.

"Vino și asează-te.
Peste două zile nu voi mai fi aici...
Și pe urmă...niciodată."
(Vasili Șukșin)




miercuri, 28 februarie 2018

luni, 26 februarie 2018

- pink mondays


"Până la urmă, mâine este o altă zi."

     initiativa: cybershamans.blogspot.ro

sâmbătă, 24 februarie 2018

Scrisoare de Dragobete. Mie.



....de Camelia Cîmpean



"De Dragobetele ăsta vreau să-mi scriu o scrisoare. 
Mie. 
Aşa, ca pe vremuri, să-mi aducă poştaşul un plic albastru ca o dimineaţă, cu numele destinatarului scris cu litere urâte de mână şi cu un stilou care scapă din când în când câte o pată mică de cerneală, la sfârşitul rândului.

Pe cuvânt că n-am înnebunit.

În clasa a XI-a am stat la internat. Dintre toate amintirile de atunci, şi Dumnezeu mi-e martor că am de toate felurile, mărimile şi culorile, cea mai dragă se leagă de sosirea corespondenţei. 
Din geanta sa uriaşă de te mirai că mai are amândoi umerii la acelaşi nivel, poştaşul de cartier scotea, cu mişcări desprinse parcă dintr-un episod de teleenciclopedie cu încetinitorul în prim – plan, un teanc de scrisori şi le aşeza pe colţul mesei acoperite de nelipsita catifea bleumarin (ţinea o veşnicie la mizerie), din holul internatului. 
Pleca apoi şi zeu rămânea elevul de serviciu care, pătruns de importanţa covârşitoare a momentului, ne striga pe fiecare, cu nume şi prenume întreg, exact aşa cum apărea în colţul plicului dătător de aritmii şi coşmaruri. 
Îl ţineai între palmele tremurânde, îl strecurai în buzunar sau în geantă şi amânai cât puteai de mult deschiderea lui. 
Veştile aduse erau mult prea importante pentru a fi citite oriunde şi oricum – bune sau rele, musai să le citeşti întâi singur, cu respiraţia tăiată de la atâta emoţie.

Împărtăşirea lor era deja alt episod, cu personaje şi scenarii în premieră şi îndelung premeditate.

De Dragobetele ăsta vreau să-mi scriu o scrisoare. 
Mie. 
Care să-mi spună, negru pe alb, că viaţa te pune la nesfârşit în aceleaşi situaţii, dar le îmbracă în haine diferite şi că eu, călător neatent şi nepriceput, traversez exact prin aceleaşi locuri şi fac exact aceleaşi greşeli, iar şi iar, fără să le recunosc, transformându-mă într-un patruped muşcat de streche ce se chinuie zadarnic să-şi prindă coada într-un vârtej ciudat şi inutil.

Care să-mi bage cu forţa în tărtăcuţa mea atât de goală pe dinăuntru pe cât de completă este pe dinafară (adică doi ochi, două urechi, nas, gură), că lecţiile de viaţă trebuie învăţate, fără să conteze persoana care ţi le serveşte. 
Sigur este o persoană care a fost foarte atentă la ce nu trebuie făcut, evident că în viaţa celorlalţi, şi care a prins repede că sfaturile sunt bune doar pentru a le pasa şi tu altor suferinzi de boala aia cu „grija altora”.

O scrisoare care să mă înveţe că prima persoană pe care trebuie să o iubesc sunt eu. 
Şi care să mă înveţe şi cum să o fac. 
Pentru că dacă nu te iubeşti, nu ştii nici să-i înveţi pe ceilalţi să o facă. 
Şi se pare că este singurul combustibil de care este nevoie pentru reuşita de zi cu zi.

P.S. (orice scrisoare care se respecta avea un P.S.).

De Dragobetele ăsta vreau să-mi scriu o scrisoare pe care să o port cu mine în toate vieţile mele viitoare. 
Poate până la cea din urmă, socotită, nu-i aşa, cea desăvârşită, voi învăţa şi eu câte ceva."

-sursa articol catchy.ro

***

vineri, 23 februarie 2018

joi, 22 februarie 2018

Nimeni nu ți-e dator...




"Nimeni nu ți-e dator cu nimic! 

Asta înseamnă să încetezi să aștepți. Înțelege că nimeni nu ți-e dator cu nimic și asta va fi începutul răsăririi tale.
Nimeni.
Cu nimic.
Nu e dator.
Așa simplu…

Scapă de iluzia că ești o persoană foarte importantă și semnificativă în ochii celor pe care-i întâlnești.

Nimeni nu e dator să te iubească, să-ți ofere ceva, să se imprietenească, să se comporte sincer și onest cu tine.

Nimeni nu ți-e dator să-ți fie fidel doar pentru că tu ești fidel cuiva sau la ceva.

Nimeni nu e dator să te ajute, să-ți ofere brațul în clipe dificile.

Nimeni nu ți-e dator să te compătimească și să te liniștească.
Să-ți împrumute bani.
Să-ți asculte poveștile și să râdă la glumele tale.

Nimeni nu ți-e dator să suplinească golul din sufletul tău și lipsa de abilitate de a trăi fără prezența cuiva în viața ta.

Nimeni nu e dator să te angajeze pentru că ești un lucrător bun.

Nimeni nu e dator să aibă grijă de tine și, mai ales să-ți ofere o viață fericită și lipsită de griji.

Nimeni nu e dator să-ți ofere aceleași sentimente.
Cu bunătate.
Cu recunoștință.

Nimeni nu e dator să acționeze la fel cum tu ai acționat fața de el.
Ai înțeles?

Nimeni. Nimic. Ție. Nu ți-e dator.
Niciodată și nicicum.

Crezi că acest adevăr te face mai închis(ă) și mai rigid(ă)?
Dezamăgit(ă)?
Nu. Nu. NU.
Privește altfel lucrurile.
Este vorba despre iertarea profundă.

Tot ceea ce ți se întâmplă în viață, are loc grație stării tale de mulțumire și recunoștință.

Acum vei învăța să prețuiești mărunțișurile care le ignorai:
Un cuvânt bun.
Cererea unui ajutor.
Un zâmbet.

De fapt, problema era în tine, doar în tine.
Observi câtă bunătate este în lume când nu mai astupi totul în jur cu așteptări, cu „vreau” și „îmi ești dator să”?

Toți oamenii sunt buni la suflet. Lasă-i să fie firești, fără așteptările și evaluările tale. Astfel totul va reveni la locurile sale.
Și asta este foarte important în relațiile interpersonale.
„Dacă iubești, lasă să plece…”, asta înseamnă acea libertate inestimabilă, în care se naște adevărata dragoste.

Respectă alegerea celuilalt.
Nu încerca să anticipezi și să controlezi totul. 

Nu-ți place, pleacă, însă nu păta viața altuia.

Nimeni nu ți-e dator cu nimic.
Asta e primul pas.
Mergi mai departe fără așteptări.
Nu mai lupta împotriva tuturor.
A dispărut nedreptatea și a rămas doar mulțumirea față de ceea ce ai din abundență și atât de minunat.
Ușurință și simplitate, asta trebuie să simți.
Acum nu mai porți cu tine tot ce te trăgea la pământ permanent.
Acum ești liber(ă).
Liber(ă) să asculți și să fii liniștit(ă).
Liber(ă) pur și simplu să fii.
Nimeni nu ți-e dator cu nimic.
Și nu mai ai nevoie de nimeni și de nimic.
Trăiește și iubește!"



Scris de Dmitri Gorelik
Sursa: http://prafdestele.net
 

- photographer Marsha Steckling

***

marți, 20 februarie 2018

luni, 19 februarie 2018

- pink mondays

(coroana nuptiala - Rusia de Nord)

                                    initiativa: cybershamans.blogspot.ro





duminică, 18 februarie 2018

sâmbătă, 17 februarie 2018


- John Button Fine Art

vineri, 16 februarie 2018


"Discipolul îl întreabă pe maestru: De ce există greutăți care ne împiedică să ne atingem scopul și ne abat de la calea pe care am ales-o?

Ceea ce tu numești „greutăți” – i-a răspuns maestrul – reprezintă de fapt o parte a scopului tău. Încetează să reziști. Imaginează-ți că tragi cu arcul. Ținta este departe și nu se vede, fiindcă pe pământ s-a lăsat o ceață groasă.
Oare te vei lupta cu ceața? Nu. Ci vei aștepta să sufle vântul și s-o destrame. Acum ținta se vede, dar vântul schimbă felul în care zboară săgeata. Oare te vei lupta cu vântul? Nu. Ci pur și simplu vei ține seama de direcția și felul în care suflă, și vei trage sub un alt unghi. Arcul tău este greu și nu ai putere să întinzi coarda. Oare te vei lupta cu arcul? Nu. Ci îți vei antrena mușchii, și de fiecare dată vei avea tot mai mult succes.

– Dar există oameni care trag din arcuri ușoare și flexibile pe vreme senină și fără vânt – a spus supărat discipolul. De ce doar eu am de înfruntat atâtea piedici? Nu cumva cineva mi se împotrivește dinadins?

– Nu te uita niciodată la alții – a zâmbit maestrul. Fiecare are arcul său, ținta sa și trage la vremea sa. Scopurile sunt însă diferite: unul vrea să tragă cât mai precis, altul să învețe să tragă.

Maestrul, coborând glasul, s-a aplecat către ucenic:
– Și o să-ți mai descopăr o taină înfricoșătoare, băiatul meu. Ceața nu se lasă pe pământ ca să nu te lase pe tine să tragi, și vântul nu suflă ca să abată săgeata ta, și arcul nu este greu de încordat ca să te simți tu slab. Toate acestea există de sine stătător. Tu ești cel care ai decis că în condițiile date vei putea nimeri ținta. 
Așadar, ori încetează să te mai plângi de greutăți și învață să tragi cu măiestrie, ori smereşte-ți trufia și alege o țintă accesibilă."

(sursa - iosifszenasi.com)

miercuri, 14 februarie 2018

- miercurea fara cuvinte (196)

- sursa foto : deskgram.org

                                                               - initiativa : Carmen


marți, 13 februarie 2018

ultima zi de carnaval


„Femeia de hârtie”, de Rabih Alameddine


"Am ajuns la vârsta la care viața a devenit un șir de înfrângeri acceptate - vârsta și înfrângerea, frați de cruce credincioși până la capăt."
...
' Literatura e groapa mea cu nisip. E locul meu de joacă, în ea îmi construiesc fortărețele și castelele, acolo petrec momente glorioase. Lumea din afara acelei gropi cu nisip este cea care îmi face necazuri. M-am adaptat prin îmblânzire, deși neconvențională, la această lume vizibilă, ca să mă pot retrage fără multă dificultate în lumea mea interioară, a cărților. Transmutând această metaforă nisipoasă, dacă literatura este groapa mea cu nisip, atunci lumea reală este clepsidra mea - o clepsidră care se scurge cu fiecare fir de nisip. Literatura îmi dă viață, iar viața mă ucide.

Am ajuns să recurg la artă ca să evadez din viață. M-am furișat afară din viață, în literatură."

luni, 12 februarie 2018

- pink mondays


                                                     initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 11 februarie 2018

zodia BALANȚĂ



"1.Își țin viața personală departe de ochii curioșilor, așa că să nu crezi că le cunoști bine. Cunoști doar partea pe care vor să ți-o dezvăluie.


2.Odată ce le-ai trădat încrederea, niciodată nu o mai poți recupera.

3.Oricât de multe ori vei asigura o Balanță că ești bine, nu vor înceta să se îngrijoreze până când nu este 100% sigură de asta.

4.Se pricep să insulte subtil, folosind cuvinte frumoase.

5.Sunt foarte intuitive, dându-și seama de adevăratul caracter al unui om încă de la prima întâlnire.

6.Nu-și pot controla mimica feței atunci când ceva le deranjează.

7.Deși pot purta o durere mare în interior, tot se vor trezi cu un zâmbet pe față în fiecare dimineață.

8.Nu pot avea un singur hobby. Le place să experimenteze din toate.

9.Balanța este genul de persoană care atunci când face un lucru pentru cineva, nu așteaptă nimic în schimb.

10.Atunci când este supărată sau are o dispoziție proastă, se va retrage în lumea ei."


(sursa - http://popkorn.ro)

joi, 8 februarie 2018

miercuri, 7 februarie 2018

- miercurea fara cuvinte (195)



                                                    - initiativa : Carmen


reflexo...



marți, 6 februarie 2018

"Îmbătrânim, frumoasă doamnă" - versuri Angelina Nădejde



"Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Eu sprijin anii mei de tine
Ca de un munte de lumină.
Tu-i porţi... iar umerii tăi mici,
Atât de firavi, de novici,
Ca doi călugari puşi să-ndure
Canonul lor în rugăciune,
Îmi ţin tristeţile de-o viaţă
Şi zile fără de speranţă
Când rătăcind cărări prin ploi
Tu mă chemai să fim iar doi.
Luai în spate din poveri
Şi le-ngropai în primăveri.


Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Dar cu atâta drag îţi duc
Al neputinţei tăvalug
Ce ţi-a cuprins ca-ntr-o vâltoare
Plăpândul trup precum o floare...
Ţi l-aş purta spre infinit,
Numai să ştii cât te-am iubit.
Îngenuncheat pân' la pâmânt
E îmbrăcat ca-ntr-un veşmânt,

Tivit cu slăbiciuni șuvoi,

De multe ori şi cu nevoi,
Ai cicatrici şi urme-adânci
Lăsate de dureri şi prunci.
Dar şi aşa, vei fi mereu,
Mireasa sufletului meu.

Îmbătrânim, frumoasă doamnă,
Singurătăţi în cuib de cuci
Ne-aşteaptă iarba de sub cruci,
Să odihnim în ea trăiri
Din lada plină cu-amintiri.
Dar sufletelor noastre-acum
Le cresc lăstari pe scurtul drum.

Sunt înfloriți ca-n primăvară

Iar peste tot ne împresoară
Parfumul clipelor în doi
Din vraja vieţii ca un roi.
Şi te iubesc iubită doamnă,
Magnolie-nflorită-n toamnă!"

luni, 5 februarie 2018

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 4 februarie 2018


Ce erau „Urim şi Tumim” şi cum erau folosite?




"Am fost întrebat de multe ori ce erau „Urim şi Tumim” şi cum erau folosite. Nu cumva se aseamănă cu metodele de divinaţie interzise de Scriptură?
Deşi Urim (Lumină) şi Tumim (Desăvârşire sau Judecată) [Diferiţi comentatori traduc cele două cuvinte prin „lumină” şi „întuneric” sau „binecuvântare” şi „blestem] sunt amintite de câteva ori în Vechiul Testament, nu se specifică exact ce erau şi cum puteau fi folosite. Ştim că erau două pietre încrustate pe efodul Marelui Preot. Dumnezeu i-a poruncit lui Moise: „Să faci apoi pieptarul judecăţii, lucrat cu măiestrie… Să pui în pieptarul judecăţii Urim şi Tumim, care să fie pe inima lui Aaron când se va înfăţişa el înaintea Domnului. Astfel, Aaron va purta necurmat pe inima lui judecata copiilor lui Israel, când se va înfăţişa înaintea Domnului” (Exod 28:15a, 30. Vezi şi Levitic 8:8).[1]
Când Iosua i-a succedat lui Moise ca lider al poporului Israel, a avut nevoie de judecata celor două pietre pentru a afla voia lui Dumnezeu în diferitele situaţii cu care s-a confruntat până când a condus poporul în odihna Canaanului (vezi Numeri 27:18-21). Următoarea dată când sunt amintite aceste pietre, este în binecuvântarea lui Moise pentru seminţia lui Levi, despre care spune că i-au fost încredinţate aceste pietre (adică responsabilitatea de a afla voia lui Dumnezeu pentru popor, folosind Urim şi Tumim) (Deuteronom 33:8). Mai sunt amintite în Iosua 7:14-18 când s-a tras la sorţi între Popor şi familia nelegiuitului Acan; în 1 Samuel 14: 37-45, când s-a tras la sorţi între regele Saul şi fiul său, Ionatan; şi în Neemia 7:65, când dregătorul le-a spus celor întorşi din exil „să nu mănânce din lucrurile prea sfinte până nu va întreba un preot pe Urim şi Tumim”.
Aceste pietre, una albă şi una neagră, erau folosite de Marele Preot pentru a afla voia lui Dumnezeu în diferite situaţii. Unii au spus că Dumnezeu răspundea în mod supranatural dilemelor aduse de Marele Preot înaintea Sa, făcând să strălucească una dintre cele două pietre. Dacă strălucea Urim (piatra albă), răspunsul era afirmativ, iar dacă strălucea piatra neagră (Tumim), răspunsul era negativ. Alţii au opinat că cele două pietre erau încrustate cu cele două răspunsuri categorice: „da” sau „nu”. Acestea erau amestecate în pumnul închis şi aruncate pe masă. Cea care cădea cu încrustarea la vedere sau în interiorul unui perimetru prestabilit decidea răspunsul.
Aşadar, chiar dacă nu se cunoaşte cu exactitate cum erau folosite cele două pietre, avem următoarele certitudini:
– erau folosite doar de preoţi (adică de oameni responsabili, care erau interesaţi de rezolvarea corectă a neclarităţilor)
– pietrele nu aveau puteri magice în ele însele şi nu puteau fi folosite pentru a încuraja superstiţiile necredincioşilor, ci credinţa în Dumnezeu a celor din poporul sfânt. De exemplu, în 2 Samuel 28:6 scrie că: „Sau a întrebat pe Domnul şi Domnul nu i-a răspuns nici prin vise, nici prin Urim şi Tumim, nici prin prooroci”.
– erau folosite doar în situaţii foarte importante, nu pentru lucruri sau situaţii lipsite de importanţă.
În ceea ce priveşte asemănarea cu metodele de divinaţie (presupusa abilitate de a prezice viitorul prin practici superstiţioase), putem spune că în timp ce folosirea pietrelor Urim şi Tumim este recomandată, ba chiar poruncită, de Dumnezeu Însuşi, divinaţia este o formă de ghicitorie interzisă categoric peste tot în Sfânta Scriptură. Răspunsul prin Urim şi Tumim era o formă de revelaţie din partea lui Dumnezeu, pe când divinaţia este o înşelătorie folosită de Satan.

[1] Bruce Waltke Finding the Will of God, pp. 62-64."

sâmbătă, 3 februarie 2018

Rumi: Acesta este iubirea



"Aceasta este iubirea: zborul spre cerul ocult
Topind noianul de valuri isiene, clipa de clipa,
Mai intai, stiinta vietii de a muri
In final, pasul fara picior;
Arta de a vedea invizibilitatea lumii
Sfidarea aparentului: "EU".

Inima spun: ce dar si ce poarta,
Spre cercul iubitilor
Deschis celui ce dincolo de el insusi
Ajunge in simtirea din adancul suflarii:
STRAVAZATOR. "

(foto net)

joi, 1 februarie 2018

1 februarie


Descoperiri recente despre CREIER, cu Prof. dr. Constantin Dulcan

"Ați participat vreodată la o conferință susținută de profesorul doctor neurolog Constantin Dulcan?Dacă da, atunci știți deja că este o experiență care te transformă. Și care îți dă putere prin simplul fapt că te face să fii mai conștient. Mai conștient de tine, de cine ești, mai conștient de rostul tău în această existență. Dacă nu, atunci ne bucurăm să putem împărtăși cu voi câteva din sfaturile domniei sale, prin care explică în termeni cât se poate de logici ce este fericirea, care sunt motivele pentru care ne îmbolnăvim, ce conduită trebuie să avem pentru a ne bucura de o viaţă sănătoasă, cum putem trăi într-o țară mai bună.

Relatarea celei de-a DOUA PĂRȚI a Conferinței „Gândirea în Dialog cu Sinele” (PRIMA PARTE poate fi citită AICI)

1. Primul pas: să înțelegem ce se întâmplă în creierul nostru – Creierul nostru, văzut microscopic, arată ca un cer înstelat!

Cunoaștem astăzi că neuronii au și ei posibilitatea de a se reface. O parte din ei, nu toți. Într-o manieră extrem de inteligentă, din 100 de celule, între 3 până la 4 luni, 50 de celule devin neuroni care se împart în două. Toate lucrurile funcționează cu + și -, cu excitație și inhibiție, 25 de neuroni vor fi dedicați funcției de excitabilitate, 25 funcției de inhibiție. Întrebarea este: cine îi numără? Cine numără albinele dintr-un stup, în care ele își refac exact atât cât au pierdut? Iată ce înseamnă inteligența din natură. Tot ceea ce gândim noi și tot ceea ce ni se întâmplă are o reprezentare în diferite zone din creier. Noi avem acum mijloacele necesare pentru a putea urmări ce se întâmplă într-un creier și când exercităm o acțiune, și când gândim.
Știm acum, de foarte recent, că între creier și periferie este un dialog permanent. Așadar, între aria din creier care reprezintă mâna sau piciorul și membrele propriu-zise este un permanent dialog. În momentul în care un segment îl pierdem accidental, aria respectivă ori se atrofiază, ori pur și simplu migrează spre o altă arie și o dublează ca funcțieLucru extrem de important.
Unui tânăr căruia după 6 luni i s-au grefat alte mâini, aria din creier responsabilă de coordonarea acestora a revenit la normal – aceasta în situația în care, după accident, respectiva arie migrase către altă zonă din creier. Sunt lucruri foarte noi pe care le aflăm despre creier. Au toate acestea importanță? Colosală!!!
Legăturile din creier, în boala Alzheimer, se rup, și atunci omul care trebuie să vorbească nu mai are coerența lucrurilor. Nu mai poate duce o idee până la capăt. De pildă, dacă am văzut o imagine, creierul meu trebuie să o transporte din zona frontală către lobul occipital. Dacă legăturile dintre aceste zone din creier sunt alterate, nu se mai poate face acest transfer.
„Ce-ai văzut ieri la spectacol?” sau „Ce-ai văzut ieri în oraș?”. Iar răspunsul este: „Nu mai știu”. De ce nu mai știe omul? Pentru că pur și simplu legăturile din creier sunt întrerupte.
Nevăzătorii învață Braille pentru că lobul parietal, care percepe sensibilitatea, este dublat ca funcționalitate. Lobul occipital → Lobul parietal (Braille). Lobul prefontal are funcționalitatea mărită atunci când nevăzătorul aude sunetele.
Cei care nu aud au limbajul gesturilor: Lobul Temporal → Lobulobul occipital – se dublează vederea ca funcție. Prin antrenament noi ne putem forma, utiliza, funcționalitatea noastră.

2. Pasul doi: adăugarea de noi rețele neuronale

Neurogeneza – crearea de noi retele neuronale
Cântatul la pian favorizează dezvoltarea ariei din creier responsabilă de coordonarea degetelor. S-a spus unor oameni să imite apăsarea clapelor, după o partitură, fără apăsarea efectivă a claviaturii și s-a văzut că zona degetelor, din creier, este din nou augmentată, favorizată de imitația gestului. Dar în momentul în care au fost puși să imite fără partitură, nu s-a mai întâmplat nimic. Creierul pur și simplu nu a putut fi mințit. Ce importanță are asta? Revin la ceea ce am vorbit înainte când am afirmat că noi suntem propria noastră creație. Asta înseamnă să învățăm ce putem face cu noi. Iată ce putem face cu noi! De pildă, se știe că violoniștii au partea care lucrează pe coarde mult mai dezvoltată decât cealaltă.
ESTE VORBA DE ANTRENAMENTUL ORICĂREI ÎNSUȘIRI PRIN IMAGERIE MENTALĂ.
Începem să ne imaginăm un lucru, să-l vedem cu mintea în realitatea lui, și creierul nostru se antrenează și preia această funcție ca și cum ar fi reală. Reacțiile noastre la imaginație sunt aproape de cele reale. Din studiile lui Richard Davidson, aflăm că gândurile, cuvintele, ideile, conceptele, emoțiile, sentimentele, în funcție de semnificația lor, și ele au proiecții în creier. Iar fiecare dintre acestea, dacă sunt noi, creează o nouă rețea în creier. Așadar, dacă noi ne antrenăm, dacă citim, învățăm o nouă limbă străină sau învățăm noțiuni noi, se adaugă rețele noi neuronale și atunci putem spune următorul lucru:
CREIERUL SE MODELEAZĂ ÎN FUNCȚIE DE CEEA CE GÂNDIM, SIMȚIM ȘI FACEM. CREIERUL ESTE CEA MAI PUȚIN RIGIDĂ STRUCTURĂ DIN CORPUL NOSTRU. ÎN PERMANENȚĂ SE REFACE ANATOMIC ȘI FUNCȚIONAL.
Sunt lucruri extrem de noi. El pur și simplu adaugă noi neuroni în funcție de antrenamentul pe care-l avem. Iar aceasta este una din condițiile prin care noi putem să rămânem cât mai mult tineri. Este o temă prezentă în conferințele mele, și anume cum să rămânem cât mai mult tineri și să îmbătrânim frumos.
UNA DINTRE CONDIȚII ESTE ANTRENAMENTUL. CREIERUL ESTE CA UN MUȘCHI. DACĂ NU-L FOLOSEȘTI, SE ATROFIAZĂ.

3. Pasul trei: sentimentele pozitive produc hormonii stării de bine

Secretia oxitocinei in creierul mamei
În funcție de semnificația lor, gândurile, cuvintele, emoțiile, sentimentele, sunt procesate în arii diferite din creier. Dacă îi spui unui om – Te iubesc – atunci lobul frontal stâng preia informația mai mult decât lobul frontal drept. Dacă invers, îi spui – Te urăsc – această informație este trimisă de două, de 4 ori mai încet către lobul frontal drept și nu în cel stâng, ca și cum creierul ar refuza pur și simplu această stigmatizare. Asta este valabil pentru toate sentimentele pe care le putem avea.
Gândirea pozitivă înseamnă iubirea, compasiunea, empatia, credința, calmul, iertarea, optimismul. 
Iubirea, știm că este una dintre prerogativele, dacă vreți, porunca esențială a lui Iisus. Dar poate că noi suntem prea moderni să mai spunem că ne iubim semenii. Haideți să spunem măcar: ne acceptăm semenii. Iisus aduce două lucruri pe care nu le-a adus niciunul dintre învățătorii lumii, din acest motiv pentru mine este de departe cel mai mare învățător al lumii, pentru că el este singurul care aduce porunca iubirii și a iertării. Iubirea înseamnă iertare. Neiertarea înseamnă război, conflict, moarte.
Dacă, spre exemnplu, vrei să-ți vindeci o boală, fără optimism nu faci nimic. Iată de ce este așa de important.
DIN PUNCT DE VEDERE BIOCHIMIC, TOATE ACESTE SENTIMENTE DEVIN HORMONII BUNEI DISPOZIȚIIDOPAMINĂENDORFINEOXITOCINĂ. ACEASTA DIN URMĂ A FOST NUMITĂ MOLECULA ÎNȚELEPCIUNII ȘI A MORALEI.
Molecula oxitocină intervine în relația dintre mamă și fiu, pentru că imediat ce s-a născut copilul, secreția de oxitocină devine prevalentă și astfel intensitatea iubirii pentru nou-născut este foarte mare. Oxitocina este prezentă, de asemenea, într-un cuplu de îndrăgostiți, într-o prietenie. În înțelegerea semenilor noștri, în stările de pace, de liniște, oxitocina este neuro-hormonul care mediază aceste lucruri la nivel de sinapse, un lucru extrem de impotant. Gândirea pozitivă determină întărirea sistemului imunitar, favorizează neurogeneza, mărește energia vitală, crește longevitatea și aduce un tegument frumos și sănătos.
STRESUL, FURIA, REDUC SUBSTANȚIAL NUMĂRUL DE NEURONI ȘI NE TREZIM MAI TÂRZIU CĂ NU MAI ȘTIM CUM NE CHEAMĂ.
Toate guvernele dictatoriale din lume își stăpânesc oamenii prin frică. Ce rost credeți că au toate aceste vești nefericite care se propagă tot timpul? Se scumpește lumina, la iarnă o să fie frig, o să bată vântul… Cine îi învață pe aceștia să prezinte astfel de știri, de unde vin ordinele acestea? Cei mai mulți oameni se îmbolnăvesc din cauza stresului.
Gândireanegativă înseamnă urainvidialăcomiafuriarăutateaîndoialapesimismuldepresiafricamâniafuria
Acestea înseamnă altceva d.p.d.v. biochimic, și anume hormonii de stres adrenalină, nonadrenalina și cortizol. Când se adaugă testosteron se ajunge deja la violență. Aceștia se găsesc în cantitate normală, dar în stare de stres secreția lor este excesivă. Cortizolul întreține hipertensiunea și tahicardia.

4. Aveți grijă cum vă creșteți copiii!

Am stabilit la început că noi suntem niște câmpuri de energie. Aceste câmpuri de energie, de fapt, se condensează în structura noastră fizică. Dacă m-am certat cu cineva, rămân preocupat de lucrul acesta ceva timp. Chiar dacă uit de el, am un câmp negativ pe care l-am creat și care infiltrează toate celulele mele. Aceasta este consecința faptului de a gândi altfel decât normal.
Câmpul cuvintelor rostite și nerostite îl purtăm în permanență cu noi și lucrează asupra noastră – pro sau contra noastră.
Epigenetica actuală afirmă că genele nu sunt în totalitate destinul nostru. Se spune că avem 5% din gene care sunt suport al genetici, structurării noastre, și că 95% ar fi doar deșeuri. Nu. În corpul nostru nu este nimic inutil. 
Genele se modifică în funcție de alimentație, stres, emoții, gândire, comportament, convingeri sau credințe.Toate acestea pot modifica genele, iar modificările pot fi transmise la urmași. Există o genă a violenței pe care unele persoane o moștenesc. Oxitocina este neuro-hormonul care se opune genei violenței.
S-a făcut următorul experiment: Un pui de șoarece purtător de gena violenței este dat unei mame șoarece care l-a îngrijit cu o atitudine protectoare. Devenind adult, gena patogenă a violenței nu s-a mai exprimat. S-a luat un pui de șoarece normal și a fost dat unei mame care nu l-a dorit, nu l-a îngrijit, ostilă. Ca adult a devenit violent, s-a exprimat deci gena violenței.
Un copil care nu este iubit de către părinți, pe măsură ce se dezvoltă, văzând ostilitatea părinților va crede că lumea toată este ca cei care i-au dat lui naștere, o lume ostilă, o lume rea. Și când ajunge el adult, atunci se răzbună pe această lume. Acesta este potențialul infracțional. Așadar, este extrem de important cum creștem un copil.
VĂ RECOMAND O CARTE PE CARE AM TRADUS-O DIN LIMBA FRANCEZĂ-CANADIANĂ, ÎN CARE PUTEȚI VEDEA CUM SE FORMEAZĂ UN COPIL ÎN PÂNTECUL MAMEI. LUCRURI EXTRAORDINAR DE INTERESANTE.



Cele nouă trepte. O privire spirituală asupra genezei fiinţei umane
Se numește “Cele nouă trepte” – o privire spirituală asupra genezei ființei umane, scrisă de Daniel Meurois și Anne Givaudan. Autoarea a obținut informațiile printr-o călătorie astrală, în urma căreia a întâlnit o fată pe nume Rebeca, întrupată undeva prin S.U.A. Aceasta povestește tot ce se întâmplă în pântecul mamei sale, în fiecare moment.
Veți vedea acolo cum mama este centrul tuturor acțiunilor Universului, cum în jurul ei sunt lumini trimise din pământ și din înalturi. Veți vedea cum un copil este construit, încă din interiorul mamei, ca un adult. Medicina clasică afirmă că creierul unui copil se formează de la 3 la 6 luni și că un copil nu are cum să audă dacă vorbește mama de bine sau de rău. Nu. El, acolo, este un adult care se întrupează într-un copil mic, și el povestește tot ce se întâmplă la acest nivel. Mi se par lucruri extraordinare.
Atunci deducem că Universul dă unei mame un copil să-l crească și ea are obligația morală să dea Universului înapoi ceea ce i s-a dat. Ceea ce implică o extraordinară responsabilitate. Îmi este greu să înțeleg cum unele mame pot să-și abandoneze copiii. Indiferent de situație.

5. Alimentația: să rămânem, după fiecare masă, cu o ușoară senzație de foame

Alimentație sănătosă
Sunt 52 de gene care constituie o orchestă. Fiecare genă din această orchestră are partitura ei, iar în momentul în care funcționează bine, este ca o simfonie cântată armonic, sau invers. Ne sunt favorizate genele dacă dieta noastră este hipocalorică. Aceasta înseamnă să nu ne umflăm cu carne și cu de toate, ci să rămânem, după fiecare masă, cu o ușoară senzație de foame. Atunci când mănânci până la saturație toate celulele grase se absorb imediat și se depun pe abdomen.
Acordați-vă cel puțin 30 minute de mișcare pe zi. Mișcarea este importantă și pentru creier, pentru corp, pentru inimă, chiar și pentru bolile pe care le avem. Optimismul, cum am mai spus este foarte important. Precum și blândețea, generozitatea, credința.
Genele ne sunt defavorizate (adică se scurtează viața) de către dieta hipercalorică, poluarea, radicalii liberi, aditivi alimentari, alcoolul și fumatul, depresia și frica.
Înainte de ’89, am scris o carte despre longevitate și am adunat din toată lumea informații despre condițiile avute de către cei care au trăit mult
Ultima concluzie suna așa: Trăiesc mult cei care mănâncă prost. Și pentru că, la acel timp, coincidea cu al XIX-lea Congres, am zis că dacă public așa ceva, toată lumea va crede că am făcut serviciul lor (N.R. al comuniștilor). Și pur și simplu nu am mai publicat. Ce înseamnă să mănânci prost?, adică să mănânci fără exces. 
Totul se rezumă la proporții.
Radicalii liberi sunt niște structuri pe care corpul nostru le fabrică pentru a ne apăra de diverse boli, doar că, în exces, cu vârsta, aceștia ne pot face foarte mult rău. De aceea, antioxidanții sunt foarte utili la orice vârstă. Se mai spune că noi nu luăm din natură numai oxigen, ci că pur și simplu radiația solară conține particule de lumină care care devin parte din propriul nostru corp, propria noastră substanță.
Se spune că ele ajung în corpurile și în celulele noastre, pe niște circuite descrise de chinezii din antichitate, aceste meridiane energetice, dar cu o condiție
Stresul, supărările, și toate de acest gen le blochează. Și atunci noi nu mai primim această lumină care ar trebui să intre în structurile noastre, pentru că aceste canale sunt blocate. Este de înțeles.
Când să ne reprogramăm creierul? În stările de relaxare și înainte de a adormi. Noaptea se materializează gândirea.

Ce-i de făcut? Următoarele lucruri aș vrea să le rețineți:

1. Momentul de relaxare, la jumătatea zilei

Noi consumăm energia prin procesul de activitate, indiferent dacă este vorba de oamenii care merg la serviciu sau de gospodinele de acasă, care uneori muncesc mai mult decât soții de la serviciu. Această energie pe care o consumăm prin procesul de muncă, dacă nu o refacem la jumătatea zilei, atunci consumăm energie din propriile noastre structuri. Este extrem de important să ne refacem la jumătatea unei zile cel puțin această energie. Este greu să înveți pe toată lumea să se relaxeze, dar simplul fapt că poți să stai o jumătate de oră, fie într-un fotoliu cât mai comod, fie culcat pe spate, neîncercând să te gândești la nimic, decât să îți golești mintea. Dacă vei face asta, zi de zi, vei vedea că ajungi să respiri alt ritm, care este unul natural impus de propriul corp. Ritmul firesc este altul decât cel 2/4 pe care-l citim în cărți. Fiecare dintre noi are altă capacitate respiratorie. Veți vedea că respirația profundă este o respirație care te încarcă cu energie. Acest lucru este extrem de important pentru sănătatea noastră. Această pauză aparent banală schimbă creierul enorm de mult.

2. Alegerea înțeleaptă a cuvintelor

Nu uitați, toate cuvintele pe care le aveți în minte ne programează. Dacă noi mereu spunem că îmbătrânim, atunci chiar îmbătrânim. Pentru că îi dăm creierului acest program. Sunt cuvinte pe care trebuie să le scoatem din dicționar: îmbătrânire, îndoială, cuvântul “nu”, toate acestea ne programează pe negativ.

3. Exercițiul imaginației

Dacă vă doriți să vă mențineți cât mai mult tineri, făceți-vă o imagine care vă corespunde vârstei care vă convine și încercați să o păstrați permanent în minte.

4. Postura și respirația corectă

Nu mergeți cocoșați. Este nevoie doar să duceți umerii în spate. Dacă mergeți cocoșați cutia toracică este sufocată. Astfel cantitatea de oxigen care intră în plămâni va fi diminuată.

DACĂ TOATE ACESTEA LE FACEȚI DIN JOI ÎN PAȘTE, LE FACEȚI DEGEABA. PERMANENȚA ESTE CEA CARE RIDICĂ STRUCTURILE DIN NOI ȘI NU MODUL „DIN CÂND ÎN CÂND”.
Așadar, gândurile, sentimentele, cuvintele noastre devin propria noastră ființă. În funcție de semnificația lor, bună sau rea, este în beneficiul sau în pierderea noastră. Dacă înainte cu ceva timp toate aceste lucruri erau cunoscute ca o simplă convenție socială, acum știm că această lege a controlării unui anumit tip de comportament, generos, altruist, calm, liniștit, este înscrisă în propria noastră structură. Așadar, dacă nu ai atâta dorință de a-l respecta pe celălalt, măcar de dragul de a te respecta pe tine, propria ta sănătate, să respecți această lege.
Există în consecință o cale pentru fiecare dintre noi de a ne salva viața grație acestei cunoașteri, și faptul că sunt atât de mulți tineri prezenți aici și că ați solicitat atât de intens să stăm de vorbă, mie mi se pare că este de un foarte bun augur, iar asta mă face să vă spun că sunteți niște oameni minunați, că vă iubesc și vă doresc tuturor succes.” 

(Prof. dr. Constantin Dulcan)


Sursa articol eromaniata.ro