.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

sâmbătă, 24 iunie 2017

Socul în legende, superstiţii şi medicina populară


"Simbol al vieţii şi al morţii, al unor forţe supranaturale atât benefice, cât şi malefice, arbustul de soc ( cu numele ştiinţific Sambucus L.), în special cel negru (Sambucus nigra) apare frecvent în legendele şi superstiţiile europene. În vechea medicină populară, nu numai rădăcinile, ci şi frunzele, florile şi frunzele socului erau întrebuinţate pentru vindecarea unor numeroase boli.


S-a descoperit că această plantă era utilizată încă din epoca neolitică (anii 2.000 î.Hr.) în aşezările de pe lângă lacuri din Elveţia de astăzi.


Numele şi utilizarea străveche a socului
Numele Sambucus a apărut mai întâi în textele lui Pliniu şi ale altor scriitori din antichitate. Se presupune că provine din străvechiul cuvânt grecesc "sambuca" (un fel de harfă), un instrument muzical folosit şi de romani, confecţionat din lemnul acestui arbust. Această ipoteză poate fi totuşi contrazisă de faptul că "sambuca" era un instrument cu coarde. În tradiţiile europene, din soc se făceau exclusiv instrumente de suflat, precum fluierul. Pliniu consemna credinţa rurală potrivit căreia fluierele cu cele mai ascuţite sunete, cu o tonalitate mai înaltă decât cântecul cocoşului, erau create din copăceii de soc. Ţăranii italieni meşteresc şi în prezent un fluier simplu, numit "sampogna," din ramurile acestora.

Întrucât lemnul arbuştilor bătrâni de soc este alb, cu o granulaţie fină, compactă, uşor de tăiat şi de şlefuit, din el se meşteşugeau beţe pentru frigărui, cuie necesare cizmarilor, vârfuri ale undiţelor şi ace pentru împletirea plaselor de pescuit, piepteni şi chiar instrumente matematice.


Socul în superstiţii, legende şi credinţe străine
Druizii credeau că socul apără faţă de spiritele rele, moarte şi distrugeri şi că era protejat de Zeiţa Albă, care păzea poarta către lumea subpământeană.

La popoarele germanice, se spunea că Mama Socului, zeiţă a vieţii şi a morţii, trăia într-un astfel de arbust, acesta fiind corelat, aşadar, cu ambele dimensiuni fundamentale ale omului.

În floclorul anglo-saxon, socul reprezenta atât binele, cât şi răul. Dacă cineva îndrăznea să îl taie, era urmărit de ghinion sau de vrăjitoare. Cu toate astea, când era plantat lângă o fântână, ţinea departe cotoroanţele înfrăţite cu dracul. Ca să nu fie pândit de pericole, înainte să îi taie crengile, cineva putea să-i ceară ritual permisiunea vrăjitoarei Ellhorn.

În acelaşi timp, nu era indicat să fie amplasat lângă intrarea în casă, fiindcă ori de câte ori se deschidea uşa, o vrăjitoare rea ţâşnea înlăuntru! Unii pretindeau, totuşi, că era de bun augur să fie plantat în apropierea uşii din spate a unei locuinţe, astfel încât să îndepărteze duhurile rele şi influenţele negative.

Şi în Anglia, se credea că acest arbust era sub protecţia Mamei Soc, care îşi avea sălaş în trunchiul său. Era văzut, totodată, ca o pavăză faţă de fulgere din cauza legendei că din el fusese cioplită crucea pe care fusese răstignit Hristos. În opinia altora, era, din contra, blestemat atât din această pricină, cât şi pentru că de o creangă a sa s-ar fi spânzurat Iuda!


Conform altor superstiţii engleze, cea mai prielnică ocazie de a zări zânele era să stai sub un soc în ajunul sărbătorii Midsummer (un festival ce avea loc în preajma solstiţiului de vara), când regele şi regina făpturilor magice îşi făcea apariţia prin păduri, urmate de curtea lor.

În unele credinţe, cine adormea sub un astfel de arbust putea cade pradă influenţelor nocive, narcotice ale frunzelor. Se spunea, în acelaşi timp, că un om aţipit sub crengile sale era purtat pe tărâmul zânelor şi era protejat de şerpi şi spirite malefice.

Nu era recomandat să se confecţioneze un leagăn din lemnul socului deoarece vrăjitoarele aveau în acest fel acces la copilul aflat în el, îl trăgeau de picioare şi nu se lăsau până nu îi făceau rău.



Aroma frunzelor de soc a fost mult timp înzestrată cu capacitatea de a alungă muştele şi alte insecte. Din acest motiv, se aşezau astfel de frunze la intrarea în casă, în bucătării şi în grajduri. Socul era plantat tradiţional în jurul fermelor de vaci pentru a nu se strica laptele sau în apropierea brutăriilor pentru a le apăra de diavol, iar pâinile şi prăjiturile coapte erau puse la răcit sub arbuştii de soc.

Shakespeare, în piesă de teatru Cymbeline, se referea la acest copăcel ca la un simbol al supărării, durerii, numindu-l "puturosul soc" din cauza mirosului său specific. Simbolismul necazurilor şi morţii legat de soc a condus şi la superstiţia că este de rău augur să-l arzi, pentru că atunci când se întâmplă asta, diavolul scuipă scântei din focul întreţinut de lemnul său. Cert este că acest lemn arde greu, iar structura şi seva sa generează un fel de geamăt şi scântei atunci când este ars.

În Danemarca, socul era conectat îndeaproape cu magia. Se presupunea că în ramurile sale se adăpostea o driadă, pe nume Hylde-Moer. Dacă era tăiat şi se făcea mobilă din el, cei care şi-o aduceau în casă erau urmăriţi, bântuiti neîncetat de Hylde-Moer. Tot pe meleagurile daneze, exista credinţa că arbuştii de soc se pot mişcă fără să fie înfrânaţi de rădăcini şi se zgâiau noaptea prin ferestrele caselor.

La ruşi, se credea că socul pune pe fugă duhurile rele, iar în Boemia se murmura un descântec dedesuptul său pentru a diminua febra cuiva. Sicilienii erau convinşi că ramurile sale ucideau şerpii şi alungau hoţii, iar sârbii îi foloseau crengile în ceremonia de nuntă pentru a aduce noroc cuplului abia format.

În Suedia, femeile gravide sărutau arbustul de soc pentru a avea noroc la naştere.

În unele regiuni americane, se povestea că un copil care era pedepsit prin bătaie cu o nuia de soc înceta să mai crească.

Pentru a scăpa de durerile de dinţi, cineva trebuia să mestece o rămurică de soc, să o lipească de un perete şi să spună, "Pleacă de aici, spirit rău!"

Într-o tradiţie englezească, o tufă de soc tăiată sub forma unei cruci era plantată pe un mormânt proaspăt. Dacă înflorea, însemna că sufletul persoanei îngropate acolo era fericit. De asemeni, ramuri verzi de soc erau puse în morminte pentru a-l proteja pe cel mort de vrăjitoare şi spirite rele, iar în unele locuri, vizitiul dricului obişnuia să aibă un bici făcut din lemnul acestui arbust.

Miezul unei ramuri era tăiat în forme rotunde, plate, înmuiate în ulei, aprinse şi apoi puse să plutească într-un pahar cu apă. Lumina creată în acest mod în Ajunul Crăciunului acea darul de a-i releva proprietarului unei case toate vrăjitoarele şi toţi vrăjitorii ce se piteau prin împrejurimi.


În Germania, unghiile tăiate şi firele de par rămase după tuns se îngropau sub o tufă de soc, astfel încât să nu fie găsite de o vrăjitoare şi folosite pentru a-i face farmece persoanei căreia îi aparţineau.

Conform unei credinţe din Stiria, Austria, în noaptea dinainte de Sfânta Bertha, diavolul avea o foarte mare putere. Pentru a se proteja faţă de el, oamenii trasau un cerc magic şi se aşezau în centrul său, ţinând în mâini fructe de soc culese în noaptea de Sfântul Ioan.

Pentru că ţânţarii şi muştele să nu-i sâcâie, oamenii foloseau frunze de soc strivite purtate în pălărie sau cu care se frecau pe faţă. În acelaşi timp, se spunea că astfel de frunze erau apreciate de fermieri întrucât alungau din preajma hambarelor de grâu şoarecii şi cârtiţele.

Botanistul suedez Carl Linnaeus observa că acestea erau mâncate de oi şi vite, dar nu şi de cai şi capre. Tot el era încredinţat că fructele de soc erau pe placul păsărilor, inclusiv al porumbeilor, însă le puteau face rău găinilor, şi că florile de soc erau otrăvitoare pentru curcani şi păuni!


Socul în superstiţii, credinţe şi legende româneşti
Şi în folclorul românesc, socul este o plantă pe care trebuie să o tratezi cu grijă, cu prudenţă. Deşi uneori îţi poate face bine, în ea se ascunde un potenţial rău, având în vedere că este corelată cu forţe întunecate.

Elena Niculescu-Voronca consemna o veche prejudecată legată de acest arbust: "Socul este lemnul dracului; el la rădăcina socului şede. Socul să nu-l scoţi din pământ ca să-l muţi, că sau mori, sau nebuneşti; dar îi pun oamenii foc la rădăcină, ca să-l stârpească, că focului nu-i poate face nimic."

