: "Calitățile ființei trezite"

"Am fabricat o lista a calitatilor fiintei trezite din punct de vedere spiritual (pentru mine spiritualitatea este separata de religie si mistica).
Nu este completa si e posibil ca maine sa o schimb.
Insa astazi arata asa:

Deschiderea
Este ca si cum ai deschide ferestrele dimineata, oricat de frig ar fi afara.
Avem nevoie de aer proaspat, adica de ceva produs de altcineva, pentru a trai.
Mintile deschise sunt in serviciul Vietii.
Deschidere nu inseamna ca trebuie sa iau de bun ceea ce imi spui tu. Inseamna doar ca ascult ceea ce imi spui.
Mai inseamna ca-mi accept propria ignoranta.
Lucrurile pe care le stiu sunt firave in raport cu cele pe care le am a le descoperi.

Generozitatea
Este actul de a merge spre celalalt impins de un sentiment de bunavointa si de bucuria de a darui.
Pentru o vreme, legea sanatoasa a echilibrului (reciprocitatea) este suspendata.
Universul e sustinut de legi ferme si evolueaza prin salturi creative, care nu tin cont de legi.
Generozitatea este dragoste fata de altii, fara agende si intentii ascunse.
Oamenii generosi nu au memorie.

Umorul
Viata nu este o comedie insa e limpede ca are o nota usor ridicola (o poti sesiza si la o inmormantare).
Oamenii sunt nostimi, mai ales atunci cand incearca sa fie seriosi si sa spuna lucruri profunde.
Exista, de asemenea, foarte multa prostie si absurditate.
Este imposibil sa nu razi.

Compasiunea
Este capacitatea de a simti durerea altuia si de a actiona responsabil in directia atenuarii ei.
Sa o treci pe batranica pe trotuarul pe care nu doreste sa ajunga este periculos (ar putea avea o umbrela la ea).
Compasiunea iti permite sa suferi impreuna cu altul fara sa te victimezezi sau sa-l invinovatesti.
Te ridica din fotoliu si te trimite in lume.
Compasiunea are picioare si maini.

Curajul
Nu este separat de frica.
Inseamna sa pasesti intr-un teritoriu despre care nu stii nimic, adica sa-ti asumi riscuri.
Curajul este impulsul spre inainte.
Asa avanseaza viata si la fel faci si tu, cand esti una cu Ea.

Discernamantul
Te uiti la realitate si vezi diferentele.
Doua fețe sunt zambitoare insa doar una zambeste si pe interior. Discernamantul este o combinatie de atentie si gandire.
Iti permite sa vezi diferentele si sa separi griul de neghina (nu inainte de a le lasa, o vreme, sa creasca impreuna)"

Coloana vertebrala - o carte a emotiilor

"Nu mai este un secret pentru nimeni ca emotiile puternice pot imbolnavi. 

Suferintele de natura fizica produc suferinte psihice, dar reciproca e la fel de valabila.
Bineinteles ca si coloana vertebrala preia implinirile si blocajele noastre....

C1- ideile se modifica in cap;
C2- renuntare la sine
C3- a fi prin ceea ce facem;
C4- furie, vinovatie;
C5- a spune, a se exprima;
C6- a purta povara altora;
C7- a se teme ca-i fara scapare;

D1- a se teme de pierderea a ceva drag;
D2- sufocare;
D3- fobii,nedreptati;
D4- teama de a iubi sau de a fi iubit;
D5- teama de a-si rata viata;
D6- "a nu digera" bine intamplari, gelozie;
D7- teama de conflicte,inclusiv de cele din familie;
D8- obsesie in fata esecului;
D9- teama de abandon, teama de a ramane captiv intr-o situatie ori de a fi blocat;
D10- limitarea sau pierderea de teritorii ce consideram ca ne apartin,inclusiv de spatii intime;
D11- devalorizarea imaginii exterioare;
D12- teama de a nu fi perfect;

L1- insecuritate, teama de a nu fi pradat;
L2- teama de umlinta;
L3- teama de tradare;
L4- respingerea sexualitatii;
L5- greutate-povara pe umeri;

Sacrum- sub influenta cuiva sau a ceva;

Coccis- convingeri, credinte"

(sursa-net)

Epave romane din lacul Nemi

"Nave misterioase uriașe ale lui Caligula

Este foarte ciudat că aproape nimeni nu știe despre această poveste, nu face filme despre ea, nu scrie cărți. Pentru că are de toate - luxul Imperiului Roman, corăbii scufundate, vânătoare de comori, artefacte antice pe care le căutau cardinalii și fasciștii, precum și mecanisme misterioase create înaintea erei noastre...

