.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

duminică, 31 mai 2015

Duminica Rusaliilor



”Duminică, 31 mai, la 50 de zile după Învierea lui Hristos, creştin-ortodocşii sărbătoresc Pogorârea Duhului Sfânt asupra Apostolilor lui Iisus. În tradiţia populară, sărbătoarea este numită Duminica Mare, Cincizecimea sau Duminica Rusaliilor.

Rusaliile reprezintă cea mai veche sărbătoare creştină, fiind celebrată încă de pe vremea apostolilor. Duminica Mare, cum mai este numită în tradiţia populară, este orânduită totdeauna la 10 zile de la Înălţarea Domnului la cer şi la 50 de zile după Paşti.
Istoricul sărbătorii. În bisericile ortodoxe este preamărit momentul când la Ierusalim s-a pogorât asupra Apostolilor lui Iisus „Mângâietorul lumii” – Duhul Sfânt, promis de Hristos: „Atunci din cer, fără veste, s-a făcut un vuiet mare, ca de suflare de vânt, ce vine repede şi a umplut toată casa unde şedeau ei. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, necunoscute de ei până în acea zi”. După Pogorârea Duhului Sfânt, Apostolii Domnului s-au răspândit în toată lumea, au început să săvârşească minuni, convingându-i pe păgâni să nu se mai închine idolilor şi să se apropie de credinţa creştină. Contemporanii Apostolilor au considerat că Duhul Sfânt este o fiinţă cu puteri supranaturale, care i-a umplut de har pe aceştia, dăruindu-le puterea să ducă mai departe învăţăturile lui Hristos.
Tradiţii pentru spor şi sănătate. În ziua Pogorârii Sfântului Duh, după Sfânta Liturghie, se săvârşeşte vecernia Plecării genunchilor, ritual care se deosebeşte de slujbele obişnuite. Preotul este îmbrăcat cu toate veşmintele liturgice; el citeşte, stând în genunchi, în faţa Sfintelor Uşi, şapte rugăciuni, împărţite în trei grupe. În Duminica Rusaliilor, credincioşii îngenunchează pentru că tradiţia creştină spune că participanţilor la ritualul Plecării ghenunchilor li se împlineşte cea mai fierbinte dorinţă.
În această zi sfântă se practică ritualuri care să îndepărteze puterea Rusaliilor, cunoscute în popor ca zâne rele, iele sau împărătesele văzduhului. În tradiţia populară se spune că acela care pândeşte Rusaliile şi doreşte să le vadă dansând va avea probleme mari de sănătate.
În biserici se aduc în ziua de Rusalii frunze de nuc şi flori de tei. După ce sunt sfinţite, aceste ofrande se împart credincioşilor, ca simbol al limbilor de foc pogorâte asupra apostolilor. Tradiţia spune că este bine ca ramurile verzi cu frunze de nuc şi flori de tei să împodobească ferestrele casei şi icoanele, având puteri protectoare împotriva ielelor şi a pagubei.

Rusaliile sunt zâne capricioase. În credinţa populară, Rusaliile sunt zâne capricioase şi răzbunătoare. Ele dansează în văzduh sau pe pământ în timpul nopţii, aşezate în cerc. Dacă un sătean calcă pe câmp, pe locul unde au dansat Rusaliile, un loc unde iarba rămâne arsă, acesta se îmbolnăveşte şi nu mai poate să meargă, fiindcă „a fost luat de Rusalii”.

Ceata căluşarilor îi vindecă pe cei cu minţile rătăcite de iele. De Rusalii este specific „Dansul Căluşarilor”, ca un remediu pentru starea sufletească a celor care au văzut sau se tem de Dansul ielelor. Căluşarii merg la casele sătenilor care au probleme de sănătate sau cred că ielele le-au „pocit” minţile.
Talismanele protectoare se poartă la brâu. Tot în ziua de Rusalii, în multe zone ale ţării, oamenii se protejează de pagubă sau de necazuri „nefireşti” cu ajutorul talismanelor. Cel mai puternic talisman este realizat din frunze de pelin, boabe de usturoi şi tămâie şi se păstrează într-o punguţă roşie, care se poartă la brâu.”

Sursa – click.ro

sâmbătă, 30 mai 2015

”Moșii de vară”


”De ce oare înțelepții noștri bătrâni au ales să includă în ritualul Moșilor de vară străchinile confecționate din pământ? Nu cumva are legătură cu vechea zicală a vârstnicilor care aveau conștiința că, după ce vor păşi „dincolo”, se vor face „oale și ulcele”? Credeau, așadar, că moartea nu înseamnă o dispariție în van, nici o trecere în neființă, cum greșit se exprimă unii astăzi. Păstrau neclintita convingere că sufletul se întoarce la Dumnezeu, Care l-a dat, iar trupul, în pământul din care a fost luat, după cum glăsuiesc rugăciunile din slujba pogribaniei. Ce profund adevăr!

