.

"Etica: efortul seninătății de a înțelege lacrimile."
(Andrei Pleșu)

joi, 31 decembrie 2015

luni, 28 decembrie 2015

- pink mondays: "Una dintre cele mai bune povețe ale regelui Solomon"



"Când regele Solomon s-a întors din munți, după apusul soarelui, cei adunați la poale l-au întrebat:

— Ești sursa noastră de inspirație. Cuvintele tale ne ating inima. Iar înțelepciunea ta ne luminează mintea. Suntem flămânzi să te ascultăm. Spune-ne: Cine suntem noi?

El le-a zâmbit și le-a răspuns?

— Voi— sunteți lumina universului. Voi sunteți stelele. Voi sunteți altarul credinței. În fiecare dintre voi este un univers. Grămădiți înțelepciunea în inimă, ascultați-vă inima, ascultați prin dragostea voastră.

— Care este sensul vieții?

— Viața – este un drum, un scop și o victorie. Viața este un dans al iubirii. Misiunea voastră este să înfloriți. SĂ FII – e un dar pentru toată lumea. Viața voastră – este istoria omenirii. De asta viața este mai frumoasă decât orice teorie. Crează din viața ta o sărbătoare, pentru că asta este adevărata ei valoare. Viața este compusă din prezent. Iar sensul prezentului este să trăiești în prezent.

— De ce ne urmărește necazul?

— Ceea ce ai semănat, aceea vei culege. Nefericirile sunt alegerile noastre. Sărăcia – este creația omului. Iar nemulțumirea este fructul neglijenței. Învinovățind pe cineva, îți pierzi puterea. Nefericit este acel care nu se cunoaște. Sărac devine acel care pierde timpul în zadar. Nu permite mulțimii să îți omoare sufletul.

— Cum să trecem peste nefericiri?

— Nu te analiza. Nu te compara și nu te împărti . Mulțumește pentru tot ce ai. Bucură-te pentru că bucuria crează minuni. Iubește-te, pentru că cei care se iubesc pe sine, îi iubesc toți. Roagă-te când ești fericit și ghinionul te va evita.

— Care este drumul către fericire?

— Fericiți sunt cei care iubesc, fericiți sunt cei care mulțumesc. Fericiții trăiesc în armonie. Fericiții văd adevărata frumusețe a lumii. Fericiții se bucură de soare. Fericiții sunt gata să primească soarele în brațe. Fericiții sunt liberi. Fericiții iartă.

— Cum să trăim în lumină?

— Savurați fiecare picătură a vieții, o viață trăită în zadar va da naște nefericirii. Și să știi că ceea ce se află în interior, aceea se află și în exterior. Lumea este sumbră pentru că inima este sumbră. Fericirea este apusul soarelui.

— Cum să trăim în armonie?

— Trăiește simplu. Nu fă rău nimănui. Nu invidia. Lasă ca îndoielile să treacă și nu căuta altele noi. Dăruiește-ți viața frumosului. Crează pentru artă, dar nu pentru recunoaștere. Dă viață trecutului, uitându-l. Adu în lume ceva nou. Umple-l cu iubire. Acolo unde este iubire – acolo este și Dumnezeu.

Trăiește în armonie! Fii tu însuți!"

via

joi, 24 decembrie 2015

Cele 12 nopti magice




"In data de 24 decembrie, incep cele 12 Nopti Sfinte.

Rudolf Steiner i-a dat indicatii lui Herbert Hahn cu privire la contemplarea celor 12 nopti sfinte. Pe 1 ianuarie la pranz avem Soarele cel mai aproape de Pamant si de aceea se iau in considerare doar 5 zile si jumatate inainte de acest moment si 5 zile si jumatate dupa acest moment, iar aceasta este perioada celor 12 Nopti Sfinte. In aceste nopti, cele mai intunecate ale anului, suntem cel mai aproape de Spiritul Solar si aceasta inseamna ca Spiritul Solar, aruncand lumina din interiorul Pamantului, il face translucid si ilumineaza totul dinspre inlauntru, nu cum este mai incolo, atunci cand Soarele lumineaza Pamantul de deasupra, din afara.
Trebuie sa intampinam aceste 12 nopti foarte treji si constienti. Este important ca numai in prima noapte (24 decembrie) sa stam treji pana la ora 1 sau 2 dimineata. In celelalte nopti, daca este posibil, sa se mearga la culcare la o anumita ora; este de o mare importanta sa traim intr-un ritm armonios in aceasta perioada a anului. Daca acest lucru nu este posibil in viata activa, atunci se poate incerca sa se faca launtric aceasta. Cei care nu pot fi tacuti in viata exterioara, sa caute sa fie constienti de sanctitatea perioadei celor 12 Nopti Sfinte. Este important sa se realizeze sarcinile indatoririle zilnice fara a pierde evenimentul din vedere, sacralitatea acestui timp, nepermitand ca nimic nesanatos sau urat sa intre in suflet, ramanand permanent atent si serios cu sine insusi.
De-a lungul acestei experiente a Craciunului, cu cele 12 Nopti Sfinte, noi semanam seminte pentru cele 12 luni ale anului care vine. De aceea cele 12 zile sunt importante, de exemplu daca facem greseli in prima zi, noi semanam o samanta care, in prima luna a anului ce vine, va germina negativ in sange.
Trebuie sa incercam sa strabatem cele 12 zile sfinte in mod just, conform Legii (spirituale), pentru ca avem nevoie sa lucram la renasterea noastra spirituala in fiecare an si nu ne putem permite sa pierdem vreun an.

Prima noapte, 24-25 Decembrie – Capricorn

Aceasta noapte sfanta este noaptea in care Christos este nascut in suflet si sufletul intreaba: “Poate fi sufletul meu eliberat, salvat, mantuit cu toate slabiciunile si defectele si pasiunile mele ?”
Misteriul: grajdul din Bethleem in saracie si umilinta in care va fi nascuta Lumina Lumii. Vocea linistii patrunde in suflet si ne invata cum sa afirmam cu bucurie binele care se afla in noi si in ceilalti.Sufletul cauta misterul in intuneric si in paduri necunoscute. Spiritul divin este nascut in materie; Alpha si Omega se ating si creaza viata.

A doua noapte, 25-26 decembrie – Varsatorul.

Noaptea lui Ioan. Vulturul sufletului zboara in sus cu aripile sale si priveste in jos din inaltimi, observandu-si propria viata. Si acum omul recunoaste Legile Karmei.
Misteriul: Alegerea caii celei inguste si dificile sau a caii netede si usor de parcurs. Pentru cei care sunt nascuti din carne este dificil sa gaseasca drumul spiritului. Bhagavad Gita: O viata egoista, sau o viata devotata umanitatii?

A treia noapte, 26-27 decembrie - Pesti
Acum urmeaza cele 3 nopti ale crinului alb. Sufletul recunoaste ca nu poate ramane in inaltimi, ci trebuie sa coboare din nou, pentru ca poarta in el prea multa greutate pamanteasca. Mintea constienta incepe sa purifice corpul pamantesc si asuma ca fiecare hrana reprezinta provizia pentru o calatorie. Eu sunt painea vietii (cuvintele lui Iisus Christos). Noi venim din painea vietii, traim pe calea de dezvoltare a painii vietii si ne intoarcem la painea vietii.
Misteriul: Nici un moment sa nu uitam de realizarea obiectivului cel indepartat din momentul parasirii taramul pamantesc.

A patra noapte, 27-28 decembrie – Berbec
Purificarea constienta a corpului astral (sufletul). Antipatiile si simpatiile sunt transformate in iubire, iubire completa, prin intermediul iubirii. Iubirea domoleste pasiunile si dorintele. Puterea lui Christos ne lumineaza si ne fortifica in confruntarile, in vederea metamorfozarii noastre sufletest
Misteriul: Stradania personala trebuie pusa in serviciul tuturor, pentru binele tuturor. Arhanghelul Uriel ne aseaza in fata unei oglinzi in care ne vedem asa cum suntem.

A cincea noapte, 28-29 decembrie - Taur


Purifica in mod constient gandurile tale, disciplineaza-ti gandirea, concentreaza-te pe ce este pozitiv, transformand porumbeii negrii ai gandurilor in porumbei albi, pentru ca gandirea noastra poate fi asemanata cu un porumbel salbatic cand nu este disciplinata. Trebuie sa invatam sa inchidem usa la pod cand ganduri negative sau stranii se apropie.
Misteriul: Templul este purificat de Christos.

A sasea noapte, 29-30 decembrie - Gemeni

Acum urmeaza cele 3 nopti ale sabiei. Noaptea lui Petru. Noaptea consacrarii sabiei. Fiecare dintre noi ne-am construit propria sabie a discernamantului. Fiecare dintre noi trebuie sa isi uneasca vointa spirituala cu eternul, partea nemuritoare cu indestructibilul – si in acest mod vom recunoaste adevarul.
Misteriul: Aducerea impreuna a Fiului lui Dumnezeu cu Fiul Omului – Unitatea.

A saptea noapte, 30-31 decembrie – Rac

Sarpele in praselele sabiei. Intelepciunea. Preocupa-te cu lecturi elevate. Este noaptea marii porunci. Misteriul lucrarii: Cine stabileste regulile in sufletul tau ? Cine este stapanul sufletului tau? Cine sta in spatele faptelor tale ? Suntem liberi si trebuie sa intarim vointa buna in noi.

A opta noapte, 31 decembrie – 1 ianuarie - Leu

Crucea pe manerul sabiei. Sacrificiu. Omul cu sabia puterii a lui Christos, cea care nu poate rani, vorbeste limbajul adevarului. Este noaptea fricii si ororii.
Misteriul: Un Cavaler cu lancea vointei si cu sabia cunoasterii ce are un caine in urma lui, ca simbol al supunerii. In spatele lui sunt moartea si diavolul. La un anumit nivel al cunoasterii, o greseala sau o miscare gresita il pot duce rapid la pierzanie. Victoria este obtinuta prin legatura deplina cu divinitatea, cu o constienta a responsabilitatii si cu o loialitate statornica pentru sarcinile ce stau inainte pe drumul vietii.

A noua noapte, 1 – 2 ianuarie - Fecioara 


Urmeaza cele trei nopti ale coroanei. Detasare – detaseaza gandirea intelectuala de grijile sale pamantesti si practice. Aceasta este Noaptea de trei ori sfanta. Este atunci cand sinele inferior capituleaza in dorinta de a sluji si a fi integrat spiritului.

A zecea noapte, 2– 3 ianuarie - Balanta
Este noaptea care vine din a sluji, din cel mai mare sacrificiu. Supunere – actiune. Invatam sa ascultam vocea launtrica si semnele divinului. Ceva misterios incearca sa isi faca auzita vocea in noi de-a lungul mai multor incarnari, claritatea sa este intensificata de capacitatea de sacrificiu si de decizie.

A unsprezecea noapte, 3 – 4 ianuarie - Scorpion.

Este lupta cu Pazitorul Pragului lumii spirituale. Trebuie sa construim in fiinta noastra misteriul Castelului Graalului. Trebuie sa declaram loialitate lumii spirituale in Scorpion.

A douasprezecea noapte, 4 – 5 ianuarie - Sagetator

In cea de-a douasprezecea noapte, depune coroana la picioarele divinitatii. Desi noi am dobandit coroana, lupta a fost castigata cu ajutor din partea lumii spirituale si cu gratie divina, iar gratia vine din izvorul din om la care el nu are acces prin propriile-i puteri. Acum putem sa accesam un timp situat in afara spatiului si un spatiu in afara timpului. Totul este etern si sfant aici. Perseverenta in dobandirea celor ce ni le-am propus, concentrarea (precizia) in a primi bunul spiritual.

Ce am cunoscut si primit in cele douasprezece nopti sfinte, luam in viata si spiritualizam materia si sufletul. Cele 12 nopti sfinte sunt importante pentru destinul de-a lungul intregului an. Ele pot planta samanta unei vointe spirituale.
Este esential cum ne-am implicat in noaptea de Anul Nou. In aceasta noapte am eliberat spiritul omenesc, iar de acum ceea ce gandim va fi luat de inaltele ierarhii spirituale si purtat ca forta de indeplinire.