Lacul sacru
Nu departe de Roma există un lac numit Nemi. S-a format în craterul unui vulcan inactiv, iar numele său provine din cuvântul latin pentru „grove”. Lacul se află la o altitudine de aproximativ trei sute de metri deasupra nivelului mării, adâncimea sa maximă atinge aproximativ treizeci și patru de metri.De-a lungul istoriei, lacul a fost considerat sacru și a fost asociat cu zeița Diana. În antichitate, lacul era cunoscut sub numele de Speculum Dianae sau „Oglinda Dianei”. Pe malul său au fost excavate rămășițele unui templu dedicat acestei zeițe. Interesant este că se crede că Romulus și Remus, fondatorii Romei, s-au născut în aceste locuri.Din cele mai vechi timpuri, au existat legende că pe fundul lacului Nemi se află corăbii uriașe care au fost construite cândva de împăratul roman Caligula. A iubit luxul, iar navele pe care le-a creat au uimit imaginația contemporanilor săi. Scriitorul și istoricul roman antic Gaius Suetonius Tranquill descrie aceste nave astfel: „pupa fiecăreia dintre nave scânteia cu pietre prețioase, aveau destule băi, galerii și saloane, creșteau diverse soiuri de struguri și pomi fructiferi.” Aceste legende erau confirmate: pescarii locali au prins constant bucăți de lemn și unele obiecte metalice care au fost folosite pentru propriile nevoi sau s-au topit

Pentru prima dată, fundul lacului a fost serios explorat în 1444, sub Cardinalul Prospero Colonna, care era interesat de arheologie. Și într-adevăr au găsit o navă uriașă, care măsoară 71 de metri în lungime și 21 de metri în lățime. Au încercat să-l ridice, dar nimic nu a funcționat.
Aceste încercări au fost repetate de multe ori de la un secol la altul, dar nimeni nu a putut ridica nava - nu era suficientă putere tehnică. Singurul lucru pe care cercetătorii au reușit să-l facă a fost că în secolul al XIX-lea britanicii au dezbrăcat de pe navă decorațiunile, ornamentele și mozaicurile din bronz, aur și marmură, pe care apoi le-au vândut diferitelor muzee britanice.
Pescarii locali au început să folosească epavele în scopuri comerciale. Cu ajutorul cârligelor și plaselor, ei au obținut părți ale navei și artefacte, pe care le-au vândut apoi unor europeni bogați care au vizitat aceste locuri în timpul tururilor mărețe.
La începutul secolului al XX-lea, arheologii subacvatici au găsit un alt vas imens în Lacul Nemo - lungime de șaizeci de metri și lățime de douăzeci. Ambele nave au fost examinate de scafandri. S-a dovedit că într-adevăr erau doar palate plutitoare - cu coloane și podele de marmură, statui și galerii.
În 1927, dictatorul Benito Mussolini a ordonat să ridice nave luxoase și uriașe, orice ar fi. El credea că este obligat să reînvie marele Imperiu Roman. (Mai târziu, în 1936, Mussolini a primit titlul de „Excelența Sa Benito Mussolini, șef al guvernului, duce al fascismului și fondator al Imperiului”).
Prin urmare, artefactele și navele antice trebuiau să simbolizeze un fel de continuitate între Imperiul Roman și noul imperiu fascist.
Capacitățile tehnice ale secolului al XX-lea au făcut deja posibilă ascensiunea navei, dar totuși acest proces a durat până la 5 ani. A fost necesar să se scurgă lacul și să se așeze șine de-a lungul fundului său pentru a scoate nave de-a lungul lor.
Apropo, este curios că în timpul scurgerii lacului s-a găsit un canal-tunel străvechi, care există de mii de ani și a fost folosit pentru evacuarea apei în timpul inundațiilor. Tunelul s-a întins pe o milă de-a lungul dealului până în valea Arricia, de unde apa curgea prin șanțurile de drenaj în mare.

