Mari conducatori au dus maretia regatului nostru dincolo de hotarele acestuia, facand ca dusmanii nostri de moarte sa tremure in fata puterii Regatului Egiptean.
Istoria noastra incepe in urma cu mii de ani, in acele vremuri cand Zei inca mai umblau printre muritori si inca li se aratau acestora sau le vorbeau.
Legenda femeilor-pisica a inceput in ziua in care Bastet, zeita-felina si protectoarea femeilor, a spus „Ajunge! Ajunge cu tristetea copiilor mei!” transformand toate femeile Egiptului in adevarate razboinice, ce vor lupta in razboaiele purtate de barbati.
Se spune ca insusi Zeita-Felina s-a dus la Zeul Ra, rugandu-se sa ii permita sa invete femeile sa lupte alaturi de sotii lor pentru protejarea imperiului egiptean, dar acesta a refuzat-o spunandu-i ca randuiala acestora este de a servi barbatul si de a face copii.
Raspunsul Zeului-Soare a ranit-o foarte mult pe zeita, si intorcandu-se in Orasul celor Vii, Bastet si-a inceput maretul plan.
Egipt, anul 65 I.H. orasul Memphis.
In templul dedicat Zeitei Bastet, se auzea mare zarva si galagie. Pisicile Mau, la chemarea Zeitei au venit din toate colturile orasului strangandu-se la intrarea in templu, miorlaind puternic si tanguitor.
Zeita se plimba furioasa prin tot templul aruncand cu bile de foc in pereti de piatra, frumos pictati cu diferite scene din „Cartea Mortilor” sau din „Cartea celor Vii”. Peretele dinspre rasarit a templului reprezenta o veche profetie, ce exista inca de la crearea pamantului si a tuturor fiintelor.
Picturi viu colorate ilustrau pisici din rasa Mau, transformate in femei razboinice cand Luna Rosie va aparea pe bolta albastra.
Sub conducerea unei Regine-Feline, soldatii femei-pisica vor lupta alaturi de faraon pentru apararea Egiptului de dusmani.
S-a oprit in fata acelui perete, privindu-l minute in sir, scotand cateun miorlait puternic din cand in cand, aducandu-si aminte de profetia pe care o stia atat de bine. Dorea atat de mult sa o implineasca incat ar fi fost in stare sa porneasca razboi cu toti zei, chiar si cu Seth.
Preoteasa si fecioarele ce se ocupau de ingrijirea templelor lui Bastet, priveau infricoasate la zeita furioasa. Preoteasa si-a luat inima in dinti, si facuse cativa pasi, indraznind sa ii adreseze cateva cuvinte dar tacuse cand Zeita incepuse sa vorbeasca:
-„Ateph ne, maher! Aleph utekahar m’ekt de-u-me… Ra, se’medew aiyn seker mthap!”
S-a oprit in fata acelui perete, privindu-l minute in sir, scotand cateun miorlait puternic din cand in cand, aducandu-si aminte de profetia pe care o stia atat de bine. Dorea atat de mult sa o implineasca incat ar fi fost in stare sa porneasca razboi cu toti zei, chiar si cu Seth.
Preoteasa si fecioarele ce se ocupau de ingrijirea templelor lui Bastet, priveau infricoasate la zeita furioasa. Preoteasa si-a luat inima in dinti, si facuse cativa pasi, indraznind sa ii adreseze cateva cuvinte dar tacuse cand Zeita incepuse sa vorbeasca:
-„Ateph ne, maher! Aleph utekahar m’ekt de-u-me… Ra, se’medew aiyn seker mthap!”
(Nu-mi vine sa cred! Nici macar nu a vrut sa ma asculte… Ra, zici cuvinte frumoase dar esti un prost!) – a strigat zeita furioasa.
Bastet si Sekmeth, reprezinta partile duale ale zeitei.
Atunci cand era calma, fericita si multumita, zeita avea forma unei femei frumoase, cu trup de femeie si cap de felina. Dar cand era furioasa, se transforma in Sekmeth, o pisica gigantica, plina de furie, ura, si gata sa se razboiasca cu oricine, sau orice Zeu. Se spune ca alaturi de Isis, a ajutat-o sa il gaseasca pe Osiris cand fratele acestuia, Seth la ucis si la taiat in bucatele ce le-a imprastia pe tot pamanttul. Bastet a ajutat-o sa ii gaseasca ramasitele si sa-l aduca la viata.
Acum, ca Ra a refuzat-o sa o ajute in dorinta ei de a face femeile mai puternice, era plina de furie, ura si tristete. Dadea din coada nervoasa, plimbandu-se de colo-acolo, cu urechile ciulite pe spate.
- Zeita! –a spus preoteasa cu o voce tremuranda.
- Da, draga mea? – i-a raspuns Sekmeth in timp ce se aseza pe dalele de marmura a templului, lingandu-si laba din fata si torcand.
- Poate ca nu a venit vremea profetiei… de 50 de ani iti slujesc, si in 50 de ani, Luna Rosie nu s-a aratat niciodata. – a spus preoteasa.
-Ah, ai dreptate. Nici chiar Nut nu stie cand aceasta va aparea, in ciuda faptului ca cerurile sunt sub comanda ei, putand sa priveasca dincolo de orizonturile Zeului Heh.
- Ar trebui sa te calmezi, Zeita, vremea nu a trecut si profetia se va implini. – a soptit preoteasa in timp ce o mangaia pe zeita pe laba.
- Arrr, poate ca ai dreptate! – a raspuns Sekmeth, torcand si miorlaind.
Afara, pe strazile orasului, faraonul Ptolemeu al XII-lea se plimba alaturi de sotia lui in carul regal pe strazile pavate ale orasului Memphis.
Vocea mieroasa si calma a preotesei, impreuna cu uleiurile si fumul din ierburile uscate din planta „Iarba-Matei” ce ardeau in vase de bronz, o calmase pe Zeita, luand din nou forma femei cu cap de pisica. Zeita impreuna cu alaiul de ucenice si insotita de preoteasa, au iesit din Templu, pasind pe treptele de piatra ale acestuia, intampinandu-l pe Faraon si pe sotia acestuia.
Pasind afara din carul regal, conducatorii Egiptului, simteau nevoia de a fi binecuvantati de Zeita, deoarece sotia Faraonului nu putea sa de-a nastere la mostenitori.
-„Seek-ut tahme, meat’ey, Bastet!” (Binecuvanteaza-ma, zeita Bastet!) –a spus sotia faraonului, cu o voce tanguitoare.
-Copila, ai toata dragostea si binecuvantarea mea. Presimt ca vei naste la anul un copil frumos si puternic. Daca este fata, adu-o la mine! –i-a spus Bastet in timp ce-i mangaia pantecul femei…
-Va multumim, Zeita! –a raspuns Faraonul, conducandu-si regina inapoi la carul regal.