A treisprezecea noapte, 5 – 6 ianuarie ( Boboteaza)


Am ajuns la a treisprezecea Noapte Sfanta. In prima Noapte Sfanta am sarbatorit nasterea lui Iisus, ce a trezit amintirea profunda in sufletul nostru a cine suntem cu adevarat. Am atins puritatea fiintei noastre asa cum eram inainte de a ne intrupa vreodata pe pamant. Este o amintire pe care am purtat-o in inimi in fiecare viata. In urma cu douasprezece zile, am vazut-o reprezentata in chipul pruncului nou nascut.
De-a lungul acestor nopti si zile sfinte am ingrijit copilasul, hranindu-l cu ajutorul Imaginatiei, sa ii dam forte de viata. Am ajuns acum la noaptea in care pruncul, amintirea inocenta din fiinta noastra, este gata pentru a-l primi pe Christos cosmic. Din soarele ceresc, pe aripi de porumbel, vine Christos, cel dupa care am tanjit de-a lungul tuturor vietilor noastre pamantesti. Christos insusi poate fi experimentat in fiinta noastra – aceasta este Boboteaza, Epifania fiecaruia. Intelegem oare ce inseamna sa avem prezenta vie a lui Christos in noi ? In aceasta noapte avem posibilitatea de a crea o Imaginatiune plina de viata a ceea ce inseamna el pentru noi. Calatoria de-a lungul celor douasprezece zile si nopti, de la Iisus la Christos, ne schimba pentru totdeauna. O vom duce in inimi de-a lungul celor 12 luni ale anului.

Sa purtam cu noi aceasta cunoastere in fiecare zi a anului ."

(Extrase Rudolf Steiner – Cele 12 nopti magice si ierargiile spirituale, Seghej O. Prokofieff)

Traducere Delia Soare

miercuri, 16 decembrie 2015

luni, 14 decembrie 2015

miercuri, 9 decembrie 2015

marți, 8 decembrie 2015

luni, 7 decembrie 2015

- pink mondays



- art: Petrovskaia Natalia Aleksandrovna ( Петровская Наталья Александровна)


- initiativa: cybershamans.blogspot.ro

vineri, 4 decembrie 2015

miercuri, 2 decembrie 2015

marți, 1 decembrie 2015

luni, 30 noiembrie 2015

duminică, 29 noiembrie 2015

Sfântul Andrei, obiceiuri și tradiții.

"Sfântul Andrei este unul dintre cei 12 apostoli ai lui Iisus şi este considerat de ortodocşi „Ocrotitorul României” sau „Patronul spiritual al românilor”- fiind cel care a adus și a promovat religia creştină şi învăţăturile lui Iisus în zona ţării noastre.

Ziua Sf. Andrei marchează începutul iernii, fiind cunoscută în calendarul popular sub denumirea de Sântandrei Cap-de-Iarnă.

Tradiția spune că noaptea Sfântului Andrei este una magică, în care animalele (lupii în special) capătă puteri neobişnuite, ritualurile de dragoste au sorţi de izbândă şi, foarte important, strigoii, vârcolacii şi sufletele rătăcite umblă prin lume. Superstiţiile din bătrâni susţin că, pentru a te proteja împotriva lupilor şi să nu-i aduci în apropierea casei şi gospodăriei, e bine să nu îţi piepteni părul, să nu torci, să nu faci curat în casă şi grajd şi să nu dai gunoiul afară. Conform superstițiilor din bătrâni, ca sa te protejezi împotriva puterii lupilor si sa nu-i aduci în apropierea gospodăriei, ar trebui sa nu îți piepteni părul în această zi, sa nu torci, să nu faci curat în casa sau să dai gunoiul afară.

• Ușile și ferestrele se ung cu usturoi, iar la vitele de parte bărbătească se lipește pe cornul din dreapta o cruce de ceară, pentru a fi feriți de acțiunea strigoilor.

• În această noapte, femeile înconjoară vitele cu semințe de mac, după mersul soarelui, pentru ca acestea să fie ferite peste an de vrăjitoarele și strigoaicele care le pot lua mâna laptelui.

• În această zi lupii se adună în haite de câte 12 și se vor despărți în ziua de Bobotează. Tot acum ei capătă darul de a-și îndoi gâtul, de aici credința că lupii „își văd coada”.
• Când lupii adunați în haite urlă se crede că ei se roagă la Sf. Petru să le rânduiască prada. Lupii sunt câinii lui Sân-Petru cu care pornește în căutarea dracilor. Sf. Petru le ursește în fiecare noapte vitele pe care lupii trebuie să le mănânce.
• În această noapte lupoaicele fură cărbuni din gunoiul oamenilor ca să fete în noaptea de Sf. Gheorghe pui pe care nu îi poate găsi nimeni.
• Femeile fierb porumb sau grâu pe care le amestecă cu nuci și zahăr sau cu miere și le consumă după ce au împărțit și la vecini. Grâul se fierbe și se împarte ca să fie grâul plin de bob. În același scop se aruncau boabe de grâu pe coș.
• De ziua Sf. Andrei se mânâncă pește.

Printre tradiţiile şi obiceiurile de Sfântul Andrei se numără şi punerea de grâul la încolţit. În noaptea de Sfântul Andrei, 29 decembrie, se pune un strat subţire de grâu într-o farfurioară, pentru fiecare membru al familiei. Fiecare membru va fi responsabil de bunăstarea lui. În funcţie de cum a crescut grâul aşa va fi şi următorul an pentru respectivul membru de familie. Bătrânii spun că aspectul grâului pus de Sfântul Andrei spune ceva şi despre recoltele anului agricol ce urmează: un grâu frumos înseamnă o recoltă bogată, pe câmpuri şi în livezi.



Prin alte părţi este obiceiul ca fetele de măritat să facă o turtă subţire ca o plăcintă din făină de grâu, foarte sărată – denumită Turtuca de Andrei, pe care o mănâncă la culcare. Băiatul pe care-l visează că le aduce apă ca să le astâmpere setea se crede că este viitorul lor soţ.

Sfântul Andrei înainte de a deveni ucenic al lui Hristos, a fost ucenic al Sfântului Ioan Botezătorul. Sfântul Andrei a murit ca martir la Patras. Deși nouă ne este cunoscută tradiția care afirmaă că Apostolul Andrei a murit pe o cruce în formă de X, se susține că această tradiție datează din secolul al XIV-lea. Nu se cunoaște data martirizării. Unii istorici îl fixează în timpul persecuției împăratului Nero, prin anii 64-67, alții în vremea persecuțiilor inițiate de Domițian (81-96).



În anul 357, moaștele Sfântului Andrei au fost așezate în Biserica Sfinților Apostoli din Constantinopol, cu prilejul sfințirii acestei biserici. În anul 1462, în vremea papei Pius al II-lea, capul Sfântului Andrei ajunge la Roma, iar de aici a fost dus în Catedrala din Patras, în biserica cu hramul Sfântul Andrei."


sursa
traditii si ritualuri


"Noaptea de Sântandrei este una dintre cele mai terifiante de peste an, fiind marcată de o dezlănțuire a entităților demoniace întrupate în strigoi. 
Ajunsă la noi pe filieră slavă, credința în aceste spirite rătăcitoare ne aduce o noapte în care daimonologia funerară permite până și transformarea unor oameni vii în pricolici. 
Sântandreiul este considerat „cap de iarnă”. 
Fiind una dintre zilele-hotar, este guvernată de amintirea haosul primordial: cerul se deschide, animalele grăiesc, spiritele morților se întorc acasă, strigoii hălăduiesc și se adună în cete, vrăjitoarele au puteri de nestăvilit. 
Din această cauză, actele magice - îndeosebi cele apotropaice și de divinație - sunt la loc de cinste. Mai mult, etnologul Ion Ghinoiu susține că „sărbătoarea de Ovidenie împreună cu Filipii de Toamnă, Noaptea Strigoilor, Sântandrei şi Sânnicoară (Moş Nicolae) formează în perioada 13 noiembrie – 6 decembrie un scenariu ritual de înnoire a timpului, probabil Anul Nou Dacic”. 
Tot el avansează teoria potrivit căreia Sântandrei este o străveche divinitate geto-dacă peste care s-a suprapus imaginea Sfântului Apostol Andrei. 
Mai puțin cunoscut este faptul că pentru vechii daci acum începea „lunga noapte de iarnă”, patronată de crăiasa zăpezilor Aurelia Eftepir. 
Se deschidea așadar, o noapte cât un anotimp, „o noapte horă, care începea cu alaiul zânelor Crăiasei Zăpezii, Eftepir, și se încheia cu alaiul celui beat de dragoste, Dragobete, în ziua împerecherii păsărilor pădurii”.

(Ion Drăgușanul - Datina, Biblia românilor).

Menirea spirituala a celor 12 semne zodiacale



"Într-o bună dimineaţă, Dumnezeu şi-a privit cei 12 copii întrebându-se ce le mai lipseşte. Deodată dorinţa de a-i înzestra cu voinţă omenească I-a luminat faţa. Unul câte unul, fii au păşit pentru a-şi primi darul divin:


„Ţie Berbecule, îţi hărăzesc prima mea sămânţă pe care o poţi sădi cu onoare. Pentru fiecare sămânţă care va rodi, încă un milion va rodi în mâna ta. Tu nu vei avea timp să vezi crescând nici una dintre acestea pentru că tot ce însămânţezi va rodi cu prisosinţă. Tu vei fi primul care va sădi în mintea umană Ideea Mea. Dar nu este datoria ta să hrăneşti Ideea. Viaţa ta este acţiune şi sigurul tău scop este să-l faci conştient pe om de Creaţia Mea. Celui care îşi îndeplineşte menirea îi dăruiesc virtutea respectului de sine. Tăcut, Berbecul a păşit spre locul său.


„Pe tine, Taurule, te înzestrez cu puterea de a preface sămânţa în substanţă. Munca ta este măreaţă şi are nevoie de răbdare. Tu trebuie să împlineşti tot ce a fost început, altfel seminţele vor fi risipite în vânt. Nu te vei îndoi niciodată de puterea ta, nu-ţi vei schimba gândul la mijlocul drumului şi nu vei depinde de alţii pentru a-ţi desăvârşi opera. Îţi ofer tăria, foloseşte-o înţelept! Şi Taurul reveni supus la locul său.


„Ţie, Geamănule, îţi sunt sortite întrebările fără răspuns, ca să poţi arăta tuturor ceea ce vede şi simte omul în jurul său. Tu nu vei şti niciodată de ce acesta vorbeşte sau ascultă, dar în căutarea înţelesurilor adânci ale lumii vei afla darul Meu: cunoaşterea. Iar Geamănul, îngândurat, plecă.


„Pe tine, Racule, te investesc cu datoria de a-ţi învăţa semenii ce este emoţia. Tu vei stârni râsul sau lacrimile; astfel, tot ceea ce ei vor vedea şi vor gândi le va trezi mulţumire şi bucurie sufletească. Pentru aceasta primeşte în dar familia pe care tu o poţi înmulţi. Şi Racul se retrase timid.


„Tu, Leule, ai menirea să arăţi întregii lumi creaţia Mea plină de strălucire. Dar să te îngrijeşti de mândria ta şi întotdeauna să îţi dai seama că este opera Mea, iar Creatorul este unic. Dacă vei uita aceasta, oamenii te vor dispreţui. Tu vei îndeplini totul cu ardoare şi orice vei face va fi spre binele tuturor. Pentru aceasta ai nevoie de nobleţea cu care te înzestrez. Leul păşi maiestuos spre locul său.


„Ţie Fecioară, îţi este dat să cercetezi tot ceea ce omul a făurit în lumea pe care I-am dăruit-o. Tu vei scruta pătrunzătoare drumurile sale şi-l vei preveni când greşeşte. Astfel, creaţia poate atinge desăvârşirea prin tine. Pentru aceasta vei primi puritatea gândirii. Fecioara plecă privind atent în jurul său.


„Tu, Balanţă, ai misiunea de a-l ajuta pe om să fie conştient de îndatoririle sale faţă de ceilalţi. Aşa, el poate învăţa să trăiască sentimentul fraternităţii şi va căpăta deprinderea de a descoperi faţa ascunsă a acţiunilor sale. Te voi trimite oriunde este dezbinare, iar pentru strădania ta infinită de a readuce semenilor ordinea şi calmul, îţi voi dărui dragoste. Şi Balanţa se retrase umilă spre locul său.


„Tu, Scorpionule, ai o însărcinare foarte dificilă. Vei avea iscusinţa să pătrunzi minţile oamenilor, dar nu îţi va fi permis să vorbeşti despre ceea ce înveţi. De multe ori vei fi cuprins de amărăciune datorită celor pe care le descoperi. Aceasta te va apropia însă de Mine şi nu vei uita niciodată că acolo unde nu sunt Eu va fi doar pervertirea Ideii Mele… Tu vei vedea atât de mulţi oameni trăind asemeni animalelor şi vei lupta atât de mult cu instinctele lor, încât uneori vei păşi alături de cale. Totuşi, mai devreme sau mai târziu, te vei reîntoarce la Mine şi de aceea primeşte supremul dar al hotărârii. Scorpionul păşi ferm spre locul său.