Rulmenți și podea încălzită
Deci, navele erau pe țărm. Și toți cercetătorii au fost șocați de perfecțiunea și dimensiunea lor. S-a dovedit că prima navă, care a fost măsurată în 1444, este și mai mare - lungimea sa este de 73 de metri și lățimea este de 24 de metri.
S-a dovedit că părțile laterale din lemn ale navelor sunt protejate de înveliș triplu de plumb, iar părțile sale metalice sunt acoperite cu aurire. Interesant este că numeroase unghii au fost tratate cu un fel de soluție anticorozivă și s-au păstrat perfect.
Interesant este că unele dintre mozaicuri de pe navă aveau combinația de culori a drapelului italian modern, verde, alb și roșu. Au mai fost găsite statui, coloane, figuri de bronz etc.
Este curios că pe nava mare erau locuri pentru vâsleți și vâsle - dar pe a doua nu erau. În plus, pe el au fost găsite două platforme rotative misterioase. Sub una dintre platforme erau opt bile de bronz care se mișcau în jgheab.
Cea de-a doua platformă se sprijinea pe opt role de lemn, deplasându-se tot în jgheab. Ambele modele amintesc de rulmenți, al căror prototip a fost inventat abia în secolul al XVI-lea de Leonardo da Vinci.
În mod surprinzător, dispozitivul de ridicare a ancorei folosea un mecanism cu manivelă și, în plus, navele aveau o pompă complexă pentru pomparea apei.
Dar asta nu este tot. Au fost găsite țevi de plumb și robinete din bronz, ceea ce indica faptul că navele aveau canalizare, instalații sanitare cu apă caldă și rece și un sistem de încălzire prin pardoseală de marmură!
Țevile au făcut posibilă determinarea când au fost construite navele și cui aparțineau - s-a dovedit că legendele antice aveau dreptate. Pe o pipă scria că aceasta era proprietatea lui Caesar Germanicus - acesta este numele împăratului Caligula, care a domnit până în anul 41 d.Hr. și a fost ucis de conspiratori.
Poate că moartea lui este legată cumva de motivul pentru care navele au ajuns la fund, pentru că nu au fost găsite pagube pe ele. Poate că conspiratorii furioși au inundat în mod deliberat corăbiile magnifice, care pentru ei au devenit un simbol al vieții luxoase și dizolvate a împăratului.
Dar ne interesează cu totul altceva. Cum s-ar putea mișca o navă fără vâsli, care sunt aceste platforme misterioase și rulmenți care au existat acum 2000 de ani?
Întreaga noastră istorie este construită doar pe speculații, pe fragmente de texte antice, pe interpretarea faptelor de către istoricii care au studiat clădirile și artefactele antice în secolele XVIII-XIX, la nivelul dezvoltării tehnologiei de atunci. Este posibil (mai precis - 100%) ca de fapt totul să nu fi fost așa cum au încercat să explice. Și navele lui Caligula păstrau în mod clar misterul tehnologiilor din trecut.
Dar nu le vom ști niciodată secretul. Pentru că în 1944, trupele germane în retragere au ars ambele nave antice. Doar câteva dintre urmele lor au supraviețuit - coloane, figuri de bronz, ancore, unele artefacte și fotografii ale corăbiilor lui Caligula, pierdute iremediabil în secolul al XX-lea...
Apropo, conform legendei, Caligula avea trei astfel de nave. Așadar, este posibil ca pe fundul lacului Nemi să existe încă o navă străveche nejificată, plină de artefacte misterioase și care păstrează secretele tehnologiilor din trecut."

(- sursa articol  https://www.mariner.ie/lake-nemi)

"Pântecul este o zonă energetică de o importanță crucială pentru femei."

"O femeie are niveluri diferite de inteligență și face alegeri diferite, în funcție de bărbatul care îi este partener (cu care face sex).
Dacă tu, femeie, faci sex azi cu un bărbat, în interiorul pântecului tău rămâne timp de 10 ani energia acelui bărbat. 