Intorcandu-se inapoi in Templul ei, Bastet impreuna cu preoteasa, incepusera pregatirile pentru echinoctiul de toamna, iar odata cu venirea acestuia si Festivalul Zeilor, in care timp de 30 de zile, toti Zeii erau onorati cu rugaciuni, mancare si bautura.
Anul 69 I.H
Vremea a trecut, la fel si sarbatorile dedicate Zeilor. Binecuvantarea Zeitei ii adusese familiei regale mostenitorii mult doriti, care umpluse inima Faraonului si a sotiei lui de bucurie si fericire.
Dar Bastet nu a stat degeaba in tot acest timp, caci adanc in interiorul templelor si a monumentelor dedicate ei, fetele si femeile ce ii slujeau Zeitei, invatau sa lupte cu sabia sau cu diferite arme.
Sub atenta supraveghere a lui Sekmeth, partea intunecata a lui Bastet, zeita ce reprezenta partea razboinica a unei femei, o noua societate secreta a luat nastere, iar in aceasta societate orice femeie, indiferent de rangul pe care aceasta il avea, era primita la sanul Zeitei-Feline.
Rand pe rand, femeile din intregul Egipt isi trimiteau fiicele la templele inchinate lui Bastet pentru a deveni preotese, o viata intreaga dedicata puritatii, cinstirii Zeitei-Felina. Insa in interiorul templului, in incaperi secrete, o armata de femei sub privirile Zeitei luptau zi si noapte, pregatite pentru ziua in care vor iesi sa lupte… Profetia data de zeita spunea ca se va naste o fiica a Egiptului, ce va conduce armate intregi in razboi pentru gloria intregului regat egiptean.
-Azi noapte, Luna Rosie s-a aratat Egiptului! „Malet… baateph nect salet’en!” (Malet… profetia s-a infaptuit!) –a raspuns Zeita in timp ce privea din templu la oamenii ce se plimbau pe strazile inguste ale orasului Memphis.
-„Seta ne meatah?”(Este posibil?) – a intrebat plina de curiozitate Preoteasa pe Zeita.
-„Tha’ne! Phame tek se ula nedte, kat mekh Ra tihk tu laop kli-tehne. Sehet ych pferomh!” (Da, si va veni la noi chiar inainte ca Ra sa plece cu Barca Mileniilor in Lumea Subterana!).
-Sunt vesti bune. – a spus Preoteasa zambitoare privind cum un alai de femei impreuna cu sotia faraonului aducea in brate un copil mic.
Malet a iesit in intampinarea femeilor si a sotiei faraonului, zambind bucuroasa gandindu-se la vorbele zeitei.
-Stapana! Nu ma asteptam ca sotia trimisului de zei pe pamant sa vina chiar in templul lui Bastet! Zei m-au binecuvantat azi!
-Am venit deoarece vreau ca fata mea sa ii slujeasca lui Bastet, asa cum i-am promis Zeitei acum ceva timp in urma.
-Desigur! Cu o cheama pe fetita? –a intrebat preoteasa privind la micuta fetita cu ochii mari si albastri ca raul Nil.
-Cleopatra! Numele ei este Cleopatra! –a raspuns regina in timp ce ii inmana copilul preotesei.
-Va avea parte de cea mai aleasa educatie… atat de la mareata Zeita cat si de la tatal ei.
-Da, intr-adevar! –a raspuns regina.
In acea zi, statuia inalta din piatra imbracata in aur si platina a zeitei Bastet, parea ca zambeste de bucurie, iar toate pisicile din rasa Mau ce pazeau templele ei, incepuse sa miaune intr-un ritm melodios si lung.
Timpul a trecut peste micuta Cleopatra, devenita acum o frumoasa femeie.
Acum, ca Ra a refuzat-o sa o ajute in dorinta ei de a face femeile mai puternice, era plina de furie, ura si tristete. Dadea din coada nervoasa, plimbandu-se de colo-acolo, cu urechile ciulite pe spate.
- Zeita! –a spus preoteasa cu o voce tremuranda.
- Da, draga mea? – i-a raspuns Sekmeth in timp ce se aseza pe dalele de marmura a templului, lingandu-si laba din fata si torcand.
- Poate ca nu a venit vremea profetiei… de 50 de ani iti slujesc, si in 50 de ani, Luna Rosie nu s-a aratat niciodata. – a spus preoteasa.
-Ah, ai dreptate. Nici chiar Nut nu stie cand aceasta va aparea, in ciuda faptului ca cerurile sunt sub comanda ei, putand sa priveasca dincolo de orizonturile Zeului Heh.
- Ar trebui sa te calmezi, Zeita, vremea nu a trecut si profetia se va implini. – a soptit preoteasa in timp ce o mangaia pe zeita pe laba.
- Arrr, poate ca ai dreptate! – a raspuns Sekmeth, torcand si miorlaind.
Afara, pe strazile orasului, faraonul Ptolemeu al XII-lea se plimba alaturi de sotia lui in carul regal pe strazile pavate ale orasului Memphis.
Vocea mieroasa si calma a preotesei, impreuna cu uleiurile si fumul din ierburile uscate din planta „Iarba-Matei” ce ardeau in vase de bronz, o calmase pe Zeita, luand din nou forma femei cu cap de pisica. Zeita impreuna cu alaiul de ucenice si insotita de preoteasa, au iesit din Templu, pasind pe treptele de piatra ale acestuia, intampinandu-l pe Faraon si pe sotia acestuia.
Pasind afara din carul regal, conducatorii Egiptului, simteau nevoia de a fi binecuvantati de Zeita, deoarece sotia Faraonului nu putea sa de-a nastere la mostenitori.
-„Seek-ut tahme, meat’ey, Bastet!” (Binecuvanteaza-ma, zeita Bastet!) –a spus sotia faraonului, cu o voce tanguitoare.
-Copila, ai toata dragostea si binecuvantarea mea. Presimt ca vei naste la anul un copil frumos si puternic. Daca este fata, adu-o la mine! –i-a spus Bastet in timp ce-i mangaia pantecul femei…
-Va multumim, Zeita! –a raspuns Faraonul, conducandu-si regina inapoi la carul regal.
Intorcandu-se inapoi in Templul ei, Bastet impreuna cu preoteasa, incepusera pregatirile pentru echinoctiul de toamna, iar odata cu venirea acestuia si Festivalul Zeilor, in care timp de 30 de zile, toti Zeii erau onorati cu rugaciuni, mancare si bautura.
Anul 69 I.H
Vremea a trecut, la fel si sarbatorile dedicate Zeilor. Binecuvantarea Zeitei ii adusese familiei regale mostenitorii mult doriti, care umpluse inima Faraonului si a sotiei lui de bucurie si fericire.
Dar Bastet nu a stat degeaba in tot acest timp, caci adanc in interiorul templelor si a monumentelor dedicate ei, fetele si femeile ce ii slujeau Zeitei, invatau sa lupte cu sabia sau cu diferite arme.
Sub atenta supraveghere a lui Sekmeth, partea intunecata a lui Bastet, zeita ce reprezenta partea razboinica a unei femei, o noua societate secreta a luat nastere, iar in aceasta societate orice femeie, indiferent de rangul pe care aceasta il avea, era primita la sanul Zeitei-Feline.
Rand pe rand, femeile din intregul Egipt isi trimiteau fiicele la templele inchinate lui Bastet pentru a deveni preotese, o viata intreaga dedicata puritatii, cinstirii Zeitei-Felina. Insa in interiorul templului, in incaperi secrete, o armata de femei sub privirile Zeitei luptau zi si noapte, pregatite pentru ziua in care vor iesi sa lupte… Profetia data de zeita spunea ca se va naste o fiica a Egiptului, ce va conduce armate intregi in razboi pentru gloria intregului regat egiptean.
-Azi noapte, Luna Rosie s-a aratat Egiptului! „Malet… baateph nect salet’en!” (Malet… profetia s-a infaptuit!) –a raspuns Zeita in timp ce privea din templu la oamenii ce se plimbau pe strazile inguste ale orasului Memphis.
-„Seta ne meatah?”(Este posibil?) – a intrebat plina de curiozitate Preoteasa pe Zeita.
-„Tha’ne! Phame tek se ula nedte, kat mekh Ra tihk tu laop kli-tehne. Sehet ych pferomh!” (Da, si va veni la noi chiar inainte ca Ra sa plece cu Barca Mileniilor in Lumea Subterana!).
-Sunt vesti bune. – a spus Preoteasa zambitoare privind cum un alai de femei impreuna cu sotia faraonului aducea in brate un copil mic.
Malet a iesit in intampinarea femeilor si a sotiei faraonului, zambind bucuroasa gandindu-se la vorbele zeitei.
-Stapana! Nu ma asteptam ca sotia trimisului de zei pe pamant sa vina chiar in templul lui Bastet! Zei m-au binecuvantat azi!
-Am venit deoarece vreau ca fata mea sa ii slujeasca lui Bastet, asa cum i-am promis Zeitei acum ceva timp in urma.
-Desigur! Cu o cheama pe fetita? –a intrebat preoteasa privind la micuta fetita cu ochii mari si albastri ca raul Nil.
-Cleopatra! Numele ei este Cleopatra! –a raspuns regina in timp ce ii inmana copilul preotesei.
-Va avea parte de cea mai aleasa educatie… atat de la mareata Zeita cat si de la tatal ei.
-Da, intr-adevar! –a raspuns regina.
In acea zi, statuia inalta din piatra imbracata in aur si platina a zeitei Bastet, parea ca zambeste de bucurie, iar toate pisicile din rasa Mau ce pazeau templele ei, incepuse sa miaune intr-un ritm melodios si lung.
Timpul a trecut peste micuta Cleopatra, devenita acum o frumoasa femeie.
Chipul tanar si corpul svelt, ascundea o minte agera si plina de intelepciune. Dupa tragica moarte a tatalui ei, faraonul Ptolemeu al XII-lea, pe scaunul tronului a urcat fratele ei Ptolemeu al XIII-lea, conducand impreuna Cleopatra, Egiptul de Sus si cel de Jos.-Mare Preoteasa! Credeti ca Cleopatra este regina-pisica, cea descrisa de profetie? –a spus o tanara fecioara in timp ce se apropia de femeie mai in varsta decat ea ce privea mandra statuia zeitei Bastet.
-Da, sunt foarte sigura, copila mea! Fii linistita, Bastet ne va calauzii atat pe noi cat si pe tanara regina… –a raspuns Inalta Preoteasa linistind-o pe femeie.
-Dar… - a continuat aceasta.
-„Be-ekh nate, tahke aleph net!” (Sa nu te indoiesti niciodata de vointa Zeitei!) – s-a rastit Preoteasa.
-„Me’tare!” (Iarta-ma!).
-Acum pleaca, lasa-ma singura!
-Desigur…
Tanara fata a plecat din templu, temandu-se de soarta poporului egiptean gandindu-se in sinea ei ca totusi, poate ca era voia Zeitei.
Ramasa singura in templu, preoteasa incepuse sa spuna tot felul de rugaciuni iar Zeita nu a intarziat sa apara.
-Malet! –a spus Zeita pe o voce mieroasa, dezmierdand cu mana fruntea Preotesei.
-„Bastet! Seka’a thek neht, tene taa puet metaha neskar!”(Bastet! Fiicele tale sunt pregatite sa porneasca in razboi!”
-Minunat! Cleopatra este Regina-Felina care va conduce Egiptul in victorii, asa cum a spus si profetia. Dar trebuie sa asteptam momentul propice ca sa o ajutam!
In indepartare, sute de pisici miorlaiau tanguitor ca si cum i se adresau Zeitei-Feline.
Auzind miorlaiturile pisicilor, Zeita a zambind bucuroasa.
-Calm, copii mei! Vremea voastra inca n-a venit.
Sora mai mica a Cleopatrei nu pierdea nicio ocazie, ca sa-si arate ura si nesupunerea fata de noua regina a regatului.
Usile palatului regal s-au deschis lasand sa patranunda in acesta adierea fierbinte a vantului venit dinspre desertul galben. \
-Dar… - a continuat aceasta.
-„Be-ekh nate, tahke aleph net!” (Sa nu te indoiesti niciodata de vointa Zeitei!) – s-a rastit Preoteasa.
-„Me’tare!” (Iarta-ma!).
-Acum pleaca, lasa-ma singura!
-Desigur…
Tanara fata a plecat din templu, temandu-se de soarta poporului egiptean gandindu-se in sinea ei ca totusi, poate ca era voia Zeitei.
Ramasa singura in templu, preoteasa incepuse sa spuna tot felul de rugaciuni iar Zeita nu a intarziat sa apara.
-Malet! –a spus Zeita pe o voce mieroasa, dezmierdand cu mana fruntea Preotesei.
-„Bastet! Seka’a thek neht, tene taa puet metaha neskar!”(Bastet! Fiicele tale sunt pregatite sa porneasca in razboi!”
-Minunat! Cleopatra este Regina-Felina care va conduce Egiptul in victorii, asa cum a spus si profetia. Dar trebuie sa asteptam momentul propice ca sa o ajutam!
In indepartare, sute de pisici miorlaiau tanguitor ca si cum i se adresau Zeitei-Feline.
Auzind miorlaiturile pisicilor, Zeita a zambind bucuroasa.
-Calm, copii mei! Vremea voastra inca n-a venit.
Sora mai mica a Cleopatrei nu pierdea nicio ocazie, ca sa-si arate ura si nesupunerea fata de noua regina a regatului.
Usile palatului regal s-au deschis lasand sa patranunda in acesta adierea fierbinte a vantului venit dinspre desertul galben. \
Printre usile deschise isi facuse aparitia sora mai mica a reginei, plina de furie, blestemand Zeii ca ea s-a nascut ultima.
-„Arsinoe… thekate met’l yle mpte?”(Arsinoe… Cu ce te pot ajuta?)-a intrebat regina in timp ce-si flutura evantaiul facut din pene de paun, incercand sa se racoreasca de arsita puternica a soarelui.
-Pe Ra, caldura asta ma omoara! Poate Nut, zeita cerurilor va aduce putina ploaie… -a continuat Cleoptara la fel de calma, fara sa o priveasca.
Arsinoe, se plimba prin sala palatului nervoasa, gesticuland si blestemand ziua in care s-a nascut, amintindu-i mereu lui Cleopatra ca ea era preferata tatalui, si ca ea trebuia sa conduca Egiptul alaturi de Ptolemeu.
-Daca tot il vrei atat de mult pe Ptolemeu, il poti avea! –a raspuns regina rastit.
-Stii destul de bine ca nu poti conduce singura regatul egiptean. In intreaga istorie nu s-a pomenit ca Egiptul sa fie condus de o femeie. –i-a raspuns Arsinoe indreptandu-se furioasa catre Cleopatra.
-Nu-ti uita locul! Eu sunt regina si pot conduce singura Egiptul! Bastet imi este alaturi si voi castiga!
-„Setahame, ate cal’aleph, tuum nea!” (Atunci fi pregatita sa lupti, caci un razboi va porni!) –a amenintat-o Arsinoe.
-„Tha’ne!” (Bine!) –i-a raspuns Cleopatra apucand doua sayuri in mana, rasucindu-le si pregatindu-se de lupta.
Arsinoe a inceput sa rada, un ras isteric gandindu-se ca o va invinge in lupta asa cum facea si cand erau mici.
-„Arsinoe… thekate met’l yle mpte?”(Arsinoe… Cu ce te pot ajuta?)-a intrebat regina in timp ce-si flutura evantaiul facut din pene de paun, incercand sa se racoreasca de arsita puternica a soarelui.
-Pe Ra, caldura asta ma omoara! Poate Nut, zeita cerurilor va aduce putina ploaie… -a continuat Cleoptara la fel de calma, fara sa o priveasca.
Arsinoe, se plimba prin sala palatului nervoasa, gesticuland si blestemand ziua in care s-a nascut, amintindu-i mereu lui Cleopatra ca ea era preferata tatalui, si ca ea trebuia sa conduca Egiptul alaturi de Ptolemeu.
-Daca tot il vrei atat de mult pe Ptolemeu, il poti avea! –a raspuns regina rastit.
-Stii destul de bine ca nu poti conduce singura regatul egiptean. In intreaga istorie nu s-a pomenit ca Egiptul sa fie condus de o femeie. –i-a raspuns Arsinoe indreptandu-se furioasa catre Cleopatra.
-Nu-ti uita locul! Eu sunt regina si pot conduce singura Egiptul! Bastet imi este alaturi si voi castiga!
-„Setahame, ate cal’aleph, tuum nea!” (Atunci fi pregatita sa lupti, caci un razboi va porni!) –a amenintat-o Arsinoe.
-„Tha’ne!” (Bine!) –i-a raspuns Cleopatra apucand doua sayuri in mana, rasucindu-le si pregatindu-se de lupta.
Arsinoe a inceput sa rada, un ras isteric gandindu-se ca o va invinge in lupta asa cum facea si cand erau mici.
Amandoua fusesera aduse la templu, si amandoua invatase sa lupte cu orice fel de arma.Adesea dadeau spectacole la curtea regala, in fata tatalui lor, dovedindu-i ca amandoua fiice sunt demne sa ii mosteneasca tronul si Egiptul.
-„Theek’ma, Cleopatra u-nethe, mhepta vlopte uhn! Pafre’she kmete horem nther ypkar-tei…” (Ai face bine sa te pregatesti, Cleopatra, pentru inmormantare! Promit ca iti voi face un mormant frumos…) -a raspuns Arsinoe luand si ea la randul ei doua sayuri.
Lupta dintre cele doua se anunta apriga, daca in copilarie luptele era sub forma de joaca acum era ceva serios. O piedica pusa de Cleopatra sorei ei, o facuse pe aceasta sa se dezechilibreze si sa cada, iar varful ascutit al unui say indreptat spre gatul Arsinoei, o facuse pe aceasta sa inteleaga de intentiile serioase ale Cleopatrei.
-„Peu, peu!” (Bravo, bravo!) –a raspuns aceasta, ridicandu-se de jos. –Ai mai invatat ceva in plus fata de trecut. Dar asta nu inseamna ca vei si castiga razboiul. –a amenintat-o Arsinoe, apoi s-a intors cu spatele la regina indreptanduse spre usile deschise
-Sunt pregatita! –a strigat Cleopatra la Arsinoe – Sunt pregatita si Bastet mi-e martora ca voi castiga acest razboi! – a soptit Cleopatra.
In anul 48 I.H, neintelegerile si amenintarile din partea Arsinoei si a lui Ptolemeu au dus la izbugnirea unui razboi civil in Egipt.
Arsinoe si fratele ei, stransese armata numeroasa, dar nicio armata omeneasca nu se putea compara cu armata Cleopatrei, binecuvantata de Zeita.
Cu o noapte inainte de a porni la razboi, Zeita Bastet a chemat toate pisicile Mau la ea, transformandu-le in barbati si femei, puternici, musculosi, ce aveau forta a cinci oameni normali. Pe langa o astfel de armata, femeile ce slujisera Zeitei si au invatat calea armelor, era pregatite sa lupte pentru Regina-Felina a lor.
Bastet a chemat-o pe Cleopatra pentru a-si privi mareata armata, aflata sub comanda ei si gata de lupta.
- Priveste-ti armata, Regina-Felina! – a spus Bastet - Priveste-ti soldatii ce vor porni la razboi la primele raze stralucitoare a Zeului Ra! –a continuat Zeita aratandu-i armata ce se intindea sub privirile reginei.
La vremea aceea, Roma, cea mai mare dintre puterile vestice, era de asemenea si ea zguduita de un razboi civil. Chiar in momentul in care Cleopatra se pregatea sa-si atace fratele cu o imensa armata razboiul civil roman a ajuns si in Egipt. Cneus Pompeius Magnus, infrant de Iulius Cezar in Grecia, a fugit in Egipt cautand adapost, insa a fost in 47 i.H. ucis de oamenii lui Ptolemeu al XIII-lea. Iulius Cezar a ajuns la scurt timp in Alexandria si, dupa ce a descoperit moartea dusmanului sau, acesta a decis sa o ajute pe Cleopatra sa restabileasca ordinea in Egipt. Incepand cu secolul precedent, Roma exercitase un control din ce in ce mai mare asupra bogatului regat egiptean, astfel incat Cleopatra a cautat sa-si atinga scopurile politice intrand in gratiile lui Iulius Cezar. Cleopatra a iesit invingatoare din acest conflict si ramase la domnie alaturi de un alt frate de-al sau, Ptolemeu al XIV-lea. Arsinoe, care fusese aliata lui Ptolemeu al XIII-lea a fost luata la Roma de Iulius Cezar, apoi dusa intr-un templu, unde a trai pana in anul 41 I.H, cand avea sa fie executata din ordinul lui Marc Antoniu.
Orasul Alexandria, anul 47 I.H.
Lupta dintre cele doua se anunta apriga, daca in copilarie luptele era sub forma de joaca acum era ceva serios. O piedica pusa de Cleopatra sorei ei, o facuse pe aceasta sa se dezechilibreze si sa cada, iar varful ascutit al unui say indreptat spre gatul Arsinoei, o facuse pe aceasta sa inteleaga de intentiile serioase ale Cleopatrei.
-„Peu, peu!” (Bravo, bravo!) –a raspuns aceasta, ridicandu-se de jos. –Ai mai invatat ceva in plus fata de trecut. Dar asta nu inseamna ca vei si castiga razboiul. –a amenintat-o Arsinoe, apoi s-a intors cu spatele la regina indreptanduse spre usile deschise
-Sunt pregatita! –a strigat Cleopatra la Arsinoe – Sunt pregatita si Bastet mi-e martora ca voi castiga acest razboi! – a soptit Cleopatra.
In anul 48 I.H, neintelegerile si amenintarile din partea Arsinoei si a lui Ptolemeu au dus la izbugnirea unui razboi civil in Egipt.
Arsinoe si fratele ei, stransese armata numeroasa, dar nicio armata omeneasca nu se putea compara cu armata Cleopatrei, binecuvantata de Zeita.
Cu o noapte inainte de a porni la razboi, Zeita Bastet a chemat toate pisicile Mau la ea, transformandu-le in barbati si femei, puternici, musculosi, ce aveau forta a cinci oameni normali. Pe langa o astfel de armata, femeile ce slujisera Zeitei si au invatat calea armelor, era pregatite sa lupte pentru Regina-Felina a lor.
Bastet a chemat-o pe Cleopatra pentru a-si privi mareata armata, aflata sub comanda ei si gata de lupta.
- Priveste-ti armata, Regina-Felina! – a spus Bastet - Priveste-ti soldatii ce vor porni la razboi la primele raze stralucitoare a Zeului Ra! –a continuat Zeita aratandu-i armata ce se intindea sub privirile reginei.
La vremea aceea, Roma, cea mai mare dintre puterile vestice, era de asemenea si ea zguduita de un razboi civil. Chiar in momentul in care Cleopatra se pregatea sa-si atace fratele cu o imensa armata razboiul civil roman a ajuns si in Egipt. Cneus Pompeius Magnus, infrant de Iulius Cezar in Grecia, a fugit in Egipt cautand adapost, insa a fost in 47 i.H. ucis de oamenii lui Ptolemeu al XIII-lea. Iulius Cezar a ajuns la scurt timp in Alexandria si, dupa ce a descoperit moartea dusmanului sau, acesta a decis sa o ajute pe Cleopatra sa restabileasca ordinea in Egipt. Incepand cu secolul precedent, Roma exercitase un control din ce in ce mai mare asupra bogatului regat egiptean, astfel incat Cleopatra a cautat sa-si atinga scopurile politice intrand in gratiile lui Iulius Cezar. Cleopatra a iesit invingatoare din acest conflict si ramase la domnie alaturi de un alt frate de-al sau, Ptolemeu al XIV-lea. Arsinoe, care fusese aliata lui Ptolemeu al XIII-lea a fost luata la Roma de Iulius Cezar, apoi dusa intr-un templu, unde a trai pana in anul 41 I.H, cand avea sa fie executata din ordinul lui Marc Antoniu.
Orasul Alexandria, anul 47 I.H.
-Regina mea, frumoasa mea regina! –a soptit Zeita la urechea Cleopatrei.
-Am invins de atatea ori, si totusi Egiptul ma priveste de parca eu as fi cea mai mare nenorocire. Am aliati puternici care ma sustin, care au adus numai bine regatului meu, precum e Iulius Cezar… –a spus Regina.
-Nu-i adevarat! Poporul te iubeste! Nu uita ca tu reprezinti poporul egiptean, iar poporul egiptean reprezinta Cleopatra! Nu ai aliati numai in muritori, ci si printre Zei, Regina mea felina… -a soptit Zeita dandu-i tarcoale Cleopatrei.
-Am gasit un protector, unul care sa-mi permita sa conduc mai departe regatul! O alianta cu Imperiul Roman. –a replicat Cleopatra Zeitei.
-Ce vrei sa spui? –a intrebat Bastet.
-Am avut nevoie de ajutorul tau ca sa ajung pe tron, ca sa opresc toate armatele inamice… dar, Zeita mea, e vremea sa merg mai departe si sa fac ceva singura, cu propriile mele puteri! –a soptit Cleopatra privind Nilul, cum se unduia printre trestriile inalte, la valuri inspumate ce se spargeau de malurile negre ale Egiptului.
-Asa imi multumesti pentru ajutor? Te-am ajutat, te-am binecuvantat inca de cand te-ai nascut, am supravegheat asupra ta si ti-am dat armate sa le conduci. Si acum imi spui ca nu mai vrei ajutorul meu? –a urlat Zeita plina de furie.
-Vreau ca poporul egiptean sa vada ceea ce eu pot face, fara ajutorul Zeilor. Am fost binecuvantata si ajutata dar vine vremea ca sa fac si eu ceva singura! –a raspuns Cleopatra.
-Vrei sa faci totul singura? Vrei ca poporul egiptean sa te vada asa cum esti tu? Prea bine, cum doresti! Nu vei mai primi nici un ajutor de la mine, decat daca mi-l vei cere! Dar tine minte, fara noi, Zeii, voi muritorilor nu a-ti face nimic. Ati deveni numai praf si pamant… viitorul tau va deveni atat de intunecat. –a amenintat Bastet, plecand furioasa din incaperea in care se afla Cleopatra.
Dupa aceasta confruntare intre Regina si Zeita, Cleopatra si-a condus regatul singura, fara ajutorul nici unui Zeu, cautand sprijin la Imperiul Roman, fiind sigura de abilitatile ei militare si guvernare.
Alianta dintre Egipt si Imperiul Roman, intre Cleopatra si Iulius Cezar, a adus pe langa sprijinul militar reciproc si comert, si la aproprierea celor doi foarte mult, devenind peste ceva timp amanti.
In luna Iunie a anului 47 I.H. Cleopatra a avut un fiu cu Iulius Cezar și pe care l-a botezat "Cezarion" insemnand „micul Cezar”.
Dupa ce Iulius Cezar a fost asasinat in luna Martie a anului 44 I.H. Cleopatra s-a intors in Egipt. La scurt timp dupa intoarcerea Cleopatrei, Ptolemeu al XIV-lea a murit. Regina si-a adus fiul la domnie alaturi de ea, sub numele de Ptolemeu Cezarion al Egiptului.
Dar mai avea nevoie de un aliat, pentru a o ajuta sa pastreze conducerea Egiptului incontinuare. O alianta intre ea si Marc Antonio, asa cum fusese si cu Cezar.
Din dragostea Cleopatrei si a lui Marc Antonio, a rezultat doi copii gemeni, o fata si un bait, viitori conducatori ai regatului egiptean.
Dupa alti cativa ani de tensiune si atacuri propagandistice, Octavian i-a declarat razboi Cleopatrei si lui Marc Antoniu, iar in anul 31 I.H. dusmanii lui Octavian s-au adunat de partea lui Marc Antoniu.
La 3 septembrie a anului 31 I.H. flotele celor doi s-au confruntat la Actium, in Grecia. Dupa lupte grele, Cleopatra si-a incalcat angajamentul asumat fata de Marc Antoniu si a plecat spre Egipt cu 60 dintre navele ei. Marc Antoniu a reusit sa patrunda printre navele inamice si a urmat-o. Flota ramasa s-a predat lui Octavian. Dupa o saptamana, fortele terestre ale lui Marc Antoniu au capitulat.
Dupa aceasta batalie, Cleopatra s-a refugiat intr-un mausoleu,
Marc Antoniu, fiind informat ca regina Cleopatra a murit, s-a injunghiat cu sabia. Inainte de a muri insa, la el a venit un alt mesager, care l-a informat ca regina Cleopatra era inca in viata. Marc Antoniu a fost dus de catre un sclav la locul de refugiu al Cleopatrei, unde a implorat-o pe aceasta sa faca pace cu Octavian, murind in cele din urma in bratele ei.
Pe 12 August 30 I.H, Cleopatra refuzand sa ajunga trofeu dusmanului ei, s-a retras intr-unul din templele inchinate zeitei Bastet. A blocat usile din lemn imbracat cu aur, ca sa fie sigura ca trupele romane nu vor putea intra.
Plimbandu-se prin templu si privind cu lacrimi in ochii, la picturile ce ilustrau calatoria spre viata eterna a sufletului si-a amintit de vorbele Zeitei ca viitorul ei va deveni negru.
-Ce viitor mai are acum o Regina-Felina fara mostenitori? Mult iubitul meu Cezarion a fost ucis de dusmanul meu… copii mei nu vor apuca ziua de maine si pe toti Zei, am gresit maniindu-va atat de mult iar pedeapsa voastra e atat de crunta. Sufletul imi va fi judecat dupa ce mor, dar fiti induratori cu mine! –a soptit Cleopatra atingand cu mana pictura.
Privea la „Judecata Sufletului” unde Ma’at zeita dreptatii impreuna cu Thor, scribul zeilor si Osiris judecau inima unui suflet cu „Balanta Dreptatii”. Pe un brat al balantei se punea inima sub forma de scarabeu a mortului iar pe cealalta se afla Pana Vietii. Daca inima cantarea mai grea decat Pana, inseamna ca aceasta inca este plina de pacate si greseli, iar spiritul era dat sa fie devorat de Ammut, „devoratoarea de morti”. Daca balanta se inclina mai mult spre Pana, inima ii era usoara si trecea de cele 12 Porti, pana la imparatia lui Ra.
-Bastet!„Me’tare! Me’tare, athek phar’kuut!”(Iarta-ma! Iarta-ma pentru ca ti-am gresit). –a strigat Cleopatra la o statuie a zeitei cu lacrimi in ochii.
Bastet nu a intarziat sa apara la rugamintile Reginei, si pentru cateva clipe, cele doua se priveau reciproc fara sa scoata un cuvant sau sa faca vreun gest.
-Zeita! –a grait Cleopatra.
-Stiam ca va veni ziua aceasta! Cand Egiptul va cadea… am vazut asta, Benu mi-a aratat, caci ea vede viitorul, al nostru, al vostru… tot ce a fost, tot ce este si tot ce va fi! Am vazut totul prin ochii mei! Atata durere, atata suferinta, dar Egiptul va dainui vesnic ca si tine si mostenirea ta, Regina mea! –i-a spus Zeita in timp ce se apropria de Cleopatra.
-Nu inteleg! Am pierdut tot, Egiptul este pe mana dusmanilor, cine il va salva? Nici chiar moartea mea nu va salva pe nimeni, poate doar pe mine!–a spus Cleopatra stergandu-si lacrimile, si urmarind-o cu privirea pe zeita ce ii aducea in dar un cos.
-Vreau sa te imbraci in cele mai scumpe si frumoase haine pe care le ai, sa iti pui cele mai pretioase podoabe si sa fi mai frumoasa ca niciodata.
-Despre ce mostenire vorbesti? –a continuat sa intrebe Regina pe Zeita.
-Mostenirea de care vorbesc eu, reprezinta viitoarele femei-pisici care vor exista datorita tie. Vezi tu, draga mea, tu ai avut curajul sa iti infrunti proprii Zei ca sa conduci cu o mana de fier un intreg imperiu. Tu nu te-ai supus nici unei reguli, traditi, ai facut totul ca sa fi singura care conduce. Asemenea pisicilor, care nu se supun nici unei chemari ale naturii decat propriilor lor chemari, la fel ai facut si tu. Ai condus Egiptul dupa propriul tau suflet, dupa cum iti dicta inima, de aceea esti o Regina. Si ce altceva este potrivit unei regine decat simbolul ei, cobra regala.
-Deci pana la urma, Egiptul va continua sa existe? Asta este o usurare… - a spus zambind Cleopatra.
-Imbracati-ma! –a poruncit Regina celor doua slujitoare a ei- Daca Octavian ma vrea, va avea o mare dezamagire caci nu voi parasi acest templu decat cu picioarele inainte si cu sufletul daruit lui Ra. – a soptit Cleopatra.
In spatele usilor inalte se auzeau voci de barbati si sunetele armurilor din metal. Un soldat roman batuse de cateva ori cu pumnul in usi avertizand pe cei din inauntrul templului, ca vor spage usile daca nu se preda imediat.
Cleopatra s-a infatisat in fata zeitei Bastet, mai frumoasa ca niciodata cu acele poboabe frumoase de aur, iar imbracamintea, din materiale fine, ii puneau in evidenta formele si trupul frumos.
-O regina trebuie sa aiba parte de o moarte demna de o regina. –a spus Cleopatra, luand cobra regala din cosul adus de Zeita.
-Nu-ti face griji, copila mea, voi fi pe partea cealalta sa iti conduc sufletul pana la Imparatia lui Ra. –i-a soptit Bastet la ureche apoi a sarutat-o pe frunte.
Cleopatra si-a pus pe piept sarpele de culoare neagra cu dungi arginti, in dreptul inimi, iar cobra reactionand la miscarile reginei, si-a infipt colti in pielea fina a ei, lasand veninul sa ii opreasca bataile inimi.
Cand trupele romane au reusit sa patrunda in templu, era deja prea tarziu.
Cleopatra, Regina-Felina isi oferise viata zeitei ce a vegheat-o inca de cand era mica...
***
„Dar unde o legenda se termina, o alta legenda incepe. Legendele altor regine-pisici, si a altor femei-pisica se vor scrie in Cartea Destinului, dar asta va urma intr-o alta poveste.
Femeia-pisica, nu se supune nici unei reguli, traditii sau credinte. Ea raspunde chemarii unei singure feline, o atotputernica felina ce dainuie si in prezent.
Mau, pisicile ce pazeau templele zeitei lor, au plecat in lumea intreaga pentru a cauta femei ce au in fiinta lor atingerea lui Bastet.
Ele traiesc in societatea oamenilor, fara sa fie observate, discrete."
(Malet.)
-Am invins de atatea ori, si totusi Egiptul ma priveste de parca eu as fi cea mai mare nenorocire. Am aliati puternici care ma sustin, care au adus numai bine regatului meu, precum e Iulius Cezar… –a spus Regina.
-Nu-i adevarat! Poporul te iubeste! Nu uita ca tu reprezinti poporul egiptean, iar poporul egiptean reprezinta Cleopatra! Nu ai aliati numai in muritori, ci si printre Zei, Regina mea felina… -a soptit Zeita dandu-i tarcoale Cleopatrei.
-Am gasit un protector, unul care sa-mi permita sa conduc mai departe regatul! O alianta cu Imperiul Roman. –a replicat Cleopatra Zeitei.
-Ce vrei sa spui? –a intrebat Bastet.
-Am avut nevoie de ajutorul tau ca sa ajung pe tron, ca sa opresc toate armatele inamice… dar, Zeita mea, e vremea sa merg mai departe si sa fac ceva singura, cu propriile mele puteri! –a soptit Cleopatra privind Nilul, cum se unduia printre trestriile inalte, la valuri inspumate ce se spargeau de malurile negre ale Egiptului.
-Asa imi multumesti pentru ajutor? Te-am ajutat, te-am binecuvantat inca de cand te-ai nascut, am supravegheat asupra ta si ti-am dat armate sa le conduci. Si acum imi spui ca nu mai vrei ajutorul meu? –a urlat Zeita plina de furie.
-Vreau ca poporul egiptean sa vada ceea ce eu pot face, fara ajutorul Zeilor. Am fost binecuvantata si ajutata dar vine vremea ca sa fac si eu ceva singura! –a raspuns Cleopatra.
-Vrei sa faci totul singura? Vrei ca poporul egiptean sa te vada asa cum esti tu? Prea bine, cum doresti! Nu vei mai primi nici un ajutor de la mine, decat daca mi-l vei cere! Dar tine minte, fara noi, Zeii, voi muritorilor nu a-ti face nimic. Ati deveni numai praf si pamant… viitorul tau va deveni atat de intunecat. –a amenintat Bastet, plecand furioasa din incaperea in care se afla Cleopatra.
Dupa aceasta confruntare intre Regina si Zeita, Cleopatra si-a condus regatul singura, fara ajutorul nici unui Zeu, cautand sprijin la Imperiul Roman, fiind sigura de abilitatile ei militare si guvernare.
Alianta dintre Egipt si Imperiul Roman, intre Cleopatra si Iulius Cezar, a adus pe langa sprijinul militar reciproc si comert, si la aproprierea celor doi foarte mult, devenind peste ceva timp amanti.
In luna Iunie a anului 47 I.H. Cleopatra a avut un fiu cu Iulius Cezar și pe care l-a botezat "Cezarion" insemnand „micul Cezar”.
Dupa ce Iulius Cezar a fost asasinat in luna Martie a anului 44 I.H. Cleopatra s-a intors in Egipt. La scurt timp dupa intoarcerea Cleopatrei, Ptolemeu al XIV-lea a murit. Regina si-a adus fiul la domnie alaturi de ea, sub numele de Ptolemeu Cezarion al Egiptului.
Dar mai avea nevoie de un aliat, pentru a o ajuta sa pastreze conducerea Egiptului incontinuare. O alianta intre ea si Marc Antonio, asa cum fusese si cu Cezar.
Din dragostea Cleopatrei si a lui Marc Antonio, a rezultat doi copii gemeni, o fata si un bait, viitori conducatori ai regatului egiptean.
Dupa alti cativa ani de tensiune si atacuri propagandistice, Octavian i-a declarat razboi Cleopatrei si lui Marc Antoniu, iar in anul 31 I.H. dusmanii lui Octavian s-au adunat de partea lui Marc Antoniu.
La 3 septembrie a anului 31 I.H. flotele celor doi s-au confruntat la Actium, in Grecia. Dupa lupte grele, Cleopatra si-a incalcat angajamentul asumat fata de Marc Antoniu si a plecat spre Egipt cu 60 dintre navele ei. Marc Antoniu a reusit sa patrunda printre navele inamice si a urmat-o. Flota ramasa s-a predat lui Octavian. Dupa o saptamana, fortele terestre ale lui Marc Antoniu au capitulat.