„Săgetătorule, tu ai misiunea de a-i face pe oameni să râdă, căci atunci când înţeleg greşit Ideea Mea devin posaci. Umorul tău le va reda speranţa şi astfel îşi vor întoarce privirea spre Mine. Vei trece prin multe încercări şi în fiecare existenţă vei cunoaşte neastâmpărul. Îţi hărăzesc darul infinitei abundenţe pe care o vei răspândi pretutindeni, iradiind lumină. Săgetătorul se retrase jovial la locul său.


„De la tine, Capricornule, vreau străduinţă şi sudoarea frunţii, pentru că tu ai menirea de a-i învăţa pe oameni să muncească. Misiunea ta nu este uşoară, căci vei purta toată truda oamenilor pe umerii tăi. Însă pentru jugul poverilor tale eu îţi dăruiesc întreaga responsabilitate a omului. Iar Capricornul plecă devotat spre locul său.


„Tu, Vărsătorule, eşti vizionarul omenirii, privirea ta desluşeşte toate posibilităţile glorioase. Vei trăi însă durerea singurătăţii pentru că această viziune nu-ţi permite să personifici Dragostea Mea. Dar pentru a-i întoarce pe oameni către noile şanse primeşte darul libertăţii pentru a servi omenirea oricând va avea nevoie de tine. Vărsătorul păşi încrezător spre locul său.


„Tu, Peşte, ai cea mai grea misiune dintre toate. Îţi cer să ridici pe umerii tăi toată suferinţa omului. Lacrimile tale sunt menite să fie lacrimile Mele. Durerea aceasta este rodul înţelegerii greşite a Odei Mele, dar tu exişti, ca să-i aduci omului compasiunea. De aceea îţi hărăzesc darul cel mai de preţ: vei fi singurul dintre cei 12 copii ai Mei care Mă va înţelege. Iar puterea cuprinderii divine este pentru tine felul în care te vei apropia de oameni şi vei răspândi credinţa. Şi Peştele se retrase emoţionat la locul său.


Dumnezeu a spus: „ Fiecare dintre voi are o scânteie din Mine. Dar nu trebuie să luaţi partea drept întregul, să o nesocotiţi ori să o identificaţi cu Creatorul. Toţi 12 laolaltă sunteţi Unul. Creatorul însă este mai mult decât aceasta.


Cei 12 copii au pornit să-şi îndeplinească menirea. Însă cum fiecăruia îi părea darul celuilalt mai atrăgător s-au întors la Dumnezeu. El le-a spus: „Fiecare din voi a crezut că darurile celuilalt sunt mai preţioase. De aceea vă permit să le schimbaţi. Şi pentru o clipă fiecare copil s-a entuziasmat imaginându-şi toate posibilităţile noii sale misiuni.


Dar Dumnezeu a surâs şi a spus: vă veţi întoarce de multe ori la Mine să-Mi cereţi să vă eliberez de misiunea voastră şi de fiecare dată eu vă voi îndeplini dorinţa. Veţi trece prin nenumărate încarnări înainte de-a vă împlini misiunea iniţială pe care a-ţi primit-o de la Mine. Vă dăruiesc un timp nemăsurat pentru aceasta, dar numai când veţi duce la bun sfârşit menirea, voi veţi putea fi una cu Mine."

sursa: Codul Omega

vineri, 27 noiembrie 2015

încă un anotimp



E timpul marilor ploi, a caldarâmurilor destul de groase și-alunecoase pentru bastonului meu.
E timpul pustiului ce strălucește, a ușilor și încuietorilor ce scrâșnesc, a cuvintelor veninoase...
E timpul ce-atârnă pe tot locul meu acoperit de frunze ce zac într-o mizerabilă nepăsare...
Tu, ai părul cenușiu de tăcere , cu ochii intr-o călătorie în jurul lumii.
Îți sunt alături, până mă va chema...cealaltă lume.

(- art: Pia Erlandsson)

joi, 26 noiembrie 2015

miercuri, 25 noiembrie 2015

marți, 24 noiembrie 2015

luni, 23 noiembrie 2015

vineri, 20 noiembrie 2015

- reflexii in oglinda (40)



De la fereastra mea, vad reflexia apusului in crucea bisericutei de peste drum .

- initiativa: SoriN

joi, 19 noiembrie 2015

Și vei renaște...



Și vei renaște dacă-ți pui mintea să îmbine nu să dezbine  lucrurile de fenomene, lumina de întuneric, acolo de dincoace, viața de moarte, prostul de deștept, vechiul de nou...văzul de auz, de miros, de gust si de atingere. 
Și vei renaște dacă n-o  lași să te amăgească dându-ți  un punct de  vedere după ce ți-a arătat mersul printre  concepte.

De la Facere  le avem pe toate - lungime, lățime, înălțime și concepte. 
Împreunate. 

Iar cei a căror minte le-au separat, s-au numit înțelepți.


miercuri, 18 noiembrie 2015

marți, 17 noiembrie 2015

vineri, 13 noiembrie 2015

miercuri, 11 noiembrie 2015

marți, 10 noiembrie 2015

scânteia paradoxului


Misterioasă unealtă, vătraiul.... depozitul unori puteri de reînsuflețire a ceea ce , altminteri , ar fi putut fi considerat drept lucru pierdut...
Eu însămi, un antic vătrai de fier, răscolesc tăciunii ce par stinși, ațâțând suflul jarului , făcând să scapere câte un cuvânt uitat, o toamnă lăsată sub scrumuri...
Te-am invetat si pe dumneata, dragul meu/draga mea, să-mi fii acolo ca să nu te mire cum de m-ai intâlnit...dincoace.



( - foto: toamna lui 1976 ....culoarea-i a frunzei de azi )

luni, 9 noiembrie 2015

miercuri, 4 noiembrie 2015

Demonul „Colectiv”



"Scopul articolului nu este critice sistemul corupt din România (de parcă nu am fi știut deja că toate merg anapoda în țara asta; nu aveam nevoie de 30 de morți într-un club de noapte ca să ne reamintim acest lucru), ci să explice sistematic și logic, totodată, în ce măsură acuzațiile conform cărora fanii muzicii rock de la concertul fatidic din data de 30 octombrie 2015 aduceau un omagiu, direct sau indirect, forțelor răului. (Concert rock care a fost deschis, premonitoriu, cu melodia „The day we die”- Ziua în care murim)

Trecem și peste teoriile conspiraționiste formulate ce spun că focul a fost provocat dinadins. Crimă din culpă sau nu, a organiza un concert cu intrare liberă la care se adună 400 de oameni, care apoi să fie „încuiați” la subsolul clădirii și lăsați să ardă de vii (într-un incendiu apărut în condiții încă suspecte) este ceva ce nu are rost să mai dezbatem.

Este inutil și să mai criticăm lipsa de vigilență a tinerilor care, de dragul de a fi în pas cu moda, preferă distracțiile ce implică locurile aglomerate unde, om lângă om fiind, se pot întâmpla multe lucruri periculoase. Cineva a scris pe facebook ceva de genul următor: nu este corect ca părinții să interzică distracția tinerilor (în urma tragediei), ci lumea ar trebui să devină un loc mai sigur pentru cei care trăiesc în ea. Eu aș zice că este mai bine să ne luăm noi papuci, decât să așteptăm ca alții să pună mochetă. Asta nu înseamnă că sunt de acord cu interdicțiile. Nu, asta ar înrăutăți și mai mult lucrurile. Avem nevoie de o reeducare a mentalității colective. (mda, s-au potrivit termenii aici…)

LIVE FAST, DIE YOUNG. (Trăiește rapid, mori tânăr)

Aceasta este expresia contemporană pe care o adoptă unii tineri care mai bine ar trăi viața la maximum acum decât să sufere, bătrâni fiind, mai târziu.


„Vineri pe 30, am fost în Club Colectiv la lansarea albumului nr. 2 semnat Goodbye to gravity. De ce? Pentru că am vrut să văd cum arată actul artistic al unei formaţii din România care ne reprezintă afară. Va asigur că deşi muzică a fost rock, în public nu a existat niciun om care a avut costum de Halloween pe el, care l-a invocat pe Lucifer sau alte mizerii pe care probabil le veţi mai auzi în viitor legat de această lansare. A fost strict o lansare de album că oricare alta în care o formaţie a vrut să facă spectacol.”



Alex Teodorescu (22), supraviețuitor al incendiului din „Colectiv”.



Nimeni nu contestă faptul că a fost un simplu concert, o simplă lansare de album.

Dacă tragedia s-ar fi întâmplat la un concert de muzică pop, ar mai fi existat vreo dispută pe această temă? Probabil că nu. Care ar fi așadar, problema? Faptul că era muzică heavy metal ce ar fi atras forțele negative sau adevărata problema constă în mentalitatea de turmă ce împinge tinerii să se adune săptămânal în subsolurile unor clădiri, ca să „ne simtem bine”?

Se vorbește mult în ziua de astăzi despre energii. Energii pozitive și energii negative. Dar cum putem discerne între cele două? Ceea ce este bine pentru mine, ar fi bine și pentru altul? Unii criminali ucid cu sânge rece și spun că se încarcă de energie pozitivă, la fel și cei implicați în diferite ritualuri oculte.

Putem oare să condamnăm civilizațiile păgâne din antichitate care aduceau sacrificii zeilor, crezând că-și făceau un bine? Pentru că asta considerau ei că era bine, pozitiv, benefic pentru viața lor.

Chiar și în Biblie, poporul evreu obișnuia să-i aducă sacrificii de carne lui Dumnezeu. Și Dumnezeu le primea. Totuși, în psalmul 50 al lui David, ni se spune:


Doamne, buzele mele vei deschide şi gura mea va vesti lauda Ta. Că de ai fi voit jertfă, ţi-aş fi dat; arderile de tot nu le vei binevoi. Jertfa lui Dumnezeu: duhul umilit; inima înfrântă şi smerită Dumnezeu nu o va urgisi.



În același timp, Hristos a venit și a anulat această practică, oferindu-Se pe El drept sacrificiu. Dar cui? Cui S-a sacrificat Hristos? Nouă? Sau lui Dumnezeu? Care Dumnezeu?

Până vom răspunde la aceste răspunsuri, începem cu „Cine sau ce este diavolul?”

În creștinism, diavolul și Satana reprezintă un înger căzut care s-a răzvrătit împotriva lui Dumnezeu. La început purta numele de Satanael, după cădere pierzând sufixul el (acesta însemnând al Domnului). De asemenea mai este cunoscut drept cel care a vorbit prin intermediul șarpelui și a tentat-o pe Eva să nu asculte porunca lui Dumnezeu. Este identificat și ca acuzatorul lui Iov, ispititorul din evanghelii și balaurul din Apocalipsă. Poartă numele de „conducătorul demonilor” (Matei 12:24); „conducătorul lumii” și chiar „dumnezeul acestei lumi” (Corinteni|4|4) Apocalipsa lui Ioan descrie cum Satana este aruncat din rai spre pământ cu „multă mânie” și războindu-se cu adepții lui Iisus, până ce este distrus complet în „lacul de foc” (Apocalipsa 12:7-17; Apocalipsa 20:10).

În cartea „Le livre des deux principes” publicată la Paris în 1973, stă scris:


Dumnezeu nu este atotputernic, cu desăvârșire simplu, lipsit de complicații, el nu vrea răul și nu-l poate face… De aceea trebuie neapărat să cunoaștem existența unui alt principiu, cel al Răului, care devine dăunător adevăratului Dumnezeu și creaturii sale; căci acest principiu pare a-l incita pe Dumnezeu împotriva creaturii sale și pe cel creat împotriva lui Dumnezeu.

PRIN URMARE, AM PUTEA SPUNE, CĂ DUMNEZEU, CA PRINCIPIU AL BINELUI, NU AR PUTEA EXISTA FĂRĂ DIAVOL CA PRINCIPIU AL RĂULUI ȘI VICEVERSA.

Să o luăm de la început.

