.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

marți, 31 martie 2015

luni, 30 martie 2015

sâmbătă, 28 martie 2015

Întâlnire - de Ana Blandiana


”Nu te speria.
Va fi atât de simplu totul
Că nici nu vei înțelege
Decât mult mai târziu.
Vei aștepta la început
Și numai când
Vei începe să crezi
Că nu te mai iubesc
Îți va fi greu,
Dar atunci voi pune
Un fir de iarbă să crească
În colțul știut al grădinii,
Să ajungă la tine
Și să-ți șoptească:
Nu vă speriați,
Ea este bine
Și vă asteaptă
La celălalt capăt al meu.”

Iulia Badea-Guéritée - Nu mai pierde timp

”Asemenea unor mecanisme programate să parcugă zilnic acelaşi traseu, trecem pe lângă locuri, oameni, sentimente. Repetiţia devine cotidian şi începe să ocupe, fără chirie, fără voie, ceea ce suntem. Prin repetiţie, devenim ceea ce ni se întâmplă. Ceea ce ne traversează. Până la un moment dat, când un miros, o adiere, un cuvânt, un necunoscut de care ne lovim întâmplător ne schimbă paradigma.

Ca loviţi de un tren, deschidem ochii şi vedem cu totul altfel ceea ce ne înconjoară. Începem să simţim, să tresărim, dorul, în aceste momente, începe să doară. Declanşator poate fi şi orice, şi oricine, este chestie de timp, de hazard, de accident fericit. Este serendipitatea. Acea faimoasă “madeleine de Proust”, doar sugerată de Marcel Proust, niciodată dezvoltată, cred, aşa cum ar trebui, într-un model semantic absolut. Simbolic absolut. Ceea ce Proust nu spune direct este că “la madeleine” nu are doar un scop declanşator al amintirii, prin gustul ei, ci şi al renaşterii unui sentiment. Latent, dar niciodată stins sau pierdut.




Timpul este, deci, nimic. Chiar şi atunci când punem mii de kilometri distanţă între noi, sau ani, vieţi, secole. Undeva, cândva. Ceea ce trebuie să supravieţuiască, va supravieţui. Indiferent de ceea ce am face în acest sens sau împotrivă. Însă, în consecinţă, durata este totul. Esenţa. Ceea ce ne menţine vii. Numiţi-o speranţă, dacă doriţi, însă, spre deosebire de durată, speranţa are un neajuns: doare, monopolizează, duce la naufragiu. Deci, durata. Cu condiţia de a o lăsa să doarmă ca în foarte frumoasa poezie a lui Franz Kafka: “Lasă viitorul să doarmă/Fiindcă, dacă îl trezeşti prea devreme/Vei avea un prezent somnoros”.



Mai cu picioarele pe pământ, filosofia lui Bertrand Russel, într-o foarte importantă lucrare intitulată “În căutarea fericirii“: nu are niciun sens să-ţi baţi capul cu tot felul de gânduri, şi temeri, şi vise, dacă nu e pentru a avea soluţii imediat aplicabile. Este mai bine să le laşi într-un colţ şi să te ocupi de altceva, de cotidian. De citit cărţi, văzut filme, ascultat muzică, de muncit ca un apucat, dacă vreţi. Zapaţi. Nu a ucide, ci a pune în hibernare. În stand by. Nu mai pierdem timp cu capitalul-suflet preţios întorcând o problemă pe toate părţile.

A nu (mai) pierde timp. Pierderea de timp are un remediu (contrar credinţelor deja bine ancorate în imaginar). Este un gest, o decizie, o atitudine, o punere în practică: a nu mai pierde timp.




A nu mai pierde timp… cu multe. Sigur, a lua această decizie este teoretic uşor. Este cu mult mai greu să aplici şi să-ţi aplici decizia de a nu mai avea timp de pierdut cu pierderea de timp.

A nu mai pierde timp cu oameni care nu merită, cu oameni toxici. Cu sentimente fără răspuns, deocamdată. Cu probleme care nu merită, acum, dar vor merita mai târziu. Cu evenimente care poate nu se vor produce niciodată. Nici cu speranţe sau temeri.

A nu mai pierde timp cu regrete. Probabil că ar fi minunat dacă fiinţele umane nu ar mai pierde timp nici cu vise. Idei. Dar, cu al nostru capital-suflet atât de fragil, şi când doar speranţele ne mai ţin pe linia de plutire, mai putem oare?”

miercuri, 25 martie 2015

- miercurea fara cuvinte (162)

- initiativa : Carmen

Buna Vestire


”La 25 martie, creştinii ortodocşi prăznuiesc Buna Vestire, prima dintre cele mai importante sărbători închinate Maicii Domnului, pe parcursul anului bisericesc.


La praznicul Bunei Vestiri, Biserica Ortodoxă celebrează ziua în care Arhangherul Gavriil i-a vestit Maicii Domnului că-l va naşte pe Fiul lui Dumnezeu. Praznicul Bunei Vestiri este o zi de mare bucurie pentru întreaga creştinătate şi, de aceea, Biserica acordă celor care respectă Marele Post prima dezlegare la peşte.
În calendarul popular este Ziua Cucului

În calendarul popular, Blagoveştenia (denumirea slavonă a sărbătorii) este cunoscută sub numele de Ziua Cucului.
Istoricul sărbătorii Buna Vestire

Îngerul Gavriil i s-a arătat Maicii Domnului, pentru prima dată, pe când aceasta împlinise 12 ani. Atunci, Arhanghelul Gavriil a fost trimis în mare taină de Dumnezeu la Templu din Nazaret să-i aducă Fecioarei Maria o mare veste.

În mod neaşteptat, camera în care ea se ruga a fost scăldată de o lumină puternică şi un glas a răsunat în încăpere: „ Tu vei naşte pe fiul Meu!” Mesajul adus de înger a bucurat-o foarte mult pe Fecioara Maria; după aceea, timp de doi ani, ea a aşteptat ca minunea aceasta, care se petrecea peste legea firii, să se împlinească.

Potrivit Legii Vechi, după împlinirea vârstei de 14 ani, Maria trebuia să se întoarcă acasă. În timpul petrecut de Maria la Templul din Nazaret, părinţii ei, Ioachim şi Ana, trecuseră la viaţa veşnică şi Maria era orfană. Potrivit tradiţiei, după plecarea din Templu doar arhiereii sfântului lăcaş erau îndrumătorii şi ocrotitorii Mariei. Aceştia i-au spus că trebuie să se căsătorească, iar Fecioara Maria le-a amintit că ea a fost dăruită lui Dumnezeu de părinţi.