Antoaneta Olteanu ne relevă şi alte aspecte ameninţătoare culese din bătrâni: "Socul în sus e curat, căci din el se fac fluiere, ţevi etc., numai rădăcina lui e a necuratului" şi "Socul are rădăcina ca un cap de om, cu ochi etc.; el e cap şi vrea cap; mori dacă nu-i dai pace."

Oamenii care greşeau socului, îl răneau ori îl atingeau într-un mod necuvenit, riscau să paralizeze. Dacă cineva se culca sub el, putea să înnebunească din pricina duhurilor necurate care îl bântuiau.

Potrivit unei legende româneşti, atunci când Dumnezeu a aprins un foc în jurul unei biserici pentru a o sfinţi, dracul a folosit o nuia de soc pentru a fura focul Domnului şi de aceea nu este cuvenit să se ardă lemnul acestui arbust, căci e lemnul dracului.

De altfel, Artur Gorovei ne "avertiza": "Când pui lemne de soc pe foc, te dor măselele."

Baba Coaja, un personaj malefic din unele regiuni transilvănene era un fel de Bau-Bau care îi ucidea pe copiii nebotezaţi şi le fereca sufletele în tufişuri de soc, unde rămâneau până putrezeau.

O altă legendă românească îi afla o parte pozitivă socului. Acesta ar fi fost un ucenic al diavolului pe care l-a trădat, l-a dat de gol oamenilor la un moment dat, iar necuratul l-ar fi ucis din cauza asta. La rugămintea Sfântului Petru, Dumnezeu l-ar fi înviat sub o formă de tufă, şi l-ar fi sortit să aducă leacuri oamenilor şi să nu înceteze să se răzbune pe diavol, ucigaşul sau.

Corelat cu farmece, descântece de dragoste, uneori socul le aducea necazuri fetelor care voiau să atragă un flăcău, întrucât diavolul stătea ascuns în preajma lui şi era gata să le facă rău dacă greşeau vorbele descântecului. Într-o altă practică magică veche, "Fetele merg fetele noaptea în pielea goală şi îl sorocesc (socul) cu pâine şi sare şi cu zahăr, să-şi vadă ursitorul. De iese cal, e bine; de iese om, e bine; de iese stafie, e bine; dar de iese un sul de fum, atunci fata n-are parte."


Socul în medicină populară
Acest articol este pur informativ şi nu se substitue recomandărilor medicale profesioniste. Dacă vreţi să apelaţi la vreun tratament inspirat de rândurile de mai jos, căutaţi mai întâi sfatul medicului.

Utilizat în medicină de pe vremea romanilor, socul era prezent şi în leacurile vechi preparate în Britania şi Ţara Galilor, precum şi în cele ale şcolii medicale italiene de la Salernum.

Odinioară, rădăcina socului era întrebuinţată pentru a induce vomitatul şi purificarea organismului şi, în ceaiuri, pentru prevenirea hidropiziei.

Din frunze se pregătea o cremă, Unguentum Sambuci Viride (pomadă verde de soc), un remediu pentru răni, zgârieturi, luxaţii. Uleiul din frunze de soc (Oleum Viride) ajuta digestia, avea funcţii purgative, expectorante, diuretice şi diaforetice, şi se credea că era eficace în vindecarea hidropiziei şi inflamaţiilor gâtului.


Florile erau folosite verzi, proaspete, pentru "apa de soc" şi uscate pentru infuzii. Apa din flori de şoc (Aqua Sambuci), cunoscută în Franţa ca "Eau de Sureau," era considerată un leac de bază pentru înlăturarea pistruilor şi tratarea arsurilor soarelui, un produs cosmetic ce menţinea pielea albă şi delicată. Pe de altă parte, era utilizată pentru afecţiuni pulmonare, febră, pojar. Ceaiul rece din flori de soc era apreciat ca fiind bun pentru inflamaţiile ochilor şi purificarea sângelui în perioada de primăvară. Din flori se pregătea şi un oţet recomandat pentru dureri de gât.

Vinul din fructele de soc preparat în Anglia avea proprietăţi diuretice şi emetice, şi era preţuit în tratamentul reumatismului, colicilor, diareei. Consumat fierbinte, înainte de culcare, era înzestrat cu mari puteri curative, inclusiv pentru guturai şi gripă.

Într-o superstiţie occidentală, frunzele de soc culese în ultima zi din luna aprilie vindecau cu rapiditate rănile."



Surse:
- Mona A Radford, Edwin Radford: Encyclopedia of Superstitions
- Cora Linn Daniels, C. M. Stevans: Encyclopedia of Superstitions, Folklore, and the Occult Sciences ..., Volumul 2
- Elena Niculescu-Voronca: Datinile şi credinţele poporului român, adunate şi aşezate în ordine mitologică
- Antoaneta Olteanu: Şcoala de solomonie - Divinaţie şi vrăjitorie în context comparat
- Artur Gorovei: Credinţi şi superstiţii ale poporului român

vineri, 23 iunie 2017

joi, 22 iunie 2017

miercuri, 21 iunie 2017

marți, 20 iunie 2017

luni, 19 iunie 2017

- pink mondays



initiativa: cybershamans.blogspot.ro


cine râde primul, pierde


duminică, 18 iunie 2017

Noii șarlatani.




"Din ce în ce mai mulţi români sunt păcăliţi de falşi terapeuţi care le promit însănătoşirea şi armonia spirituală. Pentru a avea mai multă legitimitate în faţa clienţilor, aceştia se recomandă drept psihologi. „Ceva tot e acolo”, spun cei care au încredere în promisiunile ezoterice. Şarlatanii profită însă de naivitatea curioşilor şi a celor vulnerabili pentru a-şi umple buzunarele. Legea le permite să-şi pună în practică fanteziile. Urmăriţi un reportaj special „Din interior”, din iarmarocul halucinant al terapiilor alternative.
O parte din acei oameni sunt pur şi simplu şarlatani. Ştiu că nu e nimic acolo şi vor să-ţi ia banii. Ceea ce face orice şarlatan. O parte dintre ei sunt oameni care cu sinceritate cred că aceste lucruri funcţionează. Ei înşişi au problemele, de cele mai multe ori, de sănătate mentală”, spune prof. univ. Dragoş Iliescu, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti.

„E mai simplu la magician. E mult mai simplu. Nu fac nimic, mă duc şi-mi spune ce să fac. Toate merg pe un fond de încredere în magic”, adaugă prof. univ. Margareta Dincă, cercetător ştiinţific la Academia Română.

Neîncrederea în sistemul sanitar, lipsa educaţiei medicale sau, pur şi simplu, curiozitatea pentru o modă aflată în plină ascensiune aduc din ce în ce mai mulţi români în faţa unui nou tip de terapeuţi. Ei sunt autointitulaţii „doctori de suflete”.

Se spune că două lucruri sunt infinite în toată lumea: universul şi terapiile alternative. Pentru românii care cumpără tratamente ce presusupun doar credinţă şi magie, noul val ezoteric are o mulţime de soluţii. Se folosesc de mituri istorice reinterpretate, puţină dragoste tămăduitoare, puterea Mântuitorului, îngeri, mama-pământ, un pic de meditaţie, servicii profesioniste de curăţire a aurei, două-trei poveşti orientale şi, mai ales, se folosesc de naivitatea clienţilor. Preţul unei singure şedinţe de spiritualitate poate depăşi 100 de lei. Tratamentul presupune însă mai multe întâlniri, pentru că nimeni nu se lecuieşte uşor.

Inforenergetica, știință românească 100%

Reporterii Din|Interior au căutat vindecarea în iarmarocul terapiilor alternative, fără dovezi ştiinţifice, dar cu destui maeştri, discipoli şi pacienţi. În spatele dantelei de fum care acoperă astfel de terapii se ascund şarlatani cu patalama.

Inventatorul inforenergeticii spune că a instruit 30.000 de cursanţi în toată România.

„Am să vă prezint ştiinţa vieţii pe care am denumit-o inforenergetica, al cărei autor sunt. Este o ştiinţă eminamente românească, deocamdată”, spune Claudian Dumitru, inforenergetian.

Claudian Dumitriu se crede primul inforenergetician din lume. Este comandor de marină în retragere şi fondator al Fundaţiei de Inforenergetică "Sfântul Apostol Andrei".

Susţine că a descoperit această ştiinţă în anul 1987. Un an mai târziu, a prezentat-o pentru prima dată în faţa pubicului, cu ocazia înfiinţării Asociaţiei Oamenilor de Ştiinţă, sucursala Brăila.

În ultimii 26 de ani, Claudian Dumitriu spune că a instruit 30.000 de cursanţi în cele 24 de filiale pe care fundaţia sa le are în toată România. La şcoala de inforenergetică sunt organizate cursuri pentru 13 grade de iniţiere: absolvirea primului grad costă 250 de lei, iar preţul creşte odată cu specializarea.

„Această ştiinţă, inforenergetica, este formată din toate învăţăturile Mântuitorului Iisus Hristos şi din toateştiinţele moderne care există”, spune Claudian Dumitru, inforenergetian.

Potrivit maestrului inforenergetician, corpul fiecărui om, animal sau plantă este înconjurat de exact şapte biocâmpuri nevăzute, care se pot mări doar cu ajutorul dragostei divine. Efectul: sănătatea sfântă. Vă prezentăm un studiu de caz. Inforenergetică aplicată.

- V-aş ruga să iubiţi acest măr şi să-i faceţi o declaraţie de dragoste. Şi-n timpul ăsta eu am să vă arăt ce se întâmplă cu biocâmpul vital al acestui măr.... Iubiţi-l mai tare!... Vreau să-l iubiţi mai tare... Iubiţi-l cât puteţi de tare!

- Te iubesc, mărule.

- Foarte frumos şi foarte bine, aţi adus o mare bucurie mărului.

Terapia inforenergetică presupune însă ceva mai mult decât scamatorii teatrale şi iubiri stranii. Claudian Dumitriu spune că poate face măsurători riguroase ale stării de sănătate, folosind doar două instumente: ansa radiestezică şi raportorul centezimal.

- Dac-o să vă măsor raţiunea dumneavoastră... Starea de sănătate: foarte bună. Starea de vitalitate: foarte bună. O să vă examinez sufletul dumneavoastră compus din opt structuri... foarte bună.

- Dar, practic, nu v-aţi mişcat, aţi ţinut...

- Nu m-am mişcat, dar, concentrându-mă ca să aflu cât este... 100. 100 înseamnă că n-aveţi probleme psihice.

Pe baza cifrelor obţinute prin acest procedeu complex, problemele de sănătate identificate pot fi vindecate, promite Claudian Dumitriu. Dar nici măcar inforenergeticienii cu ani de experienţă în lucrul cu ansa nu pot înţelege, pe deplin, procesul curativ.

Cum au apărut medicii satanici

Deşi este o invenţie recentă, inforenergetica a păstrat vechiul limbaj de lemn.

Claudian Dumitru, inforenergetian: Am comunicat la congresele Uniunii Medicale Balcanice primele cazuri de SIDA vindecate prin ajutorul inforenergeticii, cazuri de cancer, de neoplasm.

- Care-i explicaţia logică?

Claudian Dumitru: Explicaţia ştiinţifică este că dispare cauza care a determinat... îmbolnăvirea, starea patogenă. Orice stare patogenă are o cauză zero, Cauza zero sau faza zero a oricărei stări patogene este înfăptuirea unui păcat. (...) Un păcat mai mare atrage o stare patogenă mai mare.

- Păi, asta înseamnă că persoanele care suferă de cancer sunt păcătoase?

Claudian Dumitru: Foarte sigur.

Aceasta este una dintre axiomele inforenergeticii, preluată chiar de la străbunii noştri protodaci şi daci, susţine Claudian Dumitriu: „Erau foarte elevaţi spiritual, în principal preoţii albi daci, şi nu preoţii negri, că au avut nişte preoţi care s-au dus la Roma să studieze logistică tehnică şi care şi-au însuşit procedee satanice. Şi aşa au apărut medicii satanici.”

Moștenirea lui Decebal

Claudian Dumitriu se laudă că duce mai departe în special moştenirea lui Decebal. Prin fapte de vitejie s-a remarcat şi el, pe 22 decembrie 1989, când a venit la Televiziune să transmită un mesaj patriotic către toţi marinarii din ţară.

El ştie că în toiul Revoluţiei, la televiziune se întâmplau şi lucruri diavoleşti.

„L-am salvat pe Preafericirea Sa Părintele Teoctist. Când a venit şi el la Televiziune, eu eram în anicameră la Studioul 4, şi el a intrat împreună cu patru preoţi, probabil că vreo doi de-acolo aveau centruri negre la arte marţiale şi a vrut să intre. Şi un nebun care era acolo, când l-a văzut pe Teoctist, a sărit în gâtul Preafericirii Sale. Şi când am văzut că face asta, m-am repezit la nebunul ăsta, l-am înhăţat de revere, l-am tras în faţa mea”, își amintește Claudian Dumitru, inforenergetian.

„Ceea ce e tipic pentru peseudoştiinţă este că îmbracă hainele ştiinţei, vorbeşte vorbele ştiinţei, dar nu aderă la standardele de calitate severe privind evidenţa ştiinţifică, dovada ştiinţifică, demonstraţia ştiinţifică ş.a.m.d. la care adevărata ştiinţă aderă. Şi pentru că educaţia în ştiinţă este la un nivel atât de jos, populaţia, posibilii clienţi ai terapeuţilor nu pot să discearnă cu rigurozitate între ceea ce e ştiinţă şi are o şansă mai mare să fie eficient şi ceea ce e pseudoştiinţă, şi în spatele căreia se poate ascunde orice”, afirmă prof. univ. Dragoş Iliescu, Facultatea de Psihologie şi Ştiinţele Educaţiei, Universitatea din Bucureşti .

Fanteziile cu îngeri costă

- Se pot fura îngeri?

- Eu prefer să nu vorbesc despre lucruri de genul ăsta pentur că sunt energii joase care nu are rost să le aducem aici.

În centrul Bucureştiului, sute de oameni participă la festivalul de spiritualitate „A noua dimensiune”. Pe lângă comercianţii de cărţi, talismane astrale, praf de stele şi alte cristale, programul celor cinci zile de festival include conferinţe aproape din oră în oră.

Cel puţin 77 de lei costă o conexiune asistată cu un singur înger. Preţul poat creşte pentru în cazul unor fantezii mai elaborate.

Anca Lavinia Florea este unul dintre lectori. Se prezintă drept psiholog, specialist în terapia cu îngeri, consilier spiritual şi bioterapeut. Aşa îşi câştigă existenţa. Preţul pentru unei singure conexiuni asistate cu îngerii este fix: 77 de lei, indiferent de înger.

„Să nu uitaţi că arhanghelii şi îngerii sunt zilnic, mereu alături de noi, iar eu sunt un mesager al lor şi sunt onorată şi fericită şi recunoscătoare că pot să transmit mesajul ăsta oamenilor şi lumii întregi”, spune Anca Lavinia Florea, terapeut cu îngeri

În faţa sa stau zeci de oameni care-o ascultă şi chiar îşi iau notiţe ca şcolarii. Titulatura de psiholog le alimentează încrederea celor mai slabi de îngeri.

- O conferinţă foarte interesantă, eu sunt interestă de prezenţa îngerilor şi de cum a putea să intru în contact cu ei. Şi în seara asta la conferinţă am primit această informaţie.

„Sigur, nu-i de dorit să ai etichetă de psiholog. Dacă eşti terapeut cu îngeri, trebui să scrie acolo „terapeut cu îngeri", să se ştie cine eşti. Deci nu psiholog. Faptul că bagi şi psihologia acolo, asta nu e corect. Nu e corect din partea lor”, spune prof. univ. Margareta Dincă, cercetător ştiinţific la Academia Română.

„Sunt oameni care cred cu sinceritate în ceea ce fac. Sunt oameni care cred cu sinceritate că terapia cu îngeri funcţionează şi că există îngeri... deci cred că funcţionează şi ei cred că fac un bine. Ei chiar cred că te ajută. Aceşti oameni ar trebui opriţi, pentru că noi ştim de un organism cu putere să-i oprească, pentru că ştim, bazându-ne pe evidenţe ştiinţifice, că ei fac rău. Dar ei au probabil ei înşişi o problemă de sănătate mentală”, mai spune prof. univ. Dragoş Iliescu.

Cum aflați dacă un psiholog are atestat

Anca Florea crede însă că îngeri precum Metatron, Uriel sau Raziel îi pot feri de rele pe cei cu aripile frânte. Este un zbor la joasă înălţime.

„Şi atunci intervin eu, ajutându-i combinat, într-o manieră atât psihoterapeutică, cât şi în terapie cu îngeri, pentru că fiecare înger poate ajuta specific”, susține Anca Lavinia Florea, terapeut cu îngeri.

Deşi terapia cu îngeri ar putea părea exotică în România, Anca Florea are concurenţă serioasă.

„Eh, atunci se pot întâmpla lucruri grave. Se poate întâmpla ca, pentru moment, printr-un placebo sau prin anticipare să-şi rezolve problema, dar pentru moment. Să depăşească hopul. Şi, la următoarea situaţia conflictuală, se decompensează din nou şi, probabil, mai grav. În mod obişnuit, mai grav”, atrage atenția prof. univ. Margareta Dincă, cercetător ştiinţific la Academia Română.

„Noi avem datoria - Colegiul Psihologilor, în raport cu statul român - să protejăm publicul, cetăţenii României de false terapii, false servicii psihologice. E o datorie pe care noi ne-o asumăm”, spune Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România.

Din anul 2004, pentru a-şi practica meseria, psihologii trebuie să obţină un atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor, asociaţie profesională de reglementare şi control.

Aceeaşi instituţie aprobă şi terapiile ce pot fi folosite în cabinet. Registrele pot fi consultate pe site-ul instituţiei. Anca Florea şi terapia cu îngeri nu se află însă pe liste.

„Am licenţă în psihologie, pentru mine asta e suficient”, consideră Anca Lavinia Florea, terapeut cu îngeri.

Șarlatanii, necondamnați

Deşi cunosc efectele reale ale trucurilor ezoterice, şi psihoterapeuţii cu atestat vând generalităţi pretenţioase în cabinete.

Raluca Dubăşaru este psiholog, specializat în parapsihologie, psihodiagnostic pe fotografie, studii de compatibilitate si identificarea protectorilor astrali.

Dintre toate, clarviziunea este cel mai solicitată. O şedinţă costă 100 de lei, însă o terapie poate presupune mai multe întâlniri. Nu se pot face abonamente.

„Legea psihologului este o lege organică, ea are un articol foarte clar - de aceea este şi organică, pentru că prevede sancţiuni penale pentru practicarea profesiei în mod ilegal - dar nu am făcut-o, nu ne putem lăuda că am condamnat oameni”, spune Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România.

- Aveţi atestat de liberă practică de la Colegiul Psihologilor, nu?

Raluca Dubăşaru, clarvăzător: Da, sunt psiholog principal.

- Pe de altă parte, ceea ce faceţi dumneavoastră n-are legătură cu psihologia, nu?

Raluca Dubăşaru, clarvăzător: Ba da. Ba da, pentru că de exemplu...

- Păi, nu sunt terapii validate ştiinţific.

Raluca Dubăşaru, clarvăzător: Nu sunt terapii validate ştiinţific, e adevărat.

„În astfel de situaţii, dacă primim sesizări, persoana respectivă este raportată la Comisia de Deontologie şi Disciplină a Colegiului Psihologilor, se analizează situaţia şi sigur se iau anumite măsuri. (Reporter: Păi, şi având în vedere că nicio persoană nu a fost exclusă, asta înseamnă că ori sesizările pe care le-aţi primit nu au fost fondate, ori nu aţi primit sesizări.) Nu am.. depinde.. sunt şi sesizări primite în legăură cu faptul că oamenii nu îşi practică în mod corespunzător profesia, iar acelea sunt discutate. Nu se poate pune problema că dăm afară din Colegiu”, declară Mihai Aniţei, preşedintele Colegiului Psihologilor din România.

„E o instituţie de reglementare, care a fost înfiinţată de statul român printr-o lege, cu scopul explicit de a proteja publicul. Cum faci asta? Păi, faci asta stabilind standarde minimale de competenţă sub care să nu permiţi cuiva să practice şi urmărind implementarea acelor standarde minime de competenţă. Deci, evident că e căderea lor să urmărească derapaje de la ceea ce e considerat bună practică în România. Evident că există modalităţi prin care pot să urmărească. (Au făcut- o vreodată?) Nu, asta n-au făcut niciodată”, afirmă prof. univ. Dragoş Iliescu.

„Noi nu putem să facem poliţie, nu putem să-i urmărim şi să umblăm. Sigur că primim sesizări şi în baza sesizărilor... dar nu putem, n-avem o formă prin care să spunem: trimite un organ de control la uşa omului: ce faci aici?”, mai spune preşedintele Colegiului Psihologilor din România.

Activarea celui de-al treilea ochi

Paul Apostică este psiholog atestat de Colegiul Psihologilor. Specializările sale sunt psihologia solară, meditaţia şamanică, călătoriile iniţiatice, remediile florale, cristaloterapia, reîncarnarea şi activarea celui de-al treilea ochi.

Conexiunea cu natura este secretul fericirii, susţine Paul Apostică. În cabinetul său, Paul Apostică pretinde ca oferă lecţii de fericire şi chiar mai mult decât atât. Preţul fericirii: 100 de lei.

„Trebuie să înţelegem că omul e fizic, trup, psihic şi spirit. În momentul în care am terminat Facultatea de Psiholgie, care se adresează în special minţii şi oferă soluţii şi răspunsuri la foarte multe întrebări în cea ce priveşte latura emoţională şi de interrelaţionare umană, am căutat să mă îndrept şi spre partea de spirit, unde psihologia, cumva are încă mici lacune”, susține Paul Apostică, şaman.

Soluţia lui Paul Apostică este meditaţia şamanică: „Omul vine stresat, îi relaxezi puţin grupele de muşchi, îl pui cumva în conexiune cu natura şi asta e foarte în regulă. Nu produci nimic rău aici. (Reporter: Vă folosiţi, practic, de legitimarea pe care v-o conferă statutul de psiholog pentru a practica metodele alternative.) Nu, deci statutul de psiholog rămâne statut de psiholog. Şi atât. Tu faci psihoterapie în ceea ce te-ai format. Restul, că fiecare psiholog, dacă vrea să se formeze în anumite tehnici, este ok.”

Psihologul Daniel David: Terapiile hocus-pocus vă costă!

„Dac-ar scrie pe uşă doctor şaman Popescu, vino la noi, ne vom juca cu nişte cristale, vom umbla pe cărbuni încinşi şi te vei vindeca, te-ai duce?”, adaugă prof. univ. Dragoş Iliescu.

„Cineva ar putea să spună: bun, nu mă costă nimic să încerc. Ba te costă. Fiindcă în momentul când tu încerci o terapie de tip hocus-pocus, în timpul ăsta, nu accesezi o terapie validată ştiinţific, astfel încât îţi refuzi dreptul de aţi rezolva problema. Ca să nu mai spun că sunt şi costuri financiare suplimentare”, declară prof. univ. Daniel David, şeful Catedrei de Psihologie Clinică şi Psihoterapie, Universitatea Babeş-Bolyai.

Daniel David conduce catedra de Psihologie de la Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj şi este psihologul român cu cel mai mare impact în literatura internaţionala de specialitate.

Mentorul său este profesorul american Aaron T. Beck, fondator al abordării şi terapiilor cognitiv comportamentale. În prezent, este profesor la Şcoala de Medicină „Mount Sinai” şi director de cercetare al Institului Albert Ellis, ambele aflate la New York.

În anul 2007, a înfiinţat la Cluj Centrul de Psihoterapie prin Roboterapie şi Realitatea Virtuală MATRIX, format din mai multe laboratoare pentru cercetarea şi tratamentul tulburărilor de sănătate mintală.

Programele de terapie cu ajutorul roboţilor sunt folosite pentru a trata autismul în rândul copiilor. Platforma MATRIX are şi un laborator virtual de ultimă generaţie.

„Ce vedem aici este un sistem de realitate virtuală în care, spre exemplu, pacientul poate fi introdus înainte de a-l expune la o situaţie fobică. Altfel spus, îl putem pune în acest mediu ca să se relaxeze. În timp ce este în acest mediu şi circulă în acest mediu, i se poate înregistra comportamentul prin diverse camere video pe care le folosim. Putem înregistra o serie de aspecte neurofiziologice. Îl putem întreba pe pacient direct, aici şi acum, ce simte, la ce se gândeşte”, explică prof. univ. Daniel David.
Deşi ţara noastră noastră are un loc important pe harta psihogiei de elită, mulţi români încă preferă să-şi spună problemele în faţa vindecătorilor specializaţi doar în terapii plăsmuite.

În absenţa sancţiunilor şi a unui control riguros, mulţi dintre şarlatani se folosesc de titlul de psiholog pentru a atrage clienţi.

În timp ce, în cabinetele acestora, pacienţi vulnerabili învaţă lecţiile protodacilor, iubesc poame coapte şi se conectează cu natura, Colegiul Psihologilor încă meditează la aceste probleme.

Psihologii din mediul universitar şi terapeuţii cu experienţă academică internaţională condamă fenomenul şi acuză că este din ce în ce mai delirant.

Singurii care profită de confuzia dintre psihoterapeuţi şi tămăduitori rămân şarlatanii, care-şi umplu buzunarele oferind iluzii contra cost."


sursa - http://www.digi24.ro/


Acum vom sta...


”Acum vom sta înlăuntrul unui ochi
văzuţi din toate părţile.
Sfera ne va-nconjura glorios
deodată cu hărţile.
Copaci cu vârfurile întoarse spre noi,
munţi, oraşe, catedrale...
Ca pe un zid al morţii maşinile
înegresc, albe spirale.
Te ţin de umăr. Tu.nclini tâmpla
rece ca.ntotdeauna.
Suntem doi şi singuri
şi-n loc de inimă ne bate luna.”

sâmbătă, 17 iunie 2017

video


"Exista oameni care au cumparat si citit toate cartile lui Coelho, iar pe masura ce le citesc sentimentul de redundanta devine pregnant. La a "n"-a carte citita realizezi ca Alchimistul le cuprinde pe toate si ar putea fi suficienta si reprezentativa pentru tot ceea ce inseamna gindirea si mesajul transmis de Coelho. Acelasi lucru simti si cind citesti Jurnalul unui mag, insa aceasta este scrisa in 1986, cu un an inainte de Alchimistul.

Ambele carti vorbesc despre calatoria autocunoasterii, despre o cale initiatica de a dobindi comuniunea cu divinul; diferenta consta in forma luata de catre acestea - Jurnalul unui mag reprezinta descrierea reala a drumului initiatic parcurs de catre Coelho cu un an in urma catre Santiago, ca parte din ritualurile ordinului RAM (Regnus Agnus Mundi - ordin stravechi de origine catolica, dar cu fundamente mistico-simbolice, fondat in 1492), al carui membru era Coelho. Este o relatare sub forma de jurnal, destul de simplista si neslefuita chiar daca materialul pe care il cuprinde este unul extrem de profund. In vreme ce Alchimistul poate fi considerata varianta elaborata a Jurnalului unui mag sau mai degraba a drumului initiatic cu valoare simbolica si incarcat de magic.

Jurnalul unui mag, ca de altfel toate cartile lui Coelho, este o carte mistica, care iti prezinta miracolul Absolutului si calea de acces catre acesta printr-o abordare extrem de simpla si usor de inteles. Daca ar fi sa facem o comparatie, ar fi Iliada si Odiseea lui Homer in varianta repovestita pentru copii. Coelho poate fi considerat un facilitator si un mesager al unor adevaruri spirituale care tin de zona mistica / esoterica pentru omul de rind.

"Drumul cunoasterii e un drum deschis tuturor, inclusiv oamenilor obisnuiti" - aceasta este tema centrala a cartii, oricare dintre noi are acces, tine insa de noi sa ne definim acest drum, sa il identificam si sa il punem in practica. Drumul lui Coelho la Santiago are ca si scop declarat - gasirea spadei pentru a putea deveni maestru RAM, iar simbolistica spadei in acest context este al luminii si puterii - dincolo insa de aceasta ni se reveleaza o serie de elemente care tin de practici de meditatie sau de credinte mistice. Exista un ciclu simbolic al existentei Unului catre care tindem prin manifestarea Multiplicitatii - care este reprezentat prin toate intimplarile si experientele de pe acest drum - relatia maestru / ucenic, exercitii de meditatie (exercitiul renasterii, al rabdarii, al cruzimii, al sferei albastre, al mortii), existenta unui mesager propriu (vocea interioara, a Sinelui), intilniri cu demoni, manifestarea iubirii divine (Agape) si experimentarea mortii.

Poate pentru ca e usor de citit sau pentru ca iti vorbeste si despre alte lucruri decit cele mundane, ori pur si simplu pentru asta ("de fiecare data cind iti trece prin cap un gind care crezi ca ti-ar putea face rau - gelozie, autocompatimire, suferinta din dragoste, invidie, ura, etc. - infige unghia aratatorului la baza unghiei degetului gros, pina ce durerea este destul de intensa. Concentreaza-te asupra durerii: ea reflecta in sfera fizica aceeasi suferinta pe care o simti in sfera spirituala"), este o carte pe care o recomand."

O recenzie deDana

vineri, 16 iunie 2017

joi, 15 iunie 2017

Bună ziua ton ton



"Cum îi mai merge dragului ton ton? Ce faci tu ce faci tu? ce faci tu dragă ton ton? ce faci tu?Ce faci tu? Ton Ton Ton Ton ton Ton Ton ton ton ton
Titi Titi Titi Riti ti ti
Ton Ton s-a ridicat din pat Ton Ton Ton Ton Ton
Ton ton şi e cu totul aiurit
Ri ti ti ti ni ti ti
ton ton ton Ton ton ton"

- poezie clasică de Constantin Brâncuşi din O scrisoare către Marthe Lebherz (25 septembrie 1926)

marți, 13 iunie 2017

295,8 HERTI




(Alexandra Mosneaga:
"295,8 HERTI - ESTE FRECVENTA DE ARDERE A GRASIMILOR DIN CORP ..
ascultati aceasta inregistrare intr-o incapere linistita cu lumina obscura , fara sa fi-ti derangat. asezativa cat mai comod si relaxati-va ..., inchideti ochii. nu adormiti ..meditati....la inceput se asculta 10-15 minute ...cu asta se incepe, apoi se mareste zilnic cam cu 5 minute ..daca in timpul meditatiei va simtiti nelinistiti, apare vre-o stare de panica sau apar frisoane in diferite zone ale corpului , inseamna ca nu aveti voie sa o mai ascultati.
interzis persoanelor cu stimulator cardiac, gravidelor si copilor sub 16 ani.)

luni, 12 iunie 2017

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro


joi, 8 iunie 2017

Nu permite ...


''Nu permite nimănui sa te facă nenorocit, urât, neputincios. Nu lasa pe nimeni sa îți fure soarele din inimă.
Dacă pe strada lor nu a răsărit încă, asta nu le dă niciun drept să se transforme în hoți de suflete.
Nu arunca niciodată margaritarele, porcilor. Le vor molfai sec iar mai apoi le vor scuipa în mii de bucăți, împrejurul tău.
Nu asculta niciodată o voce care te alintă în ceasuri albe, atâta timp cât timbrul ei se scurge printre ceasuri negre.
Nu purta niciodată ura, invidia și greutatea ființei celorlalți.
Când tu ai vrut să îi ajuți, te-au batjocorit pe la colțurile tocite ale timpului.
Alege ceea ce te face fericit!
Numai așa ești fericire.
Numai așa trăiești, iubit!
Iubește si tu, la rândul tău!...Căci fără asta, suntem cadavre vii din care se înfruptă ciorile. Mult prea vopsite de culorile in care alții își scaldă, cu lejeritate, măștile! ''


(Alexandru Chermeleu)


marți, 6 iunie 2017


- foto: Sei Nakatugawa

duminică, 4 iunie 2017

labirintul



"Fiinţele umane sunt mereu în căutarea înţelepciunii şi a adevărului. 

Înţelepciunea nu a fost niciodată ascunsă, oamenii sunt cei care se ascund de ea, atunci când ei se lasă conduşi de către Minotaur, de către taur, simbolul instinctului de conservare al eului. 
Cine parcurge labirintul pentru a se confrunta cu propriul Minotaur, poate răzbate la adevăr dacă se menţine în Triunghiul iubirii, cunoaşterii, şi al faptei. 
Astfel, pentru el devine posibil de a înţelege lumea şi a vedea unitatea originară a tot şi a toate."


sursa


sâmbătă, 3 iunie 2017


Moșii de vară



"De ce oare înțelepții noștri bătrâni au ales să includă în ritualul Moșilor de vară străchinile confecționate din pământ?
Nu cumva are legătură cu vechea zicală a vârstnicilor care aveau conștiința că, după ce vor păşi „dincolo”, se vor face „oale și ulcele”?
Credeau, așadar, că moartea nu înseamnă o dispariție în van, nici o trecere în neființă, cum greșit se exprimă unii astăzi.
Păstrau neclintita convingere că sufletul se întoarce la Dumnezeu, Care l-a dat, iar trupul, în pământul din care a fost luat, după cum glăsuiesc rugăciunile din slujba pogribaniei. Ce profund adevăr!
Se observă lesne o similitudine între etapele vieții umane și cele ale plămădirii unui vas de către olar.
Nașterea poate fi asociată cu pregătirea și dospirea argilei.
Creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a puiului de om corespund cu modelarea obiectelor din lut.
Etapele uscării și arderii acestora se aseamănă cu educarea și maturizarea insului.
Virtuțile, frumusețea și așezarea duhovnicească a fiinţei ne trimit cu gândul la procesul de ornare a vaselor trecute prin fierbințeala cuptoarelor.
Sfârșitul, desigur, se petrece cam în acelaşi chip cu spargerea ori deteriorarea vasului."


(Arhimandritul Mihail Daniliuc )

Povestea copacului ars de trăsnet, care poate spune multe şi despre tine


"Într-o pădure îndepărtată, pe care hărmălaia şi zgomotul oamenilor nu o mai atinsese de mult, se afla un brad.
Era un brad care ar fi sărit oricui în ochi, prin felul lui diferit în care arăta.
Nu era la fel ca toţi brazii pentru că nu mai era verde şi dădea impresia că este cu totul lipsit de viaţă.
Părea ca şi cum ar fi fost lovit de un trăsnet şi de atunci nu ar mai fi crescut deloc.
Sau ca şi cum cineva, de mult, i-ar fi retezat ramurile lui cele mai semeţe.
Copacii din jur credeau despre el că murise, chiar dacă încă mai stătea în picioare.
Ei ştiau că orice copac este capabil să rămână drept după ce îl părăseşte viaţa.
Însă acum se înşelau. Foarte adânc , în interiorul bradului, încă mai circula prin el seva vieţii, încă mai avea viaţă în el.
Însă, pentru că mai demult fusese lovit de un trăsnet care îl arsese şi oamenii au început să taie crengi din el,…bradul acum nu mai ştia cum să crească şi să se dezvolte.
Uitase cum să devină din nou frumos, falnic, puternic, cu cetina verde, aşa cum erau vecinii lui, ceilalţi brazi.
De multe ori, după ce e ars şi se uită la crengile lui cum sunt smulse, un copac refuză să îşi mai dorească să crească şi să trăiască la fel ca la început.
Aşa că după şocul unui trăsnet sau a unei furtuni necruţătoare, copacii încep să creadă că nu mai pot creşte niciodată.
Ajung să simtă că nu le mai rămâne nimic altceva de făcut decât să stea aşa urâţi, cionţiţi, arşi şi îngălbeniţi, aşteptându-şi sfârşitul.
Într-o zi s-a nimerit să treacă pe acolo un pădurar care iubea mult pădurea.
Crezând şi el că bradul a murit, a început să-l lovească cu toporul la rădăcină, ca să-l taie.
- Aaau! Ce-mi faci? – a strigat bradul.
Foarte speriat, pădurarul s-a uitat împrejur şi a strigat şi el:
- Cine-i acolo? Cine strigă la mine?
- Eu sunt, a scâncit bradul. Nu mă mai lovi că mă doare.
- Doamne, nu-mi vine să cred că eşti încă în viaţă, s-a mirat pădurarul.
Eşti mai uscat şi mai ars decât orice uscătură din pădurea asta! Te-ai uitat la tine cum arăţi?
- Mda, m-am uitat, spuse trist copacul. Ce pot să mai fac? Asta mi-a fost soarta.
- Hmmm, eu aş zice că eşti norocos. Dacă nu treceam pe aici şi nu te vedeam?
- Şi ce dacă ai trecut şi m-ai văzut? Ce mare noroc mai e şi ăsta?
- Ha, ha, ha, râse pădurarul. Cum adică, şi ce dacă?
Eşti norocos pentru că eu iubesc pădurea şi nu mă lasă inima să te ţin aşa, mai ales că încă mai ai viaţă în tine.
Iartă-mă că te-am lovit, dar credeam că ai murit!
- Nu, încă mai trăiesc, chiar şi aşa cum mă vezi. Şi să ştii că nici măcar nu sunt bolnav.
În timp ce pădurarul îl privi din toate părţile cu suspiciune, la un moment dat îi spuse,
- Păi dacă nu eşti nici mort şi nici bolnav, cum dracu’ arăţi aşa de jalnic? Ce mama dracului se întâmplă cu tine?
- M-a lovit un trăsnet şi de atunci nu mai ştiu cum să cresc.
- Poftim?
- Da! Nu mai ştiu cum să fac cetină verde, nu mai ştiu cum să mă simt din nou plin de viaţă.
….Pur şi simplu am uitat cum să cresc din nou.
- Ha, ha, ha! (pădurarul începuse să se tăvălească pe jos de râs). Auzi la el, cică a uitat cum să crească. Hă, hă, hă!
- Cel puţin, aşa am ajuns să cred, îi răspunse dezamăgit copacul, privind reacţia neaşteptată a pădurarului. Şi, la urma urmei, ce e de râs în asta?
- Păi cum să nu râd? Dacă tot eşti atât de uituc cum de nu ai uitat şi să crezi asta?
- Cum adică?
- Ai auzit bine. Cum de nu ai uitat faptul că ai uitat să mai creşti?
Uitucule! Sau uiţi doar ce îţi convine ţie?
Bradul a căzut pe gânduri. Devenise confuz.
Era pentru prima dată când începuse să se îndoiască de propria lui îndoială, dându-şi seama că, pe undeva, pădurarul avea dreptate.
“Chiar aşa”, îşi repeta el în gând, dacă sunt chiar aşa de uituc, cum de nu am uitat să cred că nu mai ştiu cum să cresc?
Pădurarul iubea mult pădurea şi avea multă experienţă. Aşa că s-a decis să-l ajute, iar bradul, din confuzia în care se afla, se învoise să primească ajutorul.
Ca şi cum ar fi un copac tânăr, care abia învăţa cum să facă muguri, pădurarul îi explică bradului fiecare pas pe care îl va face.
Mai întâi i-a spus că o să-i înlăture toate părţile arse.
Apoi, cu multă pricepere, pădurarul s-a apucat să scoată cioturile de crengi uscate, iar trunchiul copacului a rămas pregătit pentru a da viaţă unor noi crengi.
Bradul rămăsese surprins de faptul că nu simţea absolut nici o durere.
Pădurarul a adus un îngrăşământ special şi l-a presărat în jurul lui. S-a asigurat că locul era destul de luminat de soare şi că avea apa necesară.
Ca prin minune, într-un timp foarte scurt, bradul începuse să-şi amintească cum să crească.
Şi uituc cum era, chiar a uitat să mai creadă că nu e în stare să facă din nou cetină verde şi bogată şi să devină falnic şi frumos la fel ca ceilalţi brazi din jur.
În scurt timp, dacă îl vedeai, nici nu mai ziceai că a fost lovit de fulger şi că ramurile sale au fost rupte.
Bradul era din nou fericit şi mulţumit de semeţia lui. Aşa că s-a hotărât să facă şi el ceva pentru pădurar, ca semn al prieteniei lor.
A dat o umbră aşa de deasă, că fiecare trecător care trecea pe potecă se odihnea cu plăcere în răcoarea trunchiul său.
Fiecare om, care îl privea acum, îşi dădea seama că pădurarul care l-a îngrijit, nu putea fi decât un adevărat prieten, un om de încredere.
-SFÂRŞIT-


Acum, poate te aştepţi să-ţi spun care este concluzia acestei poveşti.
NU! Să ştii că nu am s-o fac.
Nu am s-o fac pentru că povestea de faţă nu este o fabulă care să conţină o morală fixă şi logică pentru toată lumea.
Tu o poţi vedea şi simţi într-un fel,… eu o pot percepe altfel,… iar pe altcineva, această poveste îl poate inspira într-un mod diferit.
Fiecare om are posibilitatea să lărgească învăţătura ascunsă în ea, uitându-se la proprial lui viaţă dinspre trecut înspre viitor.
Aşa că priveşte această poveste strict prin ochii tăi, ascultă dialogul din ea cu urechile tale şi simte-o în interior, doar în felul tău."


Ciprian

vineri, 2 iunie 2017

reflexii...de vara




Informatii valoroase! Pasi simpli pt. a evita boala ALZHEIMER

 
"Pași simpli pentru a evita boala Alzheimer Alzheimer induce frica în fiecare dintre noi. 

Gandul de a-ți pierde mințile pe măsură ce îmbătrânim este terifiant și situația este agravată de faptul că - până acum – se știa că sunt puține mijloacele prin care putem întârzia sau evita boala Alzheimer, cea mai răspândită formă a demenței.
Totuși, cercetările au identificat o mulțime de factori care pot crește sau scădea riscul de a contracta boala Alzheimer.

Urmând sugestiile de mai jos se poate diminua șansa de a contracta boala: 

1. Verificați glezna. 
Circulația săracă a sângelui în talpa piciorului este un semn că există tulburări în creier cu un accident cerebral și demență. 
Teoria este că sănătatea veselor sanguine este aceeași în tot corpul.
· Gradul de sclerozare a arterelor și fluxul sanguine la nivelul talpilor poate sugera arteroscleroza vaselor de sânge cerebrale.
· Cereți doctorului un test pentru stabilirea indexului gleznă-brațe (ABI = ankle-brachial index), care necesită un aparat cu ultrasunete și o brățară pentru măsurat tensiunea, care compară tensiunea la nivelul gleznei cu cea la nivelul brațului.
Pentru a rezolva orice dezechilibru al fluxului sanguine, doctorul personal poate sugera intensificarea exercițiilor fizice sau o schimbare a dietei sau medicației.

2. Alimente puternic antioxidante. 
Anumite alimente infuzează creierul cu antioxidanți ce pot încetini declinul memoriei și contribuie la prevenirea bolii Alzheimer. 
Toate fructele și legumele sunt bune, dar în capul listei se află : murele, boabele de soc, stafidele, afinele și coacăzele negre. 

3. Evitați grăsimile rele. Tipul de grăsimi pe care le consumați influențează funcționarea creierului în bine sau în rău. Feriți-vă de grăsimile saturate care sufocă celulele creierului și le face ineficiente.
· Cumpărați produse lactate (lapte, brânză, iaurt, chefir) cu conținut de grăsimi scăzut.
· Renuțați la alimentele prăjite.

4. Stimulați creșterea creierului. Creierul începe să se reducă în volum odată ce se atinge vârsta de 30 sau 40 de ani, astfel încât efortul de învățare sporește. Totuși, cercetătorii cred acum ca dimensiunea creierului poate fi sporită prin actul de învățare. Încercați să studiați, să învățați lucruri noi sau - pentru stimulare - de a lărgi cercul prietenilor. 

5. Prajituri cu ciocolată. 
Cacaoa, principalul ingredient al ciocolatei, are cantități imense de antioxidanți, numiți flavonide, care au puternice proprietăți protectoare pentru inimă și creier. 
Cand se bea cacao se intensifică fluxul sanguine către creier.
· Pudra de cacao are de două ori mai multe flavonide ca ciocolata cu lapte.
· Ciocolata albă nu le conține deloc.

6. Prezența estrogenilor. 68% dintre pacienții cu Alzheimer sunt femei; este posibil ca la mijlocul vieții ele pierd protecția hormonului estrogen care susține memoria.
· Dacă medical dvs. nu va spune altfel, începeți imediat să luați estrogen în perioada instalării menopauzei.
· Orice întârziere duce la riscul confruntării cu demnță și accident vascular cerebral.

7. Creșteți colesterolul bun. 
Este bine-cunoscut că o valoare crescută a coleste-rolului bun de tip HDL protejeajă contra bolilor cardiac. Dar, de asemenea, poate să va salveze și creierul.
· Cercetătorii pretend că acest tip de colesterol blochează substanțele ce tind a se depune și distrug celulele creierului și acționează ca un anti-inflamator ce încetinește degradarea creierului.
· Metodele de sporire a colesterolului bun include exercițiile fizice, consumul moderat de alcool și scăderea greutății.

8. Navigați pe Internet. 
Navigarea pe Internet în cautarea unor informații poate stimula creierul îmbătrânit mai mult decât o face cititul unei cărți. Înregistrări ale activității cerebrale arată că navigatorii experimentați prezintă de două ori mai multe impulsuri ale activității cerebrale decât începătorii. 
· Conectați-vă la Internet pentru căutarea de informații, achiziționarea de bunuri sau pentru jocuri. Deși nu se știe cât de mult va ajuta creierului dvs., este oricum de preferat în locul unei navigări pasive.

9. Gena ApoE4. 
Un sfert (1/4) dintre voi, care citiți acest document deține o specifică bombă genetic cu temporizare, iar aceasta vă face de 3-10 ori mai susceptibili de a contracta o târzie boală Alzheimer. Gena se numește Apolopiproteină E4.
· Dacă moșteniți o singură versiune de ApoE4 de la unul din părinți, riscul dvs. de a căpăta Alzheimer este de trei ori mai mare.
· Dacă moșteniți a doză dublă de la ambii părinți, riscul crește de 10 ori.
· Cereți doctorului dvs. un test ADN pentru a vi se identifica genotipul ApoE4.

10. Spuneți DA cafelei. 
Cafeaua se dovedește a fi un tonic al creierului aflat în process de îmbătrânire. Este un anti-inflamator, contribuie la blocarea efectelor pe care colesterolul le are asupra creierului și reduce riscurile accidentelor cerebrale, depresiei și diabetului, care toate facilitează demența, are un mare conținut de antioxidanți și cafeină, care stopează moartea neuronilor și ameliorează diabetul, hipertensiunea și accidentele cerebrale care conduc la demență. Pentru majoritatea oamenilor, un consum de cafea zilnic moderat, de 2-4 cești, nu este rău și se considera a fi util.

11. Pericolul unei greutății scăzute. 
Peste vârsta de 60 de ani, pierderea nemotivată de greutate poate fi un semn al bolii Alzheimer. Un studiu a arătat că femeile care au această boală au început să piardă din greutate cu cel puțin 10 ani înainte de diagnosticarea demenței. Dintre femeile care o aceeași greutate, cele care început să dezvolte demență au slăbit în decursul a trei decenii și atunci când au fost diagnosticate aveau cu circa 6 kg mai puțin decât cele care nu prezentau Alzheimer. Dacă aveți peste 60 de ani și prezentați o inexplicabilă pierdere în greutate adresați-va medicului dvs. 

12. Beți vin. 
Un pahar de vin pe zi poate întârzia demența. Cercetările arată că vinul este un anti-inflamator și crește colesterolul bun, ceea ce ajută la preîntâmpinarea demenței. Antioxidanții puternici din vinul roșu conferă acestuia proprietăți anti-demență. Astfel de antioxidanți relaxează arterele, dilată vasele sanguine și sporesc debitul sanguine, ceea ce stimulează procesele cognitive.

13. Cunoașteți care sunt primele semnale. Problemele de memorie nu sunt primul semnal de alarmă. Puteți constata un declin în aprecierea distanței, de exemplu puteți dori să apucați un pahar, dar eșuați în a-l apuca. Sau puteți aprecia greșit distanța atunci când traversați strada. Rezolvând un joc de puzzle sau citind o hartă pot, de asemenea, să vă producă probleme.
· Pierderea simțului mirosului poate fi, de asemenea, un semnal de alarmă. La fel, punerea în mod repetat a aceleiași întrebări sau depunerea în locuri improprii a lucrurilor personale (de exemplu, punerea cheilor în frigider).
· Acordați atenție problemelor de memorie, întrucât cu cât sunt identificate mai devreme semnalele de alarmă, cu atât pot fi mai eficiente modificările de stil de viață sau de medicație. 

14. Dieta mediteraneană. 
Indiferent de regiunea în care trăiți, dieta meditera-neană poate feri creierul dvs. de deteriorarea memoriei și demență. Studiile arată în mod systematic că mâncarea din Grecia, Italia și Liban este realmente o hrană pentru creier. Urmând această dietă - bogată în legume cu frunze verzi, pește, fructe, nuci, legume, ulei de măsline și puțin vin – poate reduce la jumătate riscul de boală Alzheimer. Decât să depindeți de un singur aliment sau de puține substanțe nutrient, dieta propusă este un meniu bogat în elemente complexe benefice pentru creier, ce includ un set de antioxidanți ce apără celulele cerebrale de deteriorarea oxidantă.

15. Obezitatea la vârsta medie. 
Creierul dvs. este sensibil la grăsimea dvs. Un studiu a arătat că persoanelșe obese au cu 8% mai puțin țesut cerebral, iar persoanele supraponderale au cu 4% mai puțin țesut cerebral decât persoanele cu greutate normal. Crește astfel alarmant riscul de Alzheimer. În plus, scăderea volumului creierului se produce în zone ce reprezintă ținte ale bolii Alzheimer și care sunt critice pentru planificare, memoria pe termen lung, atenție și funcții de execuție și de control al mișcărilor. Sesizați chiar de la apariție semnele de creștere a greutății, încă din tinerețe sau la vârstă mijlocie. În mod ciudat, obezitatea după vârsta de 70 de ani nu sporește riscul de Alzheimer, dar asta nu înseamnă că putem neglija exercițiul fizic, cel mai bun mod de stimulare a funcției cognitive și de întârziere a apariției bolii Alzheimer la orice vârstă.

16. Asigurați-vă un bun somn de noapte. 
Lipsa de somn este toxică pentru celulele creierului. Somnul are surprinzătoare puteri de protejare a creierului contra pierderilor de memorie ți bolii Alzheimer.
· Este un mijloc minunat de manipulare a nivelurilor temutei toxine cerebrale peptide beta-amiloidă, primul agent instigator al bolii Alzheimer, care conform cercetărilor conduce la accelerarea riscului apariției bolii.
· Cercetările au arătat, de asemenea, că un somn în medie de 5 ore sau mai puțin în timpul nopții este corelat cu o mare creștere a grăsimii visceral abdominal, care poate conduce la diabet și obezitate și în final la Alzheimer.
· Recurgeți la perioade scurte de somn (ațipiri) și la tratamente în caz de insomnii.

17. Asigurați-vă un larg cerc social. 
Studiind creierul unei femei de 90 de ani care este foarte social care a decedat din caza bolii Alzheimer, cercetătări din Chicago au descoperit că o largă rețea de socializare i-au asigurat o mare ”rezervă cognitivă” care a permis creierului ei să nu-și dea seama că suferă de Alzheimer.
· De ce se întâmplă așa este un mister, dar interacțiunea cu prietenii și cu familia pare să crească eficiența creierului. El își formează rute de comunicare alternative, care șuntează conexiunile deteriorate de boala Alzheimer.
· Deci întâlniți-vă adesea cu familia și prietenii și extindeți-vă rețeaua social. Cu cât este mai puternică rezerva creierului, pe care o construiți în decursul vieții, cu atât este mai probabil ca să restrângeți simptomele bolii Alzheimer.

18. Rezolvați stresul. 
Când sunteți stresat, corpul eliberează hormone denumiți corticosteroizi, care vă salvează în caz de criză. Dar reacțiile unui stress persistent declanșate de evenimente zilnice - cum ar fi frustrarea locului de muncă, problemele de trafic sau cele finaciare - pot fi periculoase.
· În timp acest stres poate distruge celulele creierului și suprima creșterea unora noi, astfel încât volumul creierului se restrânge. Evenimente traumatizante bruște - moartea cuiva drag sau un eveniment de schimbare majoră a stilului de viața cum ar fi pensionarea – pot conduce la un sever stress psihologic care precede demența.
· Rețineți faptul că stresul cronic poate spori vulnerabilitatea persoanelor vârstnice în ceea ce privește deteriorarea memoriei și demența. Căutați sfaturi profesioniste.
· Antidepresivele, sfaturile, tehnicile de relaxare și alte forme de terapie pot limita pierderea de memorie cauzată de stress, în cazul încare se iau măsuri din timp.

19. Atenție la dantură. 
Gingii deteriorate pot să vă otrăvească creierul. Persoanele cu boli de dantură și gingii tind să prezinte rezultate scăzute la teste de memorie și cognitive, conform cercetătorilor din USA din domeniul stomatologiei, care au descoperit că infecția responsabilă de bolile gingivale eliberează produse colaterale ce migrază spre zonele din creier implicate în pierderea de memorie. 
În consecință, perierea danturii, folosirea firelor dentare și prevenirea bolilor gingivale pot ajuta la menținerea sănătății gingiilor și a dinților, dar și a acuității memoriei. Un alt studio a arătat că persoanele în vârstă cu cele mai severe gingivite (inflamării ale gingiilor) prezentau de 2-3 ori mai multe semen de deteriorare a memoriei și cunoașterii, decât cei cu forme discrete ale gingivitei.

20. Asigurați-vă suficientă vitamină B12. 
Pe măsură ce înaintați în vârstă nivelul sanguine al vitaminei B12 scade și șansa de suferi de Alzheimer crește. Abilitatea dvs. de a absorbi această vitamina din alimente scade in jur de vârsta mijlocie, când se decide stadiul de deteriorare ulterioară a creierului.
· Cercetărtori de la Oxford University au descoperit ca un creier care funcționează cu un conținut de vitamină B12 redus, de fapt își reduce volumul, iar o deficiență a acesteia poate duce la atrofierea creierului prin fragmentarea mielinei, scutul de protecție cu conținut gras din jurul neuronilor. Se poate ajunge și la declanșarea de inflamații, un alt factor de distrugere a celulelor creierului.
· După vârsta de 40 de ani trebuie să se administreze zilnic 500-1000 milicentigrame de vitamină B12.
· Dacă la dvs. sau la un membru în vârstă al familiei apare o inexplicabilă scădere a memoriei, oboseală sau semen de demență, trebuie neaparat să se verifice de către doctorul dvs. a posibilei deficiențe a vitaminei B12.
· Evitați și refuzați plombarea dinților cu combinații ce conțin mercur.

21. Oțet la orice. 
Există largi evidențe că oțetul scade factorii de risc ce pot conduce la scăderea memoriei, respective glicemia mare, rezistența la insulin, diabetul și pre-diabetul și creșterea în greutate.
· Cercetători din Phoenix ( Arizona ) au observant în cadrul studiilor pe oameni și animale că elementele acide potențează efectele de acădere a glicemiei.
· Studiile au arătat, de asemenea, că ele pot ține în frâu aăpetitul și consumul de alimente, prevenind astfel creșterea în greutate și obezitatea, acestea fiind associate cu diabetul, demența accelerată și pierderea memoriei.
· Apelați la oțet, adăugați-l la salate, consumați-l cu lingura, chiar adăugați-l la un pahar de apă de băut.

22. Verificați-vă ochii. 
Dacă vă păstrați o vedere bună sau excelentă pe măsură ce înaintați în vârstă șansele dvs. de a suferi de demență scade cu un surprinzător procentaj de 63%. Iar dacă vederea este slabă, simpla vizitare a unui optician pentru un test și un posibil tratament, cel puțin o dată pe an, reduce în aceeași măsură șansele dvs. de a suferi de demență. Nu este însă clar cum problemele de vedere stimulează apariția demenței, dar o vedere afectată face dificilă participarea la activități mentale și fizice cum ar fi cititul și activități practice, precum și activitățile sociale, toate acestea fiind appreciate ca încetinind declinul cognitive. Rețineți că ochii dvs. reflectă modul în care funcționează creierul dvs., mai ales pe măsură ce înaintezi în vârstă. Nu neglijați vederea slabă, întrucât în majoritatea cazurilor ea poate fi corectată.

23. Consumați curry. 

Pudra de curry conține condimentul galben-portocaliu numit turmeric (șofran de India ) bogat în curcumină, despre care se știe că stopează deteriorarea memoriei. Un studiu a arătat că bătrânii indieni care consumau chiar și mici cantități de curry, obțineau rezultate mai bune la testele cognitive.
· Curcumina acționează în primul rând prin blocarea acumulări plăgilor amiloide (depozite identificate în creierul suferinzilor) care induc boala Alzheimer, apoi prin distrugerea plăgilor existente, încetinind astfel declinul cognitive.
· Este recomandat a se consuma curry de 2-3 ori pe săptămână, în special curry galben. Sau presărați condimentul pe alimetele consumate. 

24. Controlul glicemiei. Dacă aveți diabet de tip 2 sunteți mai vulnerabil la Alzheimer. Studiile arată că riscul de Alzheimer este de 2-3 ori mai mare, iar cu cât diabetul se instalează mai curând, cu atât este mai mare șansa de a suferi de demență.

· Unii experți denumesc boala Alzheimer ”diabetul creierului”. 

(de DOC FLORIN·SUNDAY, MARCH 26, 2017, shared with LOVE by Vallentina) 


joi, 1 iunie 2017

"Să ne facem daruri" - Nina Cassian


"Trebuie să ne facem daruri.
Să memorăm cu atenția
data de naștere, a noastră și a celorlalți.
Încă de dimineață,
sărbătoritul să primească de la prietenii lui
o cravată argintie care să-i limpezească mâinile,
o portocală care să-i împrospăteze surâsul,
neapărat, câteva idei
care să-i desăvârșească forma inimii.
Dacă unul dintre noi s-a-ndrăgostit,
să-i dăruim imaginea duratei,
iar dacă s-a îmbolnăvit din iubire,
să-i dăm să bea tinerețe și demnitate
dintr-un pahar curat, pictat cu-o floare.

Unii se vor împotrivi:
din trufie, de prea multă singurătate,
sau pentru-a nu ne rămâne datori
(ca și când nu ne-ar fi datori, oricum,
pentru că respirăm și ne mișcăm alături de ei,
împărțind destinul unic al lumii).

Să nu ne descurajăm.
Să trecem dincolo de trufia, de singurătatea lor,
cu daruri în mâini,
cu adevăruri necruțătoare,
precum și cu obiecte mai blajine,
ca, de pildă, o zebră din material plastic,
o măsură de vals, un abajur,
iar dacă totul merge bine,
ca o oglindă în care să ne scufundăm împreună obrazul,
făcând-o vastă ca marea."


miercuri, 31 mai 2017

marți, 30 mai 2017





- art: Daniel F. Gerhartz


luni, 29 mai 2017

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 28 mai 2017

sâmbătă, 27 mai 2017

joi, 25 mai 2017

Hristos S'a înălțat!


Inteleptul



"Inteleptul nu e un barbat batran cum suntem tentati sa credem.
Si nici macar nu e adunator de pe drumuri.
Cautatori prin gunoaie suntem noi, inteleptul le catalogheaza.
In timp ce noi ne umplem bagajele cu tot ce ne pica in mana si credem ca avem nevoie, el pleaca in vacanta cu doua randuri de schimburi, periuta de dinti, o agenda cu adrese si numere de telefon si cel putin 200 de carti pictate pe bobul de neuron.
Inteleptul crede in iubire desi pretinde ca n-a intalnit-o niciodata. Daca o vede pe strada face mare tam-tam, o invita la masa c-o vede hamesita, o infrupta din toate bunataturile si apoi o plange amar cand moare de indigestie.
Inteleptul e cel ce-a furat imaginea lui Dumnezeu, care poate chiar il plagiaza, ca sa ascunda sufletul vandut diavolului."

( Liliana Widocks)

marți, 23 mai 2017

U. G. Krishnamurti



"Spiritualitatea este invenţia minţii, iar mintea este un mit.
Tradiţiile tale te sufocă.
Dar, din nefericire, tu nu faci nimic.
De fapt, îţi place să fii sufocat. Îţi place povara sacului de gunoi cultural, deşeul mort al trecutului.
Acesta trebuie să cadă de pe tine în mod natural.
Pur şi simplu cade.
Nu mai depinzi de cunoaştere decât ca de o unealtă utilă spre a funcţiona sănătos în această lume.

Vrerea trebuie să cadă. Vrerea de a fi liber de ceva ce nu există este ceea ce tu numeşti „suferinţă”.
Vrerea de a fi liber de suferinţă este suferinţa.
Altă suferinţă nu există.
Tu nu vrei să fii liber de suferinţă.
Tu doar te gândeşti la suferinţă, fără să acţionezi.
Gândirea ta nesfârşita de a fi liber de suferinţă este doar mai mult material pentru suferinţă.
Gândirea nu pune capăt suferinţei.
Suferinţa există atât timp cât gândeşti.
De fapt nu există suferinţă – de care să fii liber.
Gânditul despre „suferinţă” şi lupta împotriva „suferinţei” este suferinţă.
Deoarece nu poţi opri gândirea, iar gândirea este suferinţă, vei suferi mereu.
Nu se poate altfel, nu există scăpare ..."


***

"Traieste viata, nu te intreba cum sa o traiesti!

In loc sa traiesti, esti obsedat de intrebarea,,cum sa traiesc?’’. Aceasta dilema este pusa in noi de cultura si de aceea este responsabila pentru multe din problemele noastre.Din cauza ca esti mort,nu traiesti ceea ce numim viata , tu esti preocupat doar de cum sa traiesti.Daca reusesti sa scapi de ideea de a trai cumva o viata mai buna,mai nobila si mai plina de sens,vei inlocui acea idée cu o alta.Trebuie sa privesti in fata faptul ca nu stii nimic despre viata sau despre viul ei.

Cum poate exista umilinţa atâta timp cât ştii ceva?

I.: Asta trebuie să fie plictisitor pentru tine, să răspunzi la aceleaşi întrebări vechi oriunde te duci.
U.G.: Eu am fost peste tot în lume, întâlnind şi vorbind cu oameni. Oamenii sunt exact la fel în toată lumea. Întrebările nu variază niciodată. Dar eu nu sunt plictisit
niciodată. Cum aş putea fi plictisit? Dacă aş fi fost vreun prost trăgând ceva foloase pentru mine din asta, căutând întrebări noi, mai bune şi diferite, atunci plictisul ar fi
fost posibil. Dar eu nu caut nimic, deci plictiseala este imposibilă. Eşti plictisit? Nu ai cum să afli pentru tine însuţi.
I.: Eu sunt plictisit pentru că sunt mediocru, ca toti oamenii. Mediocritatea mea face viaţa să pară atât de goală şi plictisitoare...
U.G.: Este foarte dificil să fii ca celălalt, să fii obişnuit. Mediocritatea necesită multă energie. Dar să fim noi înşine este foarte uşor. Nu trebuie să faci nimic. Nici un efort nu este necesar. Nu trebuie să-ţi pui voinţa. Nu trebuie să faci nimic ca să fii tu insuţi.

Dar ca să fii altceva decât ceea ce eşti, trebuie să faci multe lucruri. Plictiseala şi neliniştea pe care le simţi în tine există doar din cauză că tu crezi că trebuie să faci ceva mai interesant, mai plin de sens şi mai valoros decât ceea ce faci deja. Tu crezi că felul în care o duci acum este teribil de plictisitor şi că trebuie să existe ceva mai valoros, mai puternic şi mai entuziasmant de făcut.

Şi toate acestea devin parte din cunoaşterea complexă pe care o ai despre tine însuţi. Cu cât ştii mai multe despre tine însuţi, cu atât devine mai imposibil să fii umil şi sensibil. Cum poate exista umilinţa atâta timp cât ştii ceva? "