Mie, unul, această informație mi se pare tulburătoare.
Dacă te gândești la câți parteneri ai avut tu, ca femeie, în cursul anilor și urmărești modul în care ți-ai făcut alegerile în acele perioade, este posibil să sesizezi niște lucruri foarte interesante, care se corelează cu informația pe care ți-am oferit-o. 

Poți vedea cum în funcție de partenerii de sex pe care i-ai avut, în perioade diferite de timp, ai făcut alegeri diferite.
Energia bărbatului cu care faci sex te influențează ca femeie timp de 10 ani după ce faci sex cu acel bărbat. 

Asta este încă o dovadă că nu poți spune: „E doar sex, nimic mai mult, nu contează!”. 

Nu e niciodată „doar sex”, e mult mai mult decât atât și are efecte asupra ta mult timp după ce a făcut sex cu acel bărbat.
Femeile care trec prin procesul de vindecare a pântecului și curăță din interiorul lor energiile bărbaților cu care au făcut sex în trecut constată că ele însele se schimbă după aceea, că fac alt tip de alegeri. 

Vindecarea pântecului reprezintă pentru femeie o formă de vindecare a traumelor.
Pântecul este o zonă energetică de o importanță crucială pentru femei."

(Jason Estes)

“Conștient”

 

(- sursa: Iesirea DIN Matrix)

"Ecvanimitate: a traversa cele patru anotimpuri cu un unic anotimp lăuntric." (Andrei Pleşu)

"Ce inseamna ecuanimitate?
Dex-ul defineste ecuanimitatea in felul urmator: (Stare de) calm, liniste, echilibru mental, emotional.
Ecuanimitatea e uneori explicata ca detasare, care in romana are un sens oarecum de neimplicare, de a fi pasiv.
O alta definitie pe care am intalnit-o a fost aceea de “a fi la distanta egala de toate punctele unui cerc”.
Ecuanimitate inseamna insa mult mai mult decat atat. Prin meditatie sau prin practica pe care o facem zilnic, se poate ajunge la o fiintare in afara cercului.
Ce inseamna asta? Toate starile, trairile, emotiile, gandurile care pana acum ne afectau si ne scoteau din starea noastra, acum nu mai au impact. Alt fel spus, ele exista, continuam sa luam act de prezenta lor atunci cand apar, dar nu mai pun stapanire pe noi. Nu mai exista o identificare cu ele.
Ecuanimitatea in crestinism inseamna trezvia, la care se ajunge prin paza inimii.
Ecuanimitatea in meditatie este constiinta martor si e o trasatura a atentiei care poate fi dezvoltata prin practica." 

(- sursa text: Povestasul)

Dacă ești mamă știi...

„Când mamele sunt însărcinate, celulele bebelușului migrează în sângele lor și apoi se învârt înapoi în bebeluș, se numește „microchimerism fetal-maternal”. ⁠ ⁠ 

Timp de 41 de săptămâni, celulele circulă și se îmbină intr-un circuit permanent, iar după nașterea bebelușului, multe dintre aceste celule rămân în corpul mamei, lăsând o amprentă permanentă în țesuturile, oasele, creierul și pielea mamelor, rămând acolo timp de un deceniu. Fiecare copil pe care îl are o mamă după aceea, va lăsa o amprentă similară in corpul ei. 

Chiar dacă o sarcină nu ajunge la termen complet sau dacă faci avort, aceste celule tot migrează în sânge. 

Cercetările au arătat că dacă inima unei mame este rănită, celulele fetale se vor grăbi la locul rănirii și se vor transforma în diferite tipuri de celule specializate în repararea inimii. 

Bebelușul ajută la repararea mamei, în timp ce mama construiește copilul. 

Cât de tare e asta? 

Acesta este adesea motivul pentru care anumite boli dispar în timp ce femeile sunt însărcinate. 

Este incredibil cum corpurile mamelor protejează copilul cu orice preț, iar bebelușul protejează și reconstruiește mama înapoi - astfel încât bebelușul să se dezvolte în siguranță și să supraviețuiască. Gândește-te o clipă la poftele nebune. 

Ce a fost mama deficitară de i-a făcut bebelușul să poftească? Studiile au arătat, de asemenea, celule de la un făt în creierul unei mame la 18 ani după ce a născut. 

Cât de uimitor este asta? 

”Dacă ești mamă știi cum îți poți simți intuitiv copilul chiar și atunci când nu este acolo... 

Ei bine, acum există dovada științifică că mămicile le poartă ani și ani chiar și după ce le-au născut. 

Mi se pare atât de frumos.

''Cat de uimitoare si magnifica este creatia lui Dumnezeu!" 

(Heart Prints)

Mircea Eliade:

„Viaţa, aşa cum o înţelegem noi este o continuă ascensiune, o continuă perfecţionare morală şi spirituală, un neîntrerupt şir de cuceriri, de înţelegeri, de experienţe.

Un om perfect, după judecata noastră este acela care a cunoscut mai mult, s-a înălţat mai sus cu mintea şi cu sufletul, a înţeles mai mult. 

(…)
Ajunge în pragul morţii un om perfect.
Şi atunci, printr-o singură experienţă organică, el moare, se trezeşte deodată într-o altă lume, unde începe altceva, unde valorile sunt altele şi ascensiunea este înţeleasă altfel. 

(…).
Acesta este paradoxul; cheltuieşti o viaţă întreagă pentru a te înălţa, a te purifica şi a cunoaşte, ca să ajungi, în moarte, cine ştie, la cea mai de jos treptă a perfecţiunii.
Prin simplul fapt al morţii, o biată femeie bătrână poate ajunge mai sus decât un Bergson, un Einstein, un Rodin.
Umbli pe stradă şi întâlneşti pe la colţuri cerşetori în zdrenţe, femei sărmane sau auzi de oameni care suferă cele mai cumplite boli, care şi-au pierdut tinereţea în spitale – şi îi compătimeşti, fără să te gândeşti o clipă că poate oamenii aceştia sunt îngeri printre noi, sunt arhangheli veniţi să ne ispitească, sau sunt simple suflete care, atunci când îşi vor lua zborul, se vor afla mult mai aproape de lumină decât cei mai mari înţelepţi, cei mai mari sfinţi şi filantropi ai noştri.
Este o simplă închipuire a mea, fără îndoială, dar paradoxul şi miracolul morţii ne dă dreptul la orice închipuire.
Mă gândesc, însă, la zădărnicia setei noastre de perfecţiune, de ascensiune – atâta timp cât există o moarte ale cărei legi nu le cunoaşte nimeni.”

(- art: Agostino Arrivabene)

Andi-Mihai Anton - "A fi, a avea"

==========
"De trăit e mai greu, de murit se moare repede. 

Cel care face dreptate, nu trebuie confundat cu Cel Drept.
Oamenii au uitat cine sunt, pentru că și-au pierdut memoria. 

După primul val de uitare, au scris ce-și mai aminteau pe pieile de animale, apoi pe papirusuri, după care în cărți. 

Crezând că memoria lor se află la loc sigur, au scris ce era mai important pentru ei, apoi au uitat tot. 

Ultimul "ajutor" în ale uitatului se numește internet, iar acum, memoria omului poate fi îngropată, am putea să-i facem parastas. 

Și e păcat, pentru că memoria era o poartă care în loc să se deschidă, s-a închis pe vecie. 

Vina, evident, ne aparține.
Cum am ajuns să ne pierdem memoria? 

La un moment dat s-a făcut o greșeală. 

Vedeți voi, oamenii nu sunt indivizi, ei sunt omenire, iar atunci când cineva greșește, greșim toți. 

Așa s-a greșit în trecut, când cei care-și aminteau cine sunt au profitat de cei care nu-și mai aminteau, făcându-i să creadă că sunt altceva decât erau. 

Pe moment, manipulatorii s-au bucurat de avantajul lor, apoi au uitat inclusiv ei cine erau de fapt.
Acum suntem pe cale să ne pierdem cu toții rațiunea. 

Pentru că cei care au avut-o, au gândit strategii de distrugere a rațiunii celorlalți, în loc să împartă din rațiunea lor cu cei care n-o aveau. 

E drept că au fost ajutați de draci... dar au făcut-o. 

Când ești deștept și-ți folosești deșteptăciunea pentru a-i prosti și mai tare pe ceilalți, vei sfârși prin a fi mai prost decât cei pe care-i prostești. 

Dacă nu vom face ce trebuie, riscăm ca pe viitor să nu mai putem raționa.
Cel care are mai mult, trebuie să dea înapoi celorlalți, pentru că de la ei are ceea ce are. 

Deșteptul și-a însușit de la prost, curajosul de la laș, virtuosul de la păcătos și îndemânaticul de la neîndemânatic. 

Lucrurile astea trebuie înapoiate, pentru că altfel, cel care și-așa nu se descurcă va fi din ce în ce mai oropsit, iar cel care acum are, pe viitor va rămâne și el fără ceea ce avea, dacă în loc să împartă încearcă să păstreze lucrurile numai pentru sine.
Dacă oamenii ar da din ceea ce au, toți am avea. 

Pentru că nu suntem indivizi, suntem omenire. 

Dacă am da toți din ceea ce avem, am avea chiar și în plus. 

Treaba asta e imposibil de explicat, e o taină și așa trebuie să rămână.
Cu ani în urmă, un cabalist mi-a spus să tac, pentru că fiecare om care se trezește ia din lumina celor deja treziți. 

Ce copilărie și câtă aroganță! 

Lumina nu se află în proprietatea lor, iar proprietarul adevărat are de unde da. 

El are totul, pentru că a dat dinainte totul. 

Pentru că doar așa merg lucrurile."

El nu a fost sufletul tău pereche...

"El nu a fost sufletul tău pereche, era o distragere a atenției de la adevărata viață. 

A fost o soluție temporară care te-a ținut departe de întrebările

dificile la care nu voiai să găsești răspunsuri.

Tot ce e pierdut, e pierdut definitiv când e vorba de timp. 

Şi atunci, ce importanţă mai are să-ţi aminteşti ceva ce n-o să mai ai niciodată?
Fiecare celulă din corpul tău se vindecă. 

Trecutul s-a încheiat, mergi mai departe cu viața ta.
Să nu uiți niciodată asta: toate lucrurile pe care le-ai pierdut nu erau să fie ale tale. 

Și toți oamenii care au plecat din viața ta nu îți erau destinați.
El nu era sufletul tău pereche... ci o ancoră care te ajuta să fii constantă, apoi te-a blocat și nu ți-a mai permis să mergi pe drumul tău. 

El era Soarele din Universul tău când nu erai sigură în jurul cărui corp ceresc să te învârti. 

Ți-ai lăsat destinul în mâinile lui. 

Relația ta a fost bună pentru că ai făcut-o tu să fie așa. 

Era o pânză goală pe care v-ați pictat dragostea până când a început să nu mai fie frumoasă... iar apoi s-a transformat într-un coșmar.
Părea perfect la suprafață însă imediat ce ai ajuns să îl cunoști a început să îți arate adevărata lui față. 

El a fost perechea perfectă pentru ce ai fost tu în trecut, nu persoana care urmează să fii. 

Nu te-ai regăsit datorită lui, din contră - deveneai ceea ce voia el să fii și credeai că te face bine. 

Nu ați fi fost fericiți dacă rămaneați împreună - și nu ai fi știut niciodată cum arată o viață cu adevărat fericită. 

Aceasta nu este iubire, este dependență. 

Aceasta nu este o relație cu adevărat fericită și sănătoasă. 

Aceasta este una toxică.
El nu a fost sufletul tău pereche, era o distragere a atenției de la adevărata viață. 

A fost o soluție temporară care te-a ținut departe de întrebările dificile la care nu voiai să găsești răspunsuri.
Îți dai seama de aceste lucruri pentru că durerea s-a estompat pe măsură ce te-ai regăsit.
Lucrul dificil pe care trebuie să îl învățăm este că nu ești menit pentru lucrurile pe care le pierzi și, totuși, trebuie să le pierzi. 

El nu era sufletul tău pereche... era o lecție - și ceea ce ai proiectat asupra lui îți spune tot ce trebuie să știi. 

El nu era ceea ce sperai să fie și totuși trebuia să speri. 

El nu era ceea ce ți-ai imaginat și totuși trebuia să te lași să visezi. 

El nu era viitorul tău și totuși trebuia să te întrebi dacă ar putea fi.

Nu era sufletul tău pereche, era doar un capitol al vieții tale."

(- sursa articol: kudika.ro)

- art: JonasPeterson