Totul începe în Orientul Antic, leagănul civilizației umane, în Epoca mijlocie a Bronzului, cu Avraam, un urmaș al lui Sem (fiul lui Noe). O mână de sumerieni în frunte cu Avraam își părăsesc patria la porunca zeului lor, devenind nomazi. După ce trec prin Mesopotamia, Canaan și Egipt, se stabilesc în Canaan, trăind alături de localnici. Mai târziu, urmașii lui Avraam se îndreaptă către Egipt, acolo unde unul dintre ei, Iosif, devenise vizir. Mai târziu, se naște Moise, prinț al Egiptului (legăturile dintre Moise și faraonul Akhenaton care a instaurat pentru o perioadă o religie monoteistă închinată Zeului Soare, sunt încă obscure) a scos israeliții din robie, pornind cu ei, înapoi spre Canaan. După ocupația babiloniană însă, evreii au fost deportați în Babilon, unul dintre cele mai dezvoltate orașe din acea epocă. Întorși în Ierusalim, câțiva preoți în frunte cu Ezdra au hotărât să aplice ce au văzut în Babilon, adică să aibă o religie bine pusă la punct, întocmai ca babilonienii. Cei întorşi din Egipt au adus influențe din religia egipteană, iar odată stabilite în mare poveştile care să completeze noua religie, preoţii evrei le-au aşternut în scris.

În felul acesta, tot ceea ce urmează să citiți va avea mai multă logică.

Altfel nu ați înțelege că EDENUL din Biblie se află în Mesopotamia, în lăcașul zeilor mesopotamieni, conform legendelor. Chiar numele EDEN provine din cuvântul sumerian EDIN („casa zeilor”) ce a devenit edinu care, pentru babilonieni înseamnă „stepă” sau „câmpie”.

Mai mult decât atât… POMUL CUNOAȘTERII din Grădina Raiului nu este un concept ebraic. Într-un mit sumerian, zeița Innana i-a cerut fratelui său, Utu, să o ajute să coboare într-o zonă unde creșteau pomi ai căror roade ar fi ajutat-o să obțină cunoașterea sexualității. Aceasta, după ce a mâncat din fructul Pomului Cunoașterii a devenit zeița iubirii.

În folclorul evreiesc, prima soție a lui Adam a fost LILITH (de origine babiloniană), creată din același pământ cu el. După ce ea a refuzat să i se supună bărbatului, cerând egalitatea sexelor, a fost alungată din Eden. O altă variantă ar fi că Dumnezeu i-a creat pe Adam și pe Lilith ca frați gemeni, iar cei doi au avut trei progenituri nedorite de Creator: Lilim, Shedim și Rauchin. Lilith a devenit astfel o femeie-demon-animal, asociată chiar cu ȘARPELE care o ispitește pe Eva. În viziunea contemporană, Lilith este însă considerată întruchiparea Marii Zeițe, sau zeița albă a nașterii, iubirii și morții. Ea era reprezentată prin luna plină, nouă sau semilună și era venerată sub nenumărate nume, cum ar fi Isis, Ishtar, Innana, Artemis etc. Alte surse arată că Lilith era zeița mamă a nașterii, a copiilor, a femeilor și a sexualității.

În civilizațiile sumeriană, egipteană sau greacă, sistemele de guvernare erau prin excelență matriarhale, zeitățile feminine, ca și cele masculine, controlând destinele ființelor umane și ale animalelor. Lilith, prin urmare, a decăzut până la stadiul de demon odată cu creșterea patriarhatului, iar femeia a devenit parte din proprietatea bărbatului. În iudaism, povestea cu Adam și Eva apare ca o demonstrare a faptului că femeile sunt păcătoase, iar păcatul îl reprezintă sexualitatea lor.

Cuvintele din limba ebraică cu care începe Biblia sunt:

BEREISHEET BARA ELOHIM ET HASHAMAYIM VE’ET HA’ARETZ.

Adică LA ÎNCEPUT DUMNEZEU A FĂCUT CERUL ȘI PĂMÂNTUL, Elohim fiind tradus ca Dumnezeu.

Până acum am înțeles sursa geografică și influențele religiilor de tip politeist asupra Vechiului Testament.

Prin urmare, ne gândim la nord-estul Africii și extremitatea vestică a Asiei cu regiunile: Creta, Cipru, Anatolia, Caucaz, Mesopotamia, Canaan și Egipt.

Aceste zone aparțineau populațiilor semitice. Tot aici au apărut religiile levantine sau canaanite, mesopotamiane, egipteană și grecească. Toate erau religii politeiste. PRIMELE CIVILIZAȚII VENERAU ACEEAȘI IERARHIE DE ZEI CARE PRIMISERĂ DIFERITE DENUMIRI ÎN FUNCȚIE DE REGIUNE. Așa cum Zeus din mitologia greacă este echivalentul lui Jupiter la romani.

Nu vă voi plictisi cu listele zeilor tuturor regiunilor. Ne interesează doar zeii canaaniți:

Adonis, Anat, Asherah, Ashima, Astarte, Atargatis, Baal, Berith, Chemosh, Dagon, El, Elyon, Eshmun, Hadad, Kothar-wa-Khasis, Melqart, Moloch, Mot, Qetesh, Resheph, Shahar, Shalim, Shapash, Yahweh, Yam, Yarikh.

Intersant este că multe dintre aceste zeități se confundă uneori între ele. Spre exemplu Baal cu Moloch sau El.

Baal era numit și Hadad, considerat fiul lui El. Dar cel mai adesea, Baal era același cu El, pe care grecii îl identificau cu zeul Cronos, iar romanii cu Saturn.

În Vechiul Testament, preoții lui Baal sunt deseori menționați, iar primii evrei îl considerau pe Baal ca fiind Lordul Israelului.

Ce legătură au toate astea cu ELOHIM?

Legătura este chiar sub nasul nostru, dar suntem prea îndoctrinați ca s-o mai vedem. Dacă sunteți atenți la denumirea cuvântului Israel, vă veți da seama că se termină cu EL. Acest „el” intră în compoziția multor nume sacre precum Eliazar, Emanuel, Iezechiel etc, ca o particulă pozitivă. Pentru canaaniți, EL sau IL era Tatăl Suprem al întregii lumi. Semiții adorau Divinitatea supremă prin acest nume.

Aici apare o primă contradicție dintre traducerile biblice și sensul adevărat al cuvintelor.

Conform religiei canaanite, întregul panteon al zeităților era denumit ELOHIM.

Prin urmare… este un plural… Nu se referă la un singur dumnezeu, ci la mai mulți.

Sună extrem de bizar, nu-i așa? Mai ales că Biserica propovăduiește un monoteism radical dus la extrem.

Bineînțeles, acest fapt a fost teoretizat de-alungul secolelor, considerându-se că asocierea cuvântului Elohim cu verbe la singular desemnează o singură zeitate, iar cu verbe la plural, mai multe zeități. Dar adevărul sălășluiește chiar în credințele vechilor canaaniți și mulți savanți sunt de aceeași părere.

Dacă recitiți cu atenție lista cu numele zeilor, îl veți remarca acolo, printre ei, și pe Yahweh. Acesta este menționat ca Yahweh-Elohim în capitolul al doilea din Geneză, scris în ebraică, el fiind cel care l-a creat pe omul denumit Adam.

Așadar, în primul capitol îl/îi avem pe Elohim care creează Cerul, Pământul, apoi bărbatul și femeia după chipul și asemănarea lor. Iar în al doilea capitol îl avem pe Yahweh-Elohim care îi creează pe Adam și Eva.



Revenim la diavol. Șarpele i-a îndemnat pe Adam și Eva să muște din mărul care avea să-i facă muritori; atunci ei deveneau capabili să dea naștere altor ființe umane. Acest lucru demonstrează încă o dată că poveștile biblice au la bază simbolistica miturilor antice.

MĂRUL este fructul cu care este ispitită Eva. Dar de ce mărul? De ce nu ar fi putut să fie o piersică? Mărul este considerat la nivel universal fructul zeiței Venus. Mărul… cel pe care Paris i-l înmânează Afroditei într-un gest care duce la răpirea Elenei și la izbucnirea războiului troian. Mărul… fructul cu care este ispitită Eva de către șarpe (Șarpele fiind totodată și simbolul fecundității și implicit al sexualității). Logo-ul companiei Apple sugerează, de asemenea, cunoașterea și progresul.


Știați că poziția sâmburilor dintr-un măr tăiat pe jumătate reproduce traiectoria pe care se deplasează planeta Venus în cadrul unui ciclu de patruzeci de ani? => steaua cu cinci colturi, simbolul simturilor umane.

Vârful pentagramei poziționat în sus, spre Ceruri, sugerează totodată și locul înțelepciunii, sau… capul ființei umane… Vârfurile laterale reprezintă brațele, iar cele de jos, picioarele. Forma ei întoarsă este asociată cu diavolul pentru că dezechilibrează ordinea și arată triumful materiei asupra spiritului. Devine semnul antagonismului și al fatalității.

În Vechiul Testament, Isaia îl identifică pe Lucifer cu planeta Venus prin versetul:


„Cum ai căzut tu din ceruri, stea strălucitoare, fecior al dimineții!”

(Isaia 14:12).

De aici denumirea românească de „Luceafăr” pentru această planetă.



Ce au în comun Venus, zeița dragostei și a frumuseții, și Lucifer? Ei bine, frumusețea.

În mitologiile nordice, echivalentul lui Lucifer este Loki, înfățișat ca un zeu frumos, aprig, dar totodată malefic, șiret și isteț. Corelația dintre Lucifer și Venus este vizibilă și în mitologia populațiilor din America, unde apare sub chipul șarpelui cu pene și coarne, Quetzal Coatl.



Ispitirea Evei a însemnat atât iluminarea oferită de către Lucifer, cât și descoperirea propriei sexualități, specifice Afroditei. Așa cum probabil cred că știți, în mitologia greacă, zeița Venus se numește Afrodita. Ea a mai fost asociată și altor zeități sumero-babiloniene precum Ishtar și Astarte și chiar și cu Isis de la egipteni.

Am ajuns așadar la Afrodita/Venus. În artă, zeița iubirii este reprezentată de cele mai multe ori admirându-se în oglindă. Chiar simbolul sexului feminin (crucea pe care stă sprijinit un cerc) are forma unei oglinzi. Oglinda este dovada vanității sale.

Sau poate că nu.

Privitul în oglindă poate însemna și descoperirea propriilor trăsături, a propriei frumuseți, a propriei sexualități, de aceea zeița dragostei este pictată nud.

În iconografia apuseană, OGLINDA este atributul personificării Luxuriei (desfătarea, înfumurarea, vanitatea); pe de altă parte însă, este și atributul virtuților cunoașterii de sine, Veritas (adevărul) și Prudentia (înțelepciunea, prudența).

În plus, oglinda este și un simbol al Fecioarei Maria, întrucât Domnul s-a oglindit și s-a răsfrânt în Fecioara Maria prin chipul lui Iisus, fără să-i afecteze integritatea. Și LUNA, într-o interpretare similară, este un simbol al Mariei, întrucât ea reflectă lumina soarelui.


ÎNTREAGA CREAȚIE ESTE CONSIDERATĂ DREPT O IMAGINE ÎN OGLINDĂ A NATURII DIVINE.

LUNA este cea care reflectă lumina soarelui pe pământ în timpul nopții și care controlează perioada fertilității. Mai mult decât atât, astrul chiar este asociat cu oglinda prin care se descoperă atât frumusețea, cât și cunoașterea de sine.


Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi

(Geneza 3:7)

Mai este nevoie să reamintim despre Lilith/Ishtar/Innana/Isis că erau reprezentate prin luna plină, nouă sau semilună, fiind totodată zeițele sexualității?

Arta preistorică se concentra asupra fertilității. Încă din cele mai vechi timpuri, oamenii venerau zeitatea ce le deschisese ochii spre frumusețea fizică, și cu ajutorul căreia obținuseră capacitatea de discernământ, de gândire pentru a putea controla sistemul reproductiv. Și cum altfel puteau s-o facă decât urmărind fazele lunare?

Prin urmare, „păcatul originar”, așa cum el este descris în Biblie, reprezintă o conjuncție de simboluri ce diferențiază omul de restul speciilor din regnul animal și nu reprezintă în niciun caz un păcat în adevăratul sens al cuvântului.

Am specificat deja sensul cuvântului Eden care înseamnă casa zeilor. Cu alte cuvinte, Adam se afla, într-adevăr, în GRĂDINA RAIULUI, un lăcaș sacru.

DACĂ EDENUL ERA, ÎNTR-ADEVĂR, „CASA ZEILOR”, ATUNCI CE CĂUTA DIAVOLUL ACOLO?

Dacă am spune că poate acel șarpe care a ispitit-o pe Eva era, la rândul său o zeitate, ar fi ca și cum am vorbi despre o conspirație de-a dreptul scandaloasă, iar argumentul s-ar transforma într-o speculație fără temei. Tocmai de aceea vom lua ca exemple, mitologiile.

În MITOLOGIILE CHINEZĂ ȘI MONGOLĂ, împărații Cerului se succedă și la domnie ajunge Nuwa, foarte frumoasă, foarte înțeleaptă. Ea are trup de șarpe și chip de om. Nuwa se târăște pe sol, inspiră emanațiile pământului și constată că au parfumul vieții. Și totuși, i se pare că lipsește ceva, de pildă o ființă vie, inteligentă, capabilă să dezvolte natura.

Nuwa începe să sape și face o grămăjoară din acest pământ gălbui. O frământă și încearcă să scoată o tulpiniță rămasă în lut. Plămada gălbuie se desface și tulpinița iese puțin câte puțin. În urma ei apare o ființă cu cap de om și trup de maimuță. Zeița așază aceste elemente unul lângă altul. Imediat, e înconjurată de o sumedenie de mici ființe care se mișcă, merg vorbesc; sunt active și inteligente.

Nuwei îi place acest joc și adună din ce în ce mai multă țărână. Curând, o mulțime formată din ființe de ambele sexe dansează și o aclamă cu bucurie. Ea numește aceste creaturi „ființe verticale”, conform sensului pe care îl are, în limba chineză, pictograma care înseamnă „om”.

Nuwa pune la cale un proiect măreț: să facă astfel încât oamenii să populeze întregul Pământ. Ea agață o piatră de capătul unei liane și o face să se rotească în aer. De fiecare dată când piatra atinge pământul, aruncă în aer bucățele de lut. Căzând din nou pe sol, fragmentele se transformă în ființe vii. Astfel, oamenii se răspândesc în toate colțurile lumii.

Elementele biblice din Geneză prind acum noi conotații. Cum ar fi să ne închipuim că șarpele ispititor (frumoasa Lilith, aici numită Nuwa) este cel care a modelat ființa umană? Și de ce, nu, până la urmă?


În Tantra, șarpele Kundalini este întruchiparea feminină a energiei materiale și spirituale a omului. Kundalini se ridică din poziția sa de la baza coloanei vertebrale ca să trezească centrii nervoși ai trupului.

În mitologia chineză, ordinea cronologică a evenimentelor din geneza biblică este comasată, dar surprinde fazele evoluției Pământului: faza minerală,vegetală și animală. Nuwa frământă lutul cu minerale din care iese o tulpiniță, deci un element vegetal, în urma căreia apare omul, aparținând regnului animal.

În MITOLOGIA ORIENTULUI MIJLOCIU, fiecare țară are zeul său: există trei lumi, și deci trei zei. Mithra, zeul suveran, este cel mai cunoscut și cel care a avut cei mai mulți credincioși. Urmează Ahuramazda, zeul unic al Persiei, și Baal, zeul canaaniților.

Mithra, indo-europeanul, asociat cu Soarele, (numit Mitra în Vede) se află la originea unei religii cu pondere în ansamblul Imperiului Roman. Mithra a mai fost, însă, confundat cu Saturn.

Succesul lui Baal, considerat de multe civilizații zeul suprem, se traduce prin belșugul recoltelor și prin fecunditatea oamenilor și a animalelor. Baal are altare în aproape întregul Orient Apropiat antic, chiar în Egipt și în Ierusalim, unde credincioșii umpleau templul de la un zid la celălalt, asta conform scrierilor din CARTEA REGILOR.

Ahuramazda, Domnul Înțelept, începe să fie cunoscut și venerat în epoca lui Zarathustra. Acesta din urmă este revelatorul lui Ahuramazda, așa cum Mohamed va fi revelatorul lui Allah. Sau cum este Moise un fel de revelator al lui Dumnezeu în Biblie.

Ahuramazda este zeul suprem, are forma soarelui, este părintele luminii și al tenebrelor deopotrivă. El a creat toate celelalte ființe vii; el a creat lumea prin forța gândului său. Are mai multe proiecții numite Sfântul, Domnul Înțeleptsau Spenta Mainyu, care a ales Adevărul. În opoziție cu el se află Angra Mainyu sau Ahriman, demonul persan, inițial egalul lui Ahuramazda.

Formele pe care le adoptă, șopârla, șarpele, musca, nu sunt decât disimulări temporare ce vor dispărea. Sfântul, spiritul binefăcător, și Răul, spiritul distrugător, sunt gemeni: unul a ales binele și viața, celălalt a preferat răul și moartea. Ahuramazda le-a dat liberul arbitru și unuia și celuilalt, după cum l-a dat și tuturor oamenilor.

Pentru a nu vă mai plictisi cu povești, vom rezuma în trei coloane caracteristicile fiecărui zeu în parte.

Mithra Baal Ahuramazda

Zeu suveran Zeul suprem Zeul suprem

(forma soarelui)

Asociat cu Soarele Belșugul recoltelor Bine și Rău

Cel Luminos Fecunditate Părintele luminii

și tenebrelor

Saturn Ciclul anual al vegetației

Liberul arbitru

Agricultură Confundat cu Hadad (zeul furtunii)

cu Saturn sau Cronos Creatorul lumii

Fertilitate (Yahweh-Elohim)

Dacă ar fi să ținem cont de ceea ce am vorbit mai înainte legat de păcatul originar din Biblie, putem trage o linie prin toate cele trei coloane. Pentru că fiecare dintre ele conține elementele căderii în păcat. Cunoștința Binelui și Răului (gândirea), fecunditatea și Saturn, zeul timpului și al morții. Acești zei sunt interconectați, formând o trinitate.

L-am adăugat pe cea de-a treia coloană și pe Yahweh-Elohim. De ce? Pentru că el este acela sub guvernarea căruia apare distincția dintre bine și rău. Tot acum apare și liberul arbitru. Iar Yahweh este revelat de către Moise.

Cu toate acestea…

YAHWEH NU ESTE DECÂT PROIECȚIA BINELUI ÎN OPOZIȚIE CU CEA A RĂULUI.

El este mâna dreaptă a lui Ahuramazda.

Dar cine este Ahuramazda până la urmă?

Ahuramazda are forma Soarelui.

Iar Mithra și Baal pot fi unul și același. Saturn.

Dacă Yahweh este mâna dreaptă a Soarelui, el este o oglindire, așa cum luna reflectă lumina soarelui pe pământ. Deci, putem spune, în termeni banali, că Yahweh este Luna. El este însuși reflexia Creatorului. Acest lucru este sugerat și de TRIADA PALMYRIANĂ.



Baal, Stăpânul Cerurilor, între Lună, Sin, și fratele său, Zeul-Soare,Șamaș. „Sin, purtând pe cap semiluna ca pe o luntre, plutește pe ape în spațiul celest, aduce lumii lumina, iar zeilor și oamenilor le fixează destinul.”

Poate încă nu vă este clar cum am ajuns la concluzia că Yahweh reprezintă luna. Ei bine, zeul egiptean al lunii, YAH, care a mai fost numit TOTH, are pe cap, ca și SIN, o semilună orizontală cu un disc. Cuvântul „alleluia” provine din termenul biblic „hallelujah”, cu terminație în „jah” sau „yah” din ebraică, ceea ce înseamnă „SLĂVIT FIE YAH!” ori, așa cum au tradus creștinii „Slăvit fie Domnul!”. Pe lângă asta, revenind la zeitățile egiptene, numele zeului cerului Shu alături de Yah formează YAHSHU, zeul lunar al cerului. Yahshu derivă din YHVH și mai este cunoscut ca ALLAH. Acum nu mai trebuie să ne întrebăm de ce simbolurile islamului sunt o semilună și o stea în cinci colțuri.

Cultul lunii are o mare importanță, într-adevăr, dacă stăm să ne gândim la Adam și Eva. Yahweh-Elohim este cel care i-a creat. Iar LUNA este importantă prin proprietățile sale legate de controlul fertilității, caracterul de muritor, trecerea timpului și reflexia luminii solare. Reflexia luminii solare este de fapt gândirea, înțelepciunea, specifică lui VENUS. Iar fertilitatea este legată de sexualitatea Afroditei. Și traiectoria planetei Venus, pentagrama, simbolul celor cinci simțuri, odată întoarsă, reprezintă triumful materiei asupra spiritului. Materia, logica cea guvernată de SATURN, care aduce moartea odată cu trecerea timpului marcată de Lună. Dar Saturn înseamnă, totodată, distrugere, opusul actului creator. Fiii lui Dumnezeu (îngerii căzuți), conduși de către Satanael, au contribuit la decăderea creației prin abuzarea sexualității deja conștientizate cu ajutorul gândirii, dar au și învățat omul să citească în stelele care îi guvernau.

Avem așadar conjucția LUNĂ-VENUS-SATURN ce demonstrează o interdependență planetară, confirmată, din nou, de mitologia Orientului Mijlociu:


Zeii nu se deosebesc de oameni decât prin dimensiuni, forță și, mai cu seamă, prin caracterul nemuritor. Cu toate acestea, zeii resimt teama și entuziasmul, bucuria și tristețea, foamea, pofta de ofrande și sacrificii. Își petrec timpul în serbări, se îmbată și strigă. În fiecare an, de sărbătoarea Zagmuk, se reunesc într-o sală numită Upșukina pentru a stabili destinele.

Societatea zeilor este strict ierarhizată. La început, toate divinitățile poartă numele de ANUNNAKI. Apoi încep diferențierile; zeii Pământului și cei ai Infernului rămân ANUNNAKI, iar cei ai Cerului se numesc IGIGI. Rolul zeilor este acela de a asigura funcționarea uriașei mașinării a Cosmosului în propriul lor avantaj, fără a se ocupa de nimicurile omenești. În consecință, omul a inventat ființe de mai mică importanță, însă superioare lui ca puteri și capacități, care, din pur capriciu, provoacă cele mai diverse nenorociri. Aceștia sunt demonii, numiți UTUKKU, GALLU, ALU etc.

(Mitologiile lumii, Fernand Comte)

Cu alte cuvinte, am putea spune că oamenii au născocit ideea de demoni. Trebuiau să justifice cumva sursa răului. De fapt, Satan din Biblie este unul și același cu zeul Seth al egiptenilor, sau Setan la babilonieni. Inițial era privit ca o entitate neutră, pe alocuri pozitivă, dar, după întoarcerea evreilor din Babilon, ei au început să delimiteze zeitățile bune de cele rele. Și Setan a devenit diavolul. Satan, inamicul lui Yahweh.

Atunci ne întrebăm: diavolul și Dumnezeu lucrează mână în mână?

Și cine este Hristos atunci? Fiul cărui Dumnezeu? Al lui Yahweh?

Recapitulăm: Am spus că Yahweh este zeul lunar.

Apa însăși este legată de lună. Mareele oceanelor sunt direct influențate de mișcările lunii. Apa face parte din ritmul vieții. Apa ce ne curge prin trup este parte din apa ce curge afară, în natură. Scoicile simt atracția gravitațională a astrului și își deschid cochiliile în perioada fluxului. La oameni, numărul de nașteri este mai mare în zilele cu lună plină și deja cunoaștem faptul că ciclul reproductiv al femeii este sincronizat cu ciclul lunar.

Apa este viața. Luna ne controlează viața. Marile civilizații ale lumii au apărut în apropierea fluviilor, iar la egipteni apa este elementul primordial.

Apa pe care Iisus o transformă în vin. Vinul despre care spune că este sângele Lui. Sângele poporului evreu care nu se amestecă cu cel al altor neamuri. Corespondența dintre Hristos și Yahweh este calea Lunii, a apei pe care El o transformă în propriul Său sânge.

Preschimbarea Nilului în sânge, din vremea lui Moise, a fost considerată o plagă, o nenorocire. Era ceva nefiresc și dăunător vieții. Oare venirea lui Hristos nu a fost la fel de „dăunătoare”?

Lumea s-a întors parcă cu susul în jos după mii de ani în care oamenii s-au închinat idolilor. Marile civilizații antice au dispărut, la fel și religiile politeiste care s-au transformat în mitologii. Civilizația umană a luat-o parcă de la început.


Eu sunt Alfa și Omega. Începutul și Sfârșitul.

Asta spune Hristos în Apocalipsa după Ioan. Sfârșitul vechii lumii, începutul acesteia, apoi din nou sfârșitul și începutul unei noi ere.

Hristos a venit și i-a anulat pe zei, sacrificându-Se lor, pentru noi.

Priviți cercul de mai jos. Trasând o linie în diagonală prin el, am putea arăta cum Iisus stabilește un nou echilibru prin împăcarea contrariilor. Și cum face acest lucru? Prin iubire.




„Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția cerurilor.”

(Matei 5:3)

Raportându-ne la lumea lui Iisus, am putea înțelege că cei săraci cu duhul se găsesc în sfertul dintre „Idioțenie” și „Prostie”.

Cum rămâne cu Yahweh atunci?

Yahweh este unul dintre Elohimii creatori. Dar cine sunt aceștia? Unii consideră că sunt chiar acei Fii ai lui Dumnezeu. Dar cum ar fi posibil? Ei sunt îngeri căzuți care distrug creația. Acesta este de fapt paradoxul lumii ce nu ne este dat să-l înțelegem.

Să ne imaginăm că undeva, departe, există o putere măreață, un Creator absolut ce deține Planul Sacru al Lumii. Niște slujitori lacomi, însă, fură planul, fură pantetul Lumii și pleacă într-un loc unde pot să-l pună în practică. Dar odată ce se îndepărtează de Împărăția Creatorului, ei decad până la stadiul de materie, dând naștere, conform patentului, lumii materiale.

(Teoriile rozacruciene vorbesc chiar despre faptul că există multe copii ale lumii noastre, pe mai multe planuri universale.)

Văzând Creatorul ce au făcut slujitorii Săi, nu îi pedepsește și nu distruge lumea vizibilă, pentru că El nu este un distrugător și pentru că El îi iubește chiar și pe cei care s-au întors împotriva Lui. Și are grijă de această lume nouă printr-unul dintre acești slujitori, folosindu-l drept oglinda voinței Sale. Acesta este Yahweh, luna, cea care reflectă lumina, cel care Îl reflectă pe Dumnezeu-Tatăl.

Mulți știu, însă, că Noul și Vechiul Testament sunt în contradicție, dar această contradicție apare tocmai din pricina caracterului egoist al lui Yahweh, care, să nu uităm, rămâne unul dintre cei care au luat patentul de la adevăratul Creator. Prin El, totuși, Dumnezeu-Tatăl lucrează și își transmite învățăturile și poruncile pe care nu trebuie să le ignorăm.

Unii dintre dumneavoastră nu pot înțelege teoria de mai sus, de fapt, nu o pot accepta, pentru că sună foarte New Age. Dar, ținând cont de toate informațiile din acest articol, este singurul mod prin care putem da un răspuns cât de cât plauzibil.

Numai așa înțelegem de ce Dumnezeu este câteodată „inaccesibil”. De ce ne este uneori greu să ajungem la El. A crede în Dumnezeu-Tatăl și a fi întru Hristos este un lux pentru care mulți nu luptă.

Și numai așa putem înțelegem ceea ce se vorbește în jurul nostru despre cultul diavolului. Numai așa înțelegem de ce răul și binele fac parte din noi, de ce există oamenii care îl venerează pe Satan. Din mărturiile unor sataniști chiar, aflăm despre puterea pe care ei cred o dobândesc. Tentația este mult prea puternică, dar ei nu sunt.

Se vorbește despre faptul că meditațiile Yoga sunt periculoase. Nu se face referire la caracterul sportiv al practicii yoga, ci la meditații și la mantrele cu care se încep exercițiile. Aceste mantre au scopul de a ne conecta cu „Universul”, atât cu caracterul său benefic, cât și cu cel distructiv, cu binele și cu răul, ce uneori pot fi confundate. De aceea trebuie avut mare grijă, pentru că putem accesa anumite zone spirituale pe care nu le putem înțelege. Yoga Kundalini este chiar foarte puternică și dă rezultate extraordinare imediate, dar nu ne jucăm oare cu focul? Pentru că însuși principiul Yoga de a ne conecta la trupul nostru reprezintă o formă de a ne conecta la binele și la răul din noi, de a îmbina spiritul și materia. Și dacă nu știm cum să o facem corect, ei bine… ne ducem naibii, și asta la modul propriu.

Ființa umană este limitată. Nu avem discernământul binelui și al răului. Diavolul este înșelător, ia multe forme, chiar și forma îngerului luminos sau a energiei celei mai binefăcătoare.

Revenind la premiza articolului.

Are legătură diavolul cu ceea ce s-a întâmplat în clubul „Colectiv” din București în data de 30 octombrie 2015?

Da. În primul rând pentru că ceea s-a întâmplat acolo a însemnat moarte, distrugere. Chiar sigla trupei reprezintă un craniu, simbol al morții.

Ar fi stupid să afirmăm că acei tineri se închinau morții, dar societatea i-a încurajat pe oameni de-alungul deceniilor să accepte ideea de distrugere (prin filme, jocuri, muzică-cea mai puternică formă de hipnoză). Exact cum am spus în Fiii lui Dumnezeu și „pâinea noastră cea de toate zilele”, există forțe care ne controlează. Ele transformă ceva anormal în ceva firesc pentru că asta este natura lor. Și ne determină să „cochetăm” cu ele, cu aceste forțe îmbietoare.

Aceste forțe au creat realitatea alternativă a tânărului căruia i se pare normal să-și petreacă o seară în subsolul unei clădiri, între sute de persoane, ascultând muzică dată la maxim (poate mai consumând chiar și ceva alcool și, de ce nu, și câteva ectasy), pentru ca apoi să zacă a doua zi și să se lupte cu o mahmureală ce îi mănâncă creierii la propriu. Și tot aceste forțe au luat acele 31 de vieți pentru că frecvența vibrațională a acelor oameni era foarte scăzută.

Saturn, materia, și-a revendicat practic creația… mult prea devreme… mult prea brutal.

Ce face muzica rock, spre exemplu? Din proprie experiență vă spun că ne dă senzația de putere, ne simțim copleșiți de o energie atât de mare, încât avem impresia că stăpânim totul în jurul nostru. Același lucru se aplică și altor genuri de muzică din categoria New Age, epic, powerful etc.

Dar această putere nu este decât o iluzie, o amăgire. Nu suntem nimic."


sursa

vineri, 30 octombrie 2015

Omraam Mikhael Aivanhov


„Iisus spunea: Nu daţi mărgăritare la porci.

Aceste mărgăritare sunt mari adevăruri iniţiatice: nu toți oamenii sunt încă pregătiţi să le accepte şi dacă vreţi să le prezentaţi, nu numai că nu le vor aprecia, dar vor veni să vă şi sfâşie. Este, deci, foarte riscant să revelaţi adevărurile spirituale celor care nu sunt pregătiţi să le primească.

Toţi iniţiaţii şi Marii Maeştri au fost obligaţi să reflecteze asupra consecinţelor revelaţiilor pe care vroiau să le facă oamenilor, deoarece dacă un adevăr poate să dea unora iluminarea, el poate să provoace, la majoritatea, neplăceri periculoase.

Chintesenţa Iniţierilor străvechi era conţinută în aceste patru cuvinte: a şti, a vrea, a îndrăzni, a tăcea. Şi de ce a tăcea?

Ei bine, tocmai descoperirile făcute graţie celor trei activităţi precedente: a şti, a vrea, a îndrăzni, sunt de altă natură, de o altă putere, şi este periculos să le revelezi celor care nu sunt pregătiţi să le primească, sau care au rele intenţii.

Da, a tăcea arată importanţa incomensurabilă a acestei cunoaşteri, a acestei voinţe şi a acestei îndrăzneli. Una din cele mai mari tragedii ale umanităţii este această tendinţă pe care o au oamenii de a utiliza cele mai bune lucruri pentru cele mai rele întreprinderi.
Ei, întotdeauna, se aranjează pentru ca tot ce le-ar putea servi mântuirii lor să nu le servească decât ruinării lor.

Priviţi cum cercetătorii au regretat că au revelat descoperirile pe care le-au făcut, pentru că ele au fost imediat utilizate într-un scop distructiv! În viitor va fi altfel şi se va spune: a şti, a vrea, a îndrăzni şi... a vorbi!

Când oamenii vor fi mai evoluaţi, li se vor putea face cele mai mari revelaţii, deoarece ele vor produce asupra lor efecte magnifice.
Dar aşteptând, trebuie să tăceţi şi să urmaţi sfatul lui Iisus de a nu arunca mărgăritare porcilor.

Veţi spune: "Dar, în fine, nu putem să-i lăsăm , pe oameni să înoate în obscuritate!"
Bineînţeles dar trebuie să ştiţi că toate secretele Ştiinţei iniţiatice pot să devină arme foarte periculoase în mâinile oamenilor egoişti, interesaţi, cruzi, care nu le vor servi decât în scopurile lor şi în detrimentul celorlalţi.

Deoarece, priviţi cum se petrec lucrurile. Cum azi se editează multe lucrări care revelează puterea gândirii (cum poate aceasta să influenţeze oamenii, să deplaseze obiectele etc.), se formează, deja, se pare, echipe care se exersează în acest domeniu pentru a putea, de exemplu, să influenţeze atleţii în timpul competiţiilor olimpice şi, astfel, să-i facă pe unii să câştige, iar pe alţii să piardă. Ei bine, aceasta este magie neagră, pur şi simplu. Nu aveţi dreptul să vă serviţi de puterea gândului pentru un asemenea scop. (Adică, să manipulați - n.n.).

De îndată ce apar noi descoperiri, există întotdeauna tot felul de oameni fără moralitate, nici conştiinţă, care vor să profite pentru a se impune altora şi a-i distruge. Este vorba întotdeauna, de această natură preistorică ce se manifestă în om pentru a-l împinge să utilizeze orice mijloace care-i cad la îndemână pentru a-şi asigura superioritatea. Niciodată omul n-a fost mai întâi inspirat pentru a face Binele, ci întotdeauna Răul.

De aceea nu-mi fac iluzii: curiozitatea şi interesul de acum al oamenilor pentru Ştiinţele oculte nu semnifică un progres pe drumul spiritualităţii. Din contră chiar, pentru mulţi este o degringoladă în magia neagră.

Câţi oameni nu am întâlnit la Paris care nu se interesau decât de Ştiinţele oculte! Erau mândri să treacă drept astrologi, alchimişti, kabalişti, fără să-şi dea seama că toată existenţa lor şi toată fiinţa lor era un haos îngrozitor De aceea, dacă am un sfat de dat lumii este de a lăsa Ştiinţele oculte în pace! În viaţa cotidiană trebuie să vă arătaţi cunoaşterea şi nu o puteţi arăta decât prin atitudinea voastră, prin comportamentul vostru. Adevărata Ştiinţă este de a şti să te stăpâneşti, a te elibera de anumite slăbiciuni pentru a nu mai fi etern prada hărţuielilor interioare.

Un Maestru nu este aici pentru a-şi consacra timpul şi forţele oamenilor care, decizând că erau Mari Iniţiaţi, duc o viaţă dereglată şi nu vor să depună nici o activitate interioară de ordonare, de purificare. Aceşti oameni sunt primele victime ale orientării lor şi ale Entităţilor malefice pe care astfel le-au atras. Aşa sunt milioane de oameni în lume, şi atunci ce se va petrece dacă vor veni toţi aici pentru că au auzit că se spune că există cineva care i va elibera, fără ca ei înşişi să facă cel mai mic efort? Bonfin-ul nu trebuie să devină un spital psihiatric! Activitatea mea nu este să mă ocup de bolnavii mintali. Sunt alţii care pot să o facă şi care o fac.

Cineva, de exemplu, ar vrea să cunoască vieţile sale anterioare. Bineînţeles, aceasta poate să-l ajute să înţeleagă anumite evenimente ale vieţii sale actuale; dar, dacă ar fi într-adevăr util să ne amintim de încarnările noastre trecute, de ce Inteligenţa naturii a lăsat un voal asupra memoriei oamenilor? Dacă ar fi fost atât de necesar, ea nu ar fi lăsat acest voal şi toată lumea şi-ar fi amintit. Voi vreţi să ştiţi ceea ce s-ar întâmpla dacă în starea actuală a lucrurilor, oamenii şi-ar aminti de vieţile lor anterioare?

Cum nu au lucrat asupra calităţilor milei, indulgenţei, generozităţii, când cineva ar descoperi că cutare sau cutare i-a făcut rău, 1-a furat, sau asasinat chiar, veţi vedea cum vor decurge lucrurile! Ar fi din nou certuri interminabile! Pe când dacă nu şi-ar aminti de nimic, dacă nu ar şti că cel care a fost cel mai rău inamic într-o altă încarnare este acum un membru al familiei sale – aceasta se întâmplă deseori - totul va merge bine, această ignoranţă permite ca ei să-şi regleze mai uşor afacerile.

Cunoaşterea este deseori periculoasă. Singura cunoaştere, într-adevăr utilă pentru voi, este cea care vă descoperă Legile Vieţii, fără a vă prezenta alături alte tentaţii care riscă să vă împiedice să evoluaţi.
Mulţi ar vrea să fie clarvăzători, dar clarviziunea este cea mai teribilă dintre facultăţi dacă aţi dezvoltat-o prematur, pentru că nu vedeţi decât realităţile îngrozitoare, terifiante ale Lumii astrale şi, suferind veţi cere chiar Domnului să vă ia acest dar. Atâta timp cât nu sunteţi suficient de dezvoltaţi pentru a fi capabili a vă înălţa foarte sus, până la contemplaţia Lumii divine, veţi fi o victimă nefericită.

Deoarece este îngrozitor să arunci o privire asupra a tot ceea ce pluteşte în inima şi în capul oamenilor. Nu este suficient să "vezi", trebuie să fii capabil să rezişti la ceea ce vezi. Trebuie să vă întăriţi, să vă purificaţi; numai cu această condiţie veţi putea să vă dezvoltaţi clarviziunea fără a vă asuma riscuri, deoarece în acest moment veţi avea puteri chiar şi asupra Spiritelor rele.

Eu ştiu că mulţi se întreabă de ce nu insist mai mult asupra practicii Ştiinţelor oculte; ar dori s-o fac. Ei nu-şi dau seama că-şi doresc lucruri care nu pot să le fie atât de utile sau care pot să le fie chiar nocive. Fie ca ei să aibă încredere în mine şi să mă lase să fac aşa cum ştiu; am un program şi totul se va derula după acest program.

Oamenii sunt asemeni copiilor: întotdeauna atraşi de ceea ce-i va răni sau îi va face bolnavi. Sub influenţa unei cărţi ei se decid să se lanseze într-o experienţă sau în alta; dar Ştiinţele oculte sunt un domeniu periculos, foarte periculos. Pentru a fi la adăpost de pericole, trebuie să fii ghidat de entităţi foarte elevate, şi aceste Entităţi nu acceptă să vă ghideze decât în momentul în care ele văd că aţi avut o activitate interioară de purificare şi că sunteţi dezinteresat. Ele nu se vor ocupa de primul idiot sau individ lacom care vrea să utilizeze Forţele Lumii invizibile pentru a-şi satisface capriciile.

Majoritatea oamenilor pe care i-am întâlnit - şi Dumnezeu ştie câţi am întâlnit! - arată, prin atitudinea lor, acţiunile lor, că ei nu cer decât puteri. Nimeni, niciodată nu cere bunătate, iubire, puritate, pentru că asta nu aduce nici un fel de avantaj material. Şi totuşi, aceste virtuţi sunt cele care salvează de toate pericolele şi aduc toate binecuvântările, dar ei nu văd aceasta şi, dacă li se explică, nu vor s-o admită. Dar, în orice caz, eu vă avertizez: nu aşteptaţi să mă vedeţi că insist asupra altui lucru decât asupra acestor virtuţi. Chiar dacă ele nu sunt considerate ca avantajoase, prea puţin contează, noi vom lucra încă ani de zile asupra acestor virtuţi inutile şi neinteresante, lăsând neexplorate toate frumoasele lucruri pe care ni le prezintă Ştiinţa ocultă... Şi vom vedea într-o zi cine avea dreptate.

Câţi mediumi am întâlnit, care erau într-o stare deplorabilă pentru că nu au avut nici un mijloc de apărare împotriva Lumii invizibile! Este bine să fii sensibil, dar dacă nu v-aţi exersat voinţa, dacă nu aţi învăţat să deveniţi rezistenţi, sunteţi pierduţi. Pentru a prezice, ei vor să se abandoneze Spiritelor, dar Spiritele, voi ştiţi, sunt de toate felurile.

Unele, văzând oamenii fără apărare, profită spre a se servi de ei, spre a-i înşela, spre a le lua forţele. Şi, câţiva ani după aceea, aceşti sărmani oameni sunt complet dezaxaţi; fie că este într-un domeniu sau altul, ei merg spre ruină: sau se apucă de băut, sau se abandonează orgiilor, sau au halucinaţii, sau îşi pierd sănătatea... Înainte de a vă lansa în anumite experienţe, trebuie să ştiţi care sunt riscurile; nu este suficient să fiţi atraşi, aşa, în mod simplu, de anumite aspecte ale Ştiinţelor oculte. Toţi veritabilii Maeştri o să v-o spună.

Dar în ziua în care vor vedea că sunteţi pregătiţi, ei înşişi vor fi cei care vor face să coboare voalul şi atunci tot ceea ce veţi dori să ştiţi şi să cunoaşteţi va fi aici, accesibil.
Unii, de exemplu, au auzit vorbindu-se de Forţa kundalini pe care yoghinii din India învaţă s-o trezească şi, imediat, fără a şti toată activitatea de purificare prealabilă care este necesară, iată-i decişi să trezească această Forţă. Dar ce vor face ei după aceea, cu kundalini? Ea îi va arde, aceasta este totul! Am avut această experienţă când eram foarte tânăr: aveam 17 ani, făceam exerciţii de respiraţie timp de zile întregi şi, iată că brusc, într-o zi kundalini s-a trezit. A fost o senzaţie teribilă, ca şi cum creierul meu era pe punctul de a arde şi mi-a fost foarte frică. Am făcut atunci eforturi gigantice pentru a o adormi din nou - dar, ce eforturi! - şi am reuşit. Forţa kundalini se poate trezi la fiinţe chiar dacă nu sunt atât de avansate din punct de vedere spiritual; ea poate să se trezească şi în mod accidental, şi, cum este o Forţă teribilă, cel ce nu este pregătit poate să devină nebun sau să fie antrenat până în Infern.

Ceea ce mi s-a întâmplat când am fost tânăr ar fi putut fi pentru mine cea mai mare nenorocire, dacă n-aş fi fost capabil să adorm din nou această Forţă. Din fericire, Cerul veghea! Dragii mei fraţi şi surori, nu vă grăbiţi, deci, să experimentaţi Ştiinţele oculte; începeţi prin a vă lega de Puritate, de Lumină, iar într-o zi toate realizările spirituale vor fi posibile pentru voi."

Fundaţia Focul Sacru

joi, 29 octombrie 2015

Folosirea puterii mintale pentru acumularea si dirijarea fortei vitale in corp



Chimistul Arnolpho şi farmacistul Burgent, în cartea Cultura psihică, recomandă purificarea sufletului prin distrugerea defectelor, viciilor, eliminarea egoismului şi a exceselor sexuale. Ei dau o serie de lecţii despre respiraţie, dobândirea magnetismului prin acumularea forţei vitale, transformarea unei dorinţe sau a unui sentiment negativ în energie pe care să o folosim în scop bun, dirijarea energiei în corp şi asupra celor din jur, materializarea gândului în scopul de a remedia defecte fizice, tratarea bolilor prin magnetism. Aceste exerciţii cer timp şi perseverenţă, dar rezultatele sunt miraculoase.






Conform lui Edgar Cayce, în primul rând trebuie respectate două legi:
1) Legea echivalenţei: "Ce semeni, aia culegi";
a) Tot ce exteriorizează un om prin vorbă sua prin faptă se va întoarce spre el. Domnul Iisus a spus: "Din cuvintele tale te vei îndrepta şi din cuvintele tale te vei osândi".
b) Ceea ce dă, aceea va primi. Dacă dă ură, va primi ură; dacă dă dragoste, va primi dragoste; dacă evită, va fi evitat; dacă minte, va fi minţit; dacă înşeală, va fi înşelat.
2) Legea educării imaginaţiei:
a) Tot ce-şi imaginează un om are să se realizeze;
b) Omul poate chema boala prin teamă.

• Echilibrul sistemului nervos este condiţia sănătăţii. Yoghinii consideră că toate emoţiile şi sentimentele sunt însoţite de producerea în organism a unor substanţe care acţionează ca otrăvuri sau ca tonice. Aceste substanţe intră în sânge şi se fixează pe anumite organe, în general pe centrii nervoşi. De exemplu, emoţia mâniei produce o toxină care acţionează asupra inimii, ficatului şi stomacului, dar se elimină repede; dacă apare ura, roxina este secretată cronic, puţin câte puţin, şi otrăveşte tot organismul, dar mai ales ficatul. Frica este o altă emoţie şi îi corespund două sentimente: regretul aplicat trecutului şi îngrijorarea aplicată viitorului, care au aceeaşi toxină ca şi frica, fixându-se mai ales la vezica biliară, stomac şi intestin. Ea ar fi cauza afecţiunilor gastro-intestinale. Aceastea două sunt principalele otrăvuri de origine psihică. Ele se pot combina cu alte otrăvuri organice din sol şi ape şi această combinaţie ar produce cancer. Hatha Yoga recomandă stăpânirea sentimentelor. Trebuie eliminate frica şi mai ales ura. "Să nu apună soarele înainte de aţi trece mânia" - această îndurmare biblică este o taină a sănătăţii. Stăpânirea devine uşoară dacă se abordează pe plan fiziologic. Se adoptă sistematic atitudinile şi expresiile corporale contrare emoţiilor şi sentimentelor care trebuie învinse. Nu putem sămâne mânioşi dacă muţchii feţei şi corpului sunt destinşi şi buzele surâzătoare. Atitudinea fizică de bravură învinge frica. Manifestarea continuă a unei seninătăţi exterioare antrenează inevitabil seninătatea sufleteasacă.

Există şi substanţe tonice produse de bucurie, voioşie, afecţiune, iubire.

R. Burton, un medica care a trăit în sec. al XVII-lea, a scris că există 3 medici care pot vindeca orice boală: dr. Râs, dr. Regim şi dr. Calm. Râsul are 8 funcţii: îmbunătăţeşte circulaţia sanguină, măreşte numărul de celule fagocitare care distrug bacteriile, viruşii şi formaţiunile neoplazice, accelerează bătăile inimii şi în mică măsură ridică tensiunea arterială, accelerează ritmul respirator, determinând creşterea cantităţii de O2 din sânge, eliberează endorfinele care influenţează buna dispoziţie şi contribuie la scăderea intensităţii durerii, relaxează musculatura, accelerează digestia, masează musculatura organelor itnerne. Dacă râdem des, ne este mai uşor să luptăm cu stresul, ne putem relaxa mai uşor, suntem mai creativi şi mai rezistenţi la îmbolnăviri. În statul West Virginia, din Statele Unite, a fost înfiinţat primul spital din lume în care pacienţii sunt trataţi cu ajutorul râsului şi al jocurilor.

Medicina holistică cayciană afirmă: "Mintea este constructorul". Spiritul cosntruieşte fiecare celulă a corpului. Nu există nici o boală pe care să n-o fi construit mai întâi voi înşivă în mentalul vostru (în această viaţă sau în una dintre vieţile precedente). Orice boală vine prin încălcarea unei legi cosmice, care se va traduce în corpul fizic, care este un ecou al cosmosului. Dacă aţi avut puterea de a vă crea boala, găsiţi puterea necesară spre a o distruge. Orice vindecare vine din aceeaşi sursă. Fie că ea se face prin dietă sau prin medicamente sau chiar prin chirurgie, este la fel: este vorba despre conştientizarea acelor forţe care se află în interiorul corpului şi care sunt reflexul forţei creatoare a lui Dumnezeu. Noi trebuie să uşurpm munca naturii vindecătoare.

Matematicianul von Neumann, părintele ciberneticii, a calculat memoria totală a omului: 1020 unităţi de informaţie. Adică în creier ar intra o bibliotecă cu rafturi lungi de 300 de km. Noi folosim doar 3-4% din mentalul nostru - inclusiv memoria. De aceea cred că se poate folosi cu succes puterea mentală pentru vindecări.

Vindecarea se poate face şi prin voce. După cum afirmă Edgar Cayce, în prenume este suma totală a ceea ce a construit sufletul entitate, forţele sale vibratorii, în faţa Forţelor Creatoare (Dumnezeu). Numele unei persoane arată stadiul său de dezvoltare karmică, ca suflet. Şi dacă cineva rosteşte un nume în timp ce ceilalţi îşi îndreaptă gândurile şi iubirea lor spre acest nume, valul de energie este dirijat spre vindecare.

Şi mai presus de toate, multă credinţă în Dumnezeu. El este singurul care ne poate schimba destinul. Dumnezeu îşi aminteşte de noi în măsura credinţei noastre. Pe măsură ce gândirea se înalţă afirmând binele, mentalul răspunde noilor tipare psihice, iar corpul se revigorează, scăpând de boală.

Foarte folositoare este meditaţia, adică să-ţi aduci fizicul şi mentalul la rezonanţă cu Creatorul, căutând să-ţi cunoşti legăturile cu El. Meditaţia este rugăciune. Ea cosntă în a-ţi goli eul de tot ce împiedică Forţele Creatoare să ţâşnească din profunzimile eului tău şi să se propage prin vibraţii de-a lungul meridianelor, pentru a se diversifica în centrii glandulari care creaază activităţile fizice, mentale şi spirituale ale omului. Dacă această meditaţie este făcută corect, trebuie să fii la sfârşitul ei mai puternic mental şi spiritual. Meditaţia este cel mai bun mijloc de a deschide chakrele, adică de a intra în starea de transă uşoară, indispensabilă pentru vindecare şi linişte.

Dr. Henry G. Bieler, în cartea Alimentele, miracolul vindecării, descrie foarte bine rolul pe care îl joacă glandele endocrine în caz de îmbolnăvire şi ce boli apar atunci când elenu mai fac faţă agenţilor agresivi, respectiv toxinelor (în caz de hiperactivitate).

Există o corespondenţă între rugăciunea Tatăl Nostru şi glande. La rostirea fiecărui cuvânt din rugăciune, se deschide o glandă. Centrii glandulari majori sunt: pituitara sau hipofiza (cea mai înaltă glandă, este legată de lumină), pineala (punct de plecare pentru cosntrucţia embrionului în pântecul mamei), tiroida (intră în acţiune când trebuie să luăm o decizie şi să acţionăm), timusul (corespunde inimii), suprarenalele (sunt centrul nostru emoţional şi acţionează asupra plexului solar), gonadele (motorul corpului fizic), celulele lui Leydig sau Lyden (centrul echilibrului masculin-feminin). Fiecare organ depinde de un centru glandular. Orice boală provine dintr-o proastă funcţionare a unuia dintre aceşti centri glandulari. Vindecarea se face prin purificarea acestor centri (prin deschiderea lor). Putem medita pe o muzică frumoasă. Chakrele se mai pot deschide cu annumite mirosuri, anumite exerciţii de respiraţie şi poziţii pe care le cunosc yoghinii. O dată deschise, prin ele pătrunde energia cosmică, vitalizându-le. Fiecare din aceşti centri glandulari va radia energia care va permite organului bolnav să se vindece. Tradiţia indiană imaginează energia vitală, care este scânteia divină, "Viaţa", ca un şarpe încolăcit la baza coloanei vertebrale. Această forţă, Kundalini, poate urca prin chakrele deschise şi, printrun fenomen vibratoriu, poate revitaliza întregul trup.

Cei care îşi deschid chakrele din imprudenţă, fără să se pună sub o protecţie spirituală, riscă să devină prizonierii unor entităţi; aceasta a profitat de deschiderea chakrelor pentru a parazita viul. Fenomenul se întâmplă la unele cupluri aflate în orgasm când, chakrele fiind deschise, un partener poate fi parazitat de o entitate pe care a avut-o celălalt partener. Atunci poate apărea frigiditatea sau impotenţa, într-un reflex de apărare (unul dintre parteneri nu-şi deschide chakrele, de frica de a nu se lăsa invadat). Acelaşi fenomen se produce în prezenţa alcoolului şi a drogurilor, care provoacă un fel de transă, deschizând poarta unor entităţi din astralul de jos, care vin să-l posede pe cel care le consumă. Unele concerte de muzică rock, lovind violent centrii glandulari (chakrele), provoacă deschiderea lor.

Vindecarea înseamnă adaptarea acestor forţe care se manifestă în corp (receptor al tuturor Forţelor Universului), modificarea vibraţiilor. Ea constă în a pune ţesuturile vii ale corpului (structura atomică a celului veii - această energie celulară) în rezonanţă cu Energiile Creatoare - Dumnezeu (cu linia sa de vibraţie spirituală). Trebuie corelată structura atomică a celului cu corespondentul ei de vibraţie spirituală şi branşat corpul pe lungimea de undă necesară. Astfel, prin rugăciune, veţi putea ajuta corpul. Ridicarea vibraţiilor determină atingerea pragului de conţtiinţă care permite comuniunea cu divinitatea.

Când cineva poate face să apară în el însuşi astfel de vibraţii şi să-şi treacă eul fizic prin toate etapele aceastei rezonanţe până în centrul care emană energie, adică al treilea ochi, atunci când corpul lui devine ca un magnet, care, folosit corect, aduce vindecarea celorlalţi prin mâinile sale. Tratamentul medical doar rebranşează activitatea organelor din corp la Natură (adică la sursele de viaţă din natură).

Dan Seracu, în cartea Autocontrol pentru avansaţi, descrie amănunţit chakrele, dă metode de vindecare prin meditaţie, intrând în zona undelor alfa (sub 10 Hz), folosind iamginaţia. În timpul meditaţiei să te vizualizezi cum vrei să fii fizic sau în diferite situaţii (în cază nouă, alt loc de muncă etc.). Voinţa, pentru a-şi atinge scopul, are nevoie de un adversar pe care să-l poată învinge. Aceasta poate fi imaginaţia.

Emile Coue spune: "Dacă voinţa şi imaginaţia ajung la conflict, atunci întotdeauna imaginaţia iese învingătoare". Pentru aceasta, trebuie să pui la lucru cele 5 simţuri: văzul, pipăitul, gustul, mirosul, auzul. Pentru a te vizualiza profund, esenţiale sunt şi sentimentele. Închipuieşte-ţi în ce vogă te vei simţi după ce ţi-ai realizat scopul.Este bine să rosteşti o mantră de protecţie. De exemplu: "Nici o influenţă negativă, nici un gând negativ nu poate pătrunde pe nici unul din nivelele conştientului, subconştientului şi supraconştientului meu, nici în alfa şi nici în beta". Chimistul şi farmacistul Emile Coue, în 1927, a folosit autosugestia. Propoziţia lui, spusă de 20 de ori dimineaţa şi seara, a făcut minuni: "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Gândul cu care spui, credinţa ce pui în ea să fie de natură a provoca sugestiile urmărite. El îşi începe cartea Stăpânirea de sine cu următorul motto: "Nu voinţa, ci imaginaţia ne pune în mişcare", iar introducerea începe cu citatul: "Omul este ceea ce gândeşte" (Pascal).

Noua psihologie va avea la bază o răsturnare de valori: în locul inteligenţei, intuiţia; în locul voinţei, imaginaţia; în locul conştiinţei, incoştientul.

De altfel, subconştientul este o cantitate de forţă fără direcţie, care face numai ce este dirijată să facă. El este o forţă oarbă, care excută dorinţa dictată de imaginaţie. Subconştientul nu are simţul umorului, astfel că adesea cuvintele spuse în glumă se realizează şi aduc nefericire dacă ele conţin văicăreli şi idei negative. Intuiţia este călăuza subconştientului, sediul inteligenţei definitive, atotştiutoare, atotcreatoare, dacă persoana este călăuzită de Sfântul Duh.

Convingerea este ceea ce vă susţine între dorinţă şi aşteptare. Practicaţi credinţa în tot. Credeţi că puteţi fi sănătoşi. Căutaţi motivele pentru care vă doriţi sănătatea. Convingeţi-vă că puteţi avea o stare de sănătate normală. Acţionaţi ca şi cum aţi fi deja sănătos. Aşteptaţi apoi ca minunea să se întâmple. Practicaţi terapia gândului bun. Nu lăsaţi să vă pătrundă în minte gândurile negative.

A stăpâni gesturile şi disciplina tăcerii este o mare calitate a sufletelor mari, serioase, care nu se expun primului venit şi nu se destăinuie decât celor demni să aprecieze nobleţea adevărată.

Relevante sunt următoarele citate:
• "Cine vorbeşte bine trăieşte bine".
• "Durerea trcută nu trebuie reîmprospătată".
• "Să nu mai criticăm, mai bine să-l îndrumăm pe aproapele nostru".
• "Dacă am comis o nedreptate, repede să o reparăm pentru liniştea sufletească".
• "Nu lăsa loc liber gândurilor negative, distrugătoare".
• "Străduieşte-te să iei viaţa în propriile mâini".

Autosugestia se produce prin următoarele legi psihologice:
1. Orice imagine tinde să se realizeze. Cel mai mic gând nu se pierde, ci lasă o urmă în inconştient, care va lupta cu îndărătnicia inerţiei, până la moartea individului (poate şi după), ca să-l înfăptuiască, înfrângând rezistenţa gândurilor contrarii care şi ele tind spre realizare.
2. Se realizează imaginea care pretinde în spirit.
3. Convingerea determină sugestia numai prin faptul că neutralizează sugestiile contrare.

O imagine poate fi făcută predominantă în spirit, prin:
1. Concentrarea fără efort asupra ei;
2. Emoţia care ar întovărăşi imaginea.
3. Obicei, adică exerciţiul repetat tot mai puţin conştient.
4. Imitaţie.
5. Repetare . prin aceasta operează formula lui Coue - "Zi de zi mă simt din ce în ce mai bine, din toate punctele de vedere". Se repetă de douăzeci de ori în fiecare dimineaţă la sculare şi seara la culcare, în mod mecanic, fără efort.

Când voinţa şi imaginaţia sunt în conflict, imaginaţia învinge întotdeauna, fără excepţie, puterea ei fiind în proporţie directă cu pătratul voinţei; iar când sunt de acord, puterile lor nu se adună, ci se multiplică una pe alta. Voinţa nu trebuie să se amestece deloc în practicarea autosugestiei. Trebuie să căutăm să ne conducem noi imaginaţia, şi nu ea pe noi; în felul acesta, devenim stăpâni atât pe fizicul, cât şi pe moralul nostru. Orice boală, aproape fără excepţie, poate fi învinsă prin autosugestie. Orice idee, când ne ocupă singură spiritul (ne gândim doar la un singur lucru), devine adevăr pentru noi şi are tendinţa să se transforme în act (dacă reuşeşti să-l faci pe un bolnav să gândească despre suferinţa lui că dispare, ea va dispărea). Dacă se întâmplă câteodată să facem ceea ce voim este numai pentru că în acelaşi timp gândim că putem. Dacă doreşti ceva - bineînţeles rezonabil (trebuie să existe un echilibru între "a vrea" şi "a putea", protejându-ţi astfel sistemul imunitar) - vei obţine, după un timp mai mult sau mai puţin îndelungat, repetându-ţi mereu câ acel ceva se pregăteşte, vine, se înfăptuieşte. A-ţi fi teamă de o bolaă înseamnă a-i înlesni evoluţia, a o provoca. De altfel, la unii oameni cu comportament etic, se menţine integritatea spiritului şi se destramă corpul fizic. Când boala este rezultatul distrugerii structurilor spirituale, ea duce la dezintegrarea fizică.

Trebuie considerat totdeauna uşor de făcut ceea ce ai de făcut, bineînţeles dacă este un lucru posibil. Lucrând în această stare de spirit, nu vei cheltui din puterile tale decât numai ce-i necesar; dacă însă ai socotit lucrul foarte greu, vei cheltui de 10, de 20 de ori mai multă energie decât trebuie, adică o vei risipi. Autosugestia de seară este cea mai importantă. Autosugestia formulată din buze este un ordin pe care subconştientul nostru îl primeşte şi îl execută fără ştirea noastră şi mai ales noaptea. Când simţi vreo durere, întrebuinţează formula: "Trece, trece..." repetând-o foarte repede, într-un fel de vâjâială monotonă, mângâind partea dureroasă sau fruntea, dacă este vorba de o durere morală. Metoda foloseşte în toate împrejurările grele ale vieţii.

• "Invoc Lumina lui Hristos, sunt un canal curat şi perfect, Lumina îmi este călăuză".
• "Am tot ce-mi trebuie ca să fac tot ce vreau şi am tot ce vreau ca să fac tot ce-mi trebuie".
• "Tot ce creez, tot ce realizez se face prin voinţă şi îndrumarea lui Hristos, în numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh. Aşa să mă ajute Dumnezeu. Amin".

De altfel, chiar şi Domnul Iisus a spus: "Toate câte le cereţi rugându-vă să credeţi că le-aţi primit şi că le veţi avea" şi "După credinţa voastră, fie vouă!".

Patrick Droust, în cartea Vindecare spirituală şi nemurire, descrie corpurile care înconjoară corpul fizic (eteric, astral, mental, cauzal, budic, atmic), chakrele şi legătura cu rugăciunea Tatăl Nostru etc.

Cunoaşterea profundă şi iubirea desăvârşită vor reface echilibrul celor trei corpuri principale: fizic, mental, spiritual, aceasta însemnând sănătate.

Când ne gândim la cineva, are loc un schimb de energie şi informaţie între noi şi omul la care ne gândim. Bârfa şi gândurile urâte despre un anumit om duc la conectarea straturilor karmice negative comune, traumatizează acel om şi ne distrug propria structură karmică, iar cuvântul intensifică acest proces. Omenirea are deja acumulat un uriaş potenţial negativ, de aceea este necesar nu numai să fii bun, ci trebuie să fii bun în mod activ. Orice expresie dur afirmată, de exemplu: "N-am să uit asta niciodată!" duce la formarea de programe de distrugere, de despărţire. Nu trebuie admise în subconştient sentimente negative.



sursa: