.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

vineri, 28 aprilie 2017

miercuri, 26 aprilie 2017

***



Morala, a ce-a fost pâna acum 
( de 63 de ani, îi vorba ) 
e de-a cunoaște.
Acum...numa în vâsle ni-e salvarea.
Cei care-au tras spre mal, 
în floarea vârstei lor rămân.
Pe noi, cârmaci bătrâni, 
ne-așteapă....marea!


marți, 25 aprilie 2017

Cum iti schimba Dumnezeu creierul



"Ce se întâmplă în creierul omului atunci când se gândeşte la Dumnezeu indiferent de credinţa sau cultul religios de care aparţin.

Ce ne-au învățat religiile, curentele spirituale sau propriul discernământ, pentru a fi fericiți?! Să-l gândim continu pe Dumnezeu! Știința spune acum că activitatea creierului se modifică considerabil când medităm constant la Dumnezeu. Pe baza neuroplasticităţii naturale, se formează sinapse noi şi se activează centri care corespund empatiei, toleranţei şi care armonizează emoţiile.


Există și un circuit neuronal pe care ei îl numesc al lui Dumnezeu. Se găseşte în cortexul cingulat anterior şi e alcătuit dintr-un tip special de neuroni tineri (au cam 15 mil de ani vechime, spre deosebire de structurile vechi – reptiliene- care au 450 mil ani vechime). Aceştia există doar la om şi la câteva primate. Acest circuit se activează prin rugăciune, meditaţie. Se inhibă activitatea structurii amigdaliene, mai exact temperează frica şi agresivitatea.
Au mai descoperit că atunci când activitatea din lobii parietali încetineşte amuţesc gândurile, cei care practică această „tăcere a gândurilor” trăiesc o stare specială în care se simt una cu Dumnezeu, cu universul, cu toată omenirea.

Rugăciunea este esența vieții spirituale. A Sufletului. 

Indiferent de care religie aparții, sau grup, castă, neam, sex.
Rugăciunea, meditația relevă, uneori apocaliptic, esența ființei fiecăruia în care te regăsești tu pe tine. Desăvârșirea. Ceea ce au căutat dintotdeauna să transmită inițiații. Pentru că apocalipsa asta este: revelație, descoperire care distruge ceva din ființa fiecăruia. Focul fizic devine treptat foc cosmic care ne apropie de Esență.

Există focul cunoașterii Ființei care întreținut de gândire, de cunoaștere, apoi de partea negânditoare, ne vor duce la descoperirea, treptată, a Fericirii. Noi sărim, măcar cu gândul precum cangurii, sau lăcustele direct la pretenția de a fi fericiți, bogați. Nu vom ști să administrăm noua stare ba chiar trecem pe lângă tot ce ni se oferă.

Neurologii au făcut salturi uriașe în a ne releva pe înțelesul nostru, al fiecăruia ce surprinzătoare schimbări au loc în noi, guvernați de creier în ansamblul lui.

Dar nu numai atât: atunci când forța electromagnetică a creierului activează (coboară) în inimă, activează o forță și mai mare. O trezește. Electro-magnetismul inimii există asigurând funcționarea fiziologică. Nu electromagnetismul creierului modifică convingerile noastre ci electromagnetismul Inimii. Inima este adevăratul MAG. Magna-cum-laude a ființei umane.

Atunci când creierul trimite semnale inimii, prin sistemul nervos, inima noastră nu se supune automat. Cu toate acestea, creierul se supune tuturor mesajelor şi instrucţiunilor trimise de către inimă.

Reacțiile chimice se produc ca urmare a unor diferențe de potențial care există între elementele chimice; fără această electricitate nu s-ar forma circuite, curenți electrici prin care se face transmiterea informațiilor către creier. 
Stocarea informațiilor in memorie se realizeaza sub forma unor sarcini electrice pe creier.
Este unanim acceptat că fiecare organ uman are propria lui frecvență de vibrație, iar în momentul în care această frecvență este afectată apar dezechilibrele și bolile.


,,Dacă îl contempli suficient de mult pe Dumnezu, se va întâmpla ceva surprinzător în creier. Funcționala neuronală începe să se schimbe. Diferite circuite devin active, în vreme ce altele vor fi dezactivate. Se formează noi dendrite ce fac noi conexiuni sinaptice, iar creierul devine mai sensibil la zone subtile de experiență. Percepțiile se schimbă, credințele încep să se schimbe, iar dacă Dumnezeu are semnificație pentru tine, atunci Dumnezeu devine neurologic real.’’
,,Dumnezeu este o parte a conștiinței noastre; cu cât te gândești mai mult la Dumnezeu, cu atât vei modifica circuitul neuronal din anumite părți ale creierului”.

,,Omul are creierul construit astfel încât să perceapă și să genereze realități spirituale.

Dar el nu poate asigura acuratețea acestor percepții. Însă creierul nostru folosește logica, rațiunea, intuiția și emoția pentru a-l integra pe Dumnezeu și universul într-un sistem complex de valori personale, comportamentale și credințe.

Neuroștiința a ajuns să înregistreze efectele, doar efectele pe care credințele și experiențele religioase le au asupra creierului. Prin asta nu se demonstrează că Dumnezeu există sau nu.

Să nu uităm că în cea mai mare parte, creierul nu-și face griji dacă lucrurile pe care le gândim și vedem sunt reale sau nu.

Cu cât susținem o imagine, un sentiment, un gând acestea devin realitatea noastră în care ne scăldăm, de cele mai multe ori crezând că nu mai există și realitatea altora. Ba chiar ne deranjează intrând în polemici (cel puțin).

,,Creierul uman pare să întâmpine dificultăți în separarea fanteziilor de fapte”.

Selectarea aspectelor care ne vor influiența cursul vieții se face în copilărie datorită mediului social. Pe ele se va țese propria viață.

,,Diferite concepte despre Dumnezeu afectează mintea umană” creind și o diversitate de relații sociale.

,,Practicile contemplative
întăresc un circuit neurologic specific ce generează starea de pace, conștiință socială și compasiunea pentru ceilalți”.

,, Dumnezeu şi neuroplasticitatea creierului

Contemplarea lui Dumnezeu vă va schimba creierul, dar aş dori să subliniez că şi meditarea asupra altor teme mari vă va schimba creierul. Dacă veţi studia Big Bang-ul, sau vă veţi cufunda în studiul evoluţiei – sau alegeţi să cântaţi la un instrument muzical -, veţi schimba circuitul neuronal într-un fel care intensifică sănătatea cognitivă.

Dar contemplarea religioasă şi spirituală vă schimbă creierul într-un mod profund diferit deoarece întăreşte un unic circuit neuronal care intensifică în mod special conştiinţa şi empatia socială în timp ce dizolvă sentimente şi emoţii distructive.

Este exact genul de modificare neuronală pe care trebuie să o facem dacă dorim să soluţionăm conflictele de astăzi ale lumii. Iar mecanismul subadiacent care îngăduie înfăptuirea acestor schimbări are legătură cu singura calitate cunoscută ca neuroplasticitate: abilitatea creierului uman de a se rearanja, ca răspuns la o varietate de evenimente pozitive şi negative.”



,,Protejarea creierului care îmbătrâneşte şi antrenarea dendritelor

În fapt, dovezi recente au arătat că schimbările neurologice pot avea loc în numai câteva ore. „Dezvoltarea conexiunilor neuronale sau îndemânărilor particulare nu apare treptat, în timp”, spune Akira Zoshii, un cercetător al creierului de la Institutul de Tehnologie din Massachusetts. „Astfel de schimbări se produc rapid, apărând la scurte intervale, după o puternică stimulare. De parcă ar exista un singur punct trigger (trăgaci) în urma stimulării căruia apare rapid un circuit funcţional.”

Când meditezi intens asupra unui scop specific pe o perioadă lungă de timp, creierul începe să se raporteze la ideea ta de parcă ar fi un obiect prezent efectiv în lume, crescându-şi activitatea în talamus, parte a procesului de creare a realităţii al creierului. Conceptul începe să pară tot mai uşor de atins şi real şi acesta este primul pas în motivarea altor părţi ale creierului în a acţiona deliberat.

Tehnologia de scanare a creierului ne îngăduie să privim în acţiune un creier viu, iar ceea ce vedem este uimitor.


Fiecare sentiment şi gând schimbă fluxul sangvin şi activitatea electrochimică în arii multiple ale creierului şi se pare că nu repetăm niciodată acelaşi sentiment sau gând.

De fapt, simplul act al rememorării unei amintiri schimbă conexiunea în alte circuite neuronale – un alt exemplu interesant al enormei plasticităţi a creierului.

Deci, ce are a face neuroplasticitatea cu Dumnezeu? Totul, pentru că dacă contempli ceva atât de complex şi misterios ca Dumnezeu, vei avea izbucniri incredibile de activitate neuronală în diferite părţi ale creierului. Dendrite noi vor creşte cu rapiditate, iar asociaţii vechi se vor deconecta în timp ce vor apărea noi perspective imaginative.

În esenţă, când te gândeşti la întrebările cu adevărat mari din viaţă – fie ele religioase, ştiinţifice sau psihologice – creierul tău se va dezvolta.”

,,NEUROŞTIINŢA

Dacă vrem să înţelegem cum Dumnezeu şi procesele spirituale modifică creierul, există şase structuri pe care cartea ni le dezvăluie spre a le avea în vedere: lobul frontal, sistemul limbic, cortexul cingulat anterior, amigdala, talamusul şi lobul parietal.

Aș dori să vă arăt o modalitate simplă de a vizualiza aceste părţi importante ale creierului.

În primul rând, puneţi în palmă două migdale (fără coajă) imaginare. Acestea sunt cele două jumătăţi ale amigdalei, care generează răspunsul luptă-sau-fugi la o teamă percepută sau imaginară. Apoi puneţi în palmă două jumătăţi ale unei nuci (din nou fără coajă). Acesta este talamusul, care trimite informaţie senzorială în toate celelalte părţi ale creierului. De asemenea vă oferă simţul semnificaţiei şi vă dă o imagine despre cum este realitatea de fapt.

Acum strângeţi pumnul şi răsuciţi braţul, astfel încât oasele să fie îndreptate spre tavan. Antebraţul este coloana vertebrală, iar pumnul împreună cu jumătăţile de migdală şi de nucă formează sistemul limbic, cea mai veche parte a creierului, pe care o are fiecare reptilă, peşte, amfibie, pasăre sau mamifer. Sistemul limbic este implicat în codificarea memoriei, răspunsul emoţional şi multe alte funcţii corporale.

(De fapt avem două talamusuri, două amigdale şi doi lobi frontali şi parietali în creier – unul în fiecare emisferă – şi fiecare jumătate poate fi implicată în diferite funcţii neurologice, dar ca să simplificăm lucrurile ne vom referi la ele la singular.)”

((Deoarece avem emisfera stângă care este auditivă și cea dreaptă care este vizuală.))

Luaţi apoi patru coli de hârtie şi puneţi-le în vârful pumnului. Mototoliţi-le astfel încât să stea fix şi voilà! – aveţi un creier uman. Acele patru coli sunt mărimea şi grosimea aproximativă a neocortexului şi toate amintirile, credinţele şi comportamentele pe care le-aţi acumulat într-o viaţă sunt depozitate pe ele, împreună cu toate centrele de procesare vizuală, auditivă, motorie, de limbaj şi cognitivă ale creierului. Treizeci la sută din hârtie este lobul frontal, care este plasat chiar înapoia şi mai sus de ochi. El controlează aproape toate lucrurile de care sunteţi conştient: logica, raţiunea, atenţia, limbajul şi motivaţia voluntară.

Observaţi unde hârtia mototolită vă atinge degetul mare. Este locaţia aproximativă a cortexului cingulat anterior, care procesează conştiinţa socială, intuiţia şi empatia. De asemenea, conţine un tip unic de neuron pe care îl au numai oamenii şi câteva primate. Aceşti neuroni au apărut de 15 milioane de ani, în vreme ce amigdala (migdalele din pumn) generează frica de 450 milioane de ani.

Practicile spirituale consolidează cortexul cingulat anterior şi, când se întâmplă lucrul acesta, activitatea din amigdală încetineşte.

Mai există o zonă pe care aş dori s-o ţineţi minte: 

lobii parietali, poziţionaţi deasupra şi uşor înapoia urechilor. Ei ocupă mai puţin de o pătrime din colile de hârtie, dar vă oferă un sentiment al sinelui în relaţie cu alte obiecte din lume. 
Când activitatea din această zonă descreşte, vă simţiţi una cu Dumnezeu, cu universul, sau cu orice alt concept asupra căruia vă concentraţi conştient.

Şi gata: o jumătate de miliard de ani de evoluţie neurologică condensată în şase paragrafe, iar meditaţia vă învaţă cum să modificaţi funcţionarea fiecăreia dintre aceste părţi ale creierului în feluri care vă îmbunătăţesc sănătatea fizică şi emoţională. Ea poate chiar schimba modul în care creierul percepe realitatea.”

,,Principalele părți anatomice ale creierului implicate în realizarea imaginii lui Dumnezeu sunt :
Lobul parietal: responsabil cu stabilirea relaţiei dintre tine şi Dumnezeu. Dacă descreșteți activitatea în lobul parietal prin intermediul meditației sau a rugăciunii intense, frontierele dintre voi şi Dumnezeu se vor dizolva. Veți avea un sentiment de unitate cu obiectul contemplate şi cu credințele voastre spirituale.”
Talamusul : dă semnificația emoțională a conceptului de Dumnezeu.
Amigdala este responsabilă în caz de suprastimulare emoțională ( care are la bază furia reprimată) cu crearea imaginii unui Dumnezeu rău, răzbunător, care ne pedepseşte pentru greșelile noastre.”Când este suprastimulată, amigdala. Creează impresia emoțională a unui Dumnezeu înspăimântător, autoritar , răzbunător şi suprimă abilitatea lobului frontal de a gândi logic la Dumnezeu.”
Striatum-ul: „Inhibă activitatea amigdalei, permițându-vă să vă simțiți în siguranță în prezența lui Dumnezeu…”
Cortexul cingularanterior: ne îngăduie să îl simțim pe Dumnezeu ca fiind iubitor și plin de compasiune .”Descrește anxietatea religioasă, vina, teama si furia, suprimând activitatea din amigdală.”


Toate nemulțumirile, frustrările, neîmplinirile, supărările …, pe scurt toate sentimentele noastre negative, mai ales dacă sunt reprimate se regăsesc în amigdală şi acționează negativ asupra activității acesteia.Pe de altă parte furia împiedică buna funcționare a lobului frontal, reducând capacitatea de a fi raţional, de a asculta de altă persoană, de a fi conștient de rezultatele acțiunilor tale… Neurologii au constatat că această furie eliberează neurochimicale, care în timp distrug anumite părți ale creierului, în special pe cele responsabile de activitatea emoțională”

……………..
Ce facem cu aceste furii ancestrale, reprimate pentru că acum înțelegem că ele sunt deja depozitate ca și circuite energoinformaționale în noi?!

Newberg spune că se poate cu ajutorul practicilor spirituale să construim ”un pod peste prăpastia dintre realități interioare şi exterioare, care ne va purta apoi mai aproape de ceea ce există de fapt în lume.” .

Există numeroase practici spirituale care ne pot ajuta. Din anii ”60 ele sunt tot mai cuprinzătoare și au început să facă parte din viața noastră.

,,În scrierile patristice se discută mult despre coborârea minţii în inimă şi despre întoarcerea energiilor spre esenţă” – o frază pe care mulți am citit-o sau auzit-o de la marii duhovnici. Coborârea minţii în inimă – adică întoarcerea energiei spre esenţă – constituie vindecarea minţii; această întoarcere presupune mai întâi aflarea inimii trupeşti, şi numai după aceea a celei metafizice sau duhovniceşti.

Nevoitorul „coboară în adâncurile inimii sale, la început în inima trupească şi de acolo în acele profunzimi care nu mai sunt ale trupului. Îşi găseşte adâncul inimii, atinge miezul metafizic, duhovnicesc, al fiinţei sale pe care, scrutându-l, vede că existenţa omenirii nu este ceva exterior sau străin fiinţei sale, ci e întru totul împletit cu propria sa fiinţă”. ,,Sufletul pătrunde într-un «întuneric» de o factură cu totul specială, învrednicindu-se astfel să stea cu mintea curată în chip negrăit înaintea lui Dumnezeu” (Arhimandritul Sofronie de la Essex).

,,Rugăciunea minții în inimă este miezul a ceea ce se numește teologie mistică, teologie ortodoxă. Prin rugăciunea minții în inimă se atinge și se exprimă unitatea și comuniunea omului cu Dumnezeu.

,,Când omul se unește cu Dumnezeu, îndată începe rugăciunea inimii” spun teologii creștini. Precum se vede, au dreptate. Însă fără amenințările care duc și activează fricile. Frica de Dumnezeu – frica aceea subțire, metafizică e una, dar până ajungem la ea, cuvintele ne pot duce pe un alt făgaș, vechi de sute de milioane de ani.

E adevărat că se vorbește despre ,,rugăciunea științifică”- care vrea să inducă ideea numai a rugii raționale. Dezvoltarea puternică a intelectului face ca vibrațiile electromagnetice ale creierului să fie mai puternice – e adevărat. Dar cu atât mai mult și ale inimii, care devin statornice prin această cunoaștere. Știi ce se întâmplă, știi ce faci. Și avem nevoie de această statornicie prin Cunoaștere.

Coerența este sincronizarea între două entități ale unui sistem. In cazul de față coerența dintre inimă și creier depinde de activarea electromagnetismului inimii. Care este mai puternic după cum demostrează toate cercetările dar…. Funcționează doar pentru mentinerea funcțională a corpului fizic. Se poate mult mai mult. Coerența inimii și a creierului = coborârea minții în inimă. Adevăr de necontestat doar spus diferit.

Separarea dintre ceea ce inima simte și ceea ce creierul știe dispare.

Fiecare putem să cream acest câmp de coerență care va fi benefic tuturor. Și Mamei Terra. Ceea ce inima simte se transmite și este decodat de mentalul celorlalți. Decodat până acum fără să fim conștienți de asta. Acum se poate asuma conștientizarea printr-o intenție clară și susținută zilnic. Minim 12 minute. Prin coerență apare sinergia dintre creier și inimă. Două sisteme care operează de comun acord, ca unul singur.

Undele inimii tale comunică cu undele cerebrale ale altora și ne aduce împreună pe aceeași frecvență.


Institutul HeartMath a înregistrat câmpul electric al inimii care este de aproximativ 60 de ori mai mare, și câmpul magnetic al inimii care este de 5000 de ori mai mare, decât al creierului. Această conștientizare poziționeaza creierul ca fiind relativ mai slab în comparație cu inima.

Descoperirea știintifică a Institutului a condus către noi înțelesuri în ceea ce privește legătura dintre inimă și emoții, dezvăluind semnificația câmpului magnetic al inimii, care se modifică în funcție de stările emoționale.

NOTA:

Cartea „CUM NE SCHIMBĂ DUMNEZEU CREIERUL” oferă, într-o manieră sintetică, informaţii despre anatomia creierului descriind ,,corelațiile neurologice ale experiențelor spirituale și credințelor religioase”.

Andrew Newberg, doctor in medicina, este profesor asociat la Departamentul de Radiologie si Psihiatrie al Spitalului Universitatii Pennsylvania si profesor adjunct la Departamentul de Studii Religioase. Este fondatorul si directorul Centrului pentru Spiritualitate si Minte si directorul Centrului pentru Studii Integrate de Spiritualitate si Neurostiinta al Universitatii Pennsylvania. Este board-certified in medicina interna, medicina nucleara si cardiologie nucleara.
Dr. Andrew Newberg a publicat peste o suta de articole, eseuri, capitole de carti si este coautor al lucrarilor Born to Believe, Why We Believe What We Believe, Why God Won’t Go Away si The Mistical Mind. O prezentare generala a lucrarilor sale poate fi vazuta la www.andrewnewberg.com.

Mark Robert Waldman este cercetator asociat al Centrului pentru Spiritualitate si Minte, Universitatea Pennsylvania. Este coautor la lucrarea Born to Believe, Why We Believe What We Believe si noua alte carti si antologii care acopera campurile psihologiei si creativitatii. A fost editor fondator al jurnalului de literatura academica, Transpersonal Reviews, iar lucrarile sale profesionale au fost publicate in jurnale in intreaga lume. A lucrat in calitate de consilier in California de Sud, specializat in dinamici de cuplu si terapii bazate pe constienta."

sursa: reiki-jurnalulunuimaestru.blogspot.ro

luni, 24 aprilie 2017

- pink mondays


initiativa: cybershamans.blogspot.ro



Giacomo Leopardi - "Către mine însumi"





"De azi înainte vei tăcea pe veci,
obosita mea inimă. A pierit cea din urmă-amăgire
pe care eternă-o credeam. A pierit. Simt acum
că, în noi, amăgirile dragi
au făcut din speranţe şi din dorinţe - un fum.
Pe veci potoleşte-te. Destul
ai zvâcnit. Nu mai valorează nimic
bătăile tale, pământul măcar de-un suspin
nu e demn. Amar şi plictiseală
e viaţa, nimic altceva; o mlaştină-i lumea.
Nu te mai zbuciuma. Disperă
pentru ultima dată. Neamului nostru destinul
doar moarte i-a dăruit. Te voi dispreţui
de-acum încolo, natură-
cu forţă ascunsă, cu brutalitate
domneşti, semănând pericole
şi-o infinită deşertăciune în toate."



duminică, 23 aprilie 2017

Sfântul Gheorghe



"În legendele populare Sf. Gheorghe este „străjer al timpului”, lui îi sunt încredințate cheile vremii și, la porunca sa, se închide și se deschide anotimpul cald. Dat fiind faptul că începutul sezonului cald coincide în calendarul popular cu debutul sezonului pastoral, Sfântul Gheorghe are în cultura populară și atributul de patron al păstorilor.

Tradiții și superstiții de Sfântul Gheorghe


În ajunul acestei sărbători, se spune că fetele nemăritate pot vedea chipul ursitului oglindit într-un vas cu apă de izvor.

În ziua Sfântului Gheorghe, creștinii pun la porțile caselor crenguțe de fag sau iarbă verde pentru a avea un an roditor.

Ramurile verzi sunt păstrate peste an pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor.

O altă supersiție legată de această sărbătoare spune că de Sfântul Gheorghe nu este bine să dormi, pentru că vei lua somnul mieilor și vei fi adormit tot anul.

Urzicatul este un alt obicei practicat de Sfântul Gheorghe. Există convingerea că prin urzicat oamenii vor fi mai ageri, mai harnici și sănătoși în anotimpul cald ce urmează să înceapă.

Tot în această zi, o altă superstiție spune că dacă te duci pe malul apei, stai culcat pe burtă și se întâmplă să vezi un pește, ai noroc tot anul.

Sfântul Gheorghe în calendarul creștin

Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, născut în Capadocia, din părinti creştini, a trăit în secolul al IV-lea în timpul împăratului Diocleţian. Datorită calităţilor sale, ajunge în slujba împăratului, ca militar, şi se confruntă în mod direct cu persecuţiile asupra creştinilor, începute în anul 303.

Sfântul Gheorghe îşi mărturiseşte credinţa în Histos şi va fi întemniţat, din cauza convingerilor sale. În încercarea de a-l abate de la credinţa sa, este torturat şi ucis prin decapitare pe 23 aprilie, care rămâne ziua sa de prăznuire.

În iconografie, el apare călare pe un cal, străpungând cu suliţa un balaur – ipostază ce ilustrează o legendă în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, care era terorizată de un balaur. În unele icoane Sf. Gheorghe apare însoţit de alţi doi sfinţi militari, Theodor-Tiron şi Dimitrie."

romaniatv.net

vineri, 21 aprilie 2017

...de unii oameni



Motto:

"Ganditi-va cat timp pierdeti cu oameni care nu va inteleg, cata afectiune risipiti pentru oameni care nu simt - iar pentru acei foarte putini, care va sunt adevarati frati, nu gasiti decat cateva minute, cateva zambete, cateva vorbe goale. Tot ce e mai bun in noi il dam oamenilor care n-au ce face cu darurile noastre. Te intalnesti cu un oarecare, si lui ii sacrifici timpul tau si ii deschizi sufletul; iar prietenului nu-i dai nimic sau ii dai resturi. De ce o fi asa? Cunosc cativa oameni mari din acest veac inconjurati de lichele, de tipi oarecare, de vacuitati. Aproape ca am fost gelos pe acesti fericiti care pot avea in fiecare zi ceea ce altii, poate mai buni decat ei, nu pot avea decat un ceas in toata viata." 

(- Mircea Eliade - "Oceanografie")

1. Stai la distanta de oamenii care oberva ca esti trista si care iti spun ca “ar trebui sa gasesti motive ca sa fii fericita”.
Un om pe care sa il tii aproape nu iti va ocoli niciodata tristetile. Va fi acolo, te va sprijini si va incerca sa te inteleaga. Iar acest lucru iti va da putere si incredere in tine ca sa te poti recalibra, ca intr-adevar sa iti gasesti motivatia de a cauta si aspectele pozitive ale vietii tale. Un om valoros nu te va invinui niciodata pentru ceea ce simti si va fi acolo pentru tine, chiar si in clipele mai grele, nu doar in cele fericite!

2. Stai la distanta de oamenii care iti spun ca nu ai niciun drept sa fii trista. “Nu te mai victimiza, exista si alti oameni care sufera in lumea asta”, iti va spune, considerand ca motivele tale sunt ceva minor.

Dar acest lucru nu denota cu adevarat maturitate, ci mai degraba incapacitatea de a empatiza si de a avea compasiune. In plus, recunoaste ca atunci cand cineva te trateaza asa, o face de pe o pozitie de superioritate. In timp ce tu esti vulnerabila, acea persoana se simte puternica si iti da sfaturi care mai rau pun "sare pe rana", iar acest lucru nu-i face cinste. Chiar daca este greu de acceptat, o astfel de atitudine iti arata fata de cine trebuie sa pastrezi distanta. Stai departe de oamenii care te minimalizeaza atunci cand treci printr-o perioada dificila! Un om valoros in viata ta, iti trateaza durerea cu respect si te ajuta sa iesi din situatia in care esti, cu o vorba buna si imbratisari, cu mai multa claritate si cu rabdare.

3. Stai la distanta de oamenii care considera ca felul cum arati e mult mai important decat ceea ce simti sau gandesti.

Din pacate, traim intr-o societate care pune pret pe aparente, iar aspectul fizic este primul instrument in acest joc periculos care ne indeparteaza unii de altii. Daca ti s-a intamplat si tie sa fii valorizata mai degraba pentru aspectul fizic decat pentru ceea ce simti sau gandesti, atunci este mai bine sa iti pui intrebari cu privire la aceasta situatie si sa te intrebi daca nu cumva ar fi mai bine sa te indepartezi de un astfel de om. Pentru ca persoanele pe care merita sa le tii aproape vor vedea mereu dincolo de aparente si te vor aprecia mereu ca pe o fiinta umana deplina si valoroasa fizic, emotional si intelectual.

4. Fugi de oamenii care te vor numai in momentele in care esti plina de energie, entuziasta, luptatoare si creativa.

Fugi! Sunt aceeasi oameni care te vor privi de sus in momentele in care nu ai forta sa radiezi. Sunt acei oameni gata oricand sa iti dea lectii de viata, atunci cand ai nevoie de o imbratisare. Sunt acei oameni care iti inchid usa daca nu performezi conform asteptarilor lor, care te vor alaturi numai in momentele magice si care se vor detasa fara parere de rau, daca nu mai esti capabila sa furnizezi acelasi nivel de buna-dispozitie.

5. Stai departe de oamenii care iti spun ca ceea ce simti si gandesti si ceea ce vrei sa faci, nu este la fel de important ca ceea ce cred ei ca ar trebui sa faci tu.
Din pacate, cadem adesea in aceasta plasa. Ne indepartam de ceea ce suntem si ne dorim noi cu adevarat, din dorinta de a le face pe plac unor oameni pe care ni-i dorim aproape. Ce se intampla de fapt? Ne facem rau inconstient, invalidandu-ne, considerand ca nu suntem "destul". Iar in ochii acestor oameni nu vom fi niciodata "destul", pentru ca sunt incapabili sa vada ca suntem valoroase exact asa cum suntem. Deci problema nu este la tine, este la ei, asa ca mai bine stai departe!

6. Stai departe de oamenii pentru care timpul petrecut cu tine nu este la fel de valoros.
Acest citat din inceputul articolului, de Mircea Eliade, ilustreaza atat de bine de ce ar trebui sa ne inconjuram de oamenii pentru care suntem valorosi si nu de aceea care nu stiu sa aprecieze timpul pe care noi il oferim. Si da, la sfarsitul vietii vom cuantifica clipele valoroase petrecute alaturi de cei care ne iubesc si ne apreciaza. Cu adevarat."

sursa: http://www.garbo.ro
- art foto: Oleg Oprisco



joi, 20 aprilie 2017

Antahkarana



"In filozofia hindusă , Antahkarana ( in sanscrită : cauza interioara, primordiala ) se referă la totalitatea celor două nivele ale minții , și anume Buddhi , intelectul sau mentalul superior și Manas , nivelul inferior care include corpul mental inferior sau mentalul inferior.

Antahkarana a fost , de asemenea, numita legătura între cele doua corpuri mentale si este partea ce se reîncarnează, a minții .
În literatura de specialitate vedanta , Antahkarana este organizata în patru părți :

Ahamkara ( ego ) – care il identifică pe Atman ( sinele ), cu corpul fizic si cu conceptul de „Eu”
Buddhi ( intelect ) – care controleaza luarea deciziilor
Manas ( minte ) – controleaza sankalpa ( vointa, decizia )
Chitta ( memorie ) – se ocupa cu procesul de amintire și de uitare


Se considera că ” Antahkarana ” se referă la întregul proces psihologic , inclusiv mintea si emotiile , care compun nivele ale mintii , așa cum este descris mai sus si care functioneaza ca o unitate in cadrul careia toate părțile lucrează împreună ca un întreg . Mai mult decât atât , având în vedere că nivelele mintii sunt corpuri energetice, acestea sunt : manomayakosha – legate de manas – o parte a minții în legătură cu cele cinci simțuri, ce tanjeste dupa emotii si senzatii de placere, în timp ce buddhi ( intelect , inteligență , capacitate de a raționa ) , este legat de vijnanamayakosha – corpul conștiinței , cunoasterii , al intuiției și al experienței de viata .

Antahkarana, vechi simbol de vindecare
Alice Bailey și alti autori ai filosofiei tibetane au cunoștințe de Antahkarana pe care le puteți găsi într-un număr de cărți. Ei descriu Antahkarana ca o parte a anatomiei spirituale. Este legătura dintre creierul fizic și Sinele Superior. Este ceea care trebuie să se vindece și să dezvolte, dacă vrem să creștem spiritual. Simbolul Antahkarana descris aici reprezintă această conexiune și o activează ori de câte ori vă aflați în prezența sa.
Știința radionica indică faptul că liniile desenate pe hârtie creează un efect psihic asupra spațiului din jurul desenului și influența aura umană și chakrele în diferite moduri, în funcție de modelul creat. Aceasta validează practica veche de meditație cu Yantre care face uz de imagini vizuale pentru a purifica și evolua conștiința.
Antahkarana este un simbol stravechi de vindecare și meditație care a fost folosit in Tibet si China de mii de ani. Este un simbol puternic și pur și simplu având-l langa dumneavoastră, acesta va crea un efect pozitiv asupra chakrelor și aurei. Când faci munca de vindecare, concentrează și adâncește acțiunile energiilor de vindecare implicate. Când meditezi cu simbolul pe persoana ta sau în apropierea lui, se creează în mod automat ceea ce Taoistii numesc marea orbita microcosmica în care energiile spirituale călătoresc la nivelul coloanei vertebrale, spre chakra coroanei, apoi în jos prin partea din față a corpului la chakra rădăcină și înapoi din nou sus continuu se deplasează în jurul coloanei. Această acțiune echilibrează chakrele și împiedică dezechilibrul în una sau mai multe chakre .
Simbolul Anthakarana va neutraliza, de asemenea, energia negativa, care este colectata, în obiecte, cum ar fi bijuterii sau cristale pur și simplu prin plasarea obiectului între două simboluri. În plus, va îmbunătăți toate lucrările de vindecare, inclusiv Reiki, Mahikari, Jin Shin, terapia polaritatii, Chiropraxia, hipnoterapie, și regresia in vieti trecute. Aceste efecte pozitive au fost confirmate de rezultatele îmbunătățite observate de cei care folosesc simbolul și de observatiile clarvazatorilor instruiți în detectarea modificărilor în aura si chakre.
Acest simbol este multi-dimensional. De la un punct de vedere, pare să aiba două dimensiuni, fiind confecționat din trei șeptari pe o suprafață plană. Cei trei șeptari reprezintă cele șapte chakre, cele șapte culori și cele șapte tonuri ale scarii muzicale. Acesti trei șeptari sunt menționati în cartea Apocalipsa ca cele șapte lumânări, cele șapte trâmbițe și cele șapte peceți.
Dintr-o altă perspectivă acest simbol apare ca un cub tridimensional. Energia se mișcă tridimensional, care pot fi văzute și continuă tot drumul in dimensiunile nevăzute până la cea inalta dimensiune – dimensiunea Sinelui Superior.
Practica de meditație tibetană, care foloseste Antahkarana are loc într-o cameră luminată cu lumânări. În mijlocul camerei era un vas mare, din faianță în formă ovala care simboliza oul cosmic al universului. Vasul este umplut cu câțiva centimetri de apă și la mijloc este un scaun. Pe scaun, încrustat în argint este simbolul Antahkarana. Un perete a fost acoperit cu cupru, care a fost lustruit pana la un finisaj de oglindă. Tapiserii care afișate simbolurile Reiki sunt agățate pe peretele opus. Meditatorul, un Lama tibetan ar sta pe scaun și să privească în mod constant imaginea simbolurilor Reiki reflectate în oglinda de cupru lustruit. Această meditație Yantra ar crea o concentrare în mintea meditatorului, unind constiinta cu energiile transcendentale ale simbolului Reiki în timp ce Symbol Antahkarana de pe scaun ar concentra energiile generate și le-ar provoca să curgă uniform prin toate chakrele și sa faca conexia cu Pamantul.
Este conexiunea directa cu Sinele Superior, care creează și ghidează beneficiile simbolului și de aceea nu poate fi folosit niciodata pentru a face rău.

Instructiuni de utilizare
Antahkarana este un simbol special care are propria sa conștiință. Ea nu are nevoie de o initiere pentru a funcționa. Este imaginea de simbol imprimat care creează efectul. Se lucrează direct cu aura și chakrele dvs.și efectul de vindecare variază , în funcție de ceea ce ai nevoie in momentul utilizării. Deoarece este coordonata de către Sinele Superior, ea are întotdeauna un efect benefic și nu pot fi utilizata în mod abuziv sau utilizata pentru a provoca daune. Simbolurile pot fi plasate sub o masă de masaj, sau în partea de jos a unui scaun sau ati putea sta pe ele. Ele pot fi, de asemenea, plasate pe perete sau pot fi asezate fata de sau purtate pe corpul tău, spre zona care are nevoie de vindecare.

Folosinte în Tratamente Reiki
Simbolurile pe pânză funcționează cel mai bine, pentru a fi utilizate atunci când se oferă tratamente Reiki ; acestea vă permit a le plasa pe corpul clienților pe zonele care au nevoie de vindecare. Atunci când este utilizat în acest mod, puteți plasa apoi mâinile pe partea de sus a simbolului și a aduce Reiki prin simbolul în client. Acest lucru va face tratamentele mai eficiente, iar persoana se va vindeca mai repede. Simbolul multiple este potrivit pentru eliberarea de energie blocata. Dacă simți un blocaj, puneți simbolul multiplu peste , cu imaginea în jos și pune-ti mainile deasupra simbolului. Veți descoperi că blocajul se destramă și este eliberat mult mai repede. Simbolurile masculin, feminin și crucea cosmica au fiecare propria lor vibrație și vor adăuga un anumit tip de beneficiu in tratament. Folositi intuiția pentru a determina care simbol se poate utiliza intr-o situatie data..
Simbolurile antahkarana pot fi, de asemenea, plasate pe podea sub masă Reiki sau sub patul de tratament , cu imaginea în sus. Amintiți-vă, ca doar avandu-le în prezența dumneavoastră vor avea un efect benefic.

Folosinte în meditație
Puteți medita direct pe Antahkarana privind-o în mod constant , cu ochii relaxati, indepartand ușor orice gânduri care ar putea veni . Continuand practica imaginea poate incepe sa se schimbe si modifice sau să se estompeze sau poate dispărea complet. Acest lucru este bun, deoarece indică faptul că ați ajuns la un nivel mai profund de meditație și primiti beneficii mai mari. Nu permiteti ca acest lucru să vă deranjeze. Continuați privirea relaxata constant. Chiar s-ar putea sa începeti să vedeți imagini în fața antahkranei, care sunt foarte plăcute și relaxante. Chiar si o singura meditație cu simbolul va fi benefică în timpul perioadelor de stres. Utilizarea regulată este cea mai buna, 10 la 30 de minute in fiecare zi pentru meditație asupra Antahkaranei. Va va dezvolta, împreună cu claritatea mentală și un sentiment de pace și securitate pe tot parcursul zilei.

Utilizările Fiecarui simbol
Există mai multe variante ale simbolului. Simbol unic mare este mai feminin și creează vindecare într-un mod blând, vindecand energiile feminine pentru bărbați și femei deopotriva. Simbolul unic mai mic este mai masculin și mai direct, concentrat și pătrunzător și va vindeca energia masculină pentru bărbați și femei. Folosesti intuitia în a decide pe care să il utilizati.
Crucea Cosmica este constituita din șapte simboluri . Aceasta reprezintă cele șapte chakre majore. Acest simbol va purifica energia si poate fi folosit pentru a deschide inima.
Simbolul pătrat multiplu din șaisprezece simboluri va rupe blocajele și energia congestionat a, repunand în mișcare. Acest simbol poate, de asemenea, risipi energia dvs., astfel încât se recomandă să urmați utilizarea acestuia cu simbol unic masculin pentru a crea centrare și împământare.
Simbolurile antahkarana se pretează ușor la experimentare, astfel permiteți-vă să fiti ghidat spre noi utilizări. Unii oameni le folosesc pe tricouri, alții le-au plasat mici, in portofel (pentru a i ajuta să ruleze mai rapid și mai mult). Puteți, de asemenea folosi o bandă de dimensiunea portofelului pe o chakra sau pe o suprafață care are nevoie de vindecare și va consolida imediat zona.
Universul este plin de mister , avand încredere doar în lumina hristica și explorand cu îndrăzneală adevarata noastra natura, nepretuite comori vor fi relevate pentru noi.

Tibet
Pentru vindecare, tibetanii au amenajat camere, la lumina lumânărilor, în care au plasat un bol oval, mare, umplut cu câţiva centimetri de apă, reprezentând apele vieţii. În centrul apei este plasat simbolul Antahkarana, de obicei realizat din argint.
Un perete este din aramă lustruită și va crea o oglindă de vindecare; un alt perete este decorat cu picturi reprezentând alte simboluri de vindecare.
Vindecătorul meditează cu acest simbol folosind concentrarea, ca să se unească energiile din simbol cu cele ale persoanei care solicită vindecare.
Simbolul Antahkarana creează o energie care are efect direct asupra aurei umane, ajungând direct în chakre.
Imaginile unor simboluri puternice nu sunt, desigur, nimic nou. E o practică străveche, care apare in multe culturi. Meditaţia Yantra, de exemplu, folosește imagini vizuale pentru a ajunge la constiință. Antahkarana este un foarte vechi simbol şi o meditaţie, care au fost folosite în China şi Tibet, de mii de ani. Astăzi, este un simbol cunoscut, atât de puternic încât se poate lucra independent de energia din afara.

Cum funcţionează?
Pentru că interacţionează direct cu aura şi chakrele, ştie cum să varieze efectul de vindecare în funcţie de ceea ce aveţi nevoie în momentul utilizării. Ca instrument de vindecare, ajută la eliberarea de energie în cadrul unei orbite microcosmice, la procesul de creare a unui flux de energie până la canalul principal al corpului şi în jos, pe canalul funcţionale. Acest flux de energie are un efect de impământare si de curățare a organismului; şi, deoarece activeaza chakrele, se vindecă organele asociate cu fiecare din chakre.
Energiile spirituale călătoresc până la nivelul coloanei vertebrale, peste chakra coroanei, şi în jos, prin partea din faţă a corpului, la chakra rădăcină, şi înapoi, continuu. Acest flux de energie previne acumularea excesivă de energie în oricare dintre chakre. Efectul este adesea revigorant, adăugând un impuls vizibil pentru vitalitate.
Pentru cei care nu stiu, chakrele sunt ca niște baterii esenţiale în organismul nostru, fiecare baterie fiind responsabilă pentru încărcarea unui întreg departament. Chakrele sunt centre uimitoare de energii de vindecare.
Pur şi simplu concentrându-se atenţia asupra chakre, acesta este în sine un exerciţiu de puternic. Vindecarea organelor asociate sau aspectelor emotionale indicate are loc imediat.


Variaţiile Simbolului
Antahkarana este un simbol multi-dimensional care arata ca un hexagon în interiorul unui cerc. Acestea semnifică sapte culori ale curcubeului şi cele şapte chakre. Ca un cub tri-dimensional, eficacitatea sa este îmbunătăţită considerabil și ajută constiinta pentru a accesa sinele superior.
Când se contempla simbolul pentru ceva timp, parecă se roteşte în jurul său şi în jurul omului! Este o adevarata calatorie!

Efecte
Antahkarana actioneaza direct asupra vortexurile de energie subtilă a organelor umanei. Pur şi simplu plasarea simbolului, în orice cameră sau spaţiu, este, de obicei suficient, pentru a genera un mediu sănătos. Simbolul nu poate provoca daune, deoarece lucrează direct prin sinele superior.
Obiecte plasate între două simboluri Antahkarana vor fi curăţate de energia negativă.
Simbolul Antahkarana va neutraliza, de asemenea, energie negativa care ar putea fi colectată în bijuterii sau cristale, pur şi simplu prin plasarea obiectelor între două simboluri.
Simboluri plasate sub saltele, scaune sau mese de masaj au un efect foarte pozitiv asupra somnului.
Apa poate fi purificata în nouă minute, prin plasarea sa pe simbolul Antahkarana.
În cazul în care energia trebuie să fie concentrată pe un loc mic, utilizaţi una dintre colţurile simbolului şi apăsaţi-l pe zonă, trei minute.




Ideal pentru meditaţie
Antahkarana este un instrument valoros pentru meditaţie, datorită calităţilor sale tridimensionale. Folosirea regulata a simbolului genereaza o mare claritate interioară.
El ajută mintea să meargă în subconştient, şi, prin urmare, îmbunătăţirea mult rezultatele la meditatii, afirmatii si vizualizari.
Meditaţia se face uitîndu-te direct, dar uşor, pe simbol. Ca să vă relaxaţi, aţi putea să aveţi mai multe tipuri de viziuni în interiorul sau în jurul simbolului. Acest lucru are un efect puternic asupra mintii, sporind claritatea, dar, de asemenea, determinând-o să se relaxeze foarte mult.
Dacă păstrăm zece minute pe zi pentru a medita asupra Antahkarana, psihicul va dezvolta în curând o conduită de calm, un sentiment de pace şi securitate. În cazul în care simţiţi o senzaţie de zbor, care vă deranjează, deschide instantaneu ochii si intoarce-i la pământ.
Antahkarana nu ar trebui să fie văzută ca o modalitate de relaxare, ar trebui să fie utilizată pentru terapie si evolutie spirituala."

(sursa - evolutiespirituala.ro)



miercuri, 19 aprilie 2017

- Esther Hicks



"Universul nu răspunde cuvintelor tale. 
Dar, cuvintele tale sunt reflexia emoțiilor tale. 
Și cum te simți este o reflexie a vibrațiilor pe care le oferi. 
Și vibrația pe care o oferi este egală cu punctul tău de atracție. Așa că, fiind atent la ceea ce spui reprezintă o unelată puternică pentru a înțelege care este punctul tău de atracție."

marți, 18 aprilie 2017

"Binecuvantare" - de Pierre Pradervand


"Cand va treziti binecuvantati ziua care incepe deoarece vine plina de daruri nevazute, pe care le veti chema catre voi prin aceasta binecuvantare, pentru ca a binecuvanta inseamna ca sunteti constient de numarul infinit de daruri prezente in fiecare colt al Universului si le chemati catre voi.

Atunci cand treceti pe langa oameni pe strada, in autobuz, la locul de munca, la cel de relaxare, binecuvantati pe acestia. Pacea binecuvantarii ii va insoti pe drumul lor si blanda lumina acesteia se va revarsa si ii va calauzi pe cale.

Atunci cand va intalniti si discutati cu diverse persoane binecuvantati¬le sanatatea, munca, bucuria, relatia cu Dumnezeu, cu ei insisi si cu altii. Binecuvantati¬le aspectul financiar si abundenta din vietile lor, binecuvantati in orice fel imaginabil pentruca aceste acte nu numai ca vor sadi semintele vindecarii in viata acestora dar si pentru voi intr-o buna zi vor rasari roadele acestor acte, si va vor lumina viata acolo unde ea parea arida.

Binecuvantati atunci cand mergeti prin orasul in care traiti, autoritatile, profesorii, asistentele si maturatorii acestuia, copii si bancherii, preotii si prostituatele. Atunci cand cineva va raneste si se poarta cu dumneavaostra intr-un mod jignitor, raspundeti-i cu o binecuvantare; binecuvantati cu bucurie, sincer, complet, pentruca astfel de actiune care porneste din inima se constituie ca un scut care va protejeaza de efectul actiunii lor si care face ca sageata indreptata catre voi sa ricoseze.

A binecuvanta insemna ca din adancul fiintei tale, din cel mai launtric colt al inimii, sa doresti binele in mod neconditionat, complet, fara a astepta ceva in schimb.

A binecuvanta inseamna a recunoaste si a preaslavi ceea ce este darul lui Dumnezeu.

A binecuvanta inseamna a invoca ca grija Divina sa se reverse peste cel la care ne gandim, a vorbi sau gandi cu recunostinta.

A binecuvanta tot ceea ce ne inconjoara, fara nici o forma de discriminare, este cea mai inalta forma de a darui. Cei pe care ii binecuvantam nu vor sti niciodata de unde a aparut acea raza de soare pe cerul innnourat al vietii lor, iar noi rareori vom vedea lumina care se revarsa in vietile lor.

Cand ceva in vietile voastre nu merge asa cum doriti, cand ceva neasteptat va darama planurile si va pune la pamant, binecuvantati cu fervoare, pentru ca viata va invata o lectie, pe care chiar voi ati acceptat sa o primiti. Incercarile prin care trecem, sunt binecuvantari ascunse si cete de ingeri ne insotesc in acestea.

A binecuvanta inseamna a deveni constient de frumusetea universala, omniprezenta ascunsa ochilor nostri; inseamna sa activezi legea universala a atractiei, lege care va aduce in viata noastra, din cele mai indepartate colturi ale Universului, lucrurile de care ne vom bucura.

Cand treceti pe langa o inchisoare binecuvantati pe cei aflati acolo, binecuvantati esenta lor pura, blandetea si inocenta lor.

Cand treceti pe langa un spital, binecuvantati sanatatea pacientilor. Cand va intalniti cu un om indurerat, binecuvantati-¬i vitalitatea si voiosia.

Este imposibil sa binecuvantezi si sa judeci in acelasi timp. Deci pastrati-va permanent intentia de a binecuvanta tot ceea ce intalniti, pentru ca astfel intr-o buna zi veti vedea in tot ceea ce va inconjoara prezenta lui Dumnezeu."

luni, 17 aprilie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro

duminică, 16 aprilie 2017

sâmbătă, 15 aprilie 2017

vineri, 14 aprilie 2017

Lumina învierii..


"În noaptea învierii flacăra lumânărilor aprinse în candele are proprietăţi aparte, dar oamenii nu o sesizează de cele mai multe ori. Lumina trecând de la unul la altul în cadrul ritualului vestind învierea, nu rămâne la fel. Uitaţi-vă la flăcările lumânărilor ţinute în mâini de oameni în jurul bisericilor şi veţi vedea că sunt diferite. Unele au dimensiuni mai mari, altele sunt colorate diferit, unele mai fumegă, altele sunt strălucitoare. În funcţie de cum arde flacăra lumânării ţinută îm mână de cineva se pot spune foarte multe lucruri despre acela. Cel mai rău e când o flacără fumegă. Ea semnifică egoism şi persoana în cauză ar trebui să-şi îndrepte atenţia şi spre alţii, eventual să ajute pe cineva. Dacă flacăra pâlpâie înseamnă că persoana în cauză nu ştie adesea ce vrea, este nehotărâtă şi va trebui să-şi clarifice ideile. O flacără foarte mică semnifică multă răutate manifestată nu numai faţă de alţii ci şi faţă de sine, o autocritică exagerată, etc. O flacără foarte mare semnifică o persoană imprudentă, colerică cel mai adesea, ce-şi pierde controlul uneori. O flacără roşiatică poate semnifica un ateu ce a nimerit şi el pe acolo, sau o persoană prefăcută, lipsită de preocupări spirituale. O flacără gălbuie arată o persoană fricoasă, pe care nu te poţi baza de cele mai multe ori. Flacăra cea mai frumoasă este cea cu tente albăstrui. Aceasta este flacăra învierii. Mulţi oameni merg la înviere, dar nu toţi o primesc. Este o flacără rece şi dacă este suficient de mare puteţi proba că nu vă arde. Persoanele cu adevărat credincioase, cu o credinţă înţeleaptă, nu bigote, vor simţi o răcoare plimbându-şi flacăra învierii pe faţă!!! Sunt rare astfel de persoane, dar există. Noi ne vom mulţumi să constatăm reflexe albăstrui în flacăra lumânării ce o vom ţine în mână în noaptea învierii, care ne va dovedi că ni se oferă şanse spre mântuire şi că suntem pe drumul cel bun. Poate veți spune că și materialul din care e făcută lumânarea sau candela influențează flacăra. E adevărat dar și acesta depinde de cel care o ține în mână. O persoană cu adevărat credincioasă va avea o lumânare de calitate mai bună decât una zgârcită, dar câmpurile energetice ale persoanei interferând cu energia lumânării va conduce către anumite calități ale energiei rezultante și implicit ale flăcării. Privind în jurul nostru vom cunoaşte mai bine lumea în care trăim şi vom afla lucruri interesante despre oameni."


Dumitru Hristenco

joi, 13 aprilie 2017


- foto: Klimt Villa WIEN

marți, 11 aprilie 2017

Jason Mraz - I Won't Give Up




"Când privesc în ochii tăi,
E de parcă privesc spre cerul nocturn,
Sau la un frumos răsărit de soare,
Ei tăinuie atât de multe,
Şi exact ca acele stele străvechi,
Văd că ai venit atât de departe,
Pentru a ajunge exact unde eşti.
Cât de bătrân ţi-e sufletul?
Nu voi renunţa la noi,
Chiar dacă cerul se va înnora,
Îţi dărui toată iubirea mea,
Continui să privesc în sus.
Şi când vei avea nevoie de spaţiu,
Pentru a naviga un pic,
Voi fi aici, răbdător, aşteptând
Să văd ce vei găsi.
Pentru că şi stelele ard,
Unele chiar cad la pământ,
Avem multe de învăţat,
Dumnezeu ştie - merităm asta,
Nu, nu voi renunţa.
Nu vreau să fiu cineva care pleacă cu atâta uşurinţă,
Sunt aici pentru mult timp, şi voi fi diferit, aşa cum pot,
Neînţelegerile noastre ne învaţă bine cum să folosim
Uneltele şi darurile pe care le avem, multe sunt puse la bătaie,
Şi, într-un sfârşit, continui să fii prietenul meu, cel puţin, am avut intenţia
Să funcţionăm, nu ne-am sfărâmat, nu am ars,
A trebuit să ne învăţăm cum să ne-ndoim fără să ne distrugem,
A trebuit să aflu ce am şi ce nu sunt
Şi cine sunt.
Nu voi renunţa la noi,
Chiar dacă cerul se va înnora,
Îţi dărui toată iubirea mea,
Continui să privesc în sus.
Continui să privesc în sus.
Nu voi renunţa la noi (nu, nu renunţ)
Dumnezeu ştie că sunt destul de puternic (sunt puternic, sunt iubit)
Avem multe de învăţat (suntem vii, suntem iubiţi)
Dumnezeu ştie că suntem destoinici (şi suntem destoinici)
Nu voi renunţa la noi,
Chiar dacă cerul se va înnora,
Îţi dărui toată iubirea mea,
Continui să privesc în sus."

luni, 10 aprilie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro

vineri, 7 aprilie 2017

joi, 6 aprilie 2017

miercuri, 5 aprilie 2017

luni, 3 aprilie 2017

- pink mondays



initiativa: cybershamans.blogspot.ro


duminică, 2 aprilie 2017

"In parc"



- art: Amedeo Bocchi (1919)


"Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar" - C.S. Lewis



"Orice, dar nu trebuie trezită conștiința omului, astfel începe să se gândească, și poate ușor ajunge la Dumnezeu..."

sâmbătă, 1 aprilie 2017

1 aprilie


"Speranţe mari"




"Sticle sparte în holul hotelului,
Mi se pare că sunt speriat că nu voi mai putea simţi asta,
Ştiu că e o nebunie să crezi în lucruri prosteşti,
Nu-i aşa uşor.

Îmi amintesc acum, mă duce înapoi de unde a început totul,
Dar numai eu sunt de vină şi accept acum asta,
E timpul să las trecutul în urmă, să ies în lume şi să o iau de la capăt
Dar nu-i aşa uşor.

Dar am speranţe mari, mă duc înapoi de unde am început,
Speranţe mari, când laşi trecutul în urmă, ieşi în lume şi o iei de la capăt.
Speranţe mari, când totul ajunge la un sfârşit,
Dar lumea continuă să se învârtă.

Şi în vise îmi apar fantomele tuturor oamenilor
Care au venit şi au plecat,
Amintiri, par să apară atât de repede dar te părăsesc mult prea curând,
Răul din mine se holbează la ţeava unei arme
Şi eu chiar cred în

Cred că am speranţe mari,
Mă duc înapoi de unde am început,
Speranţe mari, când laşi trecutul în urmă, ieşi în lume şi o iei de la capăt.
Speranţe mari când totul ajunge la un sfârşit,
Dar lumea continuă să se învârtă.
Dar lumea continuă să se învârtă.

Speranţe mari, mă duc înapoi de unde am început,
Speranţe mari, când laşi trecutul în urmă, ieşi în lume şi o iei de la capăt
Speranţe mari,
Şi lumea continuă să se învârtă,
Da, lumea continuă să se învârtă,
Cum se mai învârte lumea!"


vineri, 31 martie 2017

Nichita Stanescu - "Cântec"


"Amintiri nu are decât clipa de-acum.
Ce-a fost într-adevăr nu se ştie.
Morţii îşi schimbă tot timpul între ei
numele, numerele, unu, doi, trei...
Există numai ceea ce va fi,
numai întâmplările neîntâmplate,
atârnând de ramura unui copac
nenăscut, stafie pe jumătate...
Există numai trupul meu înlemnit,
ultimul, de bătrân, de piatră.
Tristeţea mea aude nenăscuţii câini
pe nenăscuţii oameni cum îi latră.
O, numai ei vor fi într-adevăr!
Noi, locuitorii acestei secunde
suntem un vis de noapte, zvelt,
cu-o mie de picioare alergând oriunde."



joi, 30 martie 2017

"Tatăl către fiul său" - de Iustin Panța



"Mi-a spus tatăl meu odată
(altă dată mi-a spus: anonimatul e sfânt)
tu, fiul meu, pe toate le-ai făcut de-a-ndoaselea:
ai avut un copil și nu erai însurat,
te-ai însurat fără să ai o meserie,
ți-ai cumpărat tablou și nu aveai perete
de care să-l atârni
.


Eu îi răspundeam: chiar și în momentul
când glontele pornit din pușcă
mai are câțiva centimetri până la tâmplă
mai poți să răstorni lumea, nu te îngrijora, tată.


Fiule, mi-a spus tatăl meu mie, astea sunt vorbe,
eu îți spun: bucură-te, căci fiecare gură de aer este o bucurie.
Nu uita: aproape o jumătate din viață dormim,
în somn nimic nu-i deosebește pe cei fericiți de cei nefericiți,
pe cei buni de cei răi.
Să dormi mult cât ești tânăr, la bătrânețe mai puțin.

Tată, i-am spus eu tatălui meu, când mă gândesc
că peste o sută de ani
nici unul dintre oamenii de acum nu vor mai fi
îmi vine să vomit.

Nu te neliniști, asta nu contează câtuși de puțin. Ascultă-mă:
așa cum vreau să-mi mișc părțile paralizate ale trupului meu
spre stânga și ele se întorc, dimpotrivă, spre dreapta,
așa se întorc și faptele noastre asupra noastră, curând
.
Dar stai, unde pleci atât de zorit?Trebuie să fie o scenă teribilă aceasta: să mori iarna
și să nu ți se topească fulgii de zăpadă pe obraz."

sursa

luni, 27 martie 2017

- pink mondays : sakura

- foto net

initiativa: cybershamans.blogspot.ro

sâmbătă, 25 martie 2017

vineri, 24 martie 2017

miercuri, 22 martie 2017

- foto net

marți, 21 martie 2017

Corrado Malanga – "Oglinda din poveste"


"Din punct de vedere arhetipic, imaginea în oglindă conține un simbolism foarte puternic. Anumite populații nu vor să se lase fotografiate, motivând că sufletul lor rămâne prizonier în imaginea fotografiei abia făcute. Ce să mai spunem despre povestea în care diavolul vrea să fure sufletul, tocmai pentru că el nu are suflet și este privat de imaginea sa în oglindă?

Încă o dată, în poveștile populare și în legende iese în evidență arhetipul, care produce un simbolism ușor de interpretat. În vechiul și binecunoscutul film “Portretul lui Dorian Gray “, personajul principal face un pact cu diavolul, care, la sfârșitul jocului, va dori, ca întotdeauna, sufletul lui Dorian în schimbul imortalității sale fizice.
Dar povestea îl pedepsește pe Dorian, demonstrându-i apoi că sufletul și corpul trebuie să stea împreună, întrun proces de cunoaștere reciprocă, pentru că sunt absolut necesari unul altuia.

Miticul Narcis, vrând să se privească în apele unui lac, cade și se îneacă. 

A te privi în oglindă înseamnă a-ți privi în minte (al cărui simbol arhetipic este apa). A încerca să te afunzi în propria minte pentru a căuta corpul, îi aduce lui Narcis moartea, pentru că sufletul trebuie căutat ca reședință a imortalității și nu ca altceva. A căuta altceva înseamnă a nu găsi Sufletul și deci a pieri pentru totdeauna.

Un alt personaj care cade în oglindă este Alice din “Alice în țara minunilor”. 

A cădea în oglindă înseamnă a se arunca în propriul inconștient, a deveni schizofrenici, pentru a vedea realitatea reală.
Alice, dincolo de oglindă, nu vede lumea într-un mod distorsionat așa cum s-ar vedea stând aici. Adevăratul univers se vede bine doar din cealaltă parte a oglinzii, adică doar sufletul știe să vadă bine, pe când aici imaginea este legată de modelele mentale construite de subconștient.
Aici se vede realitatea virtuală, dar dincolo de oglindă, unde s-a aruncat Alice, legile fizicii nu mai funcționează – nu sunt legi pentru că Realitatea Reală nu are nevoie de legi și nu poate fi descrisă. 

Acolo, în regatul conștiinței pure, se construiesc legile pentru “aici”.

Apoi ce să mai spunem despre Vrăjitoarea cea rea care se privește în oglindă ca să afle cine este cea mai frumoasă? Dincolo de oglindă este o voce care echivalează cu greierul vorbitor din Pinocchio și care reprezintă Mintea, care intermediar între lobul stâng și cel drept ale creierului, între subconștient și inconștient și între real și virtual.
Această voce îi spune Vrăjitoarei că cea mai frumoasă nu este ea, ci Albă ca zăpada. Dar cine sunt Vrăjitoarea cea rea și Albă ca zăpada?
Anumiți psihologi văd în Vrăjitoarea cea rea pe mama unei fete adolescente care vrea să o împiedice pe fată (Albă ca zăpada) să crească.
Chiar admițând și această interpretare, în realitate lucrurile sunt mult mai simple. Albă ca zăpada și Regina sunt același personaj, cum sunt mama și fiica – ultimele sunt transpuse în timp, pe când primele sunt transpuse în realitate. Partea rea e ființa care privește corporalitatea, exteriorul, în realitatea virtuală constituită din Spațiu, Timp și Energie.
Dar Albă ca zăpada este încarnarea Sufletului, exact așa cum este prezentată de obicei – naivă, pură, fără capacități aparente de a interacționa cu Universul care o înconjoară.
În paradisul terestru mărul cules din copacul binelui și al răului, pe care se bazează înșelăciunea biblică, nu este altceva decât un fruct simbolic, așa cum tind să demonstreze psihologii moderni.
Acel fruct, de fapt, a fost mâncat de rasa umană, și, odată ingerat, oferă celui care s-a hrănit cu el conștiința realității virtuale (binele și răul) și îl face pe om virtual, adică mortal, deci este un venin.
Și Albă ca zăpada se hrănește cu această înșelăciune, nu cu cea a șarpelui ci cu cea a vrăjitoarei, iar ideea înșelăciunii apare pentru a pune în mișcare toată povestea.
Omul este înșelat într-un anumit moment din dezvoltarea sa. Cine este autorul înșelăciunii? El însuși – să nu uităm că și Vrăjitoarea cea rea nu este altceva decât partea virtuală a Albei ca zăpada, partea virtuală din ea.
Albă ca zăpada nu moare, ci rămâne suspendată într-un fel de letargie. Putem să ne întrebăm de ce ea nu moare și de ce Vrăjitoarea nu o elimină definitiv?
Pentru că Albă ca zăpada este Sufletul și Sufletul este imortal!
El poate fi doar închis, blocat undeva pe când Universul își vede de treabă, dar nu poate fi eliminat. 

Cine o salvează pe Albă ca zăpada? Prințul, care nu este întâmplător albastru. Culoarea albastră simbolizează meditația, gândul, înălțimea, pozitivul.
Partea masculină a umanității este deci Spiritul, care, în hainele Prințului Albastru, sărută Sufletul și îi redă “suflul vital” (arhetipul suflului vital, al vântului, este simbolul sufletului, așa cum apa este simbolul minții, focul reprezintă spiritul și pământul este corpul).
Cei șapte ani reprezintă umanitatea (număr simbolic care indică totalitatea, totul – șapte note, șapte păcate capitale, cele șapte culori ale curcubeului, cele șapte nivele energetice ale electronilor, etc.).
Sunt pitici nu pentru că sunt cu adevărat pitici din punct de vedere fizic, ci pentru că în fața Sufletului chiar par a fi pitici, cu toate păcatele, defectele și imperfecțiunile lor."



sursa: trezireainteligentei.ro


marți, 14 martie 2017

reflexii...

Leszek Paradowski Photography

luni, 13 martie 2017

- pink mondays

initiativa: cybershamans.blogspot.ro

vineri, 10 martie 2017

joi, 9 martie 2017

miercuri, 8 martie 2017

„Într-un moment de neatenție am îmbătrânit puțin”


- art: Jean-Michel Bihorel

- versul: Alex. Ștefănescu



marți, 7 martie 2017

"Dacă omul nu ajunge pe buza prăpastiei, pe spatele lui nu răsar aripi" - Nikos Kazantzakis


BLAISE PASCAL: O TRESTIE GÂNDITOARE - Radu Capan


"Omul nu este decât o trestie, cea mai fragilă din natură: dar este o trestie gânditoare. Nu este nevoie ca universul întreg să se înverşuneze împotriva lui pentru a-l zdrobi. Un abur, o picătură de apă sunt de ajuns pentru a-l ucide. Dar chiar dacă universul întreg l-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decât cel care-l ucide..."

Acest fragment este probabil cel mai cunoscut dintre cugetările matematicianului, fizicianului, scriitorului, filosofului, misticului şi catolicului Blaise Pascal (1623-1662). Pentru majoritatea dintre noi, şcoliţi în regimul trecut, numele Pascal ne este asociat, în cel mai bun caz, cu două teorii: o lege fizică ce stă la baza hidrostaticii şi o teoremă matematică cu un hexagon înscris într-o conică. Acelaşi regim, într-un dicţionar enciclopedic apărut în anii '60, nota "moartea" lui Pascal în 1654, când "a abdicat de la raţiune în favoarea credinţei". Cine este acest Blaise Pascal, om al ştiinţei şi om al credinţei? Să încercăm să îl redescoperim în măsura în care ne-o permit câteva paragrafe.

Blaise Pascal s-a născut la 19 iunie 1623, la Clermont. De mic a fost atras de matematică. Sora lui scrie despre micul Blaise că, "de îndată ce atinse vârsta la care i se putea vorbi, apărură semnele unei inteligenţe cu totul ieşite din comun, prin observaţiile pe care le făcea mereu în legătură cu orice, dar mai ales prin întrebările pe care le punea despre natura lucrurilor, întrebări care surprindeau pe toată lumea". Mama lui Blaise a murit când acesta avea doar trei ani, astfel încât sarcina educării lui a fost preluată de tatăl Etienne, care i-a acordat toată atenţia şi i-a încurajat interesul pentru descoperirea regulilor ascunse în spatele naturii. Deşi era evidentă genialitatea lui, Etienne a evitat să îl înveţe ceva înainte de a împlini vârsta la care ceilalţi învăţau aceasta. Strategia adoptată nu l-a oprit pe Blaise din studiu. Observaţiile lui porneau de la aspecte cât se poate de casnice, precum rezonanţa unei farfurii lovite cu cuţitul, diferită dacă farfuria era goală sau plină. La 12 ani ochii îi cad pe geometrie. Tatăl i-a explicat cu ce se ocupă geometria şi i-a arătat diverse forme geometrice, fără să le numească însă, pentru a nu-l implica în acest univers care, considera el, nu era de vârsta lui. Blaise, la locul lui de joacă, începe să deseneze cercuri, triunghiuri şi alte forme geometrice. Botează el cercul cu numele de rotund, iar linia cu numele de bară. Se străduieşte să deseneze cât mai perfect aceste forme, după care interesul i se mută în găsirea de proporţii, de reguli, de teorii în spatele formelor. Aşa se face că, într-una din zile, tatăl îl surprinde în timp ce se juca. Întrebându-l ce face, Blaise îi explică cu nonşalanţă o idee pe care tatăl lui o recunoaşte a fi o teoremă a lui Euclid. Vorbindu-i de rotunduri şi de bare, Blaise îi explică şi alte descoperiri de-ale lui.

"Creştinismul este ciudat. El porunceşte omului să-şi recunoască răutatea şi chiar caracterul lui abominabil; şi-i porunceşte să fie asemenea lui Dumnezeu. Fără o asemenea contrapondere, elevaţia l-ar face îngrozitor de vanitos, iar ticăloşia teribil de abject."

Progresele remarcabile ale lui Blaise continuă, iar la 19 ani el uimeşte din nou prin inventarea unei maşini aritmetice. Fără pană de scris şi hârtie, această maşinărie făcea calcule şi pentru prima oară scotea calculul matematic din "proprietatea" exclusivă a matematicienilor: acum şi oameni fără prea multă şcoală, folosind maşina aritmetică, puteau face calcule ce erau infailibile. În anii ce au urmat, Blaise a adus contribuţii valoroase în domeniul geometriei, al calculului infinitezimal, al teoriei numerelor, algebrei, calculului probabilităţilor. Dar încă dinainte de împlinirea vârstei de 20 de ani, în trupul său au apărut semnele unor boli care nu îl vor mai părăsi până la moarte. În următorii ani în viaţa lui are loc o schimbare majoră. Lecturile religioase îl apropie de Dumnezeu şi în suflet i se sădeşte ideea că viaţa nu are sens fără El. Lumescul îl interesează tot mai puţin, iar boala îl face să conştientizeze adevăratul loc al omului în universul creat. În această perioadă, pe când avea 23-24 de ani, îşi manifestă pentru prima oară interesul pentru mănăstirea austeră de la Port-Royal des Champs.

Va rămâne însă departe de ea, datorită sfatului medicilor. Aceştia, pe motivul sănătăţii lui precare, i-au spus că viaţa la mănăstire nu i-ar face bine şi i-au recomandat să îşi petreacă timpul nu făcând eforturi intelectuale sau de alt gen, ci cu conversaţii lumeşti. "A fost partea din viaţa lui cea mai fără rost", scrie sora lui în "Viaţa domnului Pascal". În final Blaise se ruşinează că pe motivul sănătăţii şi-a dat atâţia ani lumii şi revine la hotărârea iniţială de a părăsi lumescul şi de a se dedica total lui Dumnezeu, în mănăstirea de la Port-Royal. O altă soră de-a lui intrase în mănăstire în 1662. El o va face în 1655, în anul următor unei experienţe ce i-a marcat pentru totdeauna viaţa. Despre ea lumea avea să afle însă abia după moartea lui Pascal, când în căptuşeala hainei lui un servitor a descoperit o hârtie scrisă de mână: "Luni, 23 noiembrie [1654], ziua sfântului Clement, papă şi martir, precum şi a altor martirizaţi", scria Blaise identificând ziua, după care descrie experienţa mistică: "De la ora zece şi jumătate seara până la ora douăsprezece şi jumătate în miez de noapte. Foc. Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, Dumnezeul lui Iacob, nu al filosofilor şi al savanţilor. [...] Lepădarea de lume şi de toate, în afară de Dumnezeu. [...] Iar viaţa veşnică aceasta este ca să te cunoască pe tine, singurul, adevăratul Dumnezeu, şi pe Isus Cristos pe care l-ai trimis. M-am lepădat de El, l-am alungat, l-am tăgăduit; l-am răstignit. De El în veci să nu mai fiu despărţit. Şi El nu e de găsit decât pe calea arătată de Evanghelie. Întreagă şi mângâietoare renunţare. Supunere totală lui Isus Cristos şi duhovnicului meu."

"Dacă omul nu este făcut pentru Dumnezeu, de ce nu este fericit decât întru Dumnezeu? Dacă omul este făcut pentru Dumnezeu de ce îi este el atât de potrivnic lui Dumnezeu?"
Retras în mănăstire, Blaise şi-a luat două angajamente: să renunţe la toate plăcerile lumii, şi să renunţe la toate deşertăciunile. Iar un prim pas a fost renunţarea la servitori şi însuşirea unui regim alimentar drastic, motivat în parte şi de problemele sale de sănătate. Obiectul studiului lui a devenit acum Sfânta Scriptură, dar nu prin minte, ci prin inimă, după cum se exprima chiar el. Viaţa lui s-a întors total spre Isus Cristos şi şi-a făcut din rugăciune un obicei. Anii pe care i-a "pierdut" în lume au devenit motivaţia scrierii unei Apologetici creştine, prin care să demonstreze celor care ignoră credinţa, că există suficiente dovezi în sprijinul ei. Nu va ajunge să termine lucrarea propusă, dar după el au rămas zeci de mici fragmente, de idei, ce au fost reunite într-un volum intitulat "Cugetări".

"Nu numai că nu-l putem cunoaşte pe Dumnezeu decât prin Isus Cristos, dar nici pe noi nu ne putem cunoaşte decât prin Isus Cristos. În afara lui Isus Cristos nu vom şti nici ce este viaţa noastră, nici ce este moartea noastră, nu-l vom cunoaşte pe Dumnezeu şi nici pe noi înşine."
Într-o confesiune găsită de sora sa pe o bucată de hârtie, Blaise scria: "Iubesc sărăcia pentru că o iubea şi Isus Cristos; îmi plac bunurile pentru că ele sunt de ajutor săracilor." Aceste cuvinte au avut acoperire în viaţa lui prin numeroasele fapte de milostenie, prin grija pe care o avea faţă de cei săraci. Nu refuza să dea pomană săracilor şi s-a întâmplat chiar să ajungă el la datorii pentru a-i ajuta pe cei nevoiaşi. Când i se reproşa că face donaţii prea mari, spunea: "Am remarcat un lucru şi anume că oricât de sărac ai fi, tot laşi ceva în urmă după ce mori." El nu dorea să lase nimic material în urma lui.

Ultimii ani de viaţă au fost cumpliţi din punct de vedere fizic, neputând să doarmă luni întregi şi nici să mănânce prea mult. Cu gândul la apropiata moarte, deşi făcuse deja atâtea pentru săraci, îi spunea surorii lui: "Cum s-a întâmplat că n-am făcut nimic pentru săraci, cu toate că i-am iubit întotdeauna aşa de mult?" "Nu ai avut nici dumneata prea mult", i-a răspuns sora. "Dar atunci ar fi trebuit să le dau timpul meu şi grija mea; uite ce n-am reuşit să fac. Şi dacă medicii spun adevărul şi dă Dumnezeu să mă vindec de această boală, sunt hotărât să nu mă mai ocup de nimic decât să-i slujesc pe cei săraci." Medicii nu spuneau însă adevărul: moartea îi era aproape.

"Nu există decât două feluri de oameni: unii drepţi care se cred păcătoşi, alţii păcătoşi care se cred drepţi."

Ultimele zile le-a petrecut în pat, îngrijit cu atenţie, fapt care îi provoca mare durere, căci se simţea favorizat. A cerut să primească ultima Sfântă Împărtăşanie, dar medicii nu au fost de acord, spunând că nu este pe moarte. Blaise, ajuns la 39 de ani, simţea însă că Domnul îl cheamă. El le-a spus celor ce îl îngrijeau: "Pentru că nu vreţi să-mi faceţi această favoare [a Împărtăşaniei], aş vrea să o înlocuiesc cu o binefacere şi neputând intra în comuniune cu ceea ce se află Sus, aş vrea să intru în comuniune cu ceea ce se află jos. Iată de ce m-am gândit să-mi aduceţi lângă mine un bolnav căruia să i se dea aceleaşi îngrijiri ca şi mie, căci îmi este greu şi ruşine să fiu atât de bine îngrijit în timp ce o mulţime de săraci, cărora le este mult mai rău decât mie, sunt lipsiţi de aceste lucruri atât de necesare. Să i se aducă un infirmier şi să nu se facă nici o diferenţă între noi. Acest lucru îmi va uşura ideea că mie nu-mi lipseşte nimic, idee pe care nu o pot îndura dacă nu mi se aduce şi mângâierea de a şti că se află aici lângă mine un sărac la fel de bine tratat ca şi mine." Nu a mai fost nevoie. Durerile s-au înteţit şi în acea noapte sufletul lui Blaise Pascal s-a despărţit de trupul chinuit de boli. S-a stins din viaţă cu conştiinţa că moartea "lângă Isus Cristos este blândă, sfântă, aducând bucurie celui credincios", după cum îi spunea surorii lui.

"Bucuria creştină este o realitate care nu poate fi descrisă uşor, fiind spirituală şi făcând parte dintr-un mister", spunea Papa Ioan Paul al II-lea într-un discurs rostit nu la mult timp după alegerea sa pe scaunul Sfântului Petru. "Cel care crede cu adevărat că Isus este Cuvântul Întrupat, Răscumpărătorul omului, nu poate să nu simtă în intimitatea sa o imensă bucurie. Spune psalmistul: 'Gustaţi şi vedeţi cât de bun este Domnul!' (Ps 33,9). Iar filosoful şi omul de ştiinţă francez Blaise Pascal, în faimoasa notă a convertirii sale, scria: 'Bucurie! Bucurie! Bucurie deplină!' Nu risipiţi această bucurie ce se naşte din credinţa în Cristos, răstignit şi înviat! Daţi mărturie despre bucuria voastră!"