Dupa aceasta batalie, Cleopatra s-a refugiat intr-un mausoleu,
Marc Antoniu, fiind informat ca regina Cleopatra a murit, s-a injunghiat cu sabia. Inainte de a muri insa, la el a venit un alt mesager, care l-a informat ca regina Cleopatra era inca in viata. Marc Antoniu a fost dus de catre un sclav la locul de refugiu al Cleopatrei, unde a implorat-o pe aceasta sa faca pace cu Octavian, murind in cele din urma in bratele ei.
Pe 12 August 30 I.H, Cleopatra refuzand sa ajunga trofeu dusmanului ei, s-a retras intr-unul din templele inchinate zeitei Bastet. A blocat usile din lemn imbracat cu aur, ca sa fie sigura ca trupele romane nu vor putea intra.
Plimbandu-se prin templu si privind cu lacrimi in ochii, la picturile ce ilustrau calatoria spre viata eterna a sufletului si-a amintit de vorbele Zeitei ca viitorul ei va deveni negru.
-Ce viitor mai are acum o Regina-Felina fara mostenitori? Mult iubitul meu Cezarion a fost ucis de dusmanul meu… copii mei nu vor apuca ziua de maine si pe toti Zei, am gresit maniindu-va atat de mult iar pedeapsa voastra e atat de crunta. Sufletul imi va fi judecat dupa ce mor, dar fiti induratori cu mine! –a soptit Cleopatra atingand cu mana pictura.
Privea la „Judecata Sufletului” unde Ma’at zeita dreptatii impreuna cu Thor, scribul zeilor si Osiris judecau inima unui suflet cu „Balanta Dreptatii”. Pe un brat al balantei se punea inima sub forma de scarabeu a mortului iar pe cealalta se afla Pana Vietii. Daca inima cantarea mai grea decat Pana, inseamna ca aceasta inca este plina de pacate si greseli, iar spiritul era dat sa fie devorat de Ammut, „devoratoarea de morti”. Daca balanta se inclina mai mult spre Pana, inima ii era usoara si trecea de cele 12 Porti, pana la imparatia lui Ra.
-Bastet!„Me’tare! Me’tare, athek phar’kuut!”(Iarta-ma! Iarta-ma pentru ca ti-am gresit). –a strigat Cleopatra la o statuie a zeitei cu lacrimi in ochii.
Bastet nu a intarziat sa apara la rugamintile Reginei, si pentru cateva clipe, cele doua se priveau reciproc fara sa scoata un cuvant sau sa faca vreun gest.
-Zeita! –a grait Cleopatra.
-Stiam ca va veni ziua aceasta! Cand Egiptul va cadea… am vazut asta, Benu mi-a aratat, caci ea vede viitorul, al nostru, al vostru… tot ce a fost, tot ce este si tot ce va fi! Am vazut totul prin ochii mei! Atata durere, atata suferinta, dar Egiptul va dainui vesnic ca si tine si mostenirea ta, Regina mea! –i-a spus Zeita in timp ce se apropria de Cleopatra.
-Nu inteleg! Am pierdut tot, Egiptul este pe mana dusmanilor, cine il va salva? Nici chiar moartea mea nu va salva pe nimeni, poate doar pe mine!–a spus Cleopatra stergandu-si lacrimile, si urmarind-o cu privirea pe zeita ce ii aducea in dar un cos.
-Vreau sa te imbraci in cele mai scumpe si frumoase haine pe care le ai, sa iti pui cele mai pretioase podoabe si sa fi mai frumoasa ca niciodata.
-Despre ce mostenire vorbesti? –a continuat sa intrebe Regina pe Zeita.
-Mostenirea de care vorbesc eu, reprezinta viitoarele femei-pisici care vor exista datorita tie. Vezi tu, draga mea, tu ai avut curajul sa iti infrunti proprii Zei ca sa conduci cu o mana de fier un intreg imperiu. Tu nu te-ai supus nici unei reguli, traditi, ai facut totul ca sa fi singura care conduce. Asemenea pisicilor, care nu se supun nici unei chemari ale naturii decat propriilor lor chemari, la fel ai facut si tu. Ai condus Egiptul dupa propriul tau suflet, dupa cum iti dicta inima, de aceea esti o Regina. Si ce altceva este potrivit unei regine decat simbolul ei, cobra regala.
-Deci pana la urma, Egiptul va continua sa existe? Asta este o usurare… - a spus zambind Cleopatra.
-Imbracati-ma! –a poruncit Regina celor doua slujitoare a ei- Daca Octavian ma vrea, va avea o mare dezamagire caci nu voi parasi acest templu decat cu picioarele inainte si cu sufletul daruit lui Ra. – a soptit Cleopatra.
In spatele usilor inalte se auzeau voci de barbati si sunetele armurilor din metal. Un soldat roman batuse de cateva ori cu pumnul in usi avertizand pe cei din inauntrul templului, ca vor spage usile daca nu se preda imediat.
Cleopatra s-a infatisat in fata zeitei Bastet, mai frumoasa ca niciodata cu acele poboabe frumoase de aur, iar imbracamintea, din materiale fine, ii puneau in evidenta formele si trupul frumos.
-O regina trebuie sa aiba parte de o moarte demna de o regina. –a spus Cleopatra, luand cobra regala din cosul adus de Zeita.
-Nu-ti face griji, copila mea, voi fi pe partea cealalta sa iti conduc sufletul pana la Imparatia lui Ra. –i-a soptit Bastet la ureche apoi a sarutat-o pe frunte.
Cleopatra si-a pus pe piept sarpele de culoare neagra cu dungi arginti, in dreptul inimi, iar cobra reactionand la miscarile reginei, si-a infipt colti in pielea fina a ei, lasand veninul sa ii opreasca bataile inimi.
Cand trupele romane au reusit sa patrunda in templu, era deja prea tarziu.
Cleopatra, Regina-Felina isi oferise viata zeitei ce a vegheat-o inca de cand era mica...
***
„Dar unde o legenda se termina, o alta legenda incepe. Legendele altor regine-pisici, si a altor femei-pisica se vor scrie in Cartea Destinului, dar asta va urma intr-o alta poveste.
Femeia-pisica, nu se supune nici unei reguli, traditii sau credinte. Ea raspunde chemarii unei singure feline, o atotputernica felina ce dainuie si in prezent.
Mau, pisicile ce pazeau templele zeitei lor, au plecat in lumea intreaga pentru a cauta femei ce au in fiinta lor atingerea lui Bastet.
Ele traiesc in societatea oamenilor, fara sa fie observate, discrete."
(Malet.)
:) Frumoasa legenda, nestiuta de mine. Ma minunez iar cat de frumos ai potrivit pictura. La randu-i, aceasta e superba.
RăspundețiȘtergereMultumesc. Pupicii. Weekend placut!