Pentru a afla cine va avea grijă de Maria, preotul Zaharia a chemat la Templul Sfânt 12 bărbaţi cuvioşi (printre care se număra şi Iosif), le-a dat câte un toiag şi le-a spus: „ Al cui toiag va înverzi până mâine, acela va avea grijă de Fecioara Maria”. În timpul nopţii, cele 12 toiege au fost lăsate în altar. În ziua următoare, s-a petrecut o minune...
Atunci, toiagul Lui Iosif a înverzit

Toiagul lui Iosif înverzise. 
Când arhiereii au intrat în biserică au văzut că pe toiagul acestuia înverzit se aşezase o porumbiţă albă. Preotul Zaharia a spus că, prin acest semn, Iosif era vrednic s-o protejeze pe Fecioara Maria. Această minune i-a determinat pe arhiereii Templului Sfânt s-o logodească pe Fecioara Maria cu Iosif.
Vestirea Arhanghelului Gavriil

Logodna Fecioarei Maria n-a schimbat cu stilul său de viaţă. 
După Legea Veche, logodna dura aproape un an, timp în care logodnicii locuiau în aceeaşi casă fără să fie soţ şi soţie. Maria şi-a petrecut timpul în post şi rugăciune. Atunci, Dumnezeu l-a trimis din nou pe Arhanghelul Gavriil să-i împlinească Vestirea promisă în urmă cu doi ani. Sfintele Scripturi spun că în acel interval, Fecioara Maria nu s-a îndoit nici o clipă că promisiunea primită, când era la Templu, se va împlini.
Gavriil a revenit să împlinească vestirea

Venirea Arhanghelului Gavriil a emoţionat-o pe Feciora Maria când i-a spus: „Nu te teme, Mărie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată, vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi numele lui va fi Iisus”. Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat, a întrebat Maria?

Şi îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfânt se va pogorâ peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema”. Atunci Maria a primit vestea şi a zis :”Iată roaba Domului. Fie mie după cuvântul tău!” Şi Îngerul a plecat (Luca I, 26-38). După vestirea îngerului Gavriil, Fecioara Maria a acceptat învoirea lui Dumnezeu.

„Vestea cea Bună, primită de Feciora Maria, va fi transmisă prin Sfânta Evanghelie a lui Luca tuturor generaţiilor până la Sfârşitul veacurilor. Buna Vestire este o sărbătoare cu mare impact spiritual asupra creştinătăţii, deoarece prin vestea primită de Fecioara Maria, Dumnezeu-Tatăl arată că va trimite un Mântuitor, pe domnul Iisus Hristos, pentru salvarea noastră din robia păcatului”, precizează părintele Valentin Fotescu, Doctor în Teologie, preot la Biserica Sfânta Vineri Nouă ( B-dul Nicolae Titulescu din Bucureşti).
Tradiţii pentru spor şi sănătate

De Buna Vestire, Cucul cântă pentru prima dată în an

În calendarul popular, Buna Vestire poartă numele de Ziua Cucului, pentru că pasărea care vesteşte lucruri importante pentru viaţa oamenilor, cântă pentru prima dată în acel an. Cântecul lui va răsuna până la sărbătoarea Sfinţilor Apostoli Petru şi Pave şi îndeplineşte multe misiuni.

Dar atunci, el se îneacă cu orz şi nu mai poate cânta şi se transformă în uliu, până la sărbătoarea Bunei Vestiri din anul următor. Cântecul cucului anticipează un eveniment important pentru oricine-l aude.

Un ritual pentru ziua când asculţi cântecul cucului

Cântecul cucului este aşteptat cu nerăbdare de oameni. Din vechime, de Buna Vestire, când cucul cânta pentru prima dată în acel an, oamenii se pregătesc pentru acest eveniment. Profeţia cucului se împlineşte dacă cel care-i ascultă cântecul îndeplineşte mai multe condiţii: este îmbrăcat în haine de sărbătoare, nu este supărat, flămând şi are bani buzunar.

Ce profeţii face cucul

Se spune că, dacă auzi primul cu-cu din spate sau din partea stângă, este semn rău. De asemenea, dacă auzi cântecul cucului când eşti nemâncat şi fără nici un ban în buzunar este un semn de rău augur. Dacă eşti îmbrăcat cu haine de sărbătoare şi auzi cântecul cu-cu ce vine din faţa ta este un semn că în acel an vei avea bucurii. În acelaşi timp, în unele zone rurale, bătrânii respectă tradiţia şi se adresează cucului, pentru a şti cât mai au de trăit: „ Cucule, Puiucule! /Câţi ani îmi vei dărui /Până ce eu voi muri? Atunci când cântecul cucului răsună din spatele acelei persoane, care i-a adresat cucului o întrebare, este un semn de rău augur :”Cucu-n spate mi-a cântat şi moartea m-a săgetat!”.

În orice context, pentru vârstnicii care aşteaptă un răspuns referitor la câţi ani mai au de trăit, fiecare cântec cu-cu echivalează cu un an de viaţă.

În schimb, în această zi , feciorii şi fetele îl întreabă şi ei pe cuc: ”Cucule/ Voinicule!/ Câţi ani îmi vei da / Până m-oi însura (sau mărita). Tăcerea cucului anticipează o veste foarte bună: însemna că acea persoană se va căsători în acel an.

Pentru fetele care doresc să se căsătorească cât mai repede, părinţii acestora taie craca pomului pe care a cântat cucul şi o pun în scăldătoarea tinerelor, cu speranţa că fetele lor nu vor fi ocolite de peţitori. O datină pentru îngerii păzitori

În Bucovina şi în multe zone din Muntenia, femeile împlinesc o datină: ele se scoală dis de dimineaţă, fac foc în ogradă şi pun în faţa uşii pâine, sare şi apă; când apa s-a mai încălzit se lasă în acelaşi vas, pentru ca îngerii să-şi potolească setea. În schimb, pâinea şi sarea se dau de pomană unui sărac, cu convingerea că această tradiţie va aduce spor şi sănătate în acea gospodărie.

Tradiţii care alungă energiile negative

Se tămâiază casa

În Transilvania, se mai păstrează un vechi obicei. De seara, se pregătesc câteva obiecte pentru împlinirea ritualului: o oală cu jar, tămâie, clopoţei şi chibrituri. Prima persoană care se scoală în acea gospodărie trebuie să iasă din casă, să pună tămâie peste jar şi să înconjoare clădirea de trei ori; apoi, să afume vitele, pomii, făcând zgomot cu clopoţeii. Se spune că împlinirea ritualului are efecte benefice pentru gospodăria respectivă, deoarece alungă paguba, energiile negative şi bolile din perimetrul acelei case.

Se afumă lucrurile din gospodărie

Totodată, anexele casei şi lucrurile din gospodărie se afumă pentru a alunga blestemele şi gândurile negre.

Pescarii să nu dea peştilor mămăligă

Pescarii nu trebuie să arunce în apă, în ziua praznicului, mămăligă la peşti, pentru că vor muri toţi peştii care vor mânca din acea mămăligă.

Dacă ouă, găinile nu se pun sub cloşcă

Dacă ouă, găinile sau orice păsări de curte nu se pun sub cloşcă, pentru că puii născuţi nu vor fi sănătoşi. Mai mult, puii respectivi vor aduce pagubă în familia respectivă.

Nu se prestează munci în gospodărie sau la câmp

Este mare păcat ca în această zi de sărbătoare gospodinele să spele rufe sau să coasă, iar gospodarii să lucreze la câmp.

Se adună vreascuri pentru ritualul din Joia Mare

În ziua Bunei Vestiri, femeile din zona rurală adună vreascuri din pădure pe care le păstrează pentru ritualul din Joia Mare a Paştelui. Când acest obicei, moştenit de la moşii şi de la strămoşii noştri, se practică într-o casă, se spune că în acea gospodărie se păstrează numai energiile pozitive, iar gospodarii vor fi apăraţi de necazuri tot anul.

Stupii şi vitele se aşează la soare

De Buna Vestire, apicultorii aşează stupii la soare pentru ca aceştia să fie plini de miere. De asemenea, vitele se scot din grajduri şi se lasă să stea la soare, fără să poarte jug, pentru ca animalele de povară din gospodărie să fie sănătoase tot anul.

De Blagoveştenie este dezlegare la peşte

Chiar dacă suntem în Postul Mare al Sfintelor Paşte, de Blagoveştenie biserica acordă dezlegare la peşte. Totodată, peştele este un simbol al marelui praznic. De aceea, pentru a fi sănătoşi şi sprinteni ca peştele, este bine să mâncăm peşte în ziua praznicului.

Pe 26 martie este prăznuit Arhanghelul Gavriil

Sărbătoarea Bunei Vestiri continuă şi în ziua următoare ( pe 26 martie), când credincioşii îl prăznuiesc pe Sfântul Arhanghel Gavriil, numit Blagovestelnicul. Şi în această zi se mănâncă peşte, iar ritualul este respectat mai ales în Bucovina .

Sfântul Gavriil este protectorul nostru

Sfântul Gavriil este protectorul copiilor; el ne aduce veştile bune şi ne ajută pe toţi să cultivăm talentele rudelor tinere.

De aceea, este bine să dăruim pachete cu alimente copiilor şi tinerilor care poartă numele Arhanghelului Gavriil, pentru ca acesta să ne binecuvânteze cu noroc, pe noi toţi .
Postul negru

Femeile care vor să aibă copii trebuie să ţină post negru, să bea agheasmă şi să se roage Maicii Domnului ca praznicul Bunei Vestiri să facă minuni şi în familia lor.

Să nu ne certăm în ziua de Blagoveştenie

Sărbătoarea Bunei Vestiri trebuie petrecută în bună înţelegere cu anturajul: cu rude, prietenii şi colegii. Cine se ceartă de Buna Vestire va avea necazuri tot anul.

Pentru rodul livezilor

De multed decenii se păstrează o veche tradiţie : în ziua praznicului, pentru ca pomii să aibă rod bogat şi în acel an, trebuie să fie stropiţi cu ţuică. Totodată, în grădini şi în livezi gospodarii aprind focuri, încât pomii „să se dezmorţescă” şi să înflorească la timp.

În Maramureş se împlineşte ritualul „ Noaptea focurilor”

În ajunul sărbătorii, gospodarii din Maramureş adună toate obiectele nefolositoare din gospodărie şi le dau foc. În acea noapte, cunoscută sub numele de „Noaptea focurilor”, ritualul se împlineşte în fiecare familie din Maramureş şi focul arde până după miezul nopţii pentru a scăpa de necazuri şi de pagubă.
Ce spune prognoza meteorologică

În timp, s-a constatat că, atunci când în ziua praznicului este ceaţă, primăvara va fi plăcută, călduroasă şi fără multe zile mohorâte.

Se mai spune că, aşa cum este vremea în ziua de Buna Vestire, aşa va fi şi în ziua de Paşte.

Totodată, în această zi este sărbătoarea echinocţiului, moment în care ziua începe să crească şi devine mai mare decât noaptea.”

sursa: click.ro

marți, 24 martie 2015

Pendulul lui Foucault



”Pendulul lui Foucault este un dispozitiv experimental bazat pe pendulul gravitațional, realizat de fizicianul francez Léon Foucault, care demonstrează că Pământul se învârte în jurul propriei axe.” ( wikipedia)

luni, 23 martie 2015

sâmbătă, 21 martie 2015

locul...

O provocare , așa, dis-de-dimineață: să-mi re/cunosc LOCUL!
Și, m-am repezit la ferestre.

Mai întâi la cele ale simțurilor.
Am pipăit și despicat spațiul, pe fiecare lungime si lătime de palmă si de pas - adâncimea numa am bănuint-o, contemplând lumina, întunericul și odihnitoarea penumbră.
Blânda vuitură din urechi, nu ține mult...
Aerul dimineții vine la pachet cu miile de 
sunete ce se sparg in toate tonurile....se îmblânzesc cu ziua și-abia dacă le mai aud în noapte.
Mai e un loc - cel al icoanelor .
Un loc învecinat cu solia și instinctul morții, singurul unde toate simțurile se deschid , fără o ordine , ci toate deodată .
Iar bietul creier nu mai procesează.
:))) Iată și flașul i/luminării, momentul când se deschid alte ferestre deasupra cărora scrie clar că de-aici nu-i văz, auz, pipăit, gust sau respirat ...
De-aici te ia al șaselea simț!
:D



- pictura: Jeanie Tomanek

joi, 19 martie 2015

„De ce sunt evreii atât de inteligenţi?” - de dr. Stephen Carr Leon


”Am petrecut câțiva ani în Israel - pentru un stagiu, în câteva spitale de acolo - și mi-a venit ideea de a face o cercetare: 


„De ce sunt evreii atat de inteligenti?" 

Este evident faptul că evreii sunt mai avansați în multe aspecte ale vieții, cum ar fi ingineria, muzica, știința și, cel mai evident, în mediul de afaceri; aproape 70 % din comerțul mondial este deținut de evrei, cum ar fi cosmeticele, moda, produsele alimentare, armament, hoteluri, industria filmului ( Hollywood și altele ) etc.
Este aceasta o coincidență, sau este ceva dirijat în mod rațional?
Cercetarea mi-a luat aproximativ 8 ani pentru a aduna informații, într-un mod cât mai exact posibil, despre alimentația evreilor, cultură, religie, pregătirea inițială a sarcinii etc., pentru a le compara cu obiceiurile altor nații.


Să începem cu pregătirea inițială a sarcinii.

În Israel , primul lucru pe care l-am observat este că mama însărcinată cântă mereu și încearcă să rezolve, cât mai des, probleme de matematică, împreună cu soțul. 
Am fost foarte surprins să văd că viitoarea mamă purta mereu cărți de matematică și, uneori, chiar mă ajuta în rezolvarea unor probleme.
La întrebarea: " Faci asta pentru copilul din tine? ", ea mi-a raspuns: " Da, pentru a instrui copilul încă din burtă, numai asa va fi un geniu mai târziu."
Până se va naște copilul, problema de matematica va fi rezolvată...

Un alt lucru pe care l-am observat - este vorba despre mâncare.

Viitoarei mame îi place să mănânce migdale și curmale cu lapte, salate amestecate cu migdale și alte fructe cu coajă lemnoasă cum ar fi nucile.
Pentru masa de prânz - pâine și pește fără cap. 
Există convingerea că peștele este bun pentru dezvoltarea creierului dar capul peștelui este nociv pentru creier. 
Și, de asemenea, este o cultură a evreilor ca mamele gravide să consume ulei de ficat de cod. 
De câte ori am fost invitat la masă, am observat că, evreii,în momentul în care mănâncă pește (carne sau file), nu consumă și carne animală. 
În credința lor, carnea de animal și peștele, consumat împreună, nu vor da nici un beneficiu pentru corpul nostru.
Deasemenea, ei mănâncă întotdeauna înainte de masa principală fructe. 
În convingerea lor, dacă mănânci mai întâi masa principala ( cu pâine sau orez ), apoi fructele, te vei simți somnoros și îți va fi greu să înțelegi orice lecție care ți se va preda la școală. 
Modul de alimentatie a copilului este întotdeauna sub îndrumarea părinților, în primul rând se consumă salata de fructe cu migdale, urmată de ulei de ficat de cod .

În Israel, fumatul este tabu. 
În cazul în care sunteți invitatul lor, nu încercați să aprindeți o țigară în casă, vă vor cere politicos să mergeți afară pentru a fuma. 
Potrivit oamenilor de știință de la Universitatea din Israel, nicotina distruge celule din creier și afectează genele și ADN-ul, lucru ce poate avea ca efect generarea unui idiot. 
Deci, fumatori, vă rugăm să luați notă! ( În mod ironic, cel mai mare producător de țigări este un evreu... cred ca știi cine... )

Din ceea ce am văzut, cei mai mulți dintre copiii evrei stiu cel putin 3 limbi: ebraica, araba si engleza. Încă din copilarie, ei vor învăța să cânte la pian sau la vioară, acest lucru fiind absolut necesar. Există convingerea că această practică crește IQ-ul unui copil și va face din el un geniu. 

După constatările oamenilor de știință, vibratia muzicii stimulează creierul și acesta ar fi motivul pentru care există o mulțime de genii printre evrei...
Încă din clasa I, copiilor li se va preda matematică cu trimitere la afaceri și subiecte de știință care le fac plăcere...
Pentru comparație, am putut vedea copii de aceeași vârstă în California, IQ-ul lor este cu aproximativ 6 ani în urmă.
Copiii evrei sunt, de asemenea, implicați în atletism, sau în sporturi cum ar fi tirul cu arcul șau tirul cu arma (cu aer comprimat).
Aceasta, deoarece se crede că tirul ar face creierul mult mai axat pe decizii și precizie.
În liceu, elevii sunt îndemnați să studieze științele, să creeze produse, să se implice în tot felul de proiecte, chiar dacă unele arata ca fiind foarte amuzante sau chiar inutile. 

Dar, toată atenția este acordată într-un mod cât se poate de serios când este vorba de știință aplicată, medicină sau inginerie.
Această cutumă este introdusă și în instituțiile de învățământ superior politehnic si universități. 

În facultațile cu profil economic se dă multă libertate imaginației, așa că, în ultimul an de facultate, studenții trebuie să facă un proiect și, practic, ei pot trece doar în cazul în care grupul lor (aproximativ 10 studenti într-un grup) poate face profit de cel puțin un milion USD. 
Nu fiți surprinși, asta este realitatea, iată de ce jumătate din numărul afacerilor din lume este deținută de evrei. 
Cele mai recente produse ale firmei Levis, au fost proiectate în cadrul Universității din Israel, la Facultatea de afaceri și de moda.

I-ați văzut cum se roagă, ei dau mereu din cap, au înțeles că această acțiune va stimula și va oferi mai mult oxigen creierului. Uitați-vă la japonezi, care întotdeauna își înclină capetele, conform tradiției, le place sushi ( pește proaspăt ), majoritatea dintre ei sunt inteligenți, o fi aceasta o coincidență ?

În New York, centrul comercial al evreilor din SUA, comunitatea se axează pe căutarea și ajutorarea acelor evrei care au o idee benefică, comitetul oamenilor de afaceri evrei oferind împrumut, fără dobândă, pentru a asigura dezvoltarea unor afaceri prospere. Datorită acestui fapt, Starbucks, Dell Computer, Coca-Cola, DKNY, Oracle, Levis, Dunkin Donut, filme de la Hollywood și sute de alte companii au fost sub sponsorizarea lor.
Absolvenții evrei de la Facultatea de Medicină din New York au fost încurajați să apeleze la ei, lucru care le-a permis practicarea medicinei private cu acest împrumut fără dobândă. 

Acum știu de ce cele mai multe spitale din New York și California duc, dintotdeauna, lipsă de medici specialiști.

În teoria mea, eu nu mă ating de religie sau rasă. 

Întrebarea pe care o pun este:
Am putea să producem generații inteligente urmând practica evreilor?
Răspunsul ar putea fi afirmativ. 

Modificările necesare sunt în obiceiurile noastre de zi cu zi de a te ocupa de viitorul tău copil, în modul de a manca, în educația pe care o dau părinții, și cred că în termen de 3 generații, acesta ar putea fi atins .
Fie ca noi toți să fim în pace și să reușim să producem noi generații, de geniu, pentru binele omenirii, fără să conteze cine ești ca nație sau religie... 

 Gândiți-vă...”
 
Sursa
(Nota editorului...din alta sursa:
”Din punct de vedere biblic, evreii au fost binecuvantati de D-zeu si tot ceea ce este binecuvantat, nu mai poate fi blestemat de nimeni, chiar daca ei si-au intors fata de la D-zeu. 
Biblia zice clar ca D-zeu si-a indeplinit toate promisiunile fata de ei, dar va veni si pedeapsa neascultarii lor, prin Apocalipsa. 
Cine ar fi crezut ca dupa Hitler si lagerele de concentrare acest popor isi va primi, conform profetiilor si dupa 2000 de ani tara inapoi? 
Cine ar fi crezut ca din nou acest neam se va ridica in glorie si putre si tara lor va fi cea mai puternica tara de pe pamant, atat militar cat si economic, iar oamenii ei vor fi cei mai bogati si cei mai inteigenti? 
Ganditi-va numai cum e posibil intr-o tara cu desert, sa creasca flori, legume si fructe, si agricultura sa prospere mai ceva ca in tarile cu pamant fertil? 
Doar cei care credeau in Biblie puteau sa prevada ce se va intampla, chiar si pentru ei parea greu de crezut in urma holocaustului, dar iata ca profetiile si promisiunile s-au indeplinit. Si inca ceva, cei care ii urasc sau blestema pe evrei asa cum spune si Biblia, ca multe neamuri o vor face, fara niciun motiv, vor fi loviti inapoi de blesteme, iar cei care ii binecuvanteaza vor prospera si ei pe langa, de aici va dati seama ca antisemitismul si invidia pe evrei nu vor aduce decat rau acelora care o practica, pentru ca Biblia spune clar ca ceea ce a fost odata binecuvantat, nu mai poate fi blestemat si cine blestema binecuvantarea, se autoblestema.”)


miercuri, 18 martie 2015

marți, 17 martie 2015

Unchained Melody by Mihai Gavrilescu

”Era iarnă,
eram mic, aşezat pe scările de lemn,
priveam vieți de gheață pictate pe ciorne,
fulgi dansând clipe,
în piruetele unui tango alb mai vechi decât timpul
topindu-şi simetriile,
unul în mâna celuilalt,
în cele confuze forme.
Nu apucam să mă intreb dacă şi omul e un fulg
căci mama mă chema mereu înapoi în casă
îngheţat
cu glasul ei cald, acompaniat
de un radio vechi fredonând surd
din casete stricate:
Unchained melody.

Era primavară,
abia îmi incolţise privirea
în flori de măr amestecate
atingându-și lumina de lumina zâmbetului tău
– lumină din lumină în sufletul meu -.
Mugurii cruzi însărcinați cu fluturi
îmi zburau viețile de-o zi
prin stomac și prin vene
în tempo-uri glăsite de un bătrân din Cișmigiu
ce-și sufla în frunză pene
din zborul lui frânt,
un mereu târziu:
Unchained melody.

Era vară,
Eu mă pierdeam în ochii tăi.
Tu deslușeai drumuri în ai mei.
Eu figurant, tu actriţă,
în acel bar vechi mirosind a tutun
unde ţi-am sărutat prima dată
buzele cu parfum de lămâiţă
cu care îmi fredonai
cu vocea ta de vată:
Unchained melody.
Ne contopeam substanţele topite de ploaie.
Plonjam unul în celălalt
(nevinovate salturi din poftă de zbor)
sau ne abandonam pe scările
de la intrarea unuia în celalalt
într-un leagăn de dor.
Ne lăsam corpurile să se joace cu timpul
prin noi, în noi,
tot mai departe de noi,
reducându-i ritmul
la disonanța poftei de ploi:
Unchained melody.

Era toamnă,
culoarea ochilor tăi se schimbase
şi, cu peniţa îmbibată în ei,
cineva se semnase pe fiecare frunză.
Nu puteam să plâng.
Eram prea tânăr ca să ştiu cum se plânge la aşa ceva.
Ți-am sărutat doar obrazul.
Știam că a te privi doare.
Priveam frunzele care foşneau sub pașii tăi
parcă îngânând un altfel de
Unchained melody.

E iarnă,
fulgii cad mai grei ca oricând
purtând cortegiul unor amintiri.
Aş vrea să aibă cine să mă mai cheme
înapoi în casă.
Simt miros de tine pe chitară.
Simt un dor nebun de acasă.
Ne aud pe noi dezacordaţi,
pe o scena într-un teatru jucând o tragedie
albiţi, îmbătrâniți, părăsiți,
nevindecați de iubire.
Mai trăiești ? Mă mai ții minte ? Îți e și ție dor?
Să-ți cânt încet cu voce de bătrân,
înainte să mor,
un ecou de vară:
Unchained melody.”



sursa poeziei

luni, 16 martie 2015

sâmbătă, 14 martie 2015

Neurochirurgul Ştefan Florian:

Ce trebuie să facem ca să avem un creier sănătos? 

„Use your mind!“ (n.r. – Foloseşte-ţi mintea!), se spune în engleză. Asta înseamnă să citim, să scriem, să ne folosim mintea. 
Cititul este un exerciţiu extraordinar. 
Uitatul la televizor nu este atât de util pentru dezvoltarea şi menţinerea funcţiilor cerebrale, pe cât este cititul, care-ţi stimulează şi imaginaţia, că tu trebuie să-ţi imaginezi ce citeşti. Pentru antrenarea memoriei este foarte important să repeţi, să înveţi lucruri, versuri, o limbă străină. 
Utilizează-ţi creierul, gândeşte, creează, construieşte mental, în fiecare zi, în fiecare moment! 
Nu-ţi lăsa creierul să lâncezească, pentru că el va lâncezi! 
Cei care gândesc, cei care folosesc creierul ajung foarte rar să facă demenţă. 
Pentru a preveni şi a împinge demenţa cât mai încolo, e bine să-ţi utilizezi mintea. 
Ca să ai o minte sănătoasă, trebuie să ai şi un organism sănătos, atunci faci mişcare, te alimentezi raţional şi, ca să-ţi menţii creierul viu, trebuie să lucrezi cu el, să-l foloseşti.

sursa

vineri, 13 martie 2015

Iv cel Naiv



”Avem nevoie de bule, spune poetul contemporan anonim Iv Cel Naiv, plimbându-ne printr-o metaforă care imaginează lumea în care trăim ca pe o uriaşă sticlă de apă minerală şi indivizii ca pe nişte bulele carbogazoase care tind să să-şi piardă individualitatea în contextul globalizării. Cu un discurs bogat în exerciţii de imaginaţie şi versuri care reuşesc să şteargă praful acumulat pe ideea de poezie, Iv ne îndrumă către observaţia interioară şi exterioară ca soluţie de a ne păstra individualitatea şi dezvăluie cum poezia la fel ca ştiinţa îşi are rădăcinile în observaţie.”

joi, 12 martie 2015

miercuri, 11 martie 2015

Nichita Stănescu - ”Al meu suflet, Psyhée”

”A venit un înger şi mi-a zis:
- Eşti un porc de câine,
o jigodie şi un rât.
Pute iarba sub umbra ta care o apasă;
mocirlă se numeşte respiraţia ta!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină!
A venit îngerul şi mi-a zis:
- Mai străvezie este sticla
decât cel mai statornic gând al tău!
În curând ai să mori şi viermi
îţi vor forfoti în nări, în bot, în rât, în trompă!
- De ce, i-am strigat, de ce?
- Fără pricină! îmi zise îngerul...
Apoi îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul, ah, îngerul
a plecat cu aripi de aur zburând
într-un aer de aur.
Fluturi de aur
fâlfâiau în aura îngerului de aur.
El zbura aiurit,
el era cu totul şi cu totul de aur.
El se depărta către o depărtare de aur,
în care apunea soarele de aur.
- De ce te îndepărtezi de la mine, i-am strigat,
de ce pleci, de ce?
- Fără pricină mi-a răspuns, fără pricină...”

"Viaţa este exact ca păpădia. Când bate vântul, ea pleacă, dar nu dispare. Doar îşi găseşte un loc nou pentru o nouă viaţă."



de la Cornelia Enache

marți, 10 martie 2015

centrii emotionali ai corpului


„NOAPTEA INTUNECATA A SUFLETULUI”


“Noaptea intunecata a sufletului” – aceasta perioada, asa cum a fost denumita de Sfantul Ioan al Crucii, apare de cele mai multe ori in momentele de cumpana ale vietii noastre. In aceasta perioada ne indoim de tot ceea ce credeam ca este adevarat. In aceasta perioada, sufletul tau te provoaca sa-ti infrunti direct cele mai profunde si cele mai mari temeri interioare si sa realizezi iluzia care te inconjoara. In acele clipe totul se transforma in scrum si realizezi iluzia desarta a aparentelor.

In cazul in care suntem capabili sa travesam aceasta perioada intunecata din viata noastra, vom reusi sa ne deschidem inca o data si sa fim mai puternici si mai intelepti decat am fost vreodata. Iata care sunt caracterisiticile si schimbarile care se petrec in interiorul tau atunci cand treci printr-o astfel de experienta spirituala:

1. Traiesti sau ai trait experienta mortii egoului tau

“Eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi’. Acesta era gandul care continua sa se deruleze in mintea mea. Apoi, dintr-o data, am sesizat ciudatenia lui. ‘Sunt eu o Fiinta sau doua? Daca eu nu ma mai pot suporta pe mine insumi, atunci trebuie sa existe doua fiinte in minte: ‘eu’ si ‘mine insumi’, cu care ‘eu’ nu mai pot trai’. ‘Poate ca’, m-am gandit eu, ‘numai una dintre ele este reala’…. Am inteles faptul ca presiunea intensa a suferintei din noaptea aceea trebuie sa fi fortat constiinta mea sa se retraga din identificarea cu sinele nefericit si extrem de anxios, care este, in ultima instanta, o fictiune a mintii.” – Eckhart Tolle

Simtul realitatii, sau viziunea asupra lumii ti-a fost pentru moment spulberata. Ai ajuns sa intelegi aspectele iluzorii ale ego-ului si te afli intr-un proces de eliberare de atasamente. Te confrunti cu o reorganizare, o reidentificare si o reinterpretarea a limitelor dintre sine si Univers. Stanislav Grof a scris “Moartea ego-ului reprezinta sfarsitul ireversibil al identificarii unei persoane cu ceea ce Alan Watts denumea ‘ego-ul incapsulat de piele’.”

Prin aceasta experienta ego-ul moare pentru a fi renascut ca suflet.

2. Doar atunci cand esti singur iti dai seama ca nu esti niciodata singur

“Capacitatea de a fi singur este o conditie a capacitatii de a iubi. Probabil pare paradoxal pentru tine, da nu este asa. Este un adevar existential. Doar acei oameni care sunt capabili de a fi singuri dispun de capacitatea de a iubi, de a impartasi, de a patrunde adanc in inima altei persoane, fara ca aceasta sa devina dependenta de cealalta persoana. Acestia le ofera celorlalti o libertate absoluta, deoarece acestia stiu ca in cazul in care cei din jurul lor pleaca, ei vor fi la fel de fericiti precum sunt acum. Fericirea lor nu le poate fi furata de catre ceilalti deoarece nu le este oferita de acestia.” – Osho

In aceste momente te simti singur si izolat de cei din jurul tau, dar cu timpul vei intelege ca tocmai aceste perioade te ajuta sa fii mai conectat fata de cei din jurul tau si sa privest totul mai clar. Incepi sa intelegi importanta pe care o poarta solitudinea in viata ta. De asemenea, intelegi ca lipsa comunicarii verbale ocupa un loc important in actualizarea sinelui tau. Suntem fiecare dintre noi un microcosmos intr-un macrocosmos, stele mici intr-un Univers mare, picaturi de apa intr-un ocean imens.

Aceasta este marea lectie pe care ne-o ofera singuratatea: nu mai putem separa “micro” de “macro”, la fel cum nu putem separa “umanitatea” de “mediul natural”.


3. Descoperi o noua apreciere fata de propria ta mortalitate

“Multumita efemeritatii totul este posibil.”– Thich Nhat Hanh

Ai devenit o persoana extrem de introspectiva. Greutatea timpului o simti din ce in ce mai mult pe umerii tai, dar incepi sa intelegi cum poti inversa aceasta dinamica si cum poti fi chiar tu cel care reprezinta o greutate pentru timp. Apreciezi mult mai mult trecerea timpului, sau mai bine zis, te bucuri mai mult de momentul prezent. Iti amintesti momentele din trecut, apar noi ganduri referitoare la viitor si intelegi din ce in ce mai mult valoarea intrinseca a mortalitatii si cum poate oferi noi sensuri vietii tale intr-un mod in care imortalitatea nu ar putea sa o faca.


4. Scopul vietii tale a capatat un nou sens

“Nu te intreba de ce are nevoie lumea din partea ta. Intreaba-te ce te face sa te simti in viata si fa-o. Deoarece lumea asta are cel mai mult nevoie de oameni care s-au trezit la viata.” – Howard Thurman

Realizezi ca tu esti persoana care-i acorzi un sens vietii si sensul vietii este acela pe care-l alegi chiar tu. Nu este un gand foarte usor de acceptat, deoarece implica din partea ta asumarea unei responsabilitati extraordinare si echivaleaza cu o criza existentiala. Apare de nicaieri datoria de a aduce un nou sens unui Univers care pare in aparenta lipsit de sens.

De tine depinde daca reusesti sa depasesti diviziunea artificiala pe care ai creat-o intre tine si lumea din jurul tau. Aceasta cale este una plina de incercari, dar este singura care iti va oferi adevarate satisfactii.


5. Ai devenit din ce in ce mai interesat de libertatea ta ca individ

“De fiecare data cand esti tentat sa reactionezi in concordanta cu un tipar din trecut, intreaba-te daca vrei sa fii un prizonier al trecutului sau un prizonier al viitorului.” – Deepak Chopra

Intelegi importanta pe care o are libertatea in viata ta. Ei bine, eliberarea nu este tocmai usoara deoarece libertatea este ceva ce faci, nu ceva ce esti. Aceasta nu-ti este oferita. Este nevoie de curaj si determinare din partea ta, de cele mai multe ori in fata celor care te vor forta sa traiesti in concordanta cu propriilor lor valori si standarde de viata. Observi cum umanitatea a scapat de chinul sclaviei, totul pentru a ajunge intr-o stare de paranoia si de preocupare.

Observi cum stilul acesta inert, in reactie, te poate conduce catre nihilism si tiranie, mai bine spus catre extremism. Poti observa cum actionand cu incredere in fata acestei inertii vei putea sa cunosti ce inseamna cu adevarat libertatea individuala. Incepi sa intelegi ca aceasta libertate este dureroasa, dar pentru tine o sa fie mai bine sa fii un om liber nemultumit decat un sclav satisfacut.


6. Te confrunti cu anomie si cu disonanta cognitiva

“Cand un lucru devine obicei, prinde o anumita departare de adevar si de realitate” – William Faulkner

“Amonie” este un termen popularizat de sociologul francez Emile Durkheim. Aceasta conditie apare ca urmare a lipsei de valori morale si de etica sociala intr-o anumita cultura. Traiesti experienta acestei conditii si te afli in descoperirea si adoptarea unor noi valori morale.

Vechea viziune asupra lumii se afla intr-o lupta continua cu noua viziune pe care incerci sa o adopti. Acest sentiment tulburator poarta denumirea de disonanta cognitiva.

7. Ai devenit constient de abilitatea ta de a fi distrus si de a te ridica mai puternic ca niciodata

“Dintr-o data ai devenit viu. Viata este durere, viata este suferinta, viata este groaza, dar, Dumnezeul meu, esti in viata si este spectaculos.” – Joseph Campbell

Realizezi ca anihilarea anumitor aspecte ale sinelui este posibila si uneori chiar necesara. Recunosti ca puterea ta se afla chiar in aceasta abilitate de a trai experienta unei “nopti intunecate a sufletului”, iar cicatricile lasate reprezinta pentru tine un nou semn de onoare.

Sursa: e-dimineata.ro

luni, 9 martie 2015

„În numele cărei competenţe vorbesc eu despre fericire? Am un aer fericit?”


“Fericirea umană este un subiect vast, despre care se vorbeşte din Antichitate, dar care are o „suspectă actualitate”, devenind „monden”. 
În Occidentul zilelor noastre, un răspuns „la modă” la problema fericirii este „Gîndeşte pozitiv!”, aducîndu-mi aminte de o replică a scriitorului maghiar Péter Esterházy, care a spus că gîndirea pozitivă e opusul gîndirii. 
Nu poţi să fii un mecanism care livrează non-stop surîsuri, nu poţi să întîmpini totul într-o stare orgasmică fără întrerupere. 
Un alt răspuns standard, provenit de această dată din Orient, este „Detaşează-te!, „Desprinde-te!”, „Nu lua notă de cotidianul acesta care încarcă, tulbură, creează confuzie. Lasă-te purtat”. 
Cu alte cuvinte, în prima variantă ni se spunea să ne facem plante, aici ni se cere să ne facem nori. 
Lucrurile nu merg aşa… suntem nefericiţi pentru că suntem oameni, fapt ce porneşte de la păcatul originar: suntem nişte fiinţe «căzute», nu suntem în ordine, ni se ard siguranţele uşor, nu facem faţă la absoluturi…
…După mine, cea mai mare piedică în a fi fericit este să ai asta pe creier tot timpul. 
Problema fericirii, ca obsesie, e o sursă sigură de nefericire, de nevroză. 
În plus, există o boală foarte grea a lumii de azi: Bertrand Russell îi spune oboseală, eu i-aş spune faptul de a fi ocupat. 
A fi ocupat înseamnă a fi sub controlul altuia, a fi în stare de supunere faţă de ceva care îţi este exterior. 
De dimineaţa pînă seara sîntem ocupaţi, adică nu sîntem noi înşine. 
Asta înseamnă că ne lipsesc două lucruri esenţiale, în fiecare zi: ne lipsesc sau se micşorează enorm răgazurile – pauzele, momentele cînd înlocuieşti fapta cu o stare – şi singurătăţile. 
Cît timp din zi mai avem, ocupaţi cum sîntem, pentru reflexivitate, pentru zacere?”

duminică, 8 martie 2015

miercuri, 4 martie 2015

ARK (2007)

”Viața este o umbra trecătoare, un biet actor care se împăunează și se agită atât timp cât e pe scenă și despre care, apoi, nu se mai aude nimic.”
(William Shakespeare)

marți, 3 martie 2015

Să fiți...





Să fiți, să fiți asemănători marilor codri ce umbresc lacul pe care salcia întristată-și admiră imaginea, să urmăriți răbdarea minunată a florilor și blânda creștere a fructelor, ținându-va mâinile unite în hora copilăriei fermecate! >:D<

(- pictura: Vladimir Kush)
”Singurătatea este un balsam pentru toate rănile.
E ca o cutie de rezonanță in care ecourile unei trăiri se aud de zece ori mai intens când tu insuți le propagi. (...)
Doar in singurătate ți se umple mintea de gânduri, pentru că singurul dialog posibil este cu propia ființă.
Te spală de păcatul flecărelii, te îndeamnă la introspectie.”

Grupa 0 sunt Melodicii



”Melodicul este greu de inteles, fiind de o profunzime greu de atins, ca o fantana al carei fund prea putini il vad sau il descopera, desi acolo de cele mai multe ori se afla o comoara. Desi sunt extrovertiti tipici, totusi nu se vor exterioriza in fata oricui ci doar a apropiatilor, desi vor lasa impresia unei extrovertii fata de ceilalti, dar aceasta este una superficiala. Sunt foarte sociabili si de obicei au un fizic foarte atractiv.

Melodicii poseda o excelenta capacitate de adaptare si sunt foarte sociabili si comunicativi. Ba chiar sunt centrati catre exterior, catre felul in care ii percep ceilalti, analizeaza reactii, ei interpreteaza, creeaza profiluri, de aceea sunt buni psihologi. Adora competitia si lupta, insa respinge ferm violenta de orice tip.

Dezvolta o inteligenta cutremuratoare, amplificata de o curiozitate acerba care il determina sa descopere in mod continuu ceva, ajungand astfel sa cunoasca multe la o varsta frageda si aceste lucruri sa nu fie doar teoretice, ci si experiente practice. Are o fire deosebit de practica si ii plac activitatile diverse, avand adesea nevoie de una sau mai multe activitati in care sa se implice, are nevoie de un job de creatie sau cercetare, astfel incat rutina sa nu incapa in viata lui, fiecare zi fiind altfel.

Melodicul simte si o mare nevoie de miscare, avand multa nevoie de sport pentru a se simti bine, acestia au adesea abonamente la sali sau ies in parcuri sa alerge ori chiar ajung sportivi de performanta. Calatoriile si drumetiile pe munti le fac o deosebita placere, mai ales daca vor calatori in medii puternic incarcate cultural in care sa se afunde avizi de cunoastere, in care curiozitatea sa se nasca in mintea si sufletul lor de sute de ori intr-o singura zi. Au o forta interiora si o capacitate de invatare si retinere foarte mare.

Ii place sa se gaseasca mereu intre oameni, astfel incat daca izolezi un Melodic practic acesta se imbolnaveste. Sunt greu influnetabili, dar pot cadea usor in depresie. Uneori tocmai suprasolicitarea intelectuala le epuizeaza psihicul si ii inclina spre depresie. Sunt totodata foarte indemanatici, ei sunt aceia care mesteresc mereu ceva, desi meseria lor este cu totul alta, ei stiu sa repare, sa croiasca, sunt buni tamplari, desi poate studiile lor n-au nicio legatura cu ceea ce fac.

Nu uita usor jignirile celorlalti sau nedreptatile, ba chiar am putea spune ca nu le uita deloc. Sunt insa foarte sentimentali, fiind cei mai pasionali. Le place insa sa fie admirati de ceilalti, desi se enerveaza usor cand majoritatea le apreciaza fizicul si cateva calitati superficiale, dorindu-si adesea sa fie vazuti dincolo de aparente, intr-un nivel mai profund unde au ce arata si intr-adevar cina patrunde acolo nu are ce regreta. Mai mult, Melodicii sunt firi deosebit de pasionale, ceea ce ii determina pe cei din jur sa ii uite si mai greu in cazul unui rupturi relationale.

Sunt ingaduitori si toleranti, dar foarte drastici si radicali daca le sunt incalcate anumite limite. Sunt in general optimisti.”


luni, 2 martie 2015

CUM SA-TI ALEGI BABA!


”Se spune intr-o legenda ca a existat odata o femeie extrem de rea la suflet, pe nume Dochia, o legenda ce curge si astazi in sangele romanilor.

Pe 1 Martie, Dochia isi trimite nora pe munte sa culeaga fragi. Nora acesteia o asculta si pleaca pe munte sa ii faca pe plac soacrei. Aceasta se intalneste cu un batranel (legenda spune ca era Dumnezeu) care ii daruieste o mana de fragi. Intorcandu-se acasa, baba Dochia crede ca s-a mai incalzit vremea, se imbraca cu 9 cojoace si pleaca cu oile pe munte.

Primele 9 zile pe munte au fost foarte calde, asa ca Dochia a renuntat la cate un cojoc in fiecare zi. In ziua 10, vremea schimbatoare isi arata coltii iar baba Dochia, surprinsa de ger, ingheata impreuna cu oile sale. Cu timpul, sloiurule de gheata se pietrifica si pot fi intalnite sub aceasta forma in Muntii Bucegi.

In prezent

Traditia se pastreaza sub forma alegerii babelor, adica fiecare persoana isi alege o zi, mai bine zis o baba, intre 1 si 9 martie. Se spune ca asa cum va fi acea zi, asa este si firea omului, insa daca ploaua sau ninge este semn de bogatie.

O alta versiune sustine ca noul an va fi similar cu baba aleasa de fiecare. O „baba” senina, calduroasa si luminoasa va aduce celui ce a ales-o un an bun plin de implinii si un suflet curat. Dimpotriva, o baba mohorata, urata si ploioasa va aduce un an rau si o inima inghetata.

Cum iti alegi baba?

Alegerea babei se poate face in doua moduri: alegerea unei zile oarecare intre 1 si 9 martie sau in functie de data nasterii. Astfel, daca persoana respectiva este nascuta intre 1 si 9 ale oricarei luni, baba reprezinta data nasterii; daca ziua de nastere este in afara acestui interval, cifrele ce formeaza ziua nasterii se aduna si rezultatul reprezinta baba persoanei respective. De exemplu, daca ziua unei persoane este pe 21, baba persoanei va cadea pe 2+1=3 Martie.”

Sursa: desarbatori.ro

duminică, 1 martie 2015