Se observă lesne o similitudine între etapele vieții umane și cele ale plămădirii unui vas de către olar. Nașterea poate fi asociată cu pregătirea și dospirea argilei. Creșterea, educarea și pregătirea pentru viață a puiului de om corespund cu modelarea obiectelor din lut. Etapele uscării și arderii acestora se aseamănă cu educarea și maturizarea insului. Virtuțile, frumusețea și așezarea duhovnicească a fiinţei ne trimit cu gândul la procesul de ornare a vaselor trecute prin fierbințeala cuptoarelor. Sfârșitul, desigur, se petrece cam în acelaşi chip cu spargerea ori deteriorarea vasului.”



miercuri, 27 mai 2015

marți, 12 mai 2015

Scrisoare (târziu) deschisă



„Să trăieşti, draga mea şi să fii bună, – să fii bună pentru ca să poţi fi fericită. 
Cei răi nu pot fi fericiţi. 
Ei pot avea satisfacţii, plăceri, noroc chiar, dar fericire, nu. 
Nu, pentru că mai întâi cei răi nu pot fi iubiţi şi-al doilea… al doilea… de! 
Norocul şi celelalte «pere mălăieţe», care se aseamănă cu el, vin de-afară, de la oameni, de la împrejurări asupra cărora n-ai nicio stăpânire şi nicio putere, pe când fericirea, adevărata fericire în tine răsare şi-n tine-nfloreşte şi leagă rod, când ţi-ai pregătit sufletul pentru ea. 
Şi pregătirea este o operă de fiecare clipă, – când pierzi răbdarea, împrăştii tot ce-ai înşirat şi iar trebuie să o iei de la început. 
De aceea şi vezi aşa de puţini oameni fericiţi… 
Atâţi cât merită…
A, dacă nu ne-am atașa de imaginea noastră aşa, fără măsură, dacă n-am face atâta caz de persoana noastră şi dacă ne-am dojeni de câte ori am minţit sau ne-am surprins asupra unei răutăţi ori asupra unei fapte urâte, dacă, în sfârşit, ne-am examina mai des şi mai cu nepărtinire (lesne de zis!), am ajunge să răzuim din noi partea aceea de prostie fudulă, de răutate şi de necinste murdară, din care se îngraşă dobitocul ce se lăfăieşte în nobila noastră făptură. 
Se ştie că durerea e un minunat sfătuitor. 
Cine-i mai deschis la minte trage învăţătură şi din durerile altora.
Eu am mare încredere în voinţa ta. 
Rămâne să ştii doar ce să vrei. 
Şi văd c-ai început să ştii asta. 
Doamne, ce bine-mi pare c-ai început să te observi, să-ţi faci singură mustrări şi să cauţi singură drumul cel adevărat! 
Aşa, draga mea, ceartă-te de câte ori te simţi egoistă, de câte ori te muşcă de inimă şarpele răutăţii, al invidiei sau al minciunii. 
Fii aspră cu tine, dreaptă cu prietenii şi suflet larg cu cei răi. 
Fă-te mică, smerește-te de câte ori deşteptăciunea te îndeamnă să strigi: «Uitaţi-vă la mine!».
Dar, mai ales, aş vrea să scriu de-a dreptul în sufletul tău aceasta: Să nu faci nici o faptă a cărei amintire te-ar putea face vreodată să roşeşti. 
Nu e triumf pe lume, nici sprijin mai puternic, nici mulţumire deplină, ca o conştiinţă curată.
Păstrează scrisoarea asta. 
Când vei fi de 50 de ani, ai s-o înţelegi mai bine. 
Să dea Dumnezeu s-o citeşti şi atunci cu sufletul senin de azi. 
Te îmbrăţişează cu drag, 
Al. Vlahuţă”.

sursa: drstoica.wordpress.com

luni, 11 mai 2015

sâmbătă, 9 mai 2015



- foto: Melissa Vincent

vineri, 8 mai 2015

Ce inseamna faptul ca a treia dimensiune dispare?


”Pe masura ce vremea Varsatorului se apropie, urgenta acestui mesaj creste, deoarece cu totii ramanem fara timp de joaca in a treia dimensiune la propriu. In termeni simpli, obiceiul ganditului, simtitului si al comportamentului, asa cum le stim noi in a 3-a dimensiune, dispare. Cu totii ne mutam intr-o a patra dimensiune a constiintei si experientei, iar mai apoi, intr-o a cincea.

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor de pe planeta nu sunt pregatiti pentru a face trecerea. Si totusi, aceasta se intampla fara doar si poate, iar pentru cei care nu sunt constienti de ce se intampla, experienta in sine nu va fi una confortabila si cu usurinta.

Si totusi, poate fi minunata si placuta in acelasi timp.

Avand informatiile de baza despre ce inseamna trecerea si ce anume inseamna „dimensiunile”, avand niste instrumente simple cu ajutorul carora sa gestionam gandurile si emotiile, cu totii putem evolua in constiinta si sa trecem cu gratie si bucurie in zone de vibratie mai inalta.


Daca nu stiti ce reprezinta aceste „dimensiuni”, nu sunteti singurii. Majoritatea oamenilor joaca jocul vietii asa cum o stim in a treia dimensiune si o fac fara un „ghid de reguli” care sa explice jocul in sine si cum poate fi jucat cu succes.

Acest articol ofera regulile de baza care ne lipsesc. Explica ce anume reprezinta a treia, a patra si a cincea dimensiune si de ce sunt cele mai importante consideratii ale vietii noastre acum.

Daca putem intelege structurile acestor dimensiuni si ne putem juca cu ele, vom putea sa ne miscam fluid in schimbarile fara precedent pe care aceasta trecere le aduce cu ea, fara frica, efort, fara tensiunile si anxietatile devenite o obisnuinta in vietile noastre.

Asadar, permiteti-mi sa definesc ce nu sunt dimensiunile.

Dimensiunile nu sunt locuri sau locatii, nu sunt o progresie liniara (3-4-5-6), asemeni unor clatite asezate una peste alta. A treia dimensiune sau a patra nu sunt precum scaunul pe care stati sau peretii care va inconjoara sau chiar Pamantul in sine. Acestea toate reprezinta forme care exista predominant in dimensiunile a treia si a patra si care vor face parte destul de mult din dimensiunea a patra, odata ce a treia nu va mai fi o optiune disponibila.

In general, dimensiunile sunt stari al constiintei, disponibile oricui vibreaza in rezonanta cu frecventele specifice si oportunitatile disponibile din fiecare dimensiune. Intr-un fel, ati putea sa va ganditi la fiecare dimensiune ca la un joc diferit, cu un set de reguli diferite in ceea ce priveste ce este posibil si ce nu pentru cei care aleg sa se joace si sa fie creatori in ea.

Asadar, ce inseamna a treia dimensiune?

A treia dimensiune (3D) este, mai mult sau mai putin, ca o cutie de credinte rigide, cu un set de reguli inflexibile si cu limitari. Majoritatea dintre noi am jucat jocul acesta vieti la rand, astfel ca avem tendinta sa credem ca este singurul joc disponibil pentru noi. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevar decat asta. Una dintre credintele rigide ale dimensiunii 3D care structureaza viata noastra (gandirea, emotiile si actiunile) este liniaritatea timpului.

Timpul liniar este o credinta optionala si o structura care ne permite sa „traim” o experienta a trecutului si a viitorului...iar apoi murim. Deoarece aceasta credinta este premisa implicita a constiintei de masa 3D, iar evenimentele tind sa valideze aceasta credinta, majoritatea credem si ne comportam ca si cum aceasta ar fi adevarata.

Insa acum ne trezim cu totii din iluzia acestei credinte ubicue. Si pe masura ce devenim mai constienti, realizam ca timpul in 3D este de fapt o bucla. Ceea ce experimentam in „trecut” este mai mult sau mai putin ceea ce ne fura toata atentia, iar acea realitate o proiectam in „viitor”. Astfel ca, traim aceleasi experiente iar si iar. Asadar, structura timpului este destul de specifica (si limitativa) in a treia dimensiune, insa experienta timpului este destul de diferita (si declansatoare de putere) pe masura ce ne mutam in dimensiuni mai inalte.

In constiinta 3D, totul este de asemenea foarte conditionat. De exemplu, conceptul de „iubire neconditionata” nu exista in a treia dimensiune. Daca experimentati „iubirea neconditionata” sau „pacea neconditionata”, ati facut deja trecerea in a patra dimensiune (4D) a constiintei. Vedeti voi, in experienta pamanteana de acum avem acces atat la a treia, cat si la a patra dimensiune a constiintei, insa rareori iesim din obiceiurile bine impamantate ale gandirii si emotiilor 3D.

De asemenea, dimensiunea a treia nu ofera posibilitatea de a alege. In ea, noi nu ne alegem gandurile, emotiile si actiunile in fiecare clipa (aceasta fiind o maiestrie a 4D si 5D). In schimb, reactionam fata de persoane si situatii care se ivesc in spatiul nostru, din credinte inconstiente.

Dualitatea ofera o alta structura rigida a experientei 3D. Sus-jos, stanga-dreapta. Ar trebui-nu ar trebui. De la caderea Atlantidei, acum peste 12.000 de ani, am devenit foarte tematori ca mod de a trai si in acea frica am invatat sa ingustam prin definitiii binele si raul.

Gandirea 3D este impregnata de judecati inconstiente. Mai mult decat atat, percepem experienta 3D cu emisfera stanga a creierului in mod predominant, locul mintii rationale, iar astfel utilizam undeva la 5-10% din capacitatea creierului pentru a juca jocul 3D. Majoritatea dintre noi banuiesc faptul ca ceva se intampla cu restul creierului nostru, insa nu avem nici cea mai vaga idee despre ce face si cum functioneaza el de fapt.

De fapt si de drept, restul creierului nostru ne permite sa functionam in dimensiunile mai inalte, a patra si a cincea si chiar si mai sus.

Noi deja avem potentialul, tot ceea ce ne este necesar, chiar acum, pentru a fi complet constienti in toate aceste dimensiuni. Insa obiceiurile noastre de a gandi si simti, cimentate in atatea vieti, ne indobitocesc si ne limiteaza la experienta 3D. Partea stanga a creierului nostru, mintea rationala stie ce stie si nu stie ceea ce nu stie, muncind fara oprire pentru a ne mentine in acest spectru al gandirii obiective si posibilitatilor 3D. Iar noi, de cele mai multe ori, ne lasam condusi de ea. Insa nu pentru mult timp.

Cresterea constanta a energiilor si frecventelor generate de „trecere” ne re-calibreaza creierul, pentru a ne permite sa accesam un spectru cat mai larg de informatii si posibilitati, in comparatie cu cele din a treia dimensiune. Aceste energii pe pregatesc pentru experientele 4D si 5D, pe masura ce curata „regulile” rigide ale 3D din constiinta noastra.

Asadar, ce este a patra dimensiune?

„Regulile” celei de a patra dimensiuni a constiintei ofera o intensificare a sentimentului de usurinta, posibilitate si capacitate, in comparatie cu structurile celei de a treia dimensiuni.

De exemplu, timpul in 4D avem intotdeauna timpul prezent. Focusul este numai pe acest moment, pe ceea ce se intampla chiar acum. Corpurile noastre stiu numai timpul prezent; ele nu cunosc notiunea de „ieri” sau „maine”, iar ca fiinte constiente, in aliniere naturala cu a patra dimensiune, functionam complet in „acum”, in prezenta si atentie.

Atunci cand punctul nostru de concentrare devine constienta prezentului, alegerile devin posibile din nou. Putem observa orice si toate evenimentele cu un sentiment de detasare, ca situatii pur informative, iar din locul acela linistit si ordonat putem alege modul in ce fel vrem sa raspundem. In a patra dimensiune devenim responsabili.

Un concept si o posibilitate cunoscute drept paradox devin acum disponibile in prezentul 4D al constiintei. Paradoxul consta in simplul fapt ca ce a fost adevarat acum o secunda poate fi neadevarat in acest moment. Iar ceea ce era fals acum o secunda nu mai poate fi fals. In loc sa aplicam definitii rigide, pre-existente oricarei experiente, alegem versiunea si vibratia preferata in fiecare moment.

Pe masura ce ne mutam in prezentul contiintei 4D, avand puterea de a alege, responsabilitatea si flexibilitatea paradoxului, ne creste si abilitatea de a schimba jocul, pentru a ne fructifica fericirea si starea de bine. In mod interesant, constiinta 4D nu va fi o optiune pe termen lung, odata ce trecerea in sine va sterge structurile rigide ale constiintei 3D.

A patra dimensiune ne serveste ca un pas esential dar scurt, pentru a trece in vibratia celei de a cincea dimensiuni a constiintei. 5D este targetul pentru planeta Pamant si toti locuitorii ei. Arhanghelii au spus ca intreaga constiinta a Pamantului va fi una in a cincea dimensiune, pana la finele anului 2015.

Dar, desi a cincea dimensiune este tinta, experienta dimensiunii 4D este esentiala. Nu putem trece direct din 4D in 5D. Tot bagajul mental si emotional din 3D trebuie lasat la usa celei de a patra dimensiuni, iar in a cincea dimensiune vom trece doar atunci cand vom maiestri cu gratie gandurile si emotiile noastre din 4D.

Ce este a cincea dimensiune?

A cincea dimensiune functioneaza, in mare, intr-un mod complet diferit fata de a treia si a patra dimensiune. Timpul in 5D este timpul instantaneu, aceasta insemnand ca totul (toate posibilitatile) se intampla exact in acelasi timp. In 5D, toata atentia si raspunsurile sau experientele ne sunt date exact atunci si acolo unde ne concentram. Cere si vei primi.

In 5D nu mai trebuie sa ne miscam sau sa mergem nicaieri pentru a primi raspunsurile sau experientele; totul vine cu usurinta, fara efort, bazat pe atentia concentrata asupra unui singur punct sau a unei singure vibratii pe care alegem sa o avem in fiecare moment.

Atunci cand vibram in constiinta 5D, nu mai cream prin forma, asa cum faceam in a treia si a patra dimensiune. Ci cream cu lumina, pattern-uri si frecvente de lumina. Noi suntem cei care dam sunet, culoare si forme geometrice. In 5D interactionam constient cu Creatorul si toate fiintele de lumina.

In aceasta constiinta inalta, mintea rationala are un rol minim. Se intoarce la rolul mic si specific pe care l-a avut inca de la inceput, acela de a mentine starea de bine a corpului fizic.

Cum devenim maestri ai constiintei 4D?

Uneltele timpului prezent 4D

Asa cum am mentionat, 4D este „acum”-ul „timpului prezent”. Insa timpul prezent are de fapt si de drept 4 nivele diferite.

Marea majoritate a oamenilor de pe aceasta planeta nu sunt pregatiti pentru a-si maiestri fiecare gand, emotie sau actiune, in fiecare moment. Insa nu exista alternativa. Este o capacitate necesara, de baza pe care constiintele 4D si 5D le impun.

Unul dintre motivele pentru care dimensiunea a treia a fost creata a fost pentru a oferi un „loc de joaca” in care sa putem exersa si rafina vibratiile gandurilor si emotiilor noastre. Pentru a face acest lucru, locul de joaca 3D are si un stoc-tampon de timp. In loc de „manifestarea instantanee”, exista un decalaj intre gandul pe care il gandim si manifestarea experientei a ceea ce gandim. In majoritatea timpului, suntem neglijenti cu acest stoc-tampon. In loc sa ne concentram pe ceea ce vrem si sa permitem sa se desfasoare in timp, noi varsam manie, frustrare, plictiseala, ingrijorare, anxietate, vina, vinovatie, frica – tot felul de ganduri si emotii cu vibratie joasa, disarmonica. Ne comportam ca si cum putem gandi si simti orice cu impunitate, doarece nu vedem instantaneu rezultatele gandirii noastre.

Insa acest lucru nu mai este posibil. Pe masura ce timpul liniar 3D dispare intr-un singur punct al timpului prezent, stocul-tampon de timp dispare si el. Avem din ce in ce mai putine oportunitati de a exersa constiinta obiceiurilor noastre mentale si emotionale, inainte de a primi ceea ce gandim. Iar acest aspect este extrem de important.

Din fericire, exitsa cateva instrumente energetice simple, ce ne pot ajuta sa gestionam gandurile si emotiile noastre in fiecare moment, astfel incat sa fim pregatiti pentru oportunitatea si provocarea fara precedent de a trai si crea in timpul prezent, in dimensiuni mai inalte. Aceste instrumente energetice de baza sunt disponibile si pe website-ul www.masteringalchemy.com, insa dati-mi voie sa va explic o mica parte dintre ele, prin puterea exemplului.

Permiteti „trecerii” sa va curete de gandurile si emotiile inconstiente

In termeni simplu, trecerea foloseste un val de frecvente de lumina pentru a curata ceea ce nu suntem si un alt val pentru a ne reaminti cine suntem. Trecerea stie unde a stocat obiceiuri mentale inconstiente, de nedorit si emotiile reactionare – iar lumina curata toate acestea din campul nostru vibrational.

Si totusi, pe masura ce aceste ganduri si emotii sunt curatate mai putin, cu atat mai mult ele vor veni in constiinta noastra, polarizand oameni si circumstante in experientele noastre pentru a ne oglindi energiile haotice.

Cum gestionam aceste energii adesea puternice, atunci cand apar? Le permiteti sa fie. Daca le veti observa pur si simplu, cu detasare, pe masura ce apar (fiind constienti ca ele apar tocmai pentru a fi curatate) – acestea se vor curata cu usurinta si nici macar nu va veti aduce aminte despre ce era tot „taraboiul”.

Insa, daca va veti tine de aceste ganduri si emotii haotice, daca veti insista sa va simtiti vinovati, ingrijorati, daca veti continua sa folositi agumente precum „eu sunt bine” sau „ei nu sunt ok”, aceste energii nu vor fi curatate din spatiul vostru. Iar trecerea, pe masura ce accelereaza si mai tare, va deveni destul de abrupta, cu un drum destul de anevoios pentru voi.

Tineti minte, de cele mai multe ori, ceea ce vine nici macar nu este al vostru, nu va apartine. Fiti constienti de faptul ca vine pentru a fi curatat...pentru totdeauna. Respirati adanc de cateva ori, iesiti la plimbare, ascultati muzica – insa concentrati-va atentia pe ceva cu o vibratie mai inalta.

Pentru a simplifica un alt aspect important al trecerii, sa ne imaginam ca a patra dimensiune are doar doua parti: una de jos si una mai inalta. (acest lucru nu este tehnic adevarat, insa este o distinctie utila).

Asa cum am mentionat, forma va ramane atunci cand 3D va disparea. Inca vom experimenta case, masini si copaci. Insa frica, judecatile, vina, vinovatia, cele „corecte” si cele „gresite” vor disparea. Toate aceste energii emotionale dense care ne tin acum departe de a ne juca in dimensiuni mai inalte vor fi pur si simplu curatate din spatiul nostru.

Cu toate acestea, in functie de vibratia gandurilor pe care le avem atunci cand a treia dimensiune dispare, ne vom regasi intr-o a patra dimensiune fie mai joasa, fie mai inalta. A patra dimensiune joasa, denumita si campul astral sau spatiul viselor, contine toate gandurile gandite vreodata in a treia dimensiune.

Vedeti voi, gandurile nu dispar odata ce le-am emis. Ele traiesc in acesta a patra dimensiune joasa, avand o greutate, textura, densitate si incarcatura emotionala specifice. Iar acestea se leaga si conecteaza cu ganduri similare ca tipologie.

Unele ganduri, precum violul, dominarea, sclavia, razboiul, ura, se simt ca fiind grele, dese si intunecate. Iar ganduri precum „fluturi”, „copii jucandu-se in parc” sau „flori inflorind primavara” se simt usoare, avand o vibratie simpla, eterica. Gandurile usoare, precum acestea, rareori raman in constiinta 3D, deoarece, pentru a ne alinia si simti vibratia frumosului, de exemplu, trebuie sa iesim din constiinta 3D si sa intram in prezent - un spatiu mai inalt al celei de a patra dimensiuni.

Veti spune: „stai asa, si eu stiu ce inseamna frumusetea!”. Intr-adevar, stiti, pentru ca noi traim simultan in a treia si a patra dimensiune. Insa cat de des va aliniati cu si pastrati acest sentiment de frumusete?

Este a patra dimensiune, o maiestrie a timpului prezent in care sa luam ganduri precum „usor”, „eteric” si „frumos” si sa le pastram in inima. Aceste vibratii nici macar nu exista intr-o dimensiune 3D a grabei, vitezei, a trecutului si viitoruui, unde este dificil sa ne oprim si sa mirosim o floare.

Pe de alta parte, insa, ati observat greutatea si disconfortul produse de ganduri precum „nu sunt suficient de bun” sau „ei nu ma plac” sau „nu voi reusi”? Acestea tind sa ramana mai mult in constiinta 3D. Iar acest lucru se intampla deoarece gandurile sunt electrice, iar emotiile sunt magnetice.

Un set de lumina, vibratii eterice precum „frumusetea” sau „gratia” au o incarcatura electrica usoara, expansiva si fluida. In timp ce gandurile urate, mai grele, vin incarcate cu emotii puternice din punct de vedere magnetic. Aceste ganduri nu numai ca sunt mai greu de curat decat cele de bunatate si iubire, insa ele se si leaga din punct de vedere magnetic de alte ganduri asemanatoare in a patra dimensiune joasa.

Din fericire, al doilea val al trecerii face totul din ce in ce mai usor. Pe masura ce ne curatam de energiile grele a ceea ce nu suntem, lumina ne re-calibreaza, facandu-ne sa trecem in vibratia inalta a celei de a patra dimensiuni, cu mai putine ganduri si emotii, unde nu vor mai fi o distragere de la experienta noastra in sine.

Incepem sa traim in acord cu inima si sa experimentam vibratii si consecinta ale unor concepte precum „ma plac”, „sunt fericit(a)”, „sunt multumit(a) cu mine”. Alinierea cu inima devine naturala, deoarece este deja in acord natural cu dimensiunile mai inalte, precum a patra, a cincea si a sasea.

Orice limitare, judecare, negare, vina, vinovatie sau resentiment pentru care fiecare inca lupta, intr-un fel sau altul, devine asemeni unei greutati legate de un balon cu aer cald. Acestea ne limiteaza si ingreuneaza ascensiunea in campul vibrational al celei de a patra dimensiuni.

Fiecare dintre noi este responsabil 100% de procesul sau. Cu cat eliberam mai mult din greutati, din pattern-urile de vibratie joasa ale cuvintelor, gandurilor si emotiior, cu atat ascendem mai mult, intr-o experienta expansiva a celei de a patra dimensiuni. Pe masura ce ne aliniem cu inima in mod natural, „ma plac”, nu vom mai gasi niciun motiv sau pulsiune de a alege un loc de atentie inconfortabil in dimensiunea a patra joasa. Totul devine natural si firesc, deoarece este vorba despre limbajul si vibratia starii noastre de bine – asta daca ne detasam si ne concentram asupra ei.

Este o alegere!

Pe masura ce trecerea se accelereaza si notiunea de timp de prabuseste, iar totul devine momentul prezent, noi toti vom putea alege inconstient gandurile si emotiilor noastre, din cauza obiceiurilor cimentate in 3D. Si astfel, vom putea trai acel disconfort instantaneu si puternic in experienta noastra. Dar putem alege gandurile si emotiile in fiecare moment, fiind puternic constienti si traind in plenitudinea acelei experiente.

Cu alte cuvinte, este in avantajul nostru sa exersam si sa integram abilitatea de a alege continutul constiintei noastre in acest moment, inainte de a conta cu adevarat – iar acel moment nu este foarte departe.

Totul tine de noi!

Pana acum, centrul capului nostru, locul din care alegeam gandurile si punctul nostru de concentrare, a fost preocupat de gandurile despre ceilalti. Mama, tatal, profesorii nostri ne-au iubit si au avut o opinie despre ce este cel mai bine si care este cea mai buna cale pentru viata noastra, iar pe masura ce gandurile lor ocupau mintea noastra, „noi” ieseam din ea.

Acum este timpul sa ne recastigam centrul mintii noastre. Pe masura ce recunoastem si lasam in urma orice gand nenatural, care spune „nu poti face asta”, „nu poti face cealalta” si „nu ar trebui sa faci asta”, vom descoperi ca toate acele ganduri, impreuna cu toate conexiunile lor cu partea joasa a celei de a patra dimensiuni vor disparea.

Concentrati-va atentia in timpul prezent, pe „frumos”, pe „stare de bine” sau doar pe „a fi fericit” intr-o stare de usurinta si eliminati vibratiile joase, stocate in campurile astrale joase ale celei de a patra dimensiuni.

Incepeti prin a va juca cu vibratia a ceea ce eu numesc Cuvinte Vii. Arhanghelii au ales deliberat si extrem de precis aceste cuvinte. Cuvinte precum Sigur, Capabil, Impunator, Prezent, Senior, Gratie si Fericire – au fost alese pentru ca noi sa putem curata toate vibratiile inconstiente din spatiul nostu.

Alegeti in fiecare zi un cuvant si traiti cu el toata ziua. Ganditi-l si simtiti-l cat de des puteti.

Daca exersati gandirea si simtirea acestor vibratii acum, cand nu conteaza absolut deloc, ele vor deveni un obicei bun pentru atunci cand va conta cu adevarat.

Veti incepe sa va realiniati cu gratie in plenitudinea voastra, iar starea voastra naturala de bine va va ridica intr-o a patra dimensiune mai inalta.

Usor? Cam da.

Simplu? Da.

Este nevoie de constiinta si alegere dintr-un spatiu al prezentului? Absolut.

Poti sta pe margine, sperand ca totul vine de la sine? Nu.

Niveluri inalte de lumina electromagnetica din dimensiunile inalte plutesc prin noi toti acum. Multi oameni din a treia dimensiune nu pot duce tot acest val si aleg sa elimine acele niveluri din corp. Si din ce in ce mai multi vor urma, odata cu accelerarea trecerii.

Vedeti voi, toti ne ducem „acasa”, in a patra si a cincea dimensiune, insa nu toti se duc in acelasi timp, cu aceeasi usurinta si gratie.

Voi ce alegeti?”

Jim Self

Sursa: http://in5d.com/what-do-you-mean-the-3rd-dimension-is-going-away/#

Traducere: Alice Danila

(foto by Amelia Fletcher)

joi, 7 mai 2015

miercuri, 6 mai 2015

marți, 5 mai 2015

Nicolae Steinhardt - "Acum ştiu, am aflat şi eu..."



”Când un om reuşeşte să facă ceva ce i-a solicitat mult efort, în el începe să lucreze trufia. 

Cel ce slăbeşte, se uită cu dispreţ la graşi, iar cel ce s-a lăsat de fumat răsuceşte nasul dispreţuitor când altul se bălăceşte, încă, în viciul său.

Dacă unul îşi reprimă cu sârg sexualitatea, se uită cu dispreţ şi cu trufie către păcătosul, care se căzneşte să scape de păcat, dar instinctul i-o ia înainte! 
Ceea ce reuşim, ne poate spurca mai ceva decât păcatul însuşi. Ceea ce obţinem se poate să ne dea peste cap reperele emoţionale în aşa maniera încât ne umple sufletul de venin.

Banii care vin spre noi ne pot face aroganţi şi zgârciţi, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoşător al patimilor sufleteşti. 
Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalţi de la înălţimea vulturilor aflaţi în zbor. 
Blândeţea inimii se usucă pe vrejii de dispreţ, de ură şi de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reuşita sa cu modestia şi graţia unei flori ... 
Tot ce reuşim pentru noi şi ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferinţa şi-n păcat. 
Ochii noştri nu sunt concepuţi pentru dispreţ, ci pentru a exprima cu ei chipul iubirii ce se căzneşte să iasă din sufletele noastre.

Succesele nu ne sunt date spre a ne înfoia în pene, că în mantiile statuilor, ci pentru a le transforma în dragoste, în dezvoltare şi în dăruire pentru cei din jur.

Dacă reprimi foamea în timp ce posteşti, foamea se va face tot mai mare. 
Mintea ta o să viseze mâncăruri gustoase şi alese, mintea o să simtă mirosurile cele mai apetisante chiar şi în somn, pentru că, în ziua următoare, înnebunită de frustrare, să compenseze lipsa ei printr-un dispreţ sfidător faţă de cel ce nu posteşte. 
Atunci, postul devine prilej de trufie, de exprimare a orgoliului şi a izbânzii trufase asupra poftelor ... 
Dar, dincolo de orice, trufia rămâne trufie, iar sentimentul frustrării o confirmă. 
Dacă ai reuşit în viaţă, nu te agăţa de nereuşitele altuia, pentru a nu trezi în tine viermele cel aprig al orgoliului şi patimă înfumurării.

Reuşita este energia iubirii şi a capacităţii tale de acceptare a vieţii, dar ea nu rămâne nemişcată, nu este ca un munte sau ca un ocean. 
Îngâmfarea şi trufia reuşitei te coboară, încetul cu încetul de pe soclul tău, căci ele desenează pe cerul vieţii tale evenimente specifice lor.

Slăbeşte, bucură-te şi taci! 

Lasă-te de fumat, bucură-te şi taci! 
Curăţă ograda ta, bucură-te de curăţenie şi lasă gunoiul vecinului acolo unde vecinul însuşi l-a pus. 
Căci între vecin şi gunoiul din curte există o relaţie ascunsă, nişte emoţii pe care nu le cunoşti, sentimente pe care nu le vei bănui vreodată şi cauze ce vor rămâne, poate, pentru totdeauna ascunse minţii şi inimii tale.

Între omul gras şi grăsimea să există o relaţie ascunsă. O înţelegere. 
Un secret. 
Un sentiment neînţeles. 
O emoţie neconsumată. 
O dragoste respinsă.

Grăsimea este profesorul grasului. 

Viciul este profesorul viciosului. 
Şi, în viaţa noastră nu există profesori mai severi decât viciile şi incapacităţile noastre ...



Acum ştiu, ştiu că orice ură, orice aversiune, orice tinere de minte a răului, orice lipsă de milă, orice lipsă de înţelegere, bunăvoinţă, simpatie, orice purtare cu oamenii care nu e la nivelul graţiei şi gingăşiei unui menuet de Mozart ... este un păcat şi o spurcăciune; nu numai omorul, rănirea, lovirea, jefuirea, înjurătură, alungarea, dar orice vulgaritate, desconsiderarea, orice căutătură rea, orice dispreţ, orice rea dispoziţie este de la diavol şi strica totul.
Acum ştiu, am aflat şi eu ...”

imaginea - 
                Susan Goodwin art

duminică, 3 mai 2015

Nichita Stanescu - ”A fi! A fi! A fi!”



”Muncim mult, invatam, strangem lucruri scumpe noua si iubim cu o siguranta uluitoare ca si cum existanta noastra ar fi vesnica.

In adolescenta traiam pentru ca nu cunosteam fiintele si lucrurile toate ale lumii acesteia ; acum cand am senzatia concreta a lumii, imi dau seama ca existenta noastra nu este un sistem, adica ceva inchis in sine , nu are o alcatuire definitiva , ca in plina maturitate ne aflam abia la inceputul unei noi si nemaintalnite cunoasteri.

Noi , locuitorii acestei planete , pe care viata este din ce in ce mai tulburatoare, strigam cu frenetica energie : a fi, a fi, a fi!


Raspunde acest pamant rotitor dorintei noastre de a exista ,disperarii noastre de a cauta cat mai multe pretexte de a trai asa cum plantele traiesc pentru fructe , altele pentru floare , altele pentru simplul motiv ca au incoltit, altele pentru desfatarea si hrana altor plante mai puternice decat ele.

Planeta noastra ce triumfuri va avea, ce infrangeri ,ce mari sanse?

A prevedea viitorul este un har divin dat numai inteleptilor . Spiritul nostru modern respinge aceasta idee , materia insufletita altfel decat acum 1000ani, crede in energia ei proprie , dupa legi logice , conditia viitorului nostru este numai sa existi.

Sa existi mereu tanar tulburat , fericit, revoltat , sa aspiri sa fii erou ,sa existi , sa visezi la nemurire.

M-am intrebat de multe ori de ce in secolul nostru nimeni nu mai cauta nemurirea decat in chinul limitat al artelor, alegand artele ca scop in sine pentru cautarea vesniciei.

Ce siguranta a facut ca adolescentii si batranii secolului nostru sa doreasca sa existe si atat, ce cunoastere definitiva a conditiei noastre biologice i-a facut sa prefere viata ca atare si nu nemurirea ?

Dar tot ce e viu pe pamant e supus vesniciei, pe mortii iubiti de anul trecut nu i-am pierdut definitiv, fiinta lor s-a dezagregat in fiecare tesut al nostru, de aceea noi nu putem sa-i uitam niciodata .Dar tot ce e viu pe pamant e supus vesniciei,, iarba de asta vara n-a pierit , a trecut simplu din ciclu in ciclu , din organism in organism, si de unde stim ca ea nu este chiar pielea gingasa a noului nascut.

A fi, a fi , a fi, cu disperare a exista peste limite ; tristete , nenorocire , fericit , zdravan si gata oricand sa incepi totul de la inceput, a fi cu indarjire , a trai atata timp cat ceea ce este scump in tine e viu ca pamantul pe care nimeni nu-l poate opri sa existe unic si urias in Univers.”


(- pictura: ”Tăcerea” de Isabela Iorga) 

vineri, 1 mai 2015

Elizabeth Bishop - ”Arta de a pierde”


”A pierde nu-i o artă grea, se ştie;
atîte să se piardă par a vrea,
că a le pierde nu-i o tragedie.

Să pierzi mereu ceva. Firesc să-ţi fie
cînd pierzi ba chei, ba timp asemenea.
A pierde nu-i o artă grea, se ştie.

Apoi să pierzi cu-avînt, cu dibăcie,
să te-antrenezi uitînd cît poţi uita:
neamintirea nu-i o tragedie.

Eu ceasul mamei l-am pierdut. Şi scrie
alt nume pe ce case-aş mai avea.
A pierde nu-i o artă grea, se ştie.

Pierdui vreo trei cetăţi, o-mpărăţie,
fiefuri, rîuri, avuţia mea...
Îmi cam lipsesc, dar nu-i o tragedie.

Chiar cînd pe tine te-am pierdut (iar mie
mi-erai atît!), să mint nu aş putea,
a pierde nu-i o artă grea, se ştie,
chiar cînd ar fi (cînd este!) tragedie.”